(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Eco Locatie (si) Logica (I)

Posted by Arca lui Goe pe Octombrie 11, 2012

Temă de cas(t)ă pentru caști și caste:

Se dau doua texte (a) si (b):

(a) Forumism de România

În ţările civilizate, prezenţa unei comunităţi de cititori activi în subterana gazetelor on-line e un fenomen cât se poate de firesc. Acolo unde cultura dialogului primează, adnotările sunt binevenite. Cetăţeni agreabili şi meteci persuasivi, oameni de convingeri diferite, cu profesiuni exotice sau îndeletniciri de rutină, pioşi sau atei, cu doctorat sau fără, aglutinează decent la călcâiele textelor virtuale, nealterând ansamblul calitativ şi igienic al paginii.Citiţi The Economist ori Washington Post şi veţi vedea naturaleţea cu care se produc argumente lapidare, tâlcuiri savuroase, replici amuzante, şuete grafice, bancuri subsidiare. Desigur, întâlneşti şi-n lumea bună excepţii, deviaţii minore, spectre răzleţe. Dacă sudalma, ghiontul rasist ori sofismul de latrină sunt perfect cenzurate, n-ai cum să eviţi, uneori, oftătura unei gospodine cvadragenare, febrilitatea cutărui ufolog nedormit sau emfaza gay a vreunei tribade, supărată, liric, pe regnul hetero. Însă, per ansamblu, tabloul arată bine: se discută cuviincios, documentat, justificat. Accentul dezbaterilor cade pe text şi pe tema, informaţiile, problematica sau aserţiunile extrase hermeneutic din articol. Autorul e lăsat, de regulă, în pace. Rarisim îi sunt adresate întrebări (pertinente), complimente (fără igrasie), rezerve (inteligibile). Iar acesta răspunde, când şi când, fără senzaţia că a plonjat într-o bolgie sau că a descins printre mirmidoni.La noi, scriitura de subsol a căpătat proporţii colosale şi conţinuturi groteşti. Diluviul de scriptomani, delirurile vaste şi eterogene, juisanţa ignoranţei, obscenitatea explodată în mii de vocabule fac un soi de anexă elefantină la corpul textului central. În absenţa instituţiei moderatorului, siturile unor ziare onorabile din România ajung să fie lovite de gigantice tumori. Deliciile anonimatului monden, voluptatea scribului incontinent şi pofta vampirizării unor cărturari prestigioşi l-au făcut pe român dependent de ambianţa forumurilor virtuale. Rezultatul acestui trend e tocmai perdeaua burlescă din coada editorialelor şi articolelor ce apar în presa autohtonă. Am identificat câteva categorii mari de forumişti, pe care le putem inventaria aici, fără veleitatea clasificaţiei exhaustive:

  • 1. Forumistul mercenar. Recrutat pentru abilităţile de profanator, forumistul cu angajament de tip comando scrie, neobosit, acelaşi lucru, supurează aceleaşi mesaje, cu modeste variaţii de recuzită stilistică. Tocmit de „şefi” să lingă într-o parte şi să spurce în alta, acesta îşi modulează devotamentul în funcţie de recompense şi de anvergura provocării. Parcă nu-ţi vine să risipeşti atâta muniţie de hazna ori salivă omagială în portretul oricui. Trebuie umblat la statui, la inşi cu operă, la figuri de panteon. Budoarul propriu devine, astfel, baricada cu clocot de unde visezi la nimbul utopic al demolatorilor de vedete.
    .
  • 2. Forumistul persiflant. Intră mereu în scenă cu alură de sfârlează caustică şi nu cruţă nimic. În malaxorul băşcăliei sale intră, de-a valma, tot mapamondul: rechinii din Pacific, taoismul, jucătorii de cricket, Dracula, Luis Lazarus şi Sarah Palin. Nu are criterii, pudori, regrete. La limită, şi Biblia în varianta electronică îl aţâţă pe linia sarcasmului fără zăgazuri. E convins că are acces la butadă, şarjă, imaginaţie. Şi că doar în faţa oglinzii e loc pentru complezenţă şi solemnitate.
    .
  • 3. Forumistul paranoic. Vigilent până la insomnie, comentatorul din specia aceasta se înscenează ca radar de cabale. Ştie că în spatele celui mai banal enunţ se iveşte o apetiţie hegemonică, pofta de putere, motivaţia suspectă. Nimic nu e ce pare a fi: suprafeţele ascund conjuraţii, guvernele sunt masonerii fardate, Papa e, de fapt, femeie (evreică şi bisexuală), vulturii sunt ştiuci în travesti, prăbuşirea economiei greceşti e „lucrătura” papistaşilor, iar călugării tibetani manipulează telepatic proxeneţi columbieni. Prin urmare, totul poate fi şi trebuie deconspirat: gramatica, sportul, cinematografia, poezia, moda, ştiinţa, balerinele, ţapinarii, dresorii de foci, sopranele…
    .
  • 4. Forumistul patriot. Îi adoră pe daci, pe voievozii feroce, pe răsculaţii de vitrină istorică, pe descălecători. Argumentează cu sarmale şi mititei, cu ţuici, cu relicve notorii şi muzică etno, cu Eminescu şi Nadia. E paseist şi revoluţionar, utopist şi bigot, chefliu şi haiduc, agramat şi justiţiar. Scrie prost, mult, şablonard, în buna tradiţie a candorilor turistice şi a îmbăloşărilor protocroniste.
    .
  • 5. Forumistul ezoteric. E infailibil branşat la Valhalla, primeşte semnale din Shambala, e în anticamera arhanghelilor New Age, iniţiat în tainele Wicca şi în tot ce ţine de pitorescul şi cumplitul registrului paranormal. Nu are dubii de sine, nu ştie de glumă, nu face concesii. Umple beciurile textelor de ziar cu petiţii mistice, avertismente bolânde, înştiinţări eshatologice şi algoritmi de detentă astrală. Îi ştie pe Iahve din vedere şi pe Ramakrishna din cantonamente siderale. Deplânge tehnologizarea nesăbuită a Terrei, declinul axiologic şi paragina spirituală a omenirii civilizate. Petrece zilnic în jur de 10 ore în faţa calculatorului, amuşinând păcate şi nereguli cu bătaie cosmică.
    .
  • 6. Forumistul sapienţial. Pricepe tot, are fler, dirijează prostimea, a parcurs bibliografii cu nemiluita. Întrevede fineţuri, dedesubturi ideologice, tripotaje retorice. Dă sfaturi, poartă faretră cu adagii, se tutuieşte cu autorul, îl trimite la bibliotecă şi-i recomandă lecturi. Nu înţelege, în fond, de ce nu e invitat să preia el rubrica pe care o comentează pletoric. Se mulţumeşte, într-un final, cu ştampila închipuită de adjunct luminat al paginii respective. Şi recidivează torenţial, la fiecare număr nou al gazetei.
    .
  • 7. Forumistul efemer. Cade accidental în plasa cutărui site şi se pomeneşte tastând aleatoriu. Nu e loial vreunui herb, nu propune reforme, nu terfeleşte boierimea culturală. Vrea doar să umple arbitrar 10 minute libere ori să-şi contemple porecla de şpriţ, tatuată sub editorialul unui star de presă.

Dacă stau să mă gîndesc bine, mai e loc pentru nuanţe, pentru taxonomii diferite, pentru profiluri hibrid. Iar în proximitatea joasă a acestui text, cu siguranţă e suficient spaţiu disponibil pentru naşterea şi perindarea unor specii noi.

SURSE
pasul unu:
Forumism de România – Valentin Stîngă – Romania CULTURALA

pasul doi:
Forumism de România – Valentin Stîngă – GRUPAREA APROAPE

pasul trei:
Dilema Veche, august, 2010

(b) Feluri de a vorbi

 „…se vorbeşte dezlănţuit, lacom, voluptuos.
Dreptul de a vorbi e, fireşte, unanim recunoscut. Dar ce diversitate, ce policromii, ce nuanţe!
Cine ar îndrăzni să sistematizeze acest zburdalnic zgomot de fond al vieţii noastre zilnice?
Iată totuşi cîteva note rapide, în perspectiva unei răbdătoare încercări viitoare:

  • 1. Vorbitorul amuzant.
    Vrea să te distreze cu orice preţ, deşi n-are nimic de spus.
    E plin de glumiţe, istorioare în doi peri, calambururi şi grimase mucalite.
    E băiat deştept, tachinează „paradigma feminină a auditoriului“, enervează, în final, pe toată lumea.
    .
  • 2. Vorbitorul competent.
    Ştie. Ascultă vag nerăbdător neroziile celorlalţi şi intervine decisiv, cu un aplomb mirandolian, pentru a tranşa lucrurile.
    E autoritar şi enciclopedic.
    De la agricultură la teologie, nimic din ce e teoretic nu-i e străin.
    Poate da lecţii fotbaliştilor şi
    miniştrilor, taţilor de familie şi tineretului bezmetic, tuturor compatrioţilor aflaţi în derută.
    Are soluţii, are morgă, n-are cu cine discuta.
    .
  • 3. Vorbitorul oracular.
    Nu vorbeşte. Oficiază. Are o misiune.
    O parte din el e deja statuie, discursul lui e gîndit ca un depozit de viitoare citate.
    Se adresează contemporanilor, dar mai ales secolelor care vin.
    E o instituţie. Prin urmare, nu poate greşi, nu poate fi întrerupt şi nu poate fi contrazis.
    E monumental şi ridicol.
    Gestul e scenografic, privirea – oţelită. Stupiditate solemnă, cu irezistibil efect soporific.
    .
  • 4. Vorbitorul constructiv.
    Înţelege repede şi are propuneri practice.
    Agitat, tonic, diurn pînă la insomnie. Nu crede în obstacole, dubii şi melancolii.
    Vrea să te ajute, chiar dacă n-ai chef. Vrea fericirea tuturor.
    Îţi explică, surîzînd încurajator, că nu se poate face omletă fără să spargi ouăle.
    .
  • 5. Predicatorul.
    Te ceartă. Îţi vrea binele, dar te crede inapt să-l obţii.
    E înţelept şi sumbru.
    Nesigur de capacităţile tale intelectuale, îţi vorbeşte în pilde transparente, în cuvinte simple şi amare.
    .
  • 6. Vorbitorul „popular“.
    Se coboară la nivelul „publicului larg“. Cultivă cordialitatea brută, cimilitura, buna-dispoziţie „din topor“.
    La nevoie, zice „bade!“, „mătuşică!“ sau „măi, omule!“.
    Se străduieşte să miroasă a opincă, se exprimă bolovănos, suduieşte îmbuibarea guvernamentală. (Echivalent în planul retoricii feminine e stilul „fată bună“: laşi să se vadă, îndărătul fiecărei fraze, „mama“, „soţia“, „gospodina“, femeia de suflet şi de comitet.)
    .
  • 7. Vorbitorul cult.
    Nimic fără Kant, fără lecţii de istorie, fără citate ţepene.
    Fraza e sibilinică, privirea-adumbrită de reflexiuni abisale.
    Stil de „lexicon ambulant“, ţinută de belfer încercănat.
    Cuvintele sînt căutate la limita indescifrabilului, sintaxa e obscură, gramatica – aproximativă, mesajul – inexistent.
    .
  • 8. Diplomatul.
    Vorbire în bobote. Colocvialitate vidă. Tehnica de a perora, evitînd cu grijă orice comunicare reală, orice conţinut explicit.
    Surîsuri reci, subînţelesuri fără nici un înţeles, coregrafie mecanică.
    .
  • 9. Vorbitorul incontinent.
    Odată pornit, cade într-un soi de transă.
    Nu mai percepe nimic din lumea înconjurătoare, îşi dizolvă, torenţial, interlocutorul, clămpăne precipitat, ridică glasul, se ridică în picioare, gesticulează spasmodic, se înveseleşte imprevizibil şi se înfurie devastator. (Subspecie: stilul fluvial, cumulativ, cu intercalări infinite, divagaţii, derapaje, deliruri.)
    .
  • 10. Vorbitorul informal.
    Tutuie, americăneşte, pe toată lumea, e „interactiv“, pantomimic, matter-of-fact.
    Băiat de viaţă, nepretenţios (dar smart), săritor (şi la propriu, şi la figurat), tolerant, trendy. Ireproşabil, inexpugnabil, indigerabil.

…Şi aşa mai departe.”

SURSE
pasul unu:
ANDREI PLESU – Feluri de a vorbi – DILEMA VECHE
pasul doi
ANDREI PLESU – Feluri de a vorbi – CAFENEAUA COM

Se cere:

a) sa fie imperecheati forumistii cu vorbitorii!
b) sa se deduca prin inductie masurile punitive sugerate sub/inteles de catre cei doi eseisti si sa se arate de ce nu sunt bune.
c) se se stabileasca despre ce altceva ar putea sa fie vorba in topicul de mai sus.

Intrebare ajutatoare: Incotro bate vantul care bate saua si de ce anume lui Polichinelle nu-i lipseste Rosinanta?

26 răspunsuri to “Eco Locatie (si) Logica (I)”

  1. Radu Humor said

    O posibilă explicație

  2. Vali said

    Nu știu în ce măsură sarcinile a, b și c pot fi bifate satisfăcător (au ceva de corvoadă perversă…), însă am convingerea că un cititor cu harurile și aplombul d-lui Răzvan Georgescu – je parle de mon commentateur préféré – ar fi în stare de o ispravă nu doar heremenutică, ci și comparatistă.

    adaos: a bastarda pe Polichinelle cu El ingenioso hidalgo înseamnă a voi, cu orice preț, a obține un soi de Talleyrand senil, de eglogă.

    • Dl.Goe said

      Sarcinile a-b-c sunt moft. Sarcini capcana. Cei sceptici n-or sa vrea sa le inceapa, iar cei optimisti n-or sa stie cum s-o faca. Cei lucizi le-or ghici adancimea, iar cei visatori le-or sti-o pe de rost. Eu datoria mi-am facut-o si problema am formulat-o, eliberandu-ma de ea. Am acoperire. Indiferent ce lucid optimist sau ce sceptic visator va da peste ea, sau nu, si oricata lume nu-va-sti / va sti de-spre ea, nu se va putea zice ca n-am spus. Ca am spus. Mai departe, Dumnezeu cu mila. Nu e treaba mea. Mila. Dupa mine Potopul. Dupa mine potopul… nu poate fi mai teribil decat o furtuna intr-un pahar cu vin. Adevarul e in vin. S. Sssss.

      Ah, ah, ah, Razvan Georgescu, oh am burguri violente, despre dânsul. Pai pe langa dânsul Radu al meu e moft. N-as vrea sa inserz zâzanii si suspicini in universul sentimentului impartasit dar nu pot sa nu-mi amintesc cat de mult l-am iubit pe acest Razvan Georgescu. Si nici dânsului dl.Goe nu i-a fost indiferent. Din pacate diansul este un mare timid si prin urmare nu paraseste niciodata strazile luminate de lampe gazoase in exces, de care isi protejeaza intimitatea printr-o gluga stravezie unidirectional. Deci lasati orice speranta. Dansul n-o sa vie in vie si in veci in beci, pe Arca lui Goe, ca sa descopere problema si sa se aplece cu aplecare a-supra ei. Dar, ca sa ma laud cu lucruri pentru care n-am merite, trebuie spus ca am avut la un momentum dat/a, in aria de acoperire un personaj inca si mai lunatic, mai grandios, mai gratzios, mai nu stiu cum, decat insusi Razvan Georgescu al dumitale, pe numele sau de scena zis Robert Zaharia. Din pacate l-am bruscat, l-am speriat, s-a dus, si dus a fost.

      … si ca adaos un adagio temo-rar – caci Arca lui Goe este o locatie ecologica dupa cum si Google nu-i decat tot un Goe Gol. Efectele ori fi, nu zic nu, dar vointa pentru ele nu-i. Si nu-i. Asa s-a intamplat, caci vorba eglogătorului, nu pot elimina sentimentul durerii caci de-as face-o si sensul s-ar pierde.

  3. anonim pe arca said

    Pai daca-i un simplu moft ,de ce sa nu-i satisfacem „moftul „D-lui Goe ? Si nici de capcana nu ne este teama. Dar sa vedem daca vom putea s-o facem ,caci optimisti stim sigur ca suntem. . .Asadar:
    a)Forumistul mercenar -nu are corespondent printre vorbitor,dar am un nume :Ciuvica
    Forumistul persiflant – vorbitor oracular aproximativ )
    Forumistul paranoic – vorbitor incontinent
    Forumistul patriot – vorbitorul” popular „…
    Forumistul ezoteric – vorbitor incontinent
    Forumistul sapiential – vorbitor informal
    Forumistul efemer – vorbitor constructiv
    b) este cert ca celor doi eseisti nu la plac forumistii (de orice natura) si nici vorbitorii . Dumnealui (V.Stinga ) ar vrea sa nu existe forumismul ,iar celaluilalt (Andrei Plesu ) nu-i plac dezbaterile cu multi vorbitori . Ar vrea sa fie un fel de taifas in doi . Fiecare ar vrea sa fie suprimate. Nu se poate insa din motive de …publicitate (de bani )
    c . ar putea fi vorba de plictiseala . Nu ne mai plac nici forumismele si nici dezbaterile …
    Cit despre incotro bate vintul ,caci da, D-l Goe bate saua ,nu ma pot pronunta .Am vagi pre /sentimente ,dar le voi spune cind va fi timpul A ,si ma incumet sa-mi dau cu presupusul ,desi cam simplist pentru un maestru al hermenauticii , si cu privire la @Polichinelle : nu-i lipseste Rosinanta ,intrucit este un forumist efemer si nu-i trebuie … p.s. Nu are nici blog si nici nu vrea sa scrie pentru bani la ziare …

    • Dl.Goe said

      Functia nici surjectiva, nici injectiva definta pe multimea forumistilolor cu valori in multimea vorbitorilor, treaca, mearga, dar referirile la entitatea Polichinelle sunt fortat-superficiale bazabndu-se inadins pe o definitie subineleasa a „polichinelului” care este falsa. In inelul polinoamelor cu grade mari.

      • anonim pe arca said

        Da, am banuit ca nu va plac optimistii (increzutii , in conceptia dvs.) dar nu ma asteptam sa folositi argumente intortocheate – functii matematice -ca sa le spuneti cit au fost de superfficiali si inadecvati . Dar ma consolez cu faptul ca am avut( iata) doua aprecieri de la atii ? pentru indrazneala de a da curs chemarii, de a participa la o „olimpiada” ,unde este normal sa participe cei mai bine evaluati in etapele anterioare.

  4. d'Artagnan said

    Nu mă regăsesc…aștept partea a doua…

    • anonim pe arca said

      @D’Artagnan ,
      Si cu asta cum ramine ?

      „Se cere:

      a) sa fie imperecheati forumistii cu vorbitorii!
      b) sa se deduca prin inductie masurile punitive sugerate sub/inteles de catre cei doi eseisti si sa se arate de ce nu sunt bune.
      c) se se stabileasca despre ce altceva ar putea sa fie vorba in topicul de mai sus.

      Intrebare ajutatoare: Incotro bate vantul care bate saua si de ce anume lui Polichinelle nu-i lipseste Rosinanta?”

      Fugiti de „sarcini ” ,sau sunteti prea” lucid”sau chiar” visator ” ca sa va incurcati cu asa… bagatele ?

    • Dl.Goe said

      Se vede treaba ca nici VS nici AP nu v-au intalnit si n-au avut de-a face cu domnia voastra. Daca ati fi un Mahomed modest v-ati duce d-voastra (pe) la ei. Ca sa va cunoasca si recunoasca. De dragul exhaustivitatii calsificarilor, macar. Nu cred ca aveti categorie nici la partea a doua.

      • anonim pe arca said

        „Se vede treaba „….? Va inselati . Eu ,spre deosebire de „domnia voastra” ,mi-am facut abonament (electronic ) la Dilema veche ,caci nu mi-a fost teama sa-mi dau datele personale spre a nu mi se cunoaste adevarata identitate.

  5. kibby said

    dle G, reluati si dvs articole ca cei de la Dilema ? 🙂

    • kibby said

      rosinanta nu lipseste dlui polichinelle ci dlui Emil Constantinescu, si nu e rosinanta ci simtul ridicolului si nu ala pt care atragi sarcasmul prietenilor (foarte necesar altminteri) ci ala pt care cei care credeau in tine fac rusinati un pas in spate..in fine, m-am cam luat cu vorba 😉

      sa reformulam – ce anume este ceea ce lipseste lui polichinele; varianta mea de raspuns – nu am de unde sa stiu
      🙂

    • Dl.Goe said

      Nu. Nu reluam ci pitrocim, conform legii pentru muraturi. Pânå se limpezesc. Lucrurile. Care niciodata nu s-au clarificat.

      Dl.Constantinescu? Ce va veni cu acest domn?

      Dar d-voastra credeti in Polichinelle?

      • kibby said

        Pai rosinanta m-a dus cu gindul la don quijotte.
        La intrebarile dvs rautacioase (care ne plac) – nu credem in P devreme ce nimeni niciodata nu ne-a cerut-o.
        de fapt nu cred ca vorbiti de acel polichinelle…

        • kibby said

          sinon, sint (de fapt am ramas) confuzionat in legatura cu natura multipla a dlui p, stiti dvs, aia cu susul paginii versus josul ei, da ce sa-i faci – la tăţi ni-i greu

  6. Radu Humor said

    Dar de asta ce ziceți ?!

    Nu ca s-ar vorbi despre noi in cele ce urmeaza dar totusi….poate ni se intampla sa ajungem batrani !!!

    CUM POTI AVEA O BATRANETE FRUMOASA?!

    Un eseu cutremurator. Materialul este preluat de undeva. Autoarea este anonima, dar fiecare dintre noi poate scrie ceva asemanator. Noua ne este frica sa vorbim despre batranete sau despre moarte. Dar ele vin, oricum. Nu-i mai bine sa ne pregatim, sa vorbim despre asta, sa intrebam, saprimim raspunsuri, sa dam sfaturi daca deja am ajuns la o varsta a intelepciunii…
    „Cine nu are batrani, sa si-i cumpere”…
    Cine nu mai are parinti, i-a venit randul…
    Totul e atat de simplu!
    Sfaturi pentru o bătrânețe fericită
    Am scris mai jos câteva gânduri de care aş vrea să ţin cont în viitor şi care mă gândesc că poate vor fi de folos cuiva…sau măcar să invite la reflecţie…
    Ideile sunt de-a valma, aşa cum mi-au venit în minte. Deci, ce am învăţat îngrijind pe Frau Hildegard (82) şi Herr Helmut (87) timp de două luni în Germania:
    1. Că trebuie să te ingrijeşti de venitul tău la bătrâneţe încă de pe vremea cănd poţi s-o faci. Cheltuielile, deşi scad la batranete pe de-o parte (nu mai cumperi atatea haine, nu mai călătoreşti atât de mult, nu mai pleci în concediu, copiii sunt pe picioarele lor), cresc mult pe de alta parte (medici, medicamente, deplasări, meşteri pentru reparaţii, ajutor menaj).
    2. Că trebuie să ai lucruri de calitate în casă şi cât eşti încă în putere să pui totul la punct pentru urmatorii 20 ani (instalaţii sanitare, electrice, electrocasnice, acoperiş, gard, mobilă etc)
    3. Că trebuie să faci eforturi permanente să fii la curent cu tehnologia (pe cât posibil). E greu să ai 80 ani şi să nu ştii să foloseşti un telefon mobil, să butonezi o telecomandă, să foloseşti un bancomat…
    4. Că trebuie să te ai bine cu vecinii.
    5. Că trebuie să ai prieteni buni şi de nădejde, că trebuie să fii tu un bun prieten. Să-i suni, să vă întâlniţi, să organizaţi acţiuni comune. Să-i feliciţi la aniversări şi să le faci cadouri simbolice.
    6. Că trebuie să fii cât mai activ. Dacă laşi garda jos puterile tale vor scădea foarte rapid.
    7. Că trebuie să-ţi dezvolţi ai o paletă largă de hobby-uri şi de activităţi extraprofesionale încă de pe-acum, cât eşti încă valid şi trebuie să iei în calcul că bătrâneţea aduce cu ea multe neputinţe pe diverse planuri. Dacă toată viaţa ai citit sau ai privit la tv, dacă ajungi sa-ţi pierzi vederea eşti terminat. Ziua trece îngrozitor de greu privind în tavan.
    8. Că e înţelept să te îngrijeşti cât eşti în putere să achiziţionezi aproape de casă o palmă de pământ pe care s-o poţi lucra, să ai un pom, să faci mişcare, să te simţi util, să ai o legumă sau un fruct proaspăte şi sănătoase.
    9. Adună amintiri frumoase. Rânduieşte-le frumos în albume sau cutii. Completeză un jurnal cu evenimentele şi scrie câteva rânduri despre ele. Acum nu realizezi ce vor însemna ele atunci.
    10.Împacă-te cu copiii tăi . Respectă-le alegerile, încurajează-i mereu şi roagă-te să le fie bine.
    11.Fă eforturi permanente să faci să fie armonie şi înţelegere în familie. Respectul şi toleranţa să fie cuvinte de ordine. Vine vremea când doar ele vor mai conta.
    12.Îngrijeşte-te de sănătate cât mai bine. Impune de pe-acum un stil de viaţă şi o alimentaţie cât mai sănătoase: cât mai multă apă, cât mai multe alimente neprelucrate termic, cât mai puţină carne, „sare, zahăr şi grăsimi” cu moderaţie, ulei de măsline, miere de albine, mese la ore fixe, bioritm,mişcare, sport, prieteni, activităţi sociale, hobby-uri, curăţenie (trup şi casă), activităţi mentale și lista e lungă. Fă-ţi o dantură de calitate.
    13.Descotoroseşte-te de ce nu ai nevoie în casă. Evită să aduni lucruri care nu-ţi vor folosi nicodată.
    14.Începe să fii econom. Nu risipi fără rost resursele.
    15.Dacă îţi vei construi o casă ia în calcul eventualitatea că poţi trăi cel puţin 90 ani şi că un sfert din viaţă puterile tale nu vor fi nici pe departe cele de acum. N-o fă mare. Copiii cresc repede şi-şi iau zborul. Dacă totuşi vrei o casă mare şi-ţi poţi permite, proiecteaz-o în aşa fel încât, fie să poţi locui cu copiii şi familiile lor (lucru puţin probabil), fie să poţi închiria o parte din casă fără să fii deranjat sau să deranjezi sau, de ce nu, să oferi găzduire contra ajutor menajer. Dacă poţi, mai bine investeşte într-o a doua locuinţă ce poate fi inchiriată sau dăruită copiilor.
    16.Nu te gândi să te muţi la pensie la ţară decât dacă ai confort (apă, gaz), căi de comunicaţii bune şi un oraş aproape şi doar dacă ai crescut la ţară. Altfel, o schimbare prea radicală după pensionare va fi greu de asimilat. Primii ani îţi va fi bine dar apoi va începe să-ţi fie greu.
    17.Gândeşte-te că la pensie va trebui să ai cu ce-ţi umple timpul. Învaţă să pictezi, să bricolezi, să grădinăreşti…orice îţi poate umple timpul şi, de ce nu, să-ti aducă un venit.
    18.Învaţă să acorzi primul ajutor, să faci injecţii şi masaj terapeutic.
    19.Fii îngăduitor cu cei vârstnici şi neajutoraţi. Ei nu vor să fie aşa…Nu vor să fie neputincioşi, ursuzi, nefolositori. Dacă nu-i poţi ajuta într-un fel sau altul, măcar nu te mai supăra pe ei când îţi încurcă treburile în goana ta zilnică.
    20.Fii cât mai apropiat cu părinţii tăi. Dacă eşti departe de ei sună-i cât mai des, lasă-i să te cicălească fără să te enervezi, ascultă-le aceeaşi intâmplare spusă şi data trecută. Când mergi în concediu nu te du ca musafir, pune în portbagaj trusa cu scule şi pune la punct ce e de reparat, ajută-i, cumpără-le ce le trebuie sau ştii tu că le-ar uşura bătrâneţile.
    Lista o poate completa fiecare cu ce mai întâlneşte pe parcurs. Din fericire avem mulţi bătrâni în jur şi multe exemple bune şi rele de învăţat din ele. Nu ne putem plânge nimanui mai târziu spunând că n-am ştiut.
    Ideea e simplă…dacă nu începi să faci nimic din toate acestea încă de pe-acum…vei fi condamnat la o bătrâneţe nefericită!

  7. Radu Humor said

    Apropos de Casca din subtitlu…
    Se poate căsca gura și altfel, nu numai la frustrările lui Pleșu sau celălalt stângaci 🙄
    Și încă până la urechi … 😉

    Căsnicia este o relaţie oficiala a două persoane, din care una are întotdeauna dreptate, iar cealaltă este SOŢUL!

    Matrimoniale:
    Doresc sa fac cunostinta cu trei-patru domnisoare pentru… o relatie serioasa !

    Cand barbatul se simte rau, isi cauta sotia.
    Cand barbatul se simte bine il cauta sotia!

    Daca viata ti-a aruncat o lamaie acra, nu dispera: cauta sarea si tequilla!

    I. Cum recunosti un motociclist fericit?
    R. Are muşte între dinţi.

    Ce obţii dacă încrucişezi un neamţ cu un irlandez?
    Un bărbat dispus oricând să execute ordinele, dar prea beat să o poată face.

    Divorţul a fost inventat înaintea căsătoriei.
    Altminteri nimeni n-ar fi avut curajul să se însoare!

    Somnul previne îmbătrânirea.
    Mai ales cel la volan.

    – Acuzat, recunoaşteţi că sunteţi vinovat?
    – Încă nu, onorată instanţă, să vedem mai întâi ce ştiu martorii…

    -Hai fiule, încă un pas, încă un pas, încă unul, aşa, aşa, micuţ, încet-încet! Marieeee, adu’ repede camera video să îl filmăm pe fecioraşul nostru, a venit de la balul de absolvire!

    Stiti care-i diferenta dintre COMPLET si TERMINAT? Daca te casatoresti
    cu persoana potrivita, esti COMPLET! Daca te casatoresti cu persoana
    nepotrivita, esti TERMINAT! Si daca persoana potrivita te prinde cu
    persoana nepotrivita, atunci esti COMPLET TERMINAT!

    – Alo!… Buna iubita, ce faci?
    – Rau iubitule, acasa, mi-e rau. Tu?
    – La intrarea in club, chiar in spatele tau !!!

    – Dragul meu, te părăsesc!
    – …și tu ți-ai dat seama că sunt prea bun pentru tine?

    Am un prieten necăsătorit încă pe care mereu îl iau la întrebări şi îi zic:
    – Măi Ioane, tu când te însori?
    Până într-o zi când mi-a răspuns:
    – De ce mă tot întrebi? Nu suporţi să mă vezi burlac şi fericit?

    Sunt unele momente în viaţă în care îţi vine să te apropii de cel de
    lângă tine, să îl baţi uşor pe un umăr, să îl strângi în braţe şi să
    îl întrebi:
    – Cum reuşeşti să te descurci, aşa, fără creier? E greu?

    Soţia către soţ:
    – Tu nu mă iubeşti!
    Soţul, arătând către cei 5 copii spune:
    – …p`ăştia crezi ca i-am descărcat de pe torrent?

    Daca nu reusesti sa-ti gasesti jumatatea, cauta doua patrimi!

    Pesimistul: – Femeile din barul ăsta sunt nişte stricate.
    Optimistul: – Aşa sper şi eu…

    SMS: Ajung in 10 minute. Daca intarzii, mai citeste o data mesajul. :)))

    Toţi oamenii aduc fericire…Unii prin prezenţă, alţii prin absenţă!

    Un poliţist opreşte o şoferiţă blondă şi îi zice:
    – Doamnă, aţi întrecut orice măsură. În săptămâna asta aţi călcat deja cinci
    pietoni.
    – Şi câţi am voie?

  8. INTJ said

    hmm … doar cu a1 inca n-am gresit, restu’ le-am incercat (temporar si macar partial) pe toate. in ce priveste b, inca invat sa tac … si nu-mi reuseste mereu (dupa cum se vede).

    • Dl.Goe said

      „Câta luciditate atata suferinta”. E mare lucru ca aveti abilitatea de a realiza si recunoaste ca ati practicat „stilurile” de la 2 la 7 in ale forumismului. In genere unii (multi) nu realizeaza, iar altii nu recunosc.

      P.S. Ce coincidenta, si eu incerc sa invat tacerea si, tot asa, am adesea dificultati la partea practica. Cred ca acela dintre noi care se desavarseste primul ar trebui sa-l invete si pe celalalt. Nu? In calitate de d.Goe eu am fost mereu dispus sa tin prelegeri pe tema „Sa tåcem frumos”. Dar mai mereu am vorbit singur.

      • INTJ said

        copil fiind, am privit mereu cu admiratie si (recunosc) invidie fetele senine ale batranilor din satul bunicilor mei … batrani care sedeau tacuti pe bancile din fata caselor lor. astfel, mult timp am avut acea destinatie in fata ochilor. dar am ajuns la un moment dat in viata la o rascruce si atunci am ales o alta varianta, asemanatoare dar mai „activa” (deoarece, in fond, „noi muncim” nu implica neaparat „noi nu gandim„).

        referitor la „sa-l invete si pe celalalt” as avea o curiozitate (daca binevoiti sa-mi raspundeti): nu vi se pare (si dvs.) ca „a invata pe cineva” de fapt e un fel de limitare … in comparatie cu „a arata cuiva”?

        • Dl.Goe said

          Eu stiu ce sa zic? Mi-e teama de tradare. In mintea mea „a invata pe cineva” este un lucru mare, si cuprinzator care poate include secventa „a arata”. Daca insa va referiti strict la partea „explicativa” a predarii, mai ales cand „elevii” sunt ori limitati ori dezinteresati,… atunci da, „a arata” poate fi mult mai eficient si mai elocvent. Ce ne facem cand nu-i destul?

          P.S. Sa inteleg ca ati dori sa va arat si atat? Sau sa-mi aratati d-voastra mie? Fara cuvinte!

        • INTJ said

          multumesc pentru raspuns. quid pro quo: personal nu cred in retete mura-n gura ci cred in cautarea lor. invatatorul trebuie imho sa trezeasca (si sa mentina in viata) curiozitatea invatacelului … „aratand” calea spre (sau cand e cazul) solutia (considerata in acel moment) „standard” … si in aceste conditii subscriu la „a invata pe cineva este un lucru mare”. „a arata” era un fel de „a indruma”, dar am evitat „a indruma” tocmai pentru ca-i legat de un a priori strain persoanei indrumate.

          p.s. in contextul celor de mai sus: sa-mi aratati … cu cuvinte (deoarece fara cuvinte stiu deja cum functioneaza). 🙂

        • Dl.Goe said

          Ok, atunci sa facem schimb de experienta. 🙂

  9. Radu Humor said

    Întâmpinarea ce i s-a făcut lui Merkel la Atena :

    http://basarica.wordpress.com/2012/10/11/poporul-roman-n-are-ce-sa-arate/

  10. Radu Humor said

    Și cum vor fi întâmpinați, sper, alde Merkel, Barosoo, Rompyi și ceilalți șmenari europeni, veniți să benchetuiască din banii celor pe care i-au furat și-i vor fura până ce nu se vor trezi de cap și le vor arăta ce merită ! :

    http://basarica.wordpress.com/2012/10/11/bine-ati-venit

  11. arcaluigoe said

    Inca un element ajutator-perturbator:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: