(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Re-Capitulare-n-Anulare

Posted by Arca lui Goe pe August 31, 2012

Peisajele martiene arata incredibil de familiar. Ar fi de mare mirare sa nu intervina cât de curand adeptii conspirationismului si sa dezvaluie (pe surse) ca pozele sunt facute de fapt in Marele Canion, la Medgidia ori la Rosia Montana. Totusi acordand temporar prezumtia de sinceritatea celor de la NASA, ar fi de constatat ca aparentele sunt usor nefavorabile planetei rosii. Un loc unde nu se intampla nimic. Cel mult bate vantul si starneste praful. Singurele antene fiind cele cu care este dotat curiosul vehicol, teleportat de pe Terra de catre inamicii Crinului Imperial (americanii, de), mari sperante, ca aparentele vor fi cosmetizate spre animatie si suspans, nu prea putem avea.

Cam la fel si pe planeta Romania, dar in pofida unor aparente extra-vagante si extra-vaginante care incearca sa acrediteze ideea ca traim locuri si timpuri tulburatoare, in care densitatea evenimentelor importante sau macar notabile atinge cote ametitoare, in fapt, mare lucru nu se (prea) intampla de foarte, foarte multa vreme. Aceleasi cateva repere numarabile pe degetele unei singure maini, in special pe degetul mijlociu, raman obiectul unor posibile discutii si dezbateri, purtate exclusiv in favoarea defularii vorbitorilor si (mai ales) a discreditarii totale a notiunii de maieutica. Incolo nu. Nimic. Nimic-nimic. Seceta. Pustiu. Dezastru. Desert. Derizoriu. Dezideriu. Dudas. Deziderat. Dan (Voiculescu) dadu de-a dura doua doage (Victor si Crin) duduind demential.

(a) De cand cu fenomenul Basescu (stihia cosmica) asistam din sala la aceeasi comedie jucata pe scena: sistemul anti-Basescu  tot incearca sa-l loveasca cu cate o maciuca, in moalele capului, pe insul Basescu, ce se dovedeste foarte tare de cap si foarte iute de picior. Dupa ce a fost inventat fenomenul Basescu, sistemul (ticalosit) a folosit pe post de arma mortala mai intai buzduganul cu trei peceti: Adrian Nastase. S-a dovedit a fi un fiasco. Ce s-a ales de buzdugan se cam stie. Mai intai manuitorii lui l-au scos din uz, apoi a ajuns in puscarie. Bun. In actul doi, actorul principal a manuit o maciuca mirgeoana cu care i-a vâjait ca cu Vântul pe la ureche lui Basescu. Urmarea? Vantu a mers la puscarie, iar Geoana a fost dat, de prost, afara din partid. Ca si in cazul coruptului Nastase partidul a recunoscut (discret) ca Geoana e prost. Partidul stie. In actul trei sistemul cu antene, a bagat la inaintare doua ghioguţe finuţe ca sa-l poata lua pe Basescu din doua parti deodata: Ponta si Crinu. Ca sa-i mai si fuga basescului pamantul de sub picioare, partidul a organizat un cutremur catastrofal pe data de 29 Iulie de 7,4 milioane de telespectatori pe scara Richter. Rezultatul? Acelasi. Sistemul anti-Basescu tine cu ursul. E clar. Urmeaza sa vedem ce se va inâmpla cu plagiatorul si impostorul, armele escului din actul trei. Cel putin pana acum partidul a catadixit practic sa recunoasca fatis, de fiecare data, ca  a incercat sa vanda rahat(uri) electoratului (Nastase, Geoana…) ingropandu-l(e) mai apoi sub nisip(uri). Asteptam cu nerabdare actul al patrulea. Dupa ce au incercat sa-l doboare pe fenomenalul 🙄 Basescu cu buzdugane din ce in ce mai usurele, mai flexibile si mai ieftine, cred ca in sfarsit sistemul va renunta la armele contondente si va apela la altceva. O sula, stimati telespectaori, sau oricum ceva ascutit, in tot cazul fara recul, fara regrete si fara prejudicii de imagine la disponibilizare. Asta e toata piesa, tragedie danubiano-pontica cu accente de comedie antica. Subtirica. La mijloc. Oare unde anume vor incerca ei sa-i infiga sula? Vor asculta ei oare de Voiculescu sau de Iliescu (dl.Sufletel)? Suspans.

(b) Ceva mai interesante sub aspect artistic sunt galeriile de spectatori si jurna/LISti, integrate in piesa pe post de cururi, coruri si ecouri, cu rolul de amplificare si reverberare a dramatismului si de intarire a destinului orb. Oameni care vorbesc pe limba pasarilor moarte, paleo-slava cerului, din tarie. Formula e simpla. Indiferent ce vorba-i zice actorul distribuit in rolul „Basescu” sistemului, vorba se intoarce pe post de ecou inmiit in genul „ba pe-a ma-ti”.  Ai amplificare ai parte. Reteta simpla si eficienta. Si uite asa a ajuns Basescu comunist, securist, anarhist, mafiot, dictator, stalinist, tradator si, firesc, autor de lovitura de stat. Nu stiati? Basescu s-a intors la Cotroceni printr-o  lovitura de stat. Iata un citat:

Golirea cuvintelor de sensul lor real, primar, va constitui un coșmar de foarte lungă durată, o tragedie pentru care intelectuali publici de toate culorile politice sunt profund vinovați. Când ai acces la concepte, când ai proprietatea termenilor, dar  golești, cu bună știință, cuvintele de sens pentru a merge la război cu ele, nu ți se cuvin circumstanțe atenuante: ești o javră!

E dintr-un intelectual nealiniat (de-a dreptul dezarticulat) care are acces la concepte. Prin urmare nu-l intereseaza (de ce l-ar interesa) deturnarea sensurilor, golirea cuvintelor, intoxicarea, facute sistematic, consistent, in supra-dozaj, perpetuu, atunci cand sunt facute de catre persoane si personaje caroara domnia sa, din prea inalt, nu le acorda prezumtia de acces la concepte. Acestia nu conteaza. Pe cale de consecinta este ca si cand nici n-ar exista si deci nu exista. Pe dânsul (o canalie) il intereseaza doar ca cei pe care domnia sa, generos, ii acrediteaza cu facultatea gandirii (aflati nu pe tusa, ca domnia sa chibitzul, ci pe frontul politic, in disputa cu sthiia golitorilor de sensuri  inconstienti), incearca sa riposteze. Cumva. Pentru Dorin Tudoran „javra” este Monica Macovei pentru ca-i acuza pe Ponta, Antonescu si Voiculescu de porniri bolsevice.

Sau alt citat (nu conteaza din cine, poate fi tot atat de bine tot din Tudoran, un adept declarat al teoriei conspiratiei care acrediteaza ideea ca Basescu este presedinte in Romania pentru ca asa a decis NATO, USA, UE):

Şi propunem noi un Referendum cu tema: Doriţi ca România să mai fie membră a Uniunii Europene?

Răspunsul este mai mult decât previzibil. Or să ne expulzeze românii din Europa! Ei, şi? Ne-apucăm şi noi să reconstruim România, să avem grijă de copiii noştri, de bătrânii noştri, de noi, de credinţa noastră, de ceea ce înseamnă România cu adevărat, ce abia se mai zăreşte din mlaştina unui aşa-zis capitalism, în fond, o nouă formă a colonialismului.

Jos labele pe de România!

Din pacate nu e din intelectualul Tudoran, care are acces la concepte si precautie in exprimare. Dar este de inspiratie tudoriana al cuiva care (cu regret o spun) nu are acces la concepte.

(c) Dictaorul Basescu este raul suprem, diavolul. Puterea sa diabolica este imensa (de unde si dificultatile momentane ale fortelui binelul de a-l invinge)  si se trage din mai multe surse: (1) cetatenii indolenti, (2) intelectualii vanduti/cumparati/tâmpiti si (3) UE, USA, NATO, imperialismul in genere si oculta mondiala care vrea sa ne inrobeasca si sa ne fure bogatiile. O combi-natie pe care n-ai voie s-o atingi nici c-o floare. Ce floare? Ce floare? Eeee.

In acest context crudel si sarac in surse de inspiratie, ce reactii pot avea insii aflati in posesia unor bloguri in varianta lor clasica? Despre ce sa scrie? Cum sa-si mentina reduta? Pai mai intai si intai (a) ar putea inflori sau broda, la concurenta cu clasicii broderiei in viata, aceleasi cateva subiecte reciclabile ale dramelor politice de pe Dambovita, ignorandu-si concurenta si incercand sa-si vanda gogosile pe piata interna, prietenilor din gradina, simtindu-se originali si talentati. Ceea ce se si intampla. Atat de des. Atat de frageda.

Sau (b) ar putea s-o lase-n balta. Dand vina pe antichrist-base. Ceea ce se si intampla. Dupa ce intelectualul Dorin Tudoran si-a inchis oficial si definitiv blogul de vreo patru ori, redeschisandu-l ca din intamplare de tot atatea ori, neoficial, i-a venit randul si marelui scriitor reaLISt Liviu sa-si inchida pentru prima oara in viata blogul in semn de protest si mai ales (citez) ca nu cumva sa-i iasa vorbe ca ar fi partas la mentinerea la putere a lui Basescu in ciuda vointei populare (!!?! 😯 ). In fapt gura pacatosului adevar graieste caci nimeni nu i-a adus lui Basescu servicii mai mari decat i-au adus criticii inepti care i-au turnat zi si noapte anti-serenade la tv, in ziare sau la blog(uri). Prudent, domnia sa LIS, isi lasa cai de intors. Mai intai ca blogul ramane deschis comentariilor (anumitor comentarii) asa incat cei care doresc sa-l implore sa se intoarca sa o poate face liber si cu placere, iar apoi pentru ca, in buna traditie a blestemelor din basmele noastre romanesti (LIS e si el roman de-al nostru, nu ca Basarabii si alti alogeni) stabileste si modalitatile prin care ar putea reveni la (ah) masa de scris politichie: demisia sau moartea lui Traian Basescu. Da?

(c) Teoretic, ar exista si varianta ca un blogger clasic sa scrie despre celelalte lucruri, despre cele importante, nu despre politica. Practic nu. Ca sa poti atrage public si sa initiezi dialoguri captivante pe teme nepolitice iti trebuie talent nu gluma. Dar daca ai avea un asemenea talent ce rost sa aiba sa-l irosesti pe blog(uri).

Cat priveste apatia „scriitorilor” de pe Arca lui Goe, cazuta demult in desuetudine cu al sau tzel – dreptul la replica si libera exprimare, mari prefaceri nu sunt posibile. Carena, puntea, catargul (mai putin flamura), au fost acoperite de nisipuri. Peisajul e martian. Cititorul unic al arcei, scurma din cand in cand, zadarnic, precum „rover-ul Curiosity„, cautand urme ale unei trecute vieti, pe Marte. Vine toamna cu anestezii. Si poate, din cand in cand, cu citate plagiate din scriitorii-scriitori care au apucat deja sa exprime (mult mai plastic decat ar putea-o face dl.Goe) atitudini, pe care le impartasim si noi, anonimii, vizavi de cele doua-trei subiecte condamnate sa bantuie mentalul colectiv al populatiei si natiei. Bunaoara acum, am descoperit, la liber, un text bun, care „denota” foarte exact spiritul in care am intentionat candva sa-l luam in discutie pe dl.Sufletzel.  Ghici de cine e textul:

Ale tinereţii valuri

„În ultimii ani ai regimului Ceauşescu, cînd se introdusese „raţionalizarea“ unor alimente (dintre cele care încă se mai găseau), cînd se oprea, în plină iarnă, distribuţia gazelor şi se întrerupea des curentul electric, Corneliu Baba a găsit pentru toate aceste neajunsuri o explicaţie romantică… „Orice om – spunea el – rămîne marcat toată viaţa de cîteva experienţe ale tinereţii: parcul prin care s-a plimbat cu prima iubită, primul sărut, prima întîlnire cu marea, primul fum de ţigară etc. Ei bine, pentru Ceauşescu, plimbat de tînăr prin felurite puşcării, experienţele decisive sînt legate de viaţa în arest: mîncare porţionată, stingerea luminii la ore fixe, frigul celulei, traiul supravegheat. Prin urmare, pentru el, toate astea aveau nimbul duios, nostalgic, al amintirilor de tinereţe. Instinctiv, el voia să le recupereze, să le transforme în «normalitate» cotidiană, pentru toată lumea: universul concentraţionar funcţiona, în subconştientul său, ca model de societate.“

Mi-am amintit de „interpretarea“ lui Baba zilele trecute, cînd l-am văzut şi auzit pe Ion Iliescu revenind, somnambulic, la cîteva reflexe ale primilor săi ani de carieră politică. Unul dintre ele este lupta antifascistă. Pentru activistul comunist, duşmanul, superlativul negativităţii în orice domeniu este fascismul. Tot ce nu-i convine, tot ce-l irită, tot ce îl contrazice intră, automat, în perimetrul extremei-drepte. „Cine nu e cu noi e împotriva noastră!“ îi şopteşte, din viscere, pînă la adînci bătrîneţi, stafia lui Lenin. Piaţa Universităţii din 1990 era legionară, ancheta Parchetului prin satele care au raportat participări la vot de peste 200% e şi ea o manevră fascistă. Lui Ion Iliescu nu-i vine în minte, cînd vrea să înfiereze un abuz, teroarea colectivizării agriculturii, nu-i vin în minte zecile de mii de ţărani arestaţi în anii ’50. Îi vin în minte Hitler şi Horia Sima. Înclin să cred că tot ei îi vin în minte cînd nevasta îi dă o ciorbă prea sărată, cînd află de plagiatul lui Ponta sau cînd nu plouă. Universul e o mare conspiraţie fascistă, pe care numai dictatura proletariatului o poate demasca. Un alt reflex al juneţii este zgîndărirea abilă a justiţiei „populare“. Dna Kövesi să facă bine să se prezinte dinaintea Parlamentului. Să dea, cum ar veni, socoteală „în faţa Marii Adunări Naţionale“, alcătuită din „ielita“ oamenilor muncii de la oraşe şi sate, muncitori, ţărani şi intelectuali devotaţi cauzei. Un alt reflex caracteristic este creditul nelimitat acordat partidului propriu şi membrilor lui. Partidul nu greşeşte! Şi nici cei aleşi de partid să ne conducă spre culmi de civilizaţie şi progres. În sfîrşit, dacă totuşi se fac „unele“ greşeli, vina e a adversarilor ideologici şi, să nu ne ferim să o spunem, a imperialismului în toate formele lui: imperialismul american în primul rînd, dar şi celelalte „camuflaje“ ale lui, botezate pompos NATO sau UE.

Îmi pare sincer rău să constat această întoarcere în timp a dlui Iliescu. De cîţiva ani, amîn să scriu o pagină de memorialistică despre modul în care l-am perceput în anii ’90. Am altă imagine despre el decît mulţi dintre prietenii mei, blocaţi în schema „mîinilor pătate de sînge“, a mineriadei din vara lui 1990, a conspiraţiei kaghebiste şi a „duminicii orbului“ cînd candidatul FSN a cîştigat, chipurile, alegerile pe bază de „manipulare“. Azi e mai clar decît atunci că, de fapt, românii nu prea au avut de ales. Cu un Radu Câmpeanu care credea că putem reinstaura monarhia propunînd regelui să candideze la preşedinţie şi care declara, de curînd, că Vadim Tudor e un impozant lider politic de dreapta, n-am fi avut mult mai mult noroc. Şi nici cu simpaticul Ion Raţiu, paraşutat, ca un extraterestru, cu accent britanic şi papion, în plină rană postrevoluţionară. De bine, de rău, Iliescu s-a străduit să lucreze, atît cît a putut, împotriva lui însuşi. Nu credea în privatizare şi a îngăduit-o, era, mental, prizonier în „Tratatul de la Varşovia“, dar a făcut paşi spre Occident şi spre NATO, era „liber cugetător“, dar s-a acomodat cu deprinderile autohtone ale Bisericii. Pe scurt, altă soluţie n-am prea avut la îndemînă. În plus, a ştiut şi să-şi adjudece, de-a lungul mai multor ani, un electoral amplu şi fidel, dar şi să piardă – fără să încerce vreo „manipulare“ rentabilă – alegerile din 1996.

E cu atît mai deprimantă căderea lui de-acum. Am crezut că experienţa lui politică, vîrsta, prestigiul din interiorul partidului său îl vor determina să intervină rectificator în balamucul guvernării actuale. Măcar niţel. Să-l înveţe, de pildă, pe bietul Ponta că arta de a guverna nu e arta de a zîmbi şmecher de dimineaţa pînă seara şi de a-i distra pe jurnalişti cu glumiţe de stadion. Sau să-i sugereze lui Crin Antonescu să nu mai spună în gura mare că „se teme de Departamentul de Stat“ al Statelor Unite. E o gogomănie nedemnă de un preşedinte, fie el şi interimar. Bosumflat pe Angela Merkel, pe Barroso şi, în fond, pe tot mapamondul, predicator al „neamestecului în treburili interne“, surescitat pînă la euforie de prezenţa sa pe culoarele Cotroceniului, Crin Antonescu reuşeşte să fie mai stînjenitor decît a reuşit să fie, în alte ocazii, fatidicul său adversar. Şi, apropo, nu se poate construi o carieră politică onorabilă şi consistentă fără nici o idee, în afara aceleia a demolării unui singur om.

Dar, din păcate, dl Iliescu nu poate depăşi psihologia „tovarăşului de nădejede“: se ocupă strict de greşelile celorlalţi. E mereu „treaz“, mereu „angajat“, mereu „combativ“, „în avangarda“ luptei ideologice. Dar de ce mă mir? Văd zilnic pe scena publică inşi de ambele sexe care stau sub pulpana lui, după ce, la începutul anilor ’90 şi pe vremea lui Emil Constantinescu, îl considerau inamicul public numărul 1, demonul politichiei dîmboviţene, impardonabil şi nefrecventabil. Uniţi, „ca un singur om“ în jurul fostului FSN (cu un mic şi palid damf liberal), ei se ocupă zburdalnic de viitorul nostru. Au înţeles, în sfîrşit, de care parte e dreptatea.”

19 august 2012

P.S. Sper sa pescuiesc in timp util un text cat se cat adecvat despre ratarea numita „Nastase”. Ca sa nu-i dau d-lui Goe sansa sa-l strice. Subiectul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: