(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Inainte vreme

Posted by Arca lui Goe pe Octombrie 26, 2012

 

Marti, 12 Noiembrie 2002

“New York Times” ne-a pus diagnosticul

Imaginea unei Europe tot mai independente si mai critice fata de Statele Unite dispare de indata ce pui piciorul in Romania, afirma analistul american Robert Kaplan, in cadrul unui amplu comentariu aparut ieri in paginile cotidianului “New York Times”. Protejata de decenii de programe sociale, Europa occidentala favorizeaza o politica externa lipsita de riscuri, in care compromisul pune in umbra principiile. Romania insa, marcata de povara deceniilor de trecut stalinist, apreciaza pozitia ferma  a Statelor Unite pe scena internationala.

Atitudinea pro-americana a Romaniei si a tarilor asemanatoare ei, desi oportunista, ar putea duce la schimbarea relatiilor dintre Statele Unite si Europa, si chiar la aparitia unei noi Europe. Cu o populatie de 22,5 de milioane de locuitori, Romania este cea mai mare dintre tarile care vor fi invitate sa adere la NATO, la summit-ul de saptamina viitoare de la Praga, si cea de-a doua ca marime care va adera la Uniunea Europeana (UE) pina in 2010.

Bucurestiul se bucura dupa Bush

Asadar, in vreme ce vest-europenii s-au luptat pentru o rezolutie de compromis in privinta Irakului si au primit cu indiferenta recenta victorie a republicanilor lui Bush in alegerile partiale, membrii elitei de la Bucuresti au aprobat entuziast politicile Casei Albe. “Neoficial, a fost un sentiment de triumf tinut sub tacere” in ceea ce priveste alegerile din SUA, dupa cum a explicat Sergiu Celac, fost ministru de externe al Romaniei. “Sintem bucurosi pentru ca si Bush este bucuros”.
Sondajele de opinie efectuate in Romania au atestat o rata de aprobare a actiunilor americane de 80 de procente sau chiar peste aceasta cifra.


America mea

EVZ – OPINII: Mircea Cartarescu – Mai 04, 2004

Acum doi ani am fost invitat la un festival de poezie in Luxemburg.

Acolo am locuit in tot soiul de castelute si orangerii si-am fost indopati pana la refuz cu somon, caviar si creveti. Totul era excesiv de opulent, respira acea prosperitate de film glamoros care pana la urma devine indecenta. Am fost cu atat mai mirat cand, la sedinta de deschidere a festivalului, directorul manifestarii a tinut un discurs in termeni pe care-i stiam cat se poate de bine. Am aflat din nou ceea ce mi se spusese si in tara de-atatea ori: cat de putred e capitalismul, ce rau e in societatile consumiste, cum se alieneaza omul in lumea occidentala. Am mai aflat ca fortele revolutionare salasluiesc azi mai ales in lumea a treia, si mai cu seama in tarile arabe. Mai presus de orice, am aflat ce imperiu criminal e America si mi s-a fluturat prin fata si o scrisoare de protest, in numele poeziei si al libertatii umane, impotriva interventiilor americane in Afganistan si Irak, pe care ni s-a cerut s-o semnam in corpore. S-au citit apoi poezii. Mai toate cu acelasi profil. Invitatii erau mai cu seama din randul „fortelor revolutionare“. Dar pana la urma tot America s-a dovedit cea mai tare din parcare: o poeta new-yorkeza i-a uimit (cred) pana si pe magrebieni urland literalmente un poem in care America era mereu numita „rogue state“ (stat talharesc). Apoi s-a luat pauza si ni s-au adus din nou frumoase tarte cu caviar…

Prima mea calatorie dupa revolutie a fost in Statele Unite. Timp de trei luni am strabatut tinutul dintre cele doua oceane, am vazut buna parte din marile orase, am vizitat cateva campusuri universitare, am fost prin muzee, biblioteci si librarii. Am incercat sa fac abstractie de marele mit american cu care noi toti am trait sub comunism atatea zeci de ani. Am vrut sa vad totul cu ochii mei si sa judec cu mintea mea. Am intalnit o lume extraordinar de diversa, imposibil de redus la cateva clisee pozitive sau negative. Dar atunci mi s-a parut, fara nici o-ndoiala, una dintre cele mai bune si mai frumoase lumi construite vreodata de om. Nu am intalnit acolo acel „comunism la varf“ despre care a vorbit cineva, nici puerilismul, nici „lipsa de radacini“, nici incultura, nici macar obezitatea pe care-ar produce-o hrana de la fast-foods. M-am intors din Statele Unite incantat si fericit, mai mult, mandru ca oamenii au putut cladi o asemenea societate.

La-ntoarcerea din tara insa, doi distinsi intelectuali romani s-au straduit, o noapte-ntreaga, sa ma convinga ca n-am vazut bine, ca am umblat peste tot in America avand ochii larg inchisi. Atunci am fost teribil de socat auzind ca pamantul pelerinilor si-al parintilor fondatori e, de fapt, „cea mai nedemocratica tara din lume“. Cum? Mai nedemocratica decat Cuba? Decat Coreea de Nord? Da, chiar asa. Si, pe masura ce whisky-ul isi cobora nivelul in sticla, America se zugravea tot mai monstruoasa. O dominatie a banului, a fortei militare brutale… Rasista, sexista… Distrugatoare a adevaratei culturi… Am facut in acea noapte greseala sa ma angajez in discutie. Inca nu stiam ca nu poti discuta cu oameni care deja cunosc adevarul absolut. M-am simtit adanc ranit in credintele mele si mai ales descumpanit: daca era chiar asa? Daca seductia superficiala si perfida a Americii (un fel de „Matrix“ sau de opiu pentru popor) imi anesteziase simtul critic? Mi-am revazut infrigurat lecturile si amintirile. Am recitit revistele cu dezbaterile din lumea americana… In ciuda avertismentelor vigilente ale celor doi, dragostea mea pentru aceasta lume – deloc ideala, asa cum s-ar fi vrut comunismul, dar in care eu am trait cateva luni experienta unei adevarate bucurii – a supravietuit. Si supravietuieste mai departe.

De-atunci, am suportat mai usor socurile succesive, tot mai intetite. Sa fii azi antiamerican e foarte „trendy“, chiar si-n Statele Unite. Eram la Berlin cand au cazut turnurile gemene. A doua zi, mii de oameni au iesit in strada nu in semn de protest impotriva terorismului international, ci contra militarismului american. O carte ca „Macdonaldizarea societatii“ „demonstreaza“ foarte serios ca restaurantele McDonalds, simbolurile Americii, sunt urmasele directe ale sistemului de incinerare a cadavrelor de la Auschwitz. Mi-am pastrat la urma exemplul cel mai simpatic. Un tanar antiglobalist protesta intr-o scrisoare, in „Dilema“, impotriva consumismului din lumea noastra alienata si povestea ca un prieten elvetian venit in Romania cumparase de-aici un sapun „Primavara“. Dar de ce, il intrebase junele, caci doar ai la tine acasa sute de feluri de sapunuri produse de marile firme. „Pentru ca miroase altfel!“, ii raspunsese elvetianul. Intr-adevar, mizeria miroase altfel, poate chiar fascinant pentru cel trait intr-o plicticoasa prosperitate.

Nu sunt analist politic, sunt un simplu muritor. In judecatile mele ma ghidez dupa ceea ce vad cu ochii mei. Incerc sa filtrez informatiile care vin catre mine si sa nu ma las manipulat sau sedus. Este, fireste, extrem de greu. Poate ca vreodata mi se vor deschide ochii si voi fi de acord cu poeta americana care vede-n tara ei un stat talharesc. Deocamdata insa, nici macar politica lui George Bush n-a reusit sa altereze splendoarea tomnatica a Americii mele, amintirile mele din Iowa City si San Francisco si New Orleans, alergarea mea de Forrest Gump prin peisaje ce nu erau de pe lumea aceasta.

65 răspunsuri to “Inainte vreme”

  1. CMM said

    Eu cred că Iadul și Paradisul coexistă în America, în România și oriunde pe Pământ. Coexistă în proporții diferite în toate evenimentele. Privite dintr-un nod de sus, sunt acceptabile simultan. Nici nu mai sunt exact Iadul și Paradisul. Dar… nu mereu îți pui privirea vulturului. Și nici nu e nevoie.

    Avem parte fiecare de România ori de America noastră. Nimeni nu le poate trăi pentru noi, în locul nostru, prin noi. Nimeni nu ni le poate lua ori da cu forța persuasiunii, decât dacă ne zombizează. Mircea Cărtărescu, iată, nu s-a lăsat zombizat.

    America lui Mircea Cărtărescu seamănă, că identică n-are cum fi, seamănă zic, cu America prietenii mele Monica, așa cum mi-a povestit-o ea. America soțului Monicăi era mai ales o universitate de provincie unde niște „chisați” nu asimilaseră cultura franceză, așa ca el, exact ca el. America soțului meu era un loc al bunurilor de consum la îndemâna tuturor (la noi erau acele cozi înfiorătoare la hrană), al cărnii de chiftele pentru cîini, al demnității măturătorului de stradă, dar și unul al spaimei continue că securiști români omniprezenți îi consemnează toate vorbele și mișcările. America mea sunt tratatele, revistele din care am învățat de capul meu după 90, filmele lui Wody Allen, cărțile lui Mark Twain etc. etc. America prietenii mele emigrate in Germania este un loc rău, unde ești expus unor înfiorătoare manipulări, că așa l-a văzut ea la TV. Engleza, o limbă mult mai greu de învățat decât germana, desigur. America strămoșilor mei din Bucovina, locul unde mergeai să aduni bani ca să-ți poți încropi o gospodărie la tine în sat, ori locul unde puteai fugi după o altercație cu niște jandarmi ai Imperiului.

    Bucovina mea, un amestec picant de bune și rele, mai așa și mai așa. Bucovina prietenului meu maestru fotograf, un loc al poeziei și visării.
    Complexități…

    • Radu Humor said

      Scrie „prietenei mele”, în loc de „prietenii mele”, draga mea bucovineancă 😉
      Mai prietenă cu AVP, chiar și cu DGoe decât cu limba noastră !
      Că altfel s-ar putea să avem complexe, în loc de complexități….

    • Dl.Goe said

      @CMM: Intr-adevar ideea de „universuri paralele” este cu mult mai banala decat s-ar zice. Toate aceste universuri (mai mult sau mai putin paralele) fiind cat se poate de „autentice” atunci cand sunt enuntate de catre persoane sincere si oneste. America lui Mircea Cartarescu (unul dintre cei mai onesti si mai curajosi intelectuali pe care-i stiu) coexista, pasnic, cu America lui Radu Humor (un comentator anonim la fel de sincer si onest si poate la fel de curajos). Coexista insa si cu America cea invizibilå a lasului (lasul lasilor) Dorin Tudoran, o carpa cu reflexe intelectuale, care dupa ce ca e mofluz mai e si confuz. Un om fara ambit si fara opinii, o treantzå trista si moale buna de sters lampa montata la capatul tunelului, care sub protectia anonimatului (da, da, da) schelalaie la tot ceea ce invidiaza, reusind performanta sa ramana, uluitoare performanta frate, o scumpete de baiat. Si nostim cat cuprinde, mai ales cand se da singur cap in cap (cu curul). De ex. AICI- Mesajul #58, punctul 3 bis unde zice ca mesajele pe care le cenzureaza (ca orice sluga mizerabila a ideii de totalitarism) ar fi injuraturi jegoase la adresa sa (artistul de la blog), in timp ce AICI – Mesajul #2 afirma ca pe blogul sau nu vede injuraturi la adresa lui Mircea Cartarescu (un naiv, un profitor) ci doar critici mai ascutite. 😯 Ceea ce denota un tupeu de putoare in putrefactie, ca sa-l critic asa… nitel mai ascutit.

      P.S. Vad (enorm) si simt (monstruos), vorba ‘ceea, ca ati trecut peste agnoasele personale, ati trecut peste sfatul participativ si binevoitor al poe-tu-lui Viorel Padina, peste dorintele nemarturisite ale lui AVP si ca pana la urma ati venit (pe) aici, pe Arca lui Goe, pentru a marca noi teritorii. Bun. Un act de mare curaj. Sa va vad (mai intai) cum va veti descurca cu cel care (in prostia) lui isi inchipuie ca el deja a marcat teritoriul. Pana una alta va urez bine ati re/venit si viata lunga. Cu atentie marita orice fata se marita.

      • CMM said

        @Radu Humor
        1. Mulțumesc că m-ați corectat, mi-a jucat festa limbajul afectiv.
        Am observat și eu greșala, dar după ce n-am mai avut ce face. Luați-o ca licență poetică, dați-mi o șansă, nu puteți fi așa hain!

        2. Eu cred că precum toate lucrurile din lume pot fi privite din mai multe perspective, și CMM poate arăta pentru dvs. așa cum o descrieți mai sus. Mă întreb însă la ce vă folosește. Mie, da, știu la ce îmi folosește.

        Mai mult, într-o întâlnire viitoare.

        @dl.Goe
        Mulțumesc. Care angoase? Curiozitate, da. Ciudățenie, poate.

  2. Radu Humor said

    „Nu sunt analist politic, sunt un simplu muritor. In judecatile mele ma ghidez dupa ceea ce vad cu ochii mei. Incerc sa filtrez informatiile care vin catre mine si sa nu ma las manipulat sau sedus. Este, fireste, extrem de greu. Poate ca vreodata mi se vor deschide ochii si voi fi de acord cu poeta americana care vede-n tara ei un stat talharesc. Deocamdata insa, nici macar politica lui George Bush n-a reusit sa altereze splendoarea tomnatica a Americii mele, amintirile mele din Iowa City si San Francisco si New Orleans, alergarea mea de Forrest Gump prin peisaje ce nu erau de pe lumea aceasta.”
    Nu trebuie să fii neaparat analist politic, că muritor e exclus să nu fii ( chiar și de foame , dacă nu te orientezi imediat din ce parte bate vântul), ca să observi că din 2002, respectiv 2004, America s-a schimbat mult .
    Și nu în bine !

    Faptul că 20% din americani intră astăzi, 2012, la categoria săraci, că America este datoare vândută unui grup de șmecherași, care mai nou recurg la malversiuni bancare mergând până la falsificarea lingourilor de aur !!!!( ca răspuns la pretențiile Chinei, în special, care nu mai acceptă dolarii-tiparniță și cere revenirea la acoperirea în aur a valutelor naționale, cum a fost până în urmă cu ceva ani, când oculta mondială a considerat că este o pretenție caducă 😉 ), trezește reale suspiciuni și îngrijorări , trecerea de la visul, la coșmarul american, fiind mai aproape ca oricând !
    Faptul că observațiile lui Marx încep să se devoaleze din ce în ce mai clar ( și cine mai bine ca unul de-al lor, de-al pretutindenarilor, știa/e mai bine cu ce se mănâncă Capitalismul 😉 ), vestitul jandarm al lumii devenind o sperietoare din ce în ce mai scăpătată a fostului colos, capabil însă să mai treacă strada câte o băbuță africană, binențeles că împotriva voinței ei, ca-n bancul cu Bulă, ca să poată deveni în schimb stăpân pe puținu-i de la suprafață, dar mai ales pe uriașele-i bogății din adâncuri !
    Când cunoști o țară pe banii ei, riști să te alegi doar cu spoiala, cu ceea ce vrea ea să-ți arate !
    Când o faci din banii tăi, e drept că mult mai puțini, ajungi și în locuri mai puțin convenabile ei. Numai că odată ce ai pus botul cu greu mai poți strâmba din nas fără s-o încasezi peste el !
    America are astăzi chiar mai mult decât ar merita:
    mai sunt unii care se mai încăpățânează să creadă ce-i scris pe gard !
    Cu alde Gitenstein, Gordon și aproape toți ambasadorii trimiși în România, de o mediocritate insultătoare pentru cei care știu cu ce se mănâncă nu numai democrația, dar și puterile între ele, America a reușit să ajungă la cota de avarie a stimei și încrederii de care s-a bucurat odată !

  3. Radu Humor said

    Mare pișichier Goe ăsta !
    După Steliana, a reușit să o abstragă de sub Abălaru , de fapt de sub vraja lui, și pe cea de-a doua musculiță-făniță căzută în mrejele virile ale celebrului cu zece dinți căzuți din față (dizident), foarte elaborata și de-acum înamorata CMM .
    Idila înfiripată în tramvaiul 16, transformată urgent în amor ghebos ( numita și-a rezervat deja locul de nebunii, pe o postare care i s-a părut ei mai mare 😉 ) a avut darul de a o întoarce urgent la matcă, pe Steliana, rămasă fără contracandidată în cuibul de nebuni de la Corabia.
    Așa-i trebuie lui Abălaru, dacă n-a putut să se implice mai mult, mai ales cât i-a avut pe Volo și pe Pata la butoane, să facă să treacă și prin Corabia vreun tramvai, măcar cu cai;
    că care duduiță își ridică glezna sau fustița în vreo barcă, găurită și săracă precum un buzunar de geniu pustiu ?!
    – Ducă-se ! ar fi exclamat, încheindu-se cu ceva năduf la prohab, fostul și actualul dizident !
    Morala:
    Nu tot ce-i mare, sau fluviu le atrage pe femei !

    Dar dacă-i fluturi un tramvai prin fața ochilor….

    Profesoara îi întreabă pe copii, ce le sugerează lor o batistă fluturată, etc.
    O despărțire a doi iubiți pe un peron de gară, răspunde Lenuța;
    Un adio al celei care pleacă cu un vapor (Steluța).
    După ce-i explică lui Bulă ce vrea să însemne a sugera, sau a flutura o batistă prin fața ochilor cuiva, deodată luminat ca farul din Constanța :
    – O …pistă ! 😳 răspunde Bulă, lăsându-i perplecși pe toți !
    Se chinuie iar profesoara și aduce alte exemple, până când Bulă plictisit zice :
    – Doamna profesoară, mie puteți să-mi fluturați prin fața ochilor și un tramvai, că pe mine mă duce gândul tot la …aia !

    Numai că pe unii nu-i prea duce gândul, dar tot acolo ajung 😉

  4. Radu Humor said

    Apropos de titlu…
    Cum vor fi vremurile ?!

    Prăbușirea economiei. Șomaj. Hiperinflație.
    Fondul Monetar International a fost întotdeauna optimist si rozaliu. Va amintiți cum a zis in 2009, ca România va avea creștere economica de…4%? Si in realitate a scăzut cu 7.2%? Adică aproape de trei ori mai rău, decât prevăzuseră ei!
    Exact la fel a fost si in anii următori: absolut întotdeauna, previziunile FMI s-au dovedit false rău, mult mai roze decât realitatea. Chiar a devenit o regula: daca vrei sa știi adevărul, calculează întotdeauna de trei ori mai rău, decât zice FMI-ul.
    Iar FMI-ul a zis, ieri, ca in România….s-ar putea sa vina Apocalipsul.
    Previziunile FMI:
    Leul va scădea cu 20%.
    Economia va scădea cu 5%.
    Băncile străine își vor retrage banii din România.
    Accesul la împrumuturi externe va fi blocat.
    Reformele necesare economiei vor fi respinse de populație.
    Criza din zona euro se va agrava.
    (vezi Scenariu sumbru al FMI pentru România).
    De ce va fi mai rău, decât zice FMI?
    Pentru ca in România, prețurile la alimente deja au crescut intre 40%-170%. Guvernul, care spune ca inflația este de numai 5%, o măsoară la el in dormitor! Nu in piața, nu in magazine!
    Pentru ca la Bruxelles deja se vorbește deschis despre dispariția euro. Deja Germania si Franța au poziții total opuse in legătura cu împrumuturile: pentru ca Germania nu are de gând sa mai tina singura in spate moneda europeana, de care se folosesc toți. La Berlin, majoritatea politicienilor deja ii cer Angelei Merkel sa-i abandoneze naibii pe francezi si gașca lor de cerșetori. Deja Europa s-a rupt intre grupul din Nord (Germania – Olanda – Norvegia) si grupul din Sud (Franța – Spania – Italia – Grecia – România etc.).
    Pentru ca până si economia germana, deja a început sa fie afectata de criza prelungita si de cheltuielile mult prea mari.
    Pentru ca deja grupul Renault a anunțat ca va demonta uzina Dacia si va duce toate echipamentele in Maroc, daca nu scad taxele (CAS, CASS si alte prostii). Ceea ce înseamnă dispariția a circa 35.000 de locuri de munca, si ieșirea din România a peste 3.5 miliarde de euro.
    Pentru ca deja statul român a început sa nu mai aibă bani de salarii (vezi Oltchim), sau de spitale (vezi cazul “Grigore Alexandrescu”).
    Pentru ca deja Banca Naționala a Austriei a cerut băncilor austriece sa oprească fluxurile de capital către România.
    Pentru ca deja România are probleme cu găsirea împrumuturilor. Obligațiunile românești au rămas de câteva ori nevândute, iar Victor Ponta a anunțat fericit in toata tara, ca a găsit sa împrumute 1 miliard de euro amarat: când numai deficitul sistemului de pensii este de…4 miliarde!
    Victor Ponta: nu avem nici o soluție, dacă se prăbușește euro!
    Premierul României a liniștit, cică, populația: sunt sigur ca dezastrul prezis de FMI nu se va întâmpla, a declarat el ieri la TV. De ce, mai Copy-Paste? Păi, zice dobitocul, sunt sigur ca Germania si Franța or sa rezolve problema. Serios? Si daca Germania si Franța nu rezolva nimic? La asta, Ponta s-a înverzit la față! Nu avea nici un răspuns.
    Exact ca Traian Băsescu: nu facem nimic sa ieșim din criza, ca o rezolvă…americanii. Dar uite ca n-au rezolvat-o, ba chiar au căzut și ei! Asta arata cat de imbecili si incompetenți sunt politrucii români. Singura lor competenta este sa fure din banii statului. Cum a apărut o problema reala, criza, s-a terminat cu ei! Sunt paralizați!
    De aia Polonia a evitat criza, iar România nu! De aia nu mă interesează alegerile din România!
    Scoateți-vă banii din bănci! ACUM, cât mai e timp!
    Hiperinflația nu este un simplu scenariu al FMI. Hiperinflația deja a început. Băncile spun ca in 2012, depozitele populației in bănci au crescut: ei bine, aceste economii ale românilor vor fi făcute praf!
    V-ați gândit sa puneți de-o parte bani albi pentru zile negre? Banii voștri vor fi in curând hârtii colorate, fără valoare! Va amintiți falimentele băncilor din anii `90? Va amintiți de Bancorex, de Dacia Felix, de Banca Agricola, de Bankcoop, de Banca Religiilor? Va amintiți cum se calcau disperați oamenii in picioare la ghișee, sa-si scoată banii depuși – iar ghișeele erau goale?
    Ei bine, situația de azi e mult mai grava! Azi, întreg sistemul bancar a dat credite neperformante – nu doar câteva bănci! Toate băncile românești au bani băgați in proiecte imobiliare: iar preturile caselor s-au prăbușit si se vor prăbuși in continuare. Toate băncile românești au dat credite de consum cu buletinul, care acum nu mai pot fi recuperate!
    Ce e de făcut? Cumpărați aur! Daca nu mai găsiți aur, cumpărați valuta tarilor cu economie stabila: Coreea de Sud, China, Singapore, Hong Kong. Căutați tari unde nu exista protecție sociala. Unde angajații sunt exploatați la sânge si in mod legal. Protecție sociala = economie slaba; faliment.
    Cum credeați ca o sa fie Apocalipsul? Meteoriți, inundații?
    Apocalips înseamnă sa fii bugetar sau pensionar, iar statul sa nu mai aibă bani sa-ti dea. Înseamnă sa îngheți in apartament, ca nu poți plăti întreținerea. Înseamnă sa vezi cum iți mor copiii de foame, cum le lucesc ochii de febra, iar tu nu poți sa le dai nici o tableta: ca nu mai exista medicamente compensate. Înseamnă sa nu mai cumperi decât o pâine pe zi, ca o sticla de lapte e prea scumpa.
    Apocalipsul înseamnă falimentul statului. Înseamnă absenta investițiilor, prăbușirea comerțului, explozia prețurilor, șomaj generalizat, căderea sistemului bancar. Înseamnă violențe de strada, magazine jefuite, crime, haos, dictatură.
    Toate astea deja au început. Si inflația, si prăbușirea investițiilor, si șomajul – toate se întâmpla deja, de trei ani de zile. Doar ca politicienii au ascuns gunoiul sub preș, prin împrumuturi și angajări la stat. România a depășit 100 de miliarde de euro, datorie externă: acesta a fost prețul minciunii si al păcii sociale.
    Acum, împrumuturile au secat. A venit momentul adevărului. Iar adevărul despre România este cumplit: România este un cadavru. Nu mai există soluții pentru poporul român. Există doar soluții individuale.
    De acum, scapă cine poate.

  5. CMM said

    @Radu Humor
    1. Mulțumesc că m-ați corectat, mi-a jucat festa limbajul afectiv.
    Am observat și eu greșala, dar după ce n-am mai avut ce face. Luați-o ca licență poetică, dați-mi o șansă, nu puteți fi așa hain!

    2. Eu cred că precum toate lucrurile din lume pot fi privite din mai multe perspective, și CMM poate arăta pentru dvs. așa cum o descrieți mai sus. Mă întreb însă la ce vă folosește. Mie, da, știu la ce îmi folosește.

    Mai mult, într-o întâlnire viitoare.

    @dl.Goe
    Mulțumesc. Care angoase? Curiozitate, da. Ciudățenie, poate.

  6. CMM said

    O, scuze. N-am vrut sa postez de 2 ori.

    • Radu Humor said

      Ca s glumesc și eu, aș spune că și dacă ați fi postat de mai multe ori , nu mă vedeam obligat să răspund decât odată. Și bine !
      Înțeles .Nu doar din politețe.
      Pentru că meritați mai mult !
      Așadar, bine v-am întâlnit !
      Deoarece sincer să fiu, citindu-vă la AVP, mi-ați trezit un nevinovat interes .
      Care se păstrează acum, cu atât mai mult, dar pentru a nu provoca imprevizible reacții din partea neastâmpăratului o să accept o trecere în plan secund, fără a vă împiedica hârjoana intelectuală ( pe care-o văd din cele mai reușite) cu personajul pe care v-ați hotărât să-l urmați, uneori parcă și întrecându-l !
      Scuze și pentru cele care nu stiți la ce-mi folosesc, dar și pentru primirea poate prea călduroasă pe care v-o fac pe un blog care nu ne aparține, și pe care, spre deosebire de dvs. am fost tot timpul, puțin spus, neavenit !
      Mie mi-a părut bine !
      Și sper că au observat și alții, nu numai dvs ! 😉

  7. CMM said

    Mulțumesc.

    Ceva ce nu știți despre mine și e bine s-o aflați de la început: Eu îl prețuiesc pe AVP ca poet. Am argumente pentru asta.

    Încă: M-am născut un om liber și așa vreau să rămân. Eu nu aparțin vreunui blog. Eu îmi aparțin. Eu îmi asum propriile experiențe. Am rostul meu acolo unde merg. Insă nu-mi trădez prietenii.

    Astea fiind zise, sper că am negociat, fie și provizoriu, cadrul relației noastre. Cu mulțumiri pentru înțelegere.

    PS. Puteam sa vin aici cu alt nume. Am mai fost și nu v-ați prins. Am venit acum CMM cu un rost, cum ziceam. Cu tot respectul ce vi-l port, nu dvs. sunteți acel rost.

    (b)Arca asta nu-i o barcă oarecare. Știu ce spun.Verificat.

  8. Kappra said

    nastase impreuna cu berlusconi par doi golanasi . nastase impreuna cu bush par doi escroci

  9. CMM said

    @d-l Goe
    Acolo unde eu am marcat / marchez pentru mine pe un teritoriu divizibil la infinit, cum sunt cele create de dvs., nu văd ce ar putea împiedica o infinitate de alți locuitori / vizitatori să-și realizeze propriile marcaje. Poate lipsa familiarității cu infinitul?

    • Dl.Goe said

      Curiozitatile (si chiar sperantele) d-lui Goe nu au niciodata nimic constrangator. Intrebarea este cel mult intrebare, adesea mult mai putin, niciodata interdictie. Ecoul intors din CMM sugereaza ca v-ati simtit certata, avertizata in scopul de a fi intimidata sau constransa sa nu mai faceti (marcari de teritoriu). Nici vorba. Nu stiu cum as putea fi mai clar de atat in legatura cu faptul ca aici aveti libertatea deplina, atat cat va ingaduie constrangerile interioare inclusiv vizavi de reactivitatea la atingerea cu libertatile celorlalti.

      P.S. Amuzant modul in care un amator al notiunii de infinit incearca sa-l provoace la vorba pe un profesionist. Este o fortare de limbaj sa numim „Despicarea la nesfarsit a realitatii intr-o infinitate de planuri” ca fiind o divizare. Daca n-a fost din partea d-voastra vreo eroare de exprimare atunci cred ca intuitia v-a jucat o festa impingandu-va spre anumite procese de divizare care se petrec intr-adevar (aevea) pe (b)Arca. Ne lamurim noi.

      • CMM said

        O, da, m-am gandit ca e impropriu divizare. E bine ca m-ati corectat ca un profesionist. Multumesc. Lasați-mă să fac greșeli, ca așa învăț. Ei, aflu ca sunteti un profesionist. Bine pentru mine. Pași mici.

        • Dl.Goe said

          Asa dupa cum spuneam sunt profesionist amator in universul virtual al anonimatul clandestin, asa dupa cum misuna pe aici multimi de scriitori amatori, analisti politici amatori, sociologi amatori, psihologi amatori si in genere fel de fel de amatori anonimi. Intrucat dlGoe si-a dat doctoratul in infinit il putem considera pe loc ca fiind un profesionist in materie. Va rog sa revedeti materia din urma. Ceva mai sistematic daca s-ar putea.

          Deduc, din felul in care ati primit nevinovata mea remarca, poate in mod eronat, ca ati prefera sa fiti si-n infint considerata un profesionist real de catre un tip virtual. Asta-mi aminteste de felul in care amicul nostru (DL.AVP), excluzandu-l in mod cat se poate de adecvat pe dl.Goe din zona in care imprudent incerca sa-l vâre formal CMM, ceea a huntei intelectuale, d-lui s-a exprimat pentru a delimita zona cu sintagma „intelectuali ca mine si ca tine”. M-am mirat foarte tare. M-am mirat si ca nimeni n-a comentat sintagma sa. Oare cui anume sa fi facut DL.AVP o magnisima favoare: CMM-lei alaturandu-si-o, lui, marele geniu neinteles, scriitor si creator de stil nou, original si unic si fata de care contemporanii precum Cartarescu si altii (Cioran 🙂 ) sunt pur si simplu niste facaturi, SAU cetateanului Viorel Abalaru, (umil locuitor al unui sat de pescari, cu ontologie precara si o cultura spectacular de lacunara), prin alaturarea acestuia unui profesionist atestat academic, cu doctorat, cu carti si articole publicate. La urma urmei ce-o intelege d-lui prin acest termen; in-te-lec-tu-al? Noi nu vom sti-o poate niciodata. Profesionistul din dv. ce crede despre asta? Ati inclus-o in raportul acela amanuntit si amenintator sau v-a scapat?

        • CMM said

          O, Doamne, nicicum nu vreau asta. Pur și simplu spuneam că v-ați devoalat ca profesionist, pe bune. Citiți vă rog ce am scris mai jos.

          Daca m-am înșelat așa rau venind aici, OK, asta e lecția.

        • Dl.Goe said

          @CMM – Mi-e teama de tradare. Cred ca a pune re/”venirea” d-voastra aproape din ne/ant pe Arca lui Goe, in termeni precum „o miscare gresita (m-am inselat)” vs. „o miscare inspirata (am de castigat)” nu se potriveste deloc cu cruda realitate din teren. Intrucat Habar-n-am de motivele si asteptarile reale pe care le aveti in legatura cu venirea pe (b)Arca, despre care d-voastra poate stiti cate ceva (poate nu), nu vad cum as putea contribui la infaptuirea unei intampinari potrivite. Sau, eventual, cat mai nepotrivite. Reala sau inchipuita afisati o sensibilitate de care n-am de gand sa profit in niciun fel dar pe care nici nu intentionez s-o protejez in vreun fel. Faceti va rog distinctia intre Dl.Goe si (b)Arca lui Goe atunci cand incercati sa gasiti justificari in logica sentimentelor referitoare la motivele care va aduc aici, va retin aici, sau va fac sa va indepartati de aceasta zona (la pas sau prin fuga).

          Am citit celelate mesaje. Stiu ce-as avea de comentat despre ele dar nu-mi vine inca in minte o formulare potrivita (care sa ma multumeasca). De indata ce inspiratiunea ma va ajuta voi formula comentariile asteptate.

  10. CMM said

    @D-l Goe. Ce să fac? Stilul meu. Revin. Curaț morcovi și îmi vin idei. Scriu un referat plicticos și îmi vin idei. Vin, le scriu, ma liniștesc. Trec la alte joburi. De pildă, la ceapa. Aoleu, cepe aveți și pe aici…

    Așadar, mă gândeam că într-un univers organizat fractalic, lumile paralele sunt oricum legate și putem avea acces simultan chiar la două lumi opuse, puternic actualizate fiecare, fiind într-un SMC (o stare modificată de conștiință). A spus-o, implicit, Culianu.

    • Dl.Goe said

      Ce-i drept „Putem avea” dar de cele mai multe ori nu avem. Trebuie sa ne descurcam cu ce avem. Morcovi avem, morcovi gatim. Ceapa? O-ho-ho. N-aveti d-voastra lacrimi pentru câta ceapa avem noi. Mie cel mai mult imi place sa folosesc vin atunci cand gatesc. Uneori pun chiar si in mancare.

      Culianu? Ce/cinei-i dânsul? Jos bereta pentru tot ce-a spus. Daca a mai zis unele lucruri in mod indirect insemna ca le-o fi auzit pe undeva.

  11. CMM said

    …în HESPERUS.

  12. CMM said

    Cat despre curiozitate, era vorba despre curiozitatea mea, asta m-a adus pe aici. Ciudațenia eram tot eu. Și ciudațenia mea m-a adus pe aici. Eu n-am cum mă compromite in lumea reală prin comportarea mea din cea virtuală, că mă port la fel și pe acolo. M-am julit la genunchi și în lumea reală. Am zbierat la cei ce m-au agresat. Etc.etc. De ce m-aș teme aici? Ba chiar cer feedback de la prietenii mei ciudați din real care înțeleg și nevoia mea de a bântui pe aici.

    Simt că am ceva de învățat aici. Nu știu ce. Cu atât mai bine. Pentru că sunt o ciudată, m-am trezit într-o noapte cu asta în gând. Așa ca explorez.
    Știu că mă pot construi singură, așa am făcut și în viața reala.

    Eu sunt toate rolurile mele, și mai mult decât atât, cum zice un șaman modern. Experimentez, și aici, „maimultdecâtatâtul”.

    Vă accept ca Profesor Atipic pentru că simt că aveți o irepresibilă nevoie să faceți asta. Pornirea dvs. are aceeați sursă ca și nevoia mea de a mă exprima aici. Asta știu sigur. Dacă modul meu ciudat de a exista devine greu de dus pentru Arcă, dispar.

    Nu am prea gustat Noica la tinerețe.
    Acum am citit splendida analiză la „Tinerețe fără bătrânețe….,” ei, am mai multă minte acum.

    Culianu e…Culianu. O stăfiuță simpatică. S-a scris la noi despre el. Multe am învățat de la el.

    Iar omulețul din mine pe care nu l-am prea lăsat în ultimul timp să scrie poezele, alte textulețe se bucură. I-am tot promis asta și abia acum mă țin de cuvant. Are ceva provocator barca asta.

    Cum toate lucrurile, bune / rele au un început și un sfarșit, sunt pregătită și pentru un timp al plecării, desigur.

    Dacă acesta e un text scris de un om cu constrangeri interioare, mă duc repede să cer intervizare de la colegi.

    (la fratele meu psihiatru nu merg, că nu-mi plac pastiluțele).

    • Dl.Goe said

      „Dacă modul meu ciudat de a exista devine greu de dus pentru Arcă, dispar.” – si te-ai dus dulce minune, si-a murit iubirea noastra, floare albastra, floarea albastra, de mai vad? Te mai aud? Mugur alb si roz si pur. Vis de albastru si de azur. – Asta ca sa visati color macar trei nopti albe de acum incolo.

      „(la fratele meu psihiatru nu merg, că nu-mi plac pastiluțele).” – Normal. Nu-i greu de remarcat ca d-voastra preferati injectiile.

    • Dl.Goe said

      @CMM: „Simt că am ceva de învățat aici. Nu știu ce. Cu atât mai bine. Pentru că sunt o ciudată, m-am trezit într-o noapte cu asta în gând. Așa ca explorez.
      Știu că mă pot construi singură, așa am făcut și în viața reala.”

      Lectia principala care ar putea fi invatata (si) de aici ar fi aceea ca intre planul „vietii reale” (pe care o pomeniti), si planul universului virtual al anonimatului clandestin exista o continuitate. Aparenta. Dar numai atunci cand cele doua realitati paralele sunt privite de sus, de foarte de sus. Aripi sa ai ca perspective din astea exista cacalau Måria Ta. Insa o perspectiva mai din profil asa, releva o discontinuitate abrupta, o diferenta de nivel colosala, care implica o de/cadere intre una si/sau alta caci, vorba lui MS, Intotdeauna va exista o diferenta de nivel mai mare decit cea mai inalta cascada.
      Se poate folosi rational aceasta cadere de sperante,
      Construindu-se pe ea ceva ca o hidrocentrala.
      De la energia astfel castigata,
      Chiar daca n-o sa reusim sa ne aprindem decit tigarile,
      Tot e ceva,
      Pentru ca fumand, ne putem gandi serios
      La niste idealuri si mai grozave.

      Cei care pot zbura, pot plana ori se pot cåtzara sau cei care sunt incasabili si nedeformabili, pot naviga inainte si-napoi intre un spatiu si celalalt, intarind fraierilor ideea de continuitate certa. Ceea ce se si intampla cu conditia ca „sburatorii” sa vina usori, doar cu pasaportul, fara bagaj de cala, fara mobila si fara alte balasturi. Cei care se incapataneaza sa-si aduca casa, masa, masina, familia, catelul, purcelul, parcelele, bunurile, bune-rele, operele si capodoperele, trecutul si viitorul, in acest spatiu al ratarii certificate, sunt condamnati (pe baza legii gravitatiei) la drame si suplicii inimaginabile. Si de/caderea nu-i cel mai rau lucru care li se poate intampla, si se stie ca daca ceva rau se poate intampla, atunci conform legii, se si intampla. Trebuie sa fii idiot sa-ti aduci in pustiu (sperind sa rodeasca si sa le inmultesti) lucrurile pe care tu le consideri de pret, aici in zona in care au libera circulatie anonimii, si mai sperand prosteste ca veti impartasi pe deplin cu toti acestia aceleasi criterii de apreciere a valorii (vai, absolute). Daca d-voastra considerati ca nu-i doar normal dar inca si motiv de mandrie faptul de a te comporta in desert la fel ca si acasa, atunci, Dumnezeu sa va ajute, inainte de a fi ajuns precum AVP, o epava irecuperabila, esuata ireversibil pe fundul oceanului virtual al anonimatului clandestin, unde moartea transforma orice viata in destin, dupa cum bine spunea chiar si domnul Goe the. End (Wolf Gang, adica Lupul de Gasca). Adica ca sa nu va mai a/prind cu fitile pe aici, ca va dau. Foc la valiza. Da?

  13. CMM said

    PS. Daca aș fi NS, aș zice că cele mai mari mistere se produc la lumina zilei. Lui i-ar sta bine sa zica asta.

  14. CMM said

    Cum să vă explic că sunt lucruri mai importante pentru mine în univers decât cărțile și titlurile academice?
    Cred ca sunt unul dintre puținii care s-au oprit din goana asta. Puțin imi pasă de ele.
    Credeam că, asemeni mie, avand acele titluri, nu tineți prea mult la ele.
    Nu titlurile si idioata numire intelectual dau valoarea unui om, ce naiba?

    Citeste ceea ce am scris pe bune si cinstit, raspunde cinstit ori te salut cu respect si plec.

    • Dl.Goe said

      Pai ati si plecat deja. Acuma daca va era degraba ca va venea stenahorie eu ce vina am? Dincolo era de preferat AVP. Aici, culmea, Radu Humor. Din cam aceleasi motive. Lacrimi si flori pentru sufletul d-voastra bun. Bun.

  15. CMM said

    Scuze. „Citiți ceea ce am scris pe bune și cinstit, răspundeți sincer ori vă salut cu respect și plec”. M-a luat furia pe dinainte.

    Ați vrut să plang. Da, plang. Nu pentru mine. Pentru dvs, pentru AVP, pentru alti cunoscuți ai mei care își ucid viața cu fleacuri. Ați vrut să mă faceți să plâng, plang și vă mulțumesc.

    Asta da, lecție de viață.
    MULȚUMESC.

  16. CMM said

    Incă un lucru, acum că am plans. Am învățat să iert, și vă iert.
    Dacă v-am făcut eu rău, a fost fără voie, și îmi cer iertare.

    Cei care mă cunosc, știu că e autentic ce spun.

    • Dl.Goe said

      Cred ca aici e marea d-voastra greseala. Va cautati motivele pentru care plangeti intr-un loc nepotrivit, aiurea-n tramvai (tramvaiul 16), håt departe tocmai pe Arca lui Goe. Motivele alea nu pot fi asa de departe. Nu va pot cere scuze pentru suferinta resimtita (careia nici martor in toata regula nu-i sunt) dar va pot spune sa stati linistita in cealata privinta. Nu mi-ati facut niciun rau… Nici n-ati avea cum. Dar daca vreti totusi sa-mi cereti iertare, da, asta pot accepta, dar numai daca asta va face sa va simtiti mai bine (sau mai buna, ca sa facem acordul in gen si numar).

      P.S. Si gablontzul e… autentic.

  17. CMM said

    Astept. La o manastire orientala m-ar fi pus sa-mi tai o mână ca să primesc învățătură. Sensibilitatea e o mare calitate, asa să stii. A propos, nu mai vreau sa te dumnevostresc. Scurt. Asa simt, asa fac. Cu Doamne- Doamne inainte! Tu cu mască, eu fară. Avantaj eu.

    • Dl.Goe said

      Eu cu masca? Hm. D-voastra fara masca? Hm;hm! La ce va referiti? Eu am o (b)Arca ce poate fi foita si rasfoita, fiind ancorata in portul de nisip si comentarii prin multe alte porturi. D-voastra ce aveti? Niste comentarii razlete pe Arca lui Goe si altele pe Corabia lui Padina. Cine-i mai necunoscut celuilalt? Cine-i mai identificabil? Eu cred asadar ca cea cu masca esti chiar tu.

      Va puteti adresa oricum. Alegeti varianta care vi se pare acea mai confortabila si/sau mai eficienta ori cea care reflecta mai bine distanta la care va aflati afectiv de dl.Goe. La fel procedez si eu. Intrucat pe dl.Goe nu-l deranjeaza si nu-l avantajeaza niciuna dintre alternative nu vad cum ati putea sa ma luati drept complice al trecerii catre o noua etapa de adresare. Enjoy.

  18. CMM said

    Cineva mi-a adus in casa un poster cu Apocalipsa dupa Cioran. Altcineva mi-a facut cadou o gravura pentru Colonia penitenciara a lui Kafka. Iată-mă așadar pe mine, o ființă cu nasul spre Lumină, în contact cu zonele întunecate. OK, hai să vedem și asta. Am, am avut, voi avea, o mare milă pentru ființele întunericului. E și asta o ciudățenie a mea.

    • Dl.Goe said

      Daca v-as cunoaste personal v-as oferi si eu un basorelief cu Pluta Medusei.

      P.S. Ciudatenia de care vorbeam eu avea alt sens si zacea in alta dimensiune, nu in asta in care incercati d-voastra marea cu degetul. Sper ca nu acela(si). 😉

  19. CMM said

    MILA in sensul pe care i-l dă Noica: de compasiune.

    • Dl.Goe said

      La ce comentatori am in ultima vreme si pe mine ma cuprinde o mila de mine insumi de mi se rupe inima. Ma mai consolez cu gandul la cititorii silentziosi pe care-i stiu si dupa nume. Incolo Dumnezeu cu mila.

  20. CMM said

    Și cand spun intuneric, spun si masca. O, Doamne, cum să te fac să înțelegi că nu am planuri ascunse, că mă caut pe mine în altă formă și atât. Că sunt un om onest în real ca și in virtual?Un om sincer e un mare pericol?

    • Dl.Goe said

      Ascunse nu, straine da! Pericol? In niciun caz. Cautandu-va aveti toate sansele sa va (si) gasiti pe aici. Cel putin tot atatea cat prin alte parti, inclusiv in ceea ce numiti „in real”. Cu conditia sa nu va mai precipitati asa catre ceea ce cautati. Asa cum vad ca o faceti acum, aici. Cea pe care o cautati s-ar putea speria iremediabil indepartandu-se si indepartandu-va de reusita, iar apoi veti da vina pe dl.Goe pentru asta.

  21. […] arca – blogul sau, onorabilul domn Goe publica o fotografie care ii imortalizeaza pe dnii Adrian Nastase si Silvio Berlusconi. Nu il banuiesc de rea intentie, […]

    • Dl.Goe said

      Inca si mai insolita decat fotografia Bås-Ber mi se pare poza in care, cu aceasta ocazie, apar impreuna Dl.Nimeni cu Dl.Goe. Insolenta insa (ca si insolventa) au intotdeauna radacini adanci in trecutele atingeri. Ma bucur sa aflu ca nu ma banuiti de vreo rea intentie. Cu atat mai putin eu, Dl.Goe, v-as putea banui pe d-voastra, Dl.Nimeni, de vreo rea intentie. Dupa cum niciodata in trecut nu v-am banuit de asa ceva.

  22. CMM said

    Râsu – Plânsu pe aici. Tare greu. Stely m-a găsit pe NET urgent si a aflat imediat totul despre mine. Vrei sa spui ca nu stii sa folosesti blogul lui AVP cum a facut ea? Acolo apar un timp cu numele real. Vrei un CV? Ce te asteptai sa fac pe aici, spionaj industrial pentru AVP?

    Da, eu nu-mi tradez prietenii.
    Dar pot fi la fel de onesta cu tine cum sunt cu AVP.

    Si imi place ceea ce ai pus aici. E stimulativ pentru mine, repet. Eu am si in viata reala prieteni extrem de diferiti, pentru ca eu sunt complexa.
    Un timp, n-o sa mai scriu poezele. Mi-a pierit cheful. Ce-o mai fi, o mai fi.

    • Dl.Goe said

      Lucrurile care i-au fost la indemana d-nei Stely (si oricui altcuiva) sunt, desigur, totalmente nerelevante. Mie cât si domniei voastre. Afirmand ca (citez din memorie) „Cum să vă explic că sunt lucruri mai importante pentru mine în univers decât cărțile și titlurile academice? Cred ca sunt unul dintre puținii care s-au oprit din goana asta. Puțin imi pasă de ele.”, nu faceti decat sa confirmati ca va aflati aici (nu, nu aici pe Arca ci in Universul Virtual al Anonimatului Clandestin) cu o alta masca, pusa din vreme pe sub masca pe care v-ati scos-o ostentativ atunci cand v-ati oferit datele personale. Ca sunteti sau nu constienta de existenta acestei masti pe care incercati s-o uitati, considerind-o piele din pielea d-voastra, nu ma ajuta prea tare. Daca voi simti nevoia sa aflu detalii in plus despre necunoscuta CMM voi revedea mesajele mai vechi ale domniei voaste, de pe vremea cand, purtand temporar si circumstantial masca pseudo-nimiei, n-o mai purtati si pe asta de acum, neconsiderand-o necesara si scriati mesaje (tot sincere) din anonimat. Intrucat dl.Goe nu poseda o serie infinita de masti, consider incontinuare ca dintre noi doi cel mai mascat(a) sunteti d-voastra. Nu e un repros, nu e o scuza, nu e un supterfugiu sau motiv de amanare. E o simpla constatare. De-i gresita grav nu e. Si nici invers.

  23. CMM said

    Mult prea complicat. Mult. Revin la plural. Va respect zona de suportabilitate a altei persoane. Va respect ritmul de asimilare a altei persoane.

    Da, am venit cu o masca. Atunci verificam o ipoteza nebuneasca, una care nu era a mea. S-a dovedit ca am dreptate, era o ipoteza nebuneasca. Noi doi nu ne puteam nicicum alia sa ajutam un om. Omul nu putea fi ajutat, ci doar acceptat. Mie mi-e mai usor sa fac asta, dvs. mai greu. OK. Chiar nu-i bai.

    Acum, fara masca anonimatului, am venit pentru mine, convinsa fiind că am cu cine comunica, daca o fac in numele meu și nu în numele unei „cauze”. Eu sunt ceea ce sunt pentru că am avut relatii autentice in care m-am format.

    Sunt convinsă că omul care a produs aceasta (b)Arca, nu e unul oarecare.
    De aceea am adus aici lucruri la care țineam. Nu vii cu lucrurile la care tu ții, pentru cauza altuia. Si nici nu le aduci cuiva pe care nu-l respecți. Daca ma precipit, o fac pentru ca simt ca timpul e scurt.

    • Dl.Goe said

      Asta aduce a hartuiala. Ati venit. V-ati bagat in fata. V-ati bagat in seama. Mi-ati speriat si iz-gonit celalat troll si solicitati atentie pe loc, imediat, instantaneu. Dar ce-i aici? Serviciu de urgente? Nu madam. Pentru urgente va rugam sa sunati la 112. Nu la noi.

  24. CMM said

    Heiii…plangi, taci, scrii.

    • Dl.Goe said

      Hei, hei. La ora cu pricina, din noaptea in care ma intrebati, nu crez. Cel mult poate ca visam toate aceste activitati de care m-ati banuit pe nedrept. Ca aveti si d-voastra un cusur: sunteti nedreapta. Judecati totul exclusiv pe baza emotiilor personale de moment (pe monument). Sunteti stabila?

  25. CMM said

    Noica a zis, nu eu.

    • Dl.Goe said

      Deci m-ati mintit cand mi-ati zis ca dl.Goe ar avea mai multa cultura decat d-voastra. Eu pe-asata a lui Noica n-o stiam. Mai ales ca uite ce bine se asorteaza cu alea din d-voastra insiva.

  26. CMM said

    Si totusi…. Ce poti cladi pe minciunele, chiar superbe? NIMIC. ACEASTA E LECTIA FINALA,

    MULTUMESC.

  27. CMM said

    Experimentul meu s-a incheiat aici.

    Concluzie: poeții, trecuți, prezenți și viitori, merită să fie respectați.

    Bună dimineața, Realitate Reală!

  28. Relu said

    Nu vi se pare ciudat că după felul în care se deformează banca pe care şed cei doi pârnăiaşi, Silvio Berlusconi pare mai greu decât Adrian Nastase?

  29. d'Artagnan said

    Amici

    De I.L. dArtagnan

    http://www.dorintudoran.com/2012/10/15/campaniile-si-ferocitatea-ridicolului/

    Domnul Mircea şade la o masă în berărie şi aşteaptă să-i pice vreun amic. Nu aşteaptă mult deoarece dl Mircea are mulţi amici. Buni. Iată că apare dl Dorin, unul dintre cei mai buni amici ai săi. Pare niţel obosit, iritat.

    Dorin.: Bonsoar, Mircea!

    Mircea: Bonsoar, Dorin!…Iei o bere?

    Dorin: Iau.

    Mircea: Băiete, două mari! ( Către Dorin) Da’ ce ai? Te văz cam…

    Dorin: Sunt cam obosit…am stat aseară târziu pe blogul meu, am răspuns la comentarii…am vorbit de tine…

    Mircea : De mine?! Ce?!

    Dorin: Ei, mai nimic…fleacuri! Nu ştii cum sunt forumişţii, comentatorii?

    Mircea: Adică…cum sunt?! Mă vorbeau de rău? Mă înjură?

    Dorin: Uite, vezi, acesta e cusurul tău- exagerezi!

    M.: N-ai spus tu?

    D.: Ce-am spus eu? nu ţi-am spus nimica… Ţi-am spus că aşa sunt oamenii…Tu vrei numaidecât să te laude toată lumea, şi să nu-ndrăznească nimeni să-ţi facă o critică, fie cât de mică. Vezi, ăsta e cusurul tău – prea te crezi.

    M.: Ba nu mă crez deloc, să mă ierţi; da mă mir că nu găsiţi alt subiect de conversaţie decât pe mine…

    D.: Daca a venit vorba… Mai la urmă, nu te-a vorbit nimeni de rău pe faţă… fireşte că n-ar fi îndrăznit: ştie ce buni prieteni suntem… Da‘ ştii, aşa ciupeli.

    M.: Cam ce?

    D.: Cârcotaşi… Mai ales unul dintre el nu te poate suferi, şi ţi-e amic.

    M.: Cine-i ăla?

    D.: Ei! asta e!… Ce-ţi pasă?

    M.: Aş vrea să-l ştiu.

    D.: Nu se poate.

    M.: Parolă de onoare că nu-i cer nici o socoteală; n-am să-l fac niciodată să-nţeleagă că am aflat ce-a spus…

    D.: Mai întâi, nici nu ştii ce a spus…

    M.: Ce-a spus?…

    D.: Uite, ăsta e cusurul tău – eşti curios.

    M.: Bine, frate, fireşte că sunt curios să aflu ce se spune pe socoteala mea, mai ales de amici, ca să ştiu cui să mă încrez, cum să mă apăr.

    D: Zicea că te-ai ofticat tare cu premiul Nobel. Zicea că te lauzi că te citeşte Băsescu şi Udrea şi din cauza asta te crezi mai important decât Mo Yang ăla.

    M.: Am zis eu aşa ceva?! Când am zis?

    D.:Mai zicea că eşti mincinos. Că te prefaci că nu ştii cine-i SIE dar îl susţii pe Ungureanu.

    M.:Formidabil! Şi ce mai zicea individu‘ ?

    D.: Nu te poate suferi… Nu ştiu cum venise vorba de valoare în literatură, şi zic eu: „Uite, Mircea e un scriitor deosebit”… că ştii că eu te-am considerat întotdeauna un adevărat talent, nu că mi-eşti amic, fiindcă mai la urmă, dă-mi dai voie şă-ţi spun, n-am nici un interes să-ţi fac curte… Acu‘ , ce să mai vorbim?… te cunosc şi mă cunoşti, slavă Domnului! toate defectele le pot avea; dar trebuie să mărturisiţi toţi că am şi eu o calitate – sinceritatea; şi-ţi spun sincer că mi-ar părea foarte rău să vie tocmai amici şi să zică, mă-nţelegi…

    M.: Dar de ce ar zice amicul meu că n-am talent?

    D.: Apoi tocmai la asta vream s-ajung; dar dacă mă întrerupi mereu! Uite, vezi! ăsta e cusurul tău – întrerupi!

    M.: Ei! după ce mă judecă dumnealui pe mine că n-am talent?

    D.: Zice că eşti cunoscut doar pentru că-l pupi în fund pe Băsescu!

    M. Nu-i adevărat!

    D.: Zice că ICRul a băgat o groază de bani în tine la ordinul lui Băsescu!

    M.: Păi editurile străine aleg cărţile! Ce-au ele cu Băsescu?!

    D.: Zice că premiile le-ai luat după ce te-ai pus bine cu pedelişii!

    M.: Păi literatura mea n-are nicio legătură cu opiniile mele politice şi, oricum, premiile au fost primite înainte să fac eu comentarii politice!!

    D.: Zicea că, la urma urmei, valoarea în literatură e relativă, nu ai nici un etalon să spui despre cineva dacă e talentat sau nu. Deci şi tu…

    M.: Da?…mă rog, cine-i amicul acesta de care vorbeşti?

    D.: Uite, acesta-i cusurul tău, eşti indiscret! Înţelege româneşte că nu ţi-l spui. Eu am toate defectele câte pofteşti; da trebuie să mărturisiţi toţi că am şi eu o calitate – eu sunt discret… Dacă sunt eu prost… şi-ţi spun… da‘ iacă tac… şi aldată să-mi dai cu tifla dacă ţi-oi mai spune ceva… (Către chelner:) Băiete, încă două mici…

    M.: Şi… numa‘ atâta a zis amicul de mine?

    D.: Zice că eşti orbit de atâta adulaţie faţă de Băsescu şi din cauza asta calci în străchini!

    M.: Eu? Adulator al lui Băsescu? Şi ce mai zicea?

    D.: Nu-ţi mai spui, că te superi… Că asta trebuie să mărturiseşti şi tu că e cusurul tău – te superi.

    M.: Pe onoarea mea, nu mă supăr…

    D.: Zicea de nevastă-ta… că…

    M.: Că ce?

    D.: Că… În fine, prostii! ce să-ţi mai spui?… Da! dar i-am tăiat nasul. Nu-ţi permit, zic, să te atingi, mă-nţelegi, de onoarea femeii amicului meu!

    M.: Cum! pe onoarea nevestii mele?

    D.: Zicea că nevastă-ta scrie versuri pornografice…

    M.: Dar versurile alea nu sunt scrise de nevastă-mea, se poate demonstra foarte uşor! Ascultă-mă, Dorine! să ştii că mă supăr serios!… Trebuie numaidecât să-mi spui…

    D.: Dacă nu vreau.

    M.: Trebuie să vrei! auzi! fiindcă-ţi trag palme, mă-nţelegi!

    D.: Ei, uite, vezi? ăsta e cusurul tău – eşti violent.

    M.: Îţi trag palme, mă-nţelegi!

    D.: Ia poftim!… Ei! apoi nu mă lua aşa repede, că… Auzi dumneata! Dar nu strici tu; eu stric… Viu şi-ţi dau de ştire să te păzeşti de amici, să nu te-ncrezi în oricine ca un zevzec, şi-ţi atrag atenţia asupra ce spune lumea despre talentul tău, orbirea şi ferocitatea ta în susţinerea opiniilor politice, şi tu, în loc să-mi mulţumeşti, te răţoieşti la mine… O să mă faci să te evit altă dată…

    M.: Care va să zică, nu vrei să-mi spui?

    D.: Nu.

    M.: Mersi.

    Nervos, Mircea se duce la tejghea să-şi plătească consumaţia. Un muşteriu nou-venit, anume Comentatorul, se apropie de masa celor doi amici şi salută cu voce răsunătoare:

    C.: Bonsoar, Dorine!

    D.: Bonsoar, Comentatorule!

    C.:Felicitări, domule, straşnic articol ai mai scris despre dl Mircea! Să ştii că ai dreptate, prea se crede buricul pământului…şi prea-l pupă-n dos pe Băsescu, poate poate îi dă un os de ros…cineva trebuia să-i spună adevărul…

    Tocmai atunci Mircea se întoarce la masă şi aude conversaţia…

    M.: Acu‘ ştiu cine-i amicul!…

    Reacţia lui Mircea să şi-o închipuie fiecare cum doreşte.

    P.S.Pentru respectarea adevărului, trebuie spus că bârfa privitoare la nevastă nu aparţine amicului, dar ea este extrem de vehiculată de către persoane binevoitoare, extrem de pudice, ce luptă permanent pentru un spaţiu public curat.

    Aş mai putea face observaţia că mare adevăr este în vorba „fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă apăr şi singur!”!

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnan – Domnule dar aveti talent nu gluma. Cred ca pe moment nici lui Nenea I-ancu (nu I-aru) nu i-ar fi iesit asa de draguta schita. Felicitarile insa ar trebui sa le impartiti cu conul Dorin caci dansul se ofera ca comedie cu o asa mare generozitate. Pai sa vedeti ca a mai facut una inca si mai gogonata. N-o sa va vina sa credeti. Dupa ce s-a dedat la balacarirea in comun(å) a lui Mircea Cartarescu, l-a cenzurat pe Certocratia (pe parola mea de onoare) pe marele poet, poet ca poet dar si marele sau prieten declarat Flooooorin Iaru. Puteti crede? Poetul Iaru, despre care a carui inteligenta eu am marturisit intotdeauna ca am o mare slabiciune, s-a apucat sa marturiseasca senin de ce se duce el pe la TV-Cerocratiia fiindu-i in drum. Dupa un moment de suspans si nedumerire, conul Dorin, moderatorul, i-a taiat mesajul. Incredibil… L-a trimis pe Dl.Iaru sa-i tina companie d-lui Goe. Ca sa vezi. Eu am incercat si eu sa subliniez cum am putut grandoarea momentului dat conul Dorin m-a cenzurat fara mila, ca si pe prietenul Iaru. Si ce mare lucru zisesem? Pacat ca n-ati apucat sa vedeti mesajul lui Florin Râpå ca sa puteti compara mesajul sau cenzurat cu mesajul d-lui Goe cenzurat:

      ***
      Fantastic, fantastic, fantastic… Intr-un moment de luciditate poetica Tudoran a sters din Calendarul Certocrat , psalmul defe(re)cat al poetului prieten Iaru. Vivat… Cenzura purificatoare si corifeii ei.

      DT: „Stiti bine ca Florin Iaru este prietenul meu si nu-mi place sa-l terfeliti, doar asa, de dragul terfelirii…”… ca se terfeleste el si singur. Dar prietenul la nevoie se cunoaste. Nu? Caci la ce alta-i bun un prieten declarat decat sa-si protejeze prietenul inghitindu-i pe loc mizeria. Ca sa n-o vaza si altii.

      Coane Dorine, ati ajuns sa-l cenzurati si på pretenul Iaru? Unde o sa ajungeti domnule? Sa-l cenzurati si på fratele Antonesei? Sa-i aduceti på toti in categoria „Dl.Goe”, sa ma lovesc coate-n-coate cu ei pân posta redactiei? Norocul este ca eu sunt realmente tolerant si pot ignora cu usurinta vecinatatea hahalerelor sociale care nu pot fi evitate in public. Ba chiar sunt dispus sa lupt si pentru libertatea lor. De exprimare.

      Coane Doreine, gluma ca gluma, dar vad eu bine ca va scufundati cu haz, pe zi ce trece, in moderarea blogului, ca-ntr-o hazna. Nu era de ajuns destinul ratat, mai trebuia sa si cunsumati rahat, adica sa va imputiti pe dinauntru ca sa va protejati imaginea exterioara. Vai coane Dorine, ca intelectual mai sunteti. Dar putoarea? Dar pudoarea? Cunoasteti d-voastra vreun precedent in istorie in care cenzura a reusit sa fie biruitoare? Pofta buna la Iaru. Iepure nu mai serviti?

      ***

    • Dl.Goe said

      Cu permisiunea d-voastra voi prelua schita propusa intr-un post de sine statator…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: