(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Eco Locatie (si) Logica (II)

Posted by arcaluigoe pe Octombrie 13, 2012

Se mai dau inca doua texte (a) si (b):

Iubire şi idolatrie

“Primesc de la un cititor pe nume Valentin Stângă următoarea întrebare: „Cum disting ca spectator (dar şi ca trăitor, când e  cazul)  între iubire şi idolatrie? Ce anume îl separă pe omul îndrăgostit de omul idolatru?“.

Domnul Stângă gândeşte viguros şi scrie excelent. Îi mulţumesc pentru dificila întrebare şi sunt flatat că mă crede apt să lămuresc lucrurile. Nu sunt. În viteza unui simplu editorial pot încerca doar să mai fac câţiva paşi pe drumul analizei infinite inaugurate de el.

Mi se pare esenţial să observăm că între îndrăgostit şi „obiectul“ iubirii sale avem de-a face cu o specie de continuitate. Cei doi sunt în acelaşi plan: planul comunicării împărtăşite, al unei emotivităţi omogene, al unui afect în permanentă mişcare de la unul la altul. Iubirea se exprimă, adesea, ca indistincţie. Treci neîncetat în celălalt şi celălalt trece neîncetat în tine. E vorba, cu alte cuvinte, de un ritual al participării. Al participării reciproce. Te regăseşti, clipă de clipă, în cel care se regăseşte în tine. Duci apropierea până la identificare. Transformi diferenţa în complementaritate şi stricta cunoaştere în recunoaştere.

Idolatria stabileşte între idolatru şi idol un cu totul alt raport. Nu unul de continuitate, ci unul de ruptură. Idolul e o expresie a distanţei. E necontenit deasupra şi departe. Idolatrul îl priveşte cu o extatică teroare şi adoptă spontan un ritual al obedienţei.

În vreme ce partenerii unui act de iubire coexistă în acelaşi teritoriu, sau îşi construiesc un teritoriu al lor, idolul şi idolatrul nu trăiesc în aceeaşi lume. Cel dintâi e un conglomerat de putere, cel de-al doilea – un conglomerat de dependenţă. Idolatrul nu speră şi nu îndrăzneşte să urce la nivelul idolului său. La fel, idolul nu-şi pune problema să coboare la nivelul celui care îi oficiază cultul. Idolul nu se întrupează. Nu stă la masă cu vameşii şi cu păcătoşii, nu se lasă ucis de netrebnicii lumii. E suveran,rece, invulnerabil.

Într-un cuplu de îndrăgostiţi, nu există, în mod normal, relaţii de subordonare. Când unul dintre parteneri devine dominator, când apare ideea unei ierarhii a calităţilor, cuplul e în pericol. Iubirea impune amândurora un comportament slujitor. Fiecare se dedică celuilalt, fiecare se simte bine să fie în serviciul partenerului.

Idolatria e, dimpotrivă, slujire unilaterală. Idolul nu spală niciodată picioarele idolatrului. Faimoasa iubire curtenească nu era scutită de un anumit halou de idolatrie, cu pasiunea ei pentru „madonizarea“ femeii, cu echivalareaconstantăa îndrăgostirii cu „vasalitatea“. Rezultatul era un soi de destrupare trăită trupeşte.

Dar îndrăznesc, domnule Stângă, să suspectez niţeluş de idolatrie şi imaginea dvs. despre „femeia iubită“: „mântuită de accesoriu, de penumbre incomode“.

Nu ne putem îndrăgosti de statui. De esenţe. De lumini incoruptibile.

Idolatria, cum ştim, înseamnă şi a lua un lucru drept altceva decât este. Faţă de idolatrie, iubirea e un miracol de realism: ea celebrează fiinţe vii, nu fantasme.

Diferenţa dintre omul îndrăgostit şi omul idolatru? E totuna cu diferenţa dintre dialog şi poruncă. Dintre entuziasm şi frică. Mă opresc deocamdată aici. Pentru continuare, vă dau întâlnire peste 20-30 de ani.” – Andrei Pleşu: Iubire şi idolatrie 2 decembrie 2011

Sursa (n.b. asa cum este pomenita la Romanica Blues ar fi) : Blog de veghe – blogul Nicoletei Savin – 😉 n.b. Sursa ??? Halal sursa! Mai mult tranzitie.

Textul de mai sus, luat, pre-luat si re-luat intr-un numar incredibil de ori si feluri, de exemplu AICI la Romanica Blues ori AICI – la Nicoleta Savin, printr-un minimal copy-pasete cu ghilimele SI chiar si AICI – la Nicoleta Lazar DAR, a vazut lumina zilei întâiasi data pentru prima oara in premiera, la originea lui originala, AICI – in Dilema Veche unde a si fost consemnata atingerea dintre cele doua spirite pereche intrupate in doi eseisti diferiti. La  locatia respectiva au fost consemnate si unele comentarii inca disponibile publicului larg, din care spicuim:

=-=-=-=-

unele dintre noi femeile nu mai dorim a fi mintuite de mintuitorul insusi (iaca, taman in simbata mare), darmite de iubiri accesorizate, penumbrite si tusate banal. caci de la freud stim ca ce nu ne place in noi tindem sa proiectam in altii (altele).

astea fiind zise, mie ‘vampirica’ imi suna a compliment, in care caz idolatrizarea e oricind preferata.

.

Aoleu, aoleu, aoleu! Vai. Presupun ca „cititorul” Valentin Stângă care „gîndeşte viguros şi scrie excelent” este una si aceeasi persoana cu „scriitorul” Valentin Stângă care„gîndeşte excelent şi scrie viguros” la acceasi gazeta cu dl. Plesu. Prin urmare, spre condensare, ar fi fost mai normala formula „colegul” ca de la iubit la iubitor si nu „cititorul” ca de la idol la idolatru. Desigur ca incurcatura poate fi trecuta cu vederea intrucat ar fi nerealist sa ne asteptam ca dl. Andrei P. sa citeasca Dilema cu aceeasi atentie ca-n trecut sau cu aceeasi atentie ca dl. Mircea V. in prezent. Astept nu mare nerabdare si viguroasa emotie reactia d-lui George Razvanescu (sau invers) despre care se poate crede ca este deja devastat de intorsatura pe care o iau lucrurile dupa interventia d-lui Andrei P. vizavi de existenta d-lui Valentin S. In egala masura ma apasa emotii inefabile in legatura cu iminentza reactiei asteptate legitim dinspre cunoscutul d. Polichinelle. Pacat ca aici nu e nici pe departe locul potrivit in care acest d. Valentin S. sa poata fi privit ca o poarta potrivita de intrare intr-o tema foarte suculenta: proiectia ortogonala a “problemei originalitatii artistice nascatoare de unicitate stilistica” pe frontiera dintre “falia tectonica solida a creatorilor consacrati” si magma fierbinte a anonimatului din sub-sub-teran. Frontiera respectiva fiind o suprafata curba foarte complexa, umbra problemei pe acea suprafata ar avea cu siguranta forme cu totul surprinzatoare. De neanticipat. În viteza unui simplu editorial…

P.S. Postscriptumul articolului (o stire) musteste de deschideri si perspective filosofice (Ce este omul?) care invita publicul bagator de seama sa comenteze. A se comenta. Mai intai insa voi sa vaz „connturile” si apoi ma voi pronunta in instanta acestei agore. Am cheseaua la mine. Unde sunt galosii?

Bine, am înţeles. Aveţi cheseaua. Vă întrebaţi unde sînt galoşii. Perfect. Dar – zic şi eu – poate că adevărata întrebare este „unde e dulceaţa?”. Nu?…

Ma bucura sa constat ca „excelenta cu frisca” a d-lui Goe (un progres notabil. as zice, de la magiun la frisca) sclipeste eroic fiind incadrata, prin bunavionta moderatorului, (merci) de „doi tâlhari” cu brate tari, cu minti destepte, inimi mari: arhigroup si Razvan Georgescu. D-le Moderaror va rog sa-mi spuneti pe care dintre talhari sa-l iau cu mine si pe care sa vi-l las d-voastra, ca sa faceti Dilema Vesela cu/ca el. Aveti vreo preferinta? Eu am una dar nu v-o spun inca pentru ca n-as vrea sa va influentez.

Este aproape firesc ca un moderator sa fie intotdeauna pre/ocupat de false probleme. Eventuala absenta aparenta a dulcetei nu poate fi o problema reala intr-un univers in care nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma. Galosi sa fie caci materia necesara umplerii lor se va gasi. Serbet de ex. Adevarata problema ar fi daca mai poarta cineva galosi in post-modernism, sau daca ar trebui sa poarte. Aceasta e problema!

Discutia aceasta este deja o dulceata. Sper ca dl. Moderator s-o imparta cu altii si sa n-o manance singur pe toata pe furis.

P.S. Am vazut cele doua conturi evanghelice care sunt vreo patru. Puse la cale de niste novici tupeisti, respectivele facturi n-ar putea sa pacaleasca prea multa lume, iar cei care ar putea fi pacaliti de „plastografiile” respective n-ar merita sa fie treziti din reverie printr-un anunt atat de brutal. Ma rog, riscul ramane destul de mic pentru ca falsii amici ai falsului Plesu nu par a fi cititori in Dilema. Cititor la Dilema fara dileme este insa simpaticul domn Razvan Georgescu, care iata isi poate face din nou de lucru. De data aceasta pe teren.

Urât, prostesc si inutil gestul celor care s-au folosit de marca „Andrei Plesu” pentru a marca si a se remarca in hiperspatiu. ☺

  • Curat murdar – adăugat de arhigroup la data de 23 Aprilie 2011 01:04:30

Excelentă replica dată acestui hibrid refulat rezultat din încrucişarea unui Ionel din Vizita şi eroul al cărui nume şi l-a asumat. Da, Caragiale nemuritorul!

Domnilor din arhigroup, in afara de excelenta d-voastra contributie la dezbaterea tematica propusa (atat de) didactic, in acord logic cu DEX-ul cu normele in vigoare de catre dl.Plesu (idolatrie vs. iubire), si dincolo de abilitatea de a fi priceput exact (sper) noima vorbelor de duh ale moderatorului Vasilescu, nu pot sa nu remarc partea umanista a interventiei d-voastre colective, un adevarat balsam peste psihicul extern (sic) moderatorului, asa cum va fi fiind perceput de opinia publica si fluida din subsol-bemolul de la Dilema. Asadar fiti pe pace. V-am remarcat. In numele articlierului, al moderatorului si-al d-lui Goe. Admin.

  • Ura! – adăugat de Razvan Georgescu la data de 25 Aprilie 2011 01:04:09

Merg si eu o statie cu dumneavoastra, domnule (doamna?) arhigroup! Dl Goe e caragialesc pana la greata, sa ma ierte copiii astia si Maestrul Cosasu.

* * *

Pentru operativitate celelalte comentarii pot fi citite AICI. Vi le recomand cu caldura pentru sunt pline de surprize-surprize pe Facebook.

Cum să scriem elaborat despre nimic

În Dilema Veche de săptămâna trecută d-l Andrei Pleșu publică niște rânduri adresate de un fan al domniei sale. Reiau aici partea cea mai ațoasă:

“(…) diferența o face aici felul în care obiectul acestor afecte e potențat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului său. Iubită, femeia e mântuită de accesoriu, de penumbre incomode, de tușele banalității sterile. Idolatrizată, ea devine stridentă, rebarbativ păstoasă, vampirică. “

Nu m-aș fi oprit asupra acestui pasaj dacă editorialistul, de altfel unul dintre cei mai puțin prețioși vorbitori și scriitori de limbă română, nu ar fi ținut să ne convingă că avem de-a face cu o mostră de scriitură de calitate:

“D-l Stângă gândește și scrie excelent.”

afirmă d-l Pleșu.

Am recitit de câteva ori paragraful cu pricina și n-am găsit altceva decât un vocabular bling-bling, o înșiruire de ghiuluri lingvistice, aruncate la ‘șto ca pătrunjelul în ciorbă. Sau, cum ar fi scris d-l Stîngă, o exhibare narcisică a unui lexic baroc care nu reușește să camufleze nici ego-ul, nici ponciful. Mă rog, chestie de gust.

Pasajul mi-a adus însă aminte de un text scris în 1968 de istoricul de artă Stringfellow Barr și, de fapt, aici voiam să ajung. Textul d-lui Stângă ilustrează un prost obicei cultivat de prea multă vreme în rândul oamenilor educați. Zice Barr:

We are suffocating from a fausse élégance that scorns the honest, clear, four-letter word. And quite aside from the obscene ones, hundreds of splendid four-letter words are waiting to work for us. Is it possible that we discussants are oppressed by a subconscious suspicion that we are really saying precisely nothing and that this nothing will stand up as conversation only if we say it elaborately? – Cum să scriem elaborat despre nimic – by DRAGOS BUCURENCI on 26 APR 2011 in CEI TREI TENORIMOFTURI

Tags: a nu spune nimicandrei plesuculturaeducatieelaboratintelectualineologismepretios,pretiozitatistringfellow barrvalentin stangavocabular

De acelasi autor: Puterea cuvintelor   😯 //  Ce faci când vrei mai mulţi copaci? 

Si 10 comentarii foarte in ton cu “Cum să scriem elaborat despre nimic” consemnate taman la pont la fata locului (un alt loc la care cele doua spirite pereche intrupate in doi eseisti diferiti au mare trecere si se bucura de o atentie speciala:

  • Vlad 27 Apr 2011 at 2:52 am – Concupiscenta neologismelor folosite de D-l Stanga imi pricinuieste silentiozitatea.
    .
  • MR 27 Apr 2011 at 9:41 am – Adica neiubita o femeie este inecata de tusele banalitatii sterile ale unui biet accesoriu. Dragut spus, daca stai si te gandesti bine.
    .
  • carioca 27 Apr 2011 at 4:52 pm  – cam ai dreptate. ce-o fi cu domnul Plesu. “Plesul” era sa scriu, poate ca sa-i arat sincer ca-l mantuiesc pre dansul de accesoriu.
    .
  • Rux 27 Apr 2011 at 8:37 pm – Am citit superficial tot articolul si oricum cred ca-mi scapa intregul context pentru ca astazi am capsa pusa. Sa-l recitesc. Ok, recitit! Diferenta dintre iubire si idolatrie o fac perceptia, discursul si faptele subiectului (care iubeste sau, dupa caz, idolatrizeaza)? Ok ok, pana aici, bine. Dar Doamne-sfinte-care-esti-in-ceruri-sau-nu, ce vrea sa zica cu obiectul (femeia) e potentat sau obnubilat? Iubirea SAU idolatria isi potenteaza obiectul? Iubirea sau idolatria isi obnubileaza obiectul? Respectiv, care face ce? Si cum e obiectul – potentat sau obnubilat – de ajunge rebarbativ pastos? Ca de fapt aici as vrea sa ajung.Sper ca obiectul are si sansa unui ‘intre’, ca altfel, saraca… mantuita de tusele banalitatii sterile (NU FECUNDE!) sau urata si moale (nu frumoasa si tare ca… spre exemplu… un falus roz?), nu vad cum i se mai poate fauri un destin, fie el si de obiect.Mie-mi place Plesu, pe cuvant… dar nu vad nici gandirea viguroasa nici scrisul, cum i-a zis… excelent? al D-lui Stanga. E pedant. Dar gol. Nu ca un ‘obiect’ dezbracat, inLauntru gol. Sau poate doar inLauntru e plin si e gol doar scrisul. Gata, m-am confuzat.
    .
  • Casandra 27 Apr 2011 at 11:13 pm – Stilul asta este de fapt foarte raspandit printre scriitorii si criticii romani. Este de-a dreptul penibil. De exemplu, niciun adjectiv nu trebuie sa se gaseasca in singuratate, fara adverb: “rebarbativ pastoasa”! Ha haa! Si de preferat e sa combini un neologism cu un cuvant neaos, ca sa-ti arati extinderea lexicala si sa creezi un contrast, fara de care totul ar fi prea fad, nu-i asa? Haaaaaa! Rebarbativ pastos!
    .
  • Constantin 30 Apr 2011 at 12:48 am  – A se citi “Despre Scris” de Stephen King – sau cateva carti de Hemingway. Mie imi place stiul simplu si clar.
    .
  • i.f 30 Apr 2011 at 3:57 am – Hah, imi aduc aminte de articolul cu pricina, mi-am spus “Ce ironie simpatica!” atunci cand am citit ca domnul Stanga ar gandi viguros si-ar scrie excelent. Dar mi se pare ingrijorator gandul ca Plesu ar fi putut fi spune una ca asta la modul serios.Pare, oricum, sa fi devenit un soi de gluma culturala, am auzit deja de cateva ori spunandu-se despre autorii unor texte hilare (infioratoare?) c-ar gandi viguros si-ar scrie excelent, iar articolul a aparut abia de o saptamana. Deci ceva bun tot a iesit din intreaga poveste.
    .
  • i.f 30 Apr 2011 at 4:04 am – Oops, mi-au scapat ceva cratime-n exces, sa-mi fie cu iertare.
    .
  • micelnic 01 May 2011 at 8:31 pm – @i.f. nu cred, nu pot sa cred ca dl. plesu a spus-o serios! ironia domniei sale este uneori atat de fina incat e greu de perceput! oricum, “stanga” pare a fi un nume ridicol predestinat (sic!)!
    .
  • pavelina 13 May 2011 at 12:44 am – Cum poate fi o femeie pastoasa? Exista si femei spumante? Sau poate abrazive? Acest “haiku” elastic si carnavalesc al domnului scriitor m-a complexat teribil.

http://www.youtube.com/watch?v=vU2EciADd8o

Nu se cere nimic. Nu se cerne nimic. Zau.

Clarificare:

32 răspunsuri to “Eco Locatie (si) Logica (II)”

  1. Vali said

    Regele e gol. S-a umplut paharul… De ce trag(i) clopotele, Mitică?

    Era pe când nu s-a zărit… Azi de-l vedem, tot nu e.

    … panica de a nu înșela așteptările celor care te confundă cu un surogat de-al tău…

    Vive la Nébuleuse du Crabe!

    • Dl.Goe said

      1. Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea, în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
      2. Regele e gol? Nici vorba. E doar in pielea goala. Si a inscris un gol. De zile mari. Dar nuditatea-i evidentiaza plinatarea. Regele e plin (…). Nu-i credeti pe altii. Va rog.
      3. De frânghie moncher. Clopotele sunt ale reinvierii si reinventarii, nu… Si apoi cå la noi in Biserica, fiind atat de putina lume, atunci cand se trag clopotele-i atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună. La cate concerte de tobe si timpane s-au batut pana acum in univers, surdina de la noi nu schimba nimic. Nimic. Nimic. Bine acuma un rau-voitor poate veni iar sa zica: „Bine, bine, dar atunci de ce trag(i) clopotele, Mitică?”. Este un malentendu la mijloc, miercuri, Ploiesti. Se va lamuri sau se va uita. Don’t worry be happy.
      4.Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină – şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari sub ochii mei, căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
      5. Fara panica va rog. Si fara asteptari.

      Vive la Nébuleuse du Crabe !!?? Nebuloasa gazoasa a Crabului e un moft. Nebuloasa, nebuloasa dar cu far. Cosmic. Cum sa traiasca o stea muribunda? In agonie vesnica? Propun un alt toast: Traiasca Nebuloasa din constelatia Andromeda. Asta da nebuloasa. Si dupa ce ca-i nebuloasa rau de tot se mai si indreapta catre noi, incat intr-o (buna) zi ne va inconjura cu noapte sporindu-ne misterul si facandu-l inca si mai impenetrabil.

  2. d'Artagnan said

    Când citesc un text și nu-l înțeleg, primul meu gând este de admirație pentru scriitor. Din politețe, datorită educației pe care am primit-o când eram conte, primul impuls este să-l mandatez pe autor cu un IQ mai mare decât al meu. Eu scriu, mă exprim, simpluț: spun ”masă” la ”masă”, iar unu și cu unu la mine fac întotdeauna doi. Plictisitor. Mediocru. Fără volute, fără ambiguități…
    Cred, totuși, că atunci când nu pricepi un text este vorba întotdeauna de un IQ mai mic, dar nu știu la cine: la scriitor sau la cititor.

    • Dl.Goe said

      Bucurenci, ca si pleiada din siaj, n-a priceput nimica. Omul a ajuns intr-o zona periculoasa a existentei lui interioare in care-si imagineaza ca este autorizat sa rosteasca adevaruri incomode. Aiurea. Omul, de o superficialitate inspaimantatore, a alunecat in acea discutie pe o coaja de banana ratand toate partile problemei cat si holistica acesteia. Culmea este ca se declara fascinat de „Puterea cuvintelor” (nu degeaba am mentionat ca a scris (e si scriitor) si alte articole pe aceasta tema)… dar nici nu intuieste macar in ce ar consta in fapt puterea cuvintelor capabile sa transmita mesaje, meta-mesaje si meta-meta-mesaje. Puterea cuvintelor la Bucurenci se opreste la intels sub/intele si emotie. In rest nimic. Abis. Discutia starnita de neantul sau in subsolul prozaicului sau articol despre „Cum să scriem elaborat despre nimic” este inca si mai nostima proband, daca mai era nevoie, ca in fapt, in contra titlului sau, articolul meta-comunica, in esenta, despre „Cum să scriem neelaborat despre nimic”. Ceea ce lui Bucurenci ii reuseste fara efort.

      • Vali said

        Bucurenci – un sclifosit plebeu al Vocabulei? – face, aici, exhibiție de cearcăne: el e cineva care, dincolo sau dincoace de… (dacă nu cumva laolaltă cu…) agenda lui de ecolog hilozoist metrosexual, e atent, cu fler, și la rampa culturală. Aria lui de expertiză? Laconismul sapiențial, respectiv barocul vid. Asta miroase el competent: când textul te edifică telegrafic și când manierismul ambalează, șmecher, un neant.

        Bine că există specia asta de har și de hărnicie. Fără ea, am rata: 1. lamentourile răgușite ale Mamei Gaia; 2. simplitățile mântuitoare; 3. gălbejelile pompoase.

        • Dl.Goe said

          Ma intreb (retoric fireste) ce reactii ar putea re/produce, vizavi de aceasta replica, cel vizat. Dator sa fie consecvent teoriei sale enuntata anterior, ar fi oare dispus sa consatate, inca o data, un efort anonim de a se scrie elaborat despre… nimic?

  3. INTJ said

    unii vorbesc ca sa se auda, altii scriu ca sa se citeasca … lucrurile doar s-au nuantat nitel de pe vremea cand „omul” s-a recunoscut prima data intr-un ochi de apa statatoare (in fond, narcis e doar ghinionistul a carui nume a supravietuit in timp).

    • Dl.Goe said

      „unii” ? Sunteti un optimist incorigibil. Daca nu cumva, cu subtilitate, sugerati ca unii + altii = toti. Or mai fi si „unii” care tac. Tac. Sa se auda sau sa nu se auda? Aceasta e intrebarea? Intreb si eu. Dar la cine anume veti fi fiind facut aluzie?… Noi nu vom sti-o poate niciodata.

  4. Radu Humor said

    Goe începe din ce în ce mai mult să tăîiască, ca și Abălaru, din amintiri !
    Dar să reiei peste un și ceva , doar pentru a te băga și a-l băga în seamă pe idolul Pleșu este caraghios de tot.
    Din același motiv se screme și ăla să i-o ridice cu stânga maestrului, doar-doar va reuși să și-o vadă (opera , ce-ați crezut 😳 ) citită, înțeleasă, sprayată și parfumată mai ceva ca MRU, din banii popurului !
    Și eu am încercat să-i pun ceva în mână atunci cerberului șef dar n-a apărut :
    ” Iubirea și idolatria sunt ca apa cu focul 🙄
    Cel ce iubește nu poate idolatriza, căci ultimul mastrurbează de zor, convins că va ajunge și el la oarece satisfacție, odată cu cel masturbat – Maestrul !
    Dacă nu se cheamă cumva altfel, când i-o faci altuia, așa cum face, de ceva timp încoace, Goe . Unora 😉 ”
    P.S. Nu sunt sigur dacă și ultima frază făcea parte din ceea ce gândeam atunci, dar am fost obligat să constat pe parcurs !

  5. Radu Humor said

    Un cerșetor avea în față pălăria pentru strâns bănuți și atârnată de gât o pancartă cu JOS BĂSESCU !
    Trece Nosferatul și îi spune :
    Nu-i bine ce faci ! Nu-i deloc frumos !
    Și parcă eu te-am făcut cerșetor ?!!!

    De peste 30 de ani trăim împreună !
    N-ar fi cazul să ne căsătorim și noi , întreabă tipa ?
    – Ba, da ! Dar cine naiba ne mai ia ?
    Mai ales pe tine 😉

  6. Radu Humor said

    Testul elevului…superdotat!
    ( morala îmi spune că s-ar putea să fie vorba chiar de cel autoporeclit Goe 😉 )

    Micul Thomas, cel mai bun elev din clasa o intreaba pe invatatoare daca poate sa-i vorbeasca dupa ore. Ea accepta.
    – Ce vrei sa-mi zici Thomas?
    – Cred ca sunt prea inteligent ca sa raman in clasa asta, ma plictisesc! As vrea sa trec direct la Liceu.
    Directorul scolii este informat si il intreaba pe Thomas daca vrea sa treaca niste teste.
    Thomas accepta fara sa ezite si testarea incepe.
    – Sa vedem Thomas:
    – 3×4?
    – 12
    – si 6×6?
    – 36, domnule director.
    – Capitala Japoniei?
    – Tokio!
    Testul continua inca o jumatate de ora, Thomas nu face nici o greseala!
    La sfarsitul testului, directorul este multumit, dar profesoara intreaba daca poate sa-i puna si ea cateva intrebari. Amandoi accepta.
    Profa incepe:
    – Thomas, vaca are 4 si eu am 2, ce este?
    – Picioarele, doamna.
    – Corect, ce gasim in pantaloni tai si nu gasim in ai mei?
    Directorul se mira de intrebare…
    – Buzunare, doamna
    – Bine Thomas, unde au femeile parul cel mai cret?
    Directorul se pregateste sa intervina chiar cand Thomas raspunde:
    – In Africa, doamna! raspunde copilul fara sa ezite.
    – Ce este moale dar cu mainile unei femei devine tare?
    Directorul deschide ochii mari dar inainte sa vorbeasca, Thomas raspunde:
    – Oja pt unghii, doamna.
    – Ce au femeile si barbatii in mijlocul picioarelor?
    – Genunchi, doamna!
    – Bine, si ce are o femeie maritata mai larg decat una nemaritata?
    Directorului nu-i vine sa creada ce aude.
    – Patul, doamna!
    – Care parte a corpului meu este des cea mai umeda?
    – Limba dumneavoastra, doamna!

    Directorul rasufla usurat, transpirat si decide sa opreasca testul si spune:
    – Nu o sa te trimit la liceu, o sa te trimit direct la Universitate! Chiar si eu as fi picat acest test…
    Morala: Cu inaintarea in varsta devenim perversi.

    P.S.
    Știți de ce sunt sigur că nu-i vorba de Andrei ?! 😉

  7. Radu Humor said

    Dacă tot e wekend….înc-o Morală 😉

    Banc frantuzesc!

    O poveste despre doua gaini:

    – Camarade, daca ai avea doua case, ai da una revolutiei?
    – Da!, vine raspunsul tovarasului.
    – Camarade, daca ai avea doua masini de lux, ai dona una revolutiei?
    – Da!, raspunde tovarasul.
    – Dar, camarade, daca ai avea un milion de euro in cont in banca, ai dona jumatate revolutiei?
    – Da!, raspunde mandru tovarasul.
    – Camarade, dar daca ai avea doua gaini, ai dona una revolutiei?
    – NU!, raspunde tovarasul.
    – Dar de ce donai o casa, desi ai avea doua, donai o masina, desi aveai doua, donai jumatate din bani si de ce nu donezi o gaina, desi ai doua??!
    – Pentru ca gainile le AM!!!

    MORALA: Este foarte usor sa fii socialist cu proprietatea, munca si banii altora!
    Stiti de ce in Franta sunt doar 39 de ministri? Pentru ca altfel, daca ar fi avut 40, presedintele Frantei – Francois Hollande s-ar fi numit Ali Baba…

  8. kitty cat said

    S-a inervat Cărtărescu. In sfârşit. Imi place la nebunie. Doamne ajută!

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/EDITORIALUL-EVZ-Vorbe-inutile-1005318.html

  9. […]  deoarece de acolo l-am adus…  L-aș ruga pe criticăciosul autor al articolului de pe Arca lui Goe  să se uite puțin acolo de unde l-am adus. Nu se precizează nicăieri faptul că este un import. […]

    • Dl.Goe said

      Mi se pare ca nici dl.Goe n-a zis altceva dar merita sa ne enervam. Calmitatea e o calamitate în blogosfera. Nu aduce trafic.Apoi ca obiceiul „sursei” de a fi vaga in a preciza de unde-si copiaza textele, dand vizitatorului neatent impresia ca ar fi din sine, nu dateaza de ieri, de alaltaieri ci din paleolitic.Totusi recomandarea mea pentru d-voastra ar fi: calmare. Caci intr-adevar vina nu apartine Românicii. Chit ca e cam albastra. Ma bucur sa aflu ca ati crezut sincer si spontan ca textul original i-ar apartine Nico-letei. Peste asa ingenuitate ingenioasa nu se då zilnic.

      P.S. Asadar suntem de acord ca la locul din care ati pre-luat textul (citez) „nu se precizează nicăieri faptul că este un import”.
      P.P.S.Ma bucur sa constat ca ati extras esentialul dintr-o privire, intelegand ca postand textul preluat din lantul slabiciunilor am urmarit, in scopur oneros-ontologice, sa critic Roamnica Blues. Ca sa exist. Ca criticăcios. Promit sa nu se mai intample.

  10. […]  deoarece de acolo l-am adus…  L-aș ruga pe criticăciosul autor al articolului de pe Arca lui Goe  să se uite puțin acolo de unde l-am adus. Nu se precizează nicăieri faptul că este un import. […]

  11. Radu Humor said

    Poate interesează pe cineva :

    Pentru a va păstra sănătatea dumneavoastră, evitaţi toate produsele alimentare importate din China …
    Pentru a păstra planeta noastră curata, consumă cel mai mult produsele locale: costul de CO² necesar pentru a transporta sute de milioane de containere încărcate cu produse fabricate în China este o crimă împotriva naturii …
    Pentru a păstra produsele noastre alimentare şi a producătorilor noştri de pui vii, mâncaţi cât mai mult posibil produse de origine şi regionale din ROMANIA…
    IMPORTANT IMPORTANT
    Este un fapt! Fiecare are mai mult sau mai puţin frică de produse fabricate în China.

    Dar poţi diferenţia cumva produsele pe care le cumperi?
    Care sunt făcute în SUA, Filipine, Taiwan sau China?
    Nu, nu-i asa?
    IATA UN EXEMPLU :
    Primele 3 cifre din codul de bare al unui produs indică faptul că codul în ţara în care produsul a fost făcut.

    Exemplele
    Toate codurile care începe cu: 690, 691, 692 – 695 sunt din China .

    Codul 471 este fabricat în Taiwan .

    În zilele noastre, oamenii de afaceri chinezi ştiu că consumatorii nu prefera produsele „Made in China „. Deci, acestea nu indică lizibil ţara în care produsele sunt fabricate.

    Amintiţi-vă primele 3 numere de 690 – 695, indică faptul că „Made in China „.

    Este dreptul nostru de a fi informati

    Aici sunt toate codurile de bare utilizate:

    00 – 13: SUA şi Canada
    30 – 37: Franţa
    40 – 44: Germania
    49: Japonia
    50: Marea Britanie
    57 ~: Danemarca
    64 ~: Finlanda
    76 ~ Elveţia şi Liechtenstein
    ~ 628: Arabia Saudită
    ~ 629: Emiratele Arabe Unite
    740-745: America Centrală
    480-489: Filipine

  12. Radu Humor said

    Vezi că ți-e idolul la Eugenia Vodă în reluare pe TVR1…

  13. Dl.Goe said

    Aluzie si ponos (I) – Indicatie

  14. Dl.Goe said

    Hint (II) – intru aducerea lucrurilor pe fagasul normal.

  15. Dl.Goe said

  16. Radu Humor said

    Aplicaţiile malware devin din ce în ce mai sofisticate, iar telefonul personal poate fi o unealtă utilă răufăcătorilor .

    Smartphone-urile reprezintă un veritabil miracol tehnologic al erei în care trăim. Aceste dispozitive sunt dotate cu o serie de senzori ce pot monitoriza mediul înconjurător în detaliu, cu procesoare puternice şi cu abilitatea de a transmite şi recepţiona un volum mare de date. De aceea, nu este o surpriză faptul că telefoanele inteligente sunt din ce în ce mai des ţinta atacurilor malware, ce doresc să exploateze capacităţile acestora.

    Printre cele mai sofisticate atacuri împotriva smartphone-urilor se numără aplicaţiile care „ascultă” conversaţiile utilizatorilor pentru a identifica momentele în care este rostit numărul unui card de credit sau cele care folosesc accelerometrele cu care sunt dotate dispozitivele pentru a înregistra detaliile financiare introduse cu ajutorul tastaturii. Acum, însă, autorităţile americane au dezvăluit un malware mult mai complicat şi detaliat decât cele existente pe piaţă.

    Specialiştii din cadrul US Naval Surface Warfare Center au conceput o aplicaţie Android care fotografiază în secret mediul înconjurător, permiţând ulterior celor ce controlează aplicaţia să construiască un model 3D ce înfăţişează locuinţa victimei. Acest „malware vizual”, intitulat PlaceRaider, permite atacatorului să afle detalii financiare, să observe datele de pe monitoarele computerelor şi să obţină informaţii personale.

    Aplicaţia creată de specialiştii americani este camuflată în interiorul unei aplicaţii de tip „camera”, utilizatorul permiţând acesteia să captureze fotografii şi să le trimită altor dispozitive. Malware-ul va funcţiona nedetectat în fundalul oricărui telefon mobil cu un sistem de operare Android 2.3, surprinzând fotografii în mod constant şi înregistrând ora, locaţia şi orientarea telefonului.

    Malware-ul va elimina fotografiile neclare sau întunecate, iar pe restul le va trimite către un server central. Pe baza datelor înregistrate de aplicaţie, serverul central va putea folosi imaginile pentru a construi un model 3D al spaţiului în care trăieşte victima. Pe baza acestui model 3D, atacatorul va putea identifica obiectele interesante şi datele importante, precum detaliile unui card de credit.

    Testele efectuate pe 20 de victime care nu ştiau că aplicaţia este, de fapt, un malware, au arătat că modelul 3D permite obţinerea a mult mai multor informaţii decât imaginile în sine, fiind un instrument extraordinar de util atacatorilor.

    „Am implementat acest malware pe Android din motive practice, dar poate fi realizat şi pentru alte platforme, precum iOS sau Windows Phone”, au explicat cercetătorii.

    Mesajul cercetătorilor este clar: pe măsură ce smartphone-urile devin mai răspândite, acestea sunt o ţintă ce oferă tot mai multe beneficii potenţialilor atacatori, astfel că aplicaţiile malware vor deveni tot mai sofisticate.

  17. Radu Humor said

    Știu că n-o să vă placă . Dar mai știi 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: