Europa Pa!

Europa detine 8% din populatia planetei. Cheltuielile sociale ale Europei reprezinta 50% din totalul cheltuielilor sociale de pe planeta. O contradictie antagonica in Europa paradoxala?

Europa

Va fi unita sa nu nu va fi deloc. Axiomatic, axiologic, praxiologic si paradigmatic Europa (un pseudo-continent) este condamnata sa devina o tara, o singura tara si anume Republica. Daca acest lucru nu se face mai degraba aceasta este desigur si din vina reactiunii care mananca lefurile cu lingura, obliterand literalmente progresele in directia coagularii spre o stare in care „munca” lor n-ar mai avea obiect. Nu este scopul nostru (al d-lui Goe) de a intra in detalii referitoare la starea sursa, la starea tinta si la traseele im/posibile de parcurs intre A si B. Disputa cvasi-ideologica dintre Liliput si Blefuscudians in legatura cu piciorul cu care ar trebui facut primul pas in directia unificarii Europei (stângul sau dreptul) ne lasa rece, ca si dezbaterea despre extremitatea la care ar trebui spart oul, si daca primordiala ar fi dupa unitatea monetara o unitate bancara versus una fiscala, una politica si/sau militara, culturala, ori, Doamne fereste, religioasa. Toate acestea sunt mofturi (ingrosate, pe o criza ca aceasta, de catre zbieretele disperate ale reactiunii care amâna viitorul pe cât poate), fiind probleme trecatoare, perisabile. Daca Europa are intr-adevar o problema majora, perena in calea coagularii sale intr-o entitate unica si indivizibila, aceasta este, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, una pe care majoritatea vorbitorilor n-o prea baga in seama si pe care „factorii de raspundere” n-o prea iau in calculele de planificare a tranzitiei Europei, din starea actuala: colectie de tarisoare catre o tara unica, mare, frumoasa si prospera. Desigur ca prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe stie care-i acea problema majora, pe moment „atat de  insurmontabila” incât se prefera ignorarea ei. Vom reveni dupa o scurta pauza publicitara:

Salvati planeta

Nu purtati haine confectionate din materiale sintetice
Jos afacerile oneroase cu petrol

Alegeti lâna!

Polyhymnia si Melpomene au imaginatie nu gluma. Mai ales Polyhymnia. Chiar si Euterpe si Urania au câteodata accese de imaginatie. Clio nu. Niciodata. Clio este periodica, monotona si marginita. Motiv pentru care se si repeta, sentimentalizand obositor. Orice imperiu se construieste si se destrama la fel, mereu si mereu. Toate imperiile de pânå acum si toate de acum incolo au murit si vor muri pe limba lor, de unde se poate deduce ca fiecare imperiu a avut si va avea o (singura) limba dominanta: limba imperiului, alaturi de nenumarate vernaculare tolerate. Engleza, rusa, hindi, mandarina, latina, greaca, babiloniana (sic) etc si sumeriana au devenit la vremea lor limbi imperiale. Europa nu are momentan nicio limba dominanta si nici nu pare capabila sa dobândeasca prea curand vreuna, iar acesta va fi un impediment colosal, si ce zicem noi colosal – insurmontabil domnule, in edificarea SUE. O problema de care nimeni nu se ocupa, pe care nimeni n-o dezbate, careia nimeni nu-i cauta solutie si pentru care nu exista finantare si bani europeni. Caci doamnelor, domnisoarelor si domnilor, oricat de superficiala si banala ar parea aceasta problema, in comparatie cu cele mentionate inainte de pauza publicitara, aceasta si nu alta va fi cea care va tine SUE in SAH etern. Niciodata  Liliput nu va face parte dintr-o Republica mareaţă vatra in care oficial se va vorbi muzicala limba germana si nici Blefuscudians nu vor compătimi cu alte natii pentru un imperiu de limba franceza.

Intrucat aceasta spinoasa problama este totalmente evitata si nimeni nu pare preocupat cu gasirea unei solutii viabile, am considerat de datoria noastra, a Arcei lui Goe, teoretic un soi de Turn Babel plutitor, plin de necuvantatoare, sa initiem punctul de plecare in debutului premierei inceputului startului timpuriu al gasirii unei solutii convenabile. Desigur ca noi consideram cu toata sinceritatea si cu toata taria ca limba românå ar putea fi un candidat serios pentru postura de limba oficiala a SUE. Flexibila, fonetica, plina de sensuri si nuante, deschisa, capabila sa aimileze si sa moduleze orice fel de neologism, posesoare a unui impecabil perfect simplu (ca buna ziua) si mai ales pastratoare a unui fond deschis de injuraturi comparabil cantitativ cu volumul tuturor injuraturilor cuprinse in toate celelalte limbi si dialecte la un loc (inclusiv in limbile moarte), limba noastra (o comoara in adancuri in fund data) este un canditat serios pentru tragerea la sorti de izbanda a unei noi Republici: SUE. Totusi exista un amanunt care, din pacate, o scoate definitiv si irevocabil din competitie: are pre multe ţ-uri, ş-uri, â-uri şi ă-uri. Desigur ca ideal, practic si teoretic ar fi sa fie creata o limba nouå noutå, fara ţ-uri, ş-uri, â-uri şi ă-uri dar cu toate celelalte calitati native ale prea foneticei limbi a mioritei (vezi poza de mai sus in culorile maghiare). Exista un precedent si o speranta: Esperanto – Limbă artificială, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, creată cu scopul de a deveni limbă internațională. Slabutzå. S-a nascut direct ca limba moarta. O s-o luam altadata in discutia colectivului. O limba noua ar fi necesara in primul rând pentru ca toate limbile care exista abunda in incoerente, inconsistente, impuritati, inconsecvente, redundante, defecte si limitari acumulate istoric, ce nu mai pot fi corectate in niciun fel. In al doilea rand pentru ca o astfel de limba ar putea fi acceptat mai usor, ca limba oficiala, in noua Republicå, de catre fiecare şatra nationala si/sau politica participanta la un asemenea proiect care, culmea, ar trebui sa fie edificat pe cale pasnica. Posibilitatea alcatuirii unei asemenea limbi fonetice, simpla, eleganta, eficienta, deschisa, se va putea realiza numai si numai prin efort interdisciplinar la care vor contribui coerent, bine coordonati, lingvisti, filologi, semioticieni, matematicieni, topologisti, filosofi, logicieni, sociologi, psihologi, economisti, contabili si, mai ales, programatori si specialisti IT. S-ar putea numi, in traducere, limba europeana. Dar intrucat acest deziderat ramâne departe, noi credem ca in mod provizoriu, limba oficiala a Europei Unite ar trebui sa fie italiana. Descendenta directa a unei limbi imperiale importante, este o limba sonora, clara, usor de invatat, de vorbit si de inteles. O limba solara, rotundå, in adevaratul sens al cuvantului, fiind o limba vorbita cu limba, din vârful limbii (nu ca altele guturale, nazale, sau vorbite din gât, din cerul gurii sau din lueta). Limba italiana este, la urma urmei, limba in care a fost scrisa Divina Comedie si deci si Infernul. Sper ca n-am vorbit turceste.

Supliment. Iata cum arata George Becali, unul dintre cei mai bogati oameni din Romania, in junetze: