(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Amici

Posted by Arca lui Goe pe Octombrie 29, 2012

Amici

De I.L. dArtagnan

http://www.dorintudoran.com/2012/10/15/campaniile-si-ferocitatea-ridicolului/

Domnul Mircea şade la o masă în berărie şi aşteaptă să-i pice vreun amic. Nu aşteaptă mult deoarece dl Mircea are mulţi amici. Buni. Iată că apare dl Dorin, unul dintre cei mai buni amici ai săi. Pare niţel obosit, iritat.

Dorin.: Bonsoar, Mircea!

Mircea: Bonsoar, Dorin!…Iei o bere?

Dorin: Iau.

Mircea: Băiete, două mari! ( Către Dorin) Da’ ce ai? Te văz cam…

Dorin: Sunt cam obosit…am stat aseară târziu pe blogul meu, am răspuns la comentarii…am vorbit de tine…

Mircea : De mine?! Ce?!

Dorin: Ei, mai nimic…fleacuri! Nu ştii cum sunt forumişţii, comentatorii?

Mircea: Adică…cum sunt?! Mă vorbeau de rău? Mă înjură?

Dorin: Uite, vezi, acesta e cusurul tău- exagerezi!

M.: N-ai spus tu?

D.: Ce-am spus eu? nu ţi-am spus nimica… Ţi-am spus că aşa sunt oamenii…Tu vrei numaidecât să te laude toată lumea, şi să nu-ndrăznească nimeni să-ţi facă o critică, fie cât de mică. Vezi, ăsta e cusurul tău – prea te crezi.

M.: Ba nu mă crez deloc, să mă ierţi; da mă mir că nu găsiţi alt subiect de conversaţie decât pe mine…

D.: Daca a venit vorba… Mai la urmă, nu te-a vorbit nimeni de rău pe faţă… fireşte că n-ar fi îndrăznit: ştie ce buni prieteni suntem… Da‘ ştii, aşa ciupeli.

M.: Cam ce?

D.: Cârcotaşi… Mai ales unul dintre el nu te poate suferi, şi ţi-e amic.

M.: Cine-i ăla?

D.: Ei! asta e!… Ce-ţi pasă?

M.: Aş vrea să-l ştiu.

D.: Nu se poate.

M.: Parolă de onoare că nu-i cer nici o socoteală; n-am să-l fac niciodată să-nţeleagă că am aflat ce-a spus…

D.: Mai întâi, nici nu ştii ce a spus…

M.: Ce-a spus?…

D.: Uite, ăsta e cusurul tău – eşti curios.

M.: Bine, frate, fireşte că sunt curios să aflu ce se spune pe socoteala mea, mai ales de amici, ca să ştiu cui să mă încrez, cum să mă apăr.

D: Zicea că te-ai ofticat tare cu premiul Nobel. Zicea că te lauzi că te citeşte Băsescu şi Udrea şi din cauza asta te crezi mai important decât Mo Yang ăla.

M.: Am zis eu aşa ceva?! Când am zis?

D.:Mai zicea că eşti mincinos. Că te prefaci că nu ştii cine-i SIE dar îl susţii pe Ungureanu.

M.:Formidabil! Şi ce mai zicea individu‘ ?

D.: Nu te poate suferi… Nu ştiu cum venise vorba de valoare în literatură, şi zic eu: „Uite, Mircea e un scriitor deosebit”… că ştii că eu te-am considerat întotdeauna un adevărat talent, nu că mi-eşti amic, fiindcă mai la urmă, dă-mi dai voie şă-ţi spun, n-am nici un interes să-ţi fac curte… Acu‘ , ce să mai vorbim?… te cunosc şi mă cunoşti, slavă Domnului! toate defectele le pot avea; dar trebuie să mărturisiţi toţi că am şi eu o calitate – sinceritatea; şi-ţi spun sincer că mi-ar părea foarte rău să vie tocmai amici şi să zică, mă-nţelegi…

M.: Dar de ce ar zice amicul meu că n-am talent?

D.: Apoi tocmai la asta vream s-ajung; dar dacă mă întrerupi mereu! Uite, vezi! ăsta e cusurul tău – întrerupi!

M.: Ei! după ce mă judecă dumnealui pe mine că n-am talent?

D.: Zice că eşti cunoscut doar pentru că-l pupi în fund pe Băsescu!

M. Nu-i adevărat!

D.: Zice că ICRul a băgat o groază de bani în tine la ordinul lui Băsescu!

M.: Păi editurile străine aleg cărţile! Ce-au ele cu Băsescu?!

D.: Zice că premiile le-ai luat după ce te-ai pus bine cu pedelişii!

M.: Păi literatura mea n-are nicio legătură cu opiniile mele politice şi, oricum, premiile au fost primite înainte să fac eu comentarii politice!!

D.: Zicea că, la urma urmei, valoarea în literatură e relativă, nu ai nici un etalon să spui despre cineva dacă e talentat sau nu. Deci şi tu…

M.: Da?…mă rog, cine-i amicul acesta de care vorbeşti?

D.: Uite, acesta-i cusurul tău, eşti indiscret! Înţelege româneşte că nu ţi-l spui. Eu am toate defectele câte pofteşti; da trebuie să mărturisiţi toţi că am şi eu o calitate – eu sunt discret… Dacă sunt eu prost… şi-ţi spun… da‘ iacă tac… şi aldată să-mi dai cu tifla dacă ţi-oi mai spune ceva… (Către chelner:) Băiete, încă două mici…

M.: Şi… numa‘ atâta a zis amicul de mine?

D.: Zice că eşti orbit de atâta adulaţie faţă de Băsescu şi din cauza asta calci în străchini!

M.: Eu? Adulator al lui Băsescu? Şi ce mai zicea?

D.: Nu-ţi mai spui, că te superi… Că asta trebuie să mărturiseşti şi tu că e cusurul tău – te superi.

M.: Pe onoarea mea, nu mă supăr…

D.: Zicea de nevastă-ta… că…

M.: Că ce?

D.: Că… În fine, prostii! ce să-ţi mai spui?… Da! dar i-am tăiat nasul. Nu-ţi permit, zic, să te atingi, mă-nţelegi, de onoarea femeii amicului meu!

M.: Cum! pe onoarea nevestii mele?

D.: Zicea că nevastă-ta scrie versuri pornografice…

M.: Dar versurile alea nu sunt scrise de nevastă-mea, se poate demonstra foarte uşor! Ascultă-mă, Dorine! să ştii că mă supăr serios!… Trebuie numaidecât să-mi spui…

D.: Dacă nu vreau.

M.: Trebuie să vrei! auzi! fiindcă-ţi trag palme, mă-nţelegi!

D.: Ei, uite, vezi? ăsta e cusurul tău – eşti violent.

M.: Îţi trag palme, mă-nţelegi!

D.: Ia poftim!… Ei! apoi nu mă lua aşa repede, că… Auzi dumneata! Dar nu strici tu; eu stric… Viu şi-ţi dau de ştire să te păzeşti de amici, să nu te-ncrezi în oricine ca un zevzec, şi-ţi atrag atenţia asupra ce spune lumea despre talentul tău, orbirea şi ferocitatea ta în susţinerea opiniilor politice, şi tu, în loc să-mi mulţumeşti, te răţoieşti la mine… O să mă faci să te evit altă dată…

M.: Care va să zică, nu vrei să-mi spui?

D.: Nu.

M.: Mersi.

Nervos, Mircea se duce la tejghea să-şi plătească consumaţia. Un muşteriu nou-venit, anume Comentatorul, se apropie de masa celor doi amici şi salută cu voce răsunătoare:

C.: Bonsoar, Dorine!

D.: Bonsoar, Comentatorule!

C.:Felicitări, domule, straşnic articol ai mai scris despre dl Mircea! Să ştii că ai dreptate, prea se crede buricul pământului…şi prea-l pupă-n dos pe Băsescu, poate poate îi dă un os de ros…cineva trebuia să-i spună adevărul…

Tocmai atunci Mircea se întoarce la masă şi aude conversaţia…

M.: Acu‘ ştiu cine-i amicul!…

Reacţia lui Mircea să şi-o închipuie fiecare cum doreşte.

P.S.Pentru respectarea adevărului, trebuie spus că bârfa privitoare la nevastă nu aparţine amicului, dar ea este extrem de vehiculată de către persoane binevoitoare, extrem de pudice, ce luptă permanent pentru un spaţiu public curat.

Aş mai putea face observaţia că mare adevăr este în vorba „fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani mă apăr şi singur!”!

* * *

Schita de mai sus este rezultatul unui moment de inspiratiune al d-lui D’Artagnan (un conte care conteaza), co-autor al blogului Decablogul Muschetarilor.

6 răspunsuri to “Amici”

  1. Dl.Goe said

    O imbulinasem. Dupa ruginiul portocaliu al toamnei care napadise (b)Arca lui Goe prin postarile drol-troll-ului Radu Humor, deodata, fara niciun preaviz, fara niciun haz, dar cu naz, praz si necaz, dar stii… asa sanfason venise primavara la pupa, prin comentariile unui troll ad-hoc, CMM, vara primara cu poetul fluiera-n vânt. A trebuit sa ma intrebuintez serios sa aduc totul la normal. Situatia e din nou albastra. Albastrul este simbolul libertatii. Al oricarui fel de libertate. Uite bunoara amicul lui Mircea din schita de mai sus, si-a luat libertatea de a-l cenzura pe un alt bun amic al aceluiasi Mircea (unul Iaru, nu-l stii tu). Nu ca-i nostim? Dar de o vreme sunt trei, caci pluteste-ntre ei o senzatie de jenei. Cunoscatorii stiu la ce ma refer (se stiu ei). Ceilalti sa stea (alo) binisor la locurile lor caci n-au pierdut nimica.

  2. Radu Humor said

    Da, de schița asta ce zici ?

    Daca tot vine vorba de Apocalips, am primit pe e-mail un articol pe care il lipesc aici.
    Razboiul cu Iranul !!! Apocalipsa…21.12??…..
    Războiul cu Iranul – cum va începe, precum şi ce va urma imediat după aceea
    Am lucrat ca şi consultant de specialitate la trei companii de tehnică
    aeronautică de vârf. Specialitatea mea este aceea de a conceptualiza noi
    strategii militare, mai ales în conexiune cu cele mai noi şi avansate
    sisteme de luptă. Ceea ce observ că se petrece la ora actuală pe scena
    mondială pe tema Iranului constituie cea mai înfricoşătoare combinaţie de
    circumstanţe pe care am văzut-o vreodată. Şi am văzut multe în cei 20 de
    ani de carieră militară, în care am fost implicat în proiectarea celor mai
    avansate strategii de luptă!
    Curând, în săptămânile sau lunile ce vor urma, se va declanşa un război
    împotriva Iranului. Războiul va fi pornit fie de Israel, fie de SUA, fie
    printr-un embargou economic NATO/UE/SUA, sau prin anumite forme de
    diversiune, numite “steaguri false”. Ceea ce e de reţinut este faptul
    indiferent de modul în care va începe, acest conflict va cuprinde apoi
    întreaga lume.
    Indiferent dacă războiul va începe printr-un atac aerian orientat
    împotriva câtorva obiective militare şi nucleare iraniene, sau printr-o
    invazie de proporţii împotriva miilor de obiective iraniene,
    probabilitatea ca acest conflict să devină un conflict regional major în
    48 de ore de la declanşarea lui este de peste 90 % (n. trad.: în termeni
    militari, conflict regional major = “conflict armat care cuprinde mai
    multe state învecinate cu statele aflate în mod direct în conflict”).
    Iranul nu va permite israelienilor sau/şi americanilor să îi atace
    teritoriul fără o ripostă majoră. Iranul nu va fi pasiv şi anemic, aşa cum
    a fost Irakul când a fost atacat de Bush. Iranul va ataca atunci masiv
    bazele americane şi/sau israeliene din zonă, ceea ce va declanşa atunci o
    şi mai mare înverşunare din partea americanilor/israelienilor.
    Iranul a echipat, plătit şi antrenat un masiv dispozitiv de rachete în
    Liban (cel mai mare dispozitiv de rachete din istoria omenirii). Sunt
    acolo două tipuri de rachete: fără ghidare şi cu ghidare. Acest dispozitiv
    se constituie într-o forţă militară colosală de tip MAD-FORCE (Mutually
    Assured Destruction-Force = Forţă de Asigurare a Anihilării Reciproce, o
    forţă imbatabilă ce are scopul de a descuraja o invazie masivă inamică,
    prin posibilitatea declanşării unei contra-ofensive nimicitoare).
    Numărul total de rachete din Liban este estimat a fi între 40.000 şi
    110.00 de bucăţi. O parte din ele sunt rachete fără ghidaj de tip
    Katyusha, dar mare parte sunt rachete cu ghidare şi cu rază mai lungă de
    acţiune. Toate dispozitivele sunt deservite de unităţi ale Forţelor
    Speciale ale Hezbollah.
    Forţele Speciale Hezbollah sunt de fapt trupe de comando iraniene,
    super-antrenate şi super-echipate, iar numărul militarilor lor depăşeşte
    efectivele unei brigăzi (n.trad.: Brigada = unitate de luptă ce conţine
    între 3-5 Regimente, cu un efectiv de 3.000-5.000 luptători, condusă de un
    General).
    Rachetele neghidate, binecunoscutele Katyusha, sunt oarecum primitive, dar
    foarte eficiente în distrugerea fiecărui centimentru pătrat al unui sector
    inamic asupra căruia sunt lansate. Sunt rachete de artilerie de 122 mm, cu
    raza de acţiune de aprox 30 km/19 mile, şi sunt au o încărcătură de
    aproximativ 30 kg / 66 uncii de material exploziv. Rachetele ghidate, care
    sunt în număr foarte mare, sunt mai avansate şi pot fi ghidate cu
    precizie.
    În timpul războiului din 2006 (dintre Israel şi Libia), Hezbollah a lansat
    aproximativ 4.000 de rachete (dintre care 95% de tip Katyusha), toate
    purtând super-explozive “fără inteligenţă”, adică neghidate. Restul de 5%
    de rachete au fost de fabricaţie Iraniană, de tip Fajr-3 şi Ra”ad 1,
    propulsate de combustibil lichid.
    Ce se mai ştie este că rachetele “inteligente”, cele ghidate, cu raza mai
    mare de acţiune, sunt sub controlul direct al unor ofiţeri Sirieni şi
    Iranieni.
    Această combinaţie de rachete cu rază scurtă, cu rachete cu rază medie de
    acţiune din Liban, alături de cele ghidate, cu rază lungă de acţiune din
    Siria, împreună cu un număr mai mic de de rachete aflate pe Fâşia Ghaza şi
    Malul Vestic (West Bank), la care se adaugă rachetele ghidate cu rază
    lungă de acţiune din Iran reprezintă, însumate, o forţă deloc neglijabilă,
    ce este aţintită asupra Israelului.
    Războiul din 2006 dintre Israel şi Hezbollah (numit de israelieni “Al
    Doilea Război Libanez”) a fost o încercare a Israelului de a anihila acest
    dispozitiv masiv MAD-FORCE din Liban. A fost o încercare eşuată. Sirienii
    cumpăraseră (şi livraseră Hezbollahului) un mare număr de rachete antitanc
    de producţie rusească, temutele AT-14 KORNET. Aceste rachete, relativ
    ieftine, propulsate cu combustibil solid, pot fi ghidate cu precizie.
    Comandourile iraniene şi-au construit foarte multe buncăre de tragere, din
    beton armat, pe teritoriul Libanului. Eficienţa lor nu s-a lăsat
    aşteptată. În foarte scurt timp au fost scoase din luptă 52 de tancuri de
    asalt MERKAVA IV israeliene.
    Sistemele supra-tehnologizate americane, precum şi armele lor de mare
    precizie s-au dovedit de asemenea ineficiente. În faţa acestui dezastru,
    israelienii aveau trei alternative: să utilizeze bombe cu neutroni, să
    declanşeze o ofensivă cu infanteria (care i-ar fi costat foarte multe
    vieţi omeneşti), sau să declare pace pentru moment şi să se retragă acasă.
    Au ales în final ultima variantă.
    Se pare că Israelul a renunţat definitiv la ideea unui asalt terestru
    pentru a anihila bazele de rachete Libaneze. Un înalt comandant israelian
    chiar şi-a dat demisia pe motiv că trupelor sale nu li se permite să se
    antreneze sufiecient în vederea atacării Libanului.
    A doua alternativă constă în utilizarea armelor FAE (n. trad.: Fuel Air
    Explosive = dispersarea unui nor gigantic de vapori de combustibil care
    este apoi aprins de un detonator).
    A treia alternativă constă în utilizarea Bombei cu neutroni (tip de armă
    nucleară ce produce un nivel mai ridicat de radiaţii, dar distrugeri
    materiale mai reduse decât armele atomice clasice) (n.trad.: Cu alte
    cuvinte ucide fiinţele vii, lăsând neafectate clădirile). Însă atunci când
    vorbim de Bomba cu neutroni, vorbim deja despre Arme de Distrugere în Masă
    (ADM).
    Orice folosire a unei astfel de arme de tip ADM de către armata israeliană
    contra Hezbollahului va declanşa foarte probabil o ripostă similară.
    Hezbollah îşi va echipa rachetele din Liban rămase operaţionale nu cu
    explozivi clasici, ci cu ogive nucleare ADM (dacă nu cumva rachetele
    Hezbollah au fost DEJA până atunci echipate cu ogive nucleare având în
    vedere natura şi scopurile atacului american/israelian împotriva
    Iranului).
    În concluzie, Israelul se află acum în faţa unui număr impresionant şi
    fără precedent de rachete echipate cu focoase radiologice, chimice,
    biologice, FAE de la bazele din Liban. Toate aceste tipuri de focoase sunt
    din categoria Armelor de Distrugere în Masă ADM. La acestea se adaugă
    rachetele din Gaza şi West Bank.
    Sirienii îşi vor folosi rachetele lor mai mari şi cu rază mai lungă de
    acţiune pentru a “împroşca” din belşug teritoriul israelian cu ADM. La fel
    vor proceda şi iranienii.
    Pentru a se apăra, Israelul va folosi Sistemul Radar “Green Pine” şi un
    hibrid de sistem antirachetă americano/israelian. Vor reuşi cu succes să
    doboare multe din rachetele inamice înainte ca ele să îşi atingă ţintele,
    dar totuşi numărul imens al rachetelor arabe va fi copleşitor şi va
    străpunge orice măsuri defensive.
    Mari părţi din Israel vor fi contaminate cu radiaţii cu perioadă de
    înjumătăţire extrem de mare (de ordinul a zecilor de mii de ani în unele
    cazuri), la acest “cocktail” adăugându-se (dacă mai era nevoie) o mixtură
    chimică, FAE şi biologică de coşmar. Numărul morţilor se va ridica de la o
    treime, la jumătate din populaţia Israelului, la care se adaugă un imens
    număr de răniţi.
    Răspunsul israelian va fi anihilarea nucleară a Siriei, Iranului şi a unor
    părţi din Liban, numărul morţilor fiind de mai multe ZECI de milioane.
    Aşteptaţi-vă să vedeţi fiecare oraş, de orice mărime ar fi el, distrus.
    Vor rămâne insuficienţi oameni în viaţă fie şi pentru a îngropa morţii în
    Siria, Iran şi părţi din Liban. Radiaţiile provenite de la bombele atomice
    se vor întinde şi în restul lumii.
    Însă Iranul are şi un alt tip de armată. Se numeşte în limbaj militar
    “armată adormită”, sau “armată sub acoperire” şi este operaţională pe
    teritoriile altor state, îndeosebi pe teritoriul SUA şi al statelor
    Europei de Vest. Aceste “armate” vor începe răspândirea unui număr de
    epidemii ucigătoare, bazându-se pe viruşi fabricaţi în laborator (sunt
    câteva zeci de astfel de virusuri cu utilizare militară).
    Oamenii aflaţi în cinematografe, biserici, Mall-uri, staţii de metrou,
    aeroporturi (şi în general orice spaţiu care foloseşte sisteme de aer
    condiţionat centralizate) vor fi expuşi fără să ştie la contaminări
    criminale, adevărate arme biologice. După aproximativ 9 sau 10 zile de la
    contaminare, sistemele computerizate de statistici vor da alarma în
    privinţa unor îmbolnăviri stranii. Aceasta va declanşa o serie de măsuri
    de apărare, menite să ţină în frâu îngrozitoarele epidemii, dar va fi prea
    târziu.
    Transporturile internaţionale şi schimbul de mărfuri se vor sista. Oamenii
    vor fi sfătuiţi să rămână în locuinţele lor, se vor institui restricţii de
    circulaţie şi doar foarte puţini oameni, care au anumite meserii critice,
    vor fi lăsaţi să circule pe străzi.
    Spitalele vor fi supra-aglomerate cu bolnavi şi muribunzi de toate
    vârstele. Comunitatea medicală va fi printre primele care va fi nimicită,
    datorită contactului contagios cu muribunzii. Deşi se vor înfiinţa spitale
    ad-hoc în şcoli şi alte clădiri publice, infectarea încrucişată (între
    bolnavi) cu diferite tipuri de virusuri modificate genetic va “asigura” o
    mortalitate de 100% a tuturor pacienţilor şi personalului medical din
    aceste spitale.
    Pe alte fronturi, în eventualitatea în care statele neo-conservatoare
    plănuiesc să redeschidă şi să dezvolte războiul din Georgia din 2009,
    atacând forţele ruseşti, sau punând la cale “incidente” în Marea Neagră,
    probabilitatea ca aceste incidente să degenereze rapid într-un război
    mondial implicând arme atomice ruseşti şi NATO este de aproximativ 50%.
    Chiar dacă nu se declanşează un război total, Rusia este în măsură să
    neutralizeze prezenţa NATO din Marea Neagră, cu pierderi considerabile de
    ambele părţi.
    Lumea se va afla în cea mai gravă criză economică din istorie, după ce
    comerţul mondial se va opri de teama răspândirii epidemiilor provocate de
    războiul biologic.
    Dacă Israelul va provoca sofisticata Maşină de Război Biologic a Lumii
    Arabe (despre care mulţi spun că este o realitate, şi nu un mit ca în
    cazul Irakului), atunci şi Arabia Saudită îşi va lansa propriile rachete
    balistice de producţie chinezească şi îşi va trimite foarte bine echipata
    aviaţie militară împotriva Israelului, cu încărcăturile nucleare pe care
    le posedă (Artabia Saudită a finanţat programul militar nuclear al
    Pakistanului, şi a primit în schimb arme nucleare).
    Desigur, ce va fi rămas operaţional din din forţele israeliene va răspunde
    cu alte atacuri nucleare, de data aceasta împotriva Arabiei Saudite, cât
    şi împotriva altor naţiuni arabe, pentru a le intimida.
    În America de Nord şi în Europa de Vest, după două luni de război
    biologic, populaţia se va reduce la aproximativ o treime, iar numărul
    morţilor va depăşi 200 de milioane.
    În ciuda disperatelor eforturi ale tuturor statelor, epidemiile produse de
    viruşii super-ucigaşi, produşi prin mutaţii genetice în laboratoare, vor
    cuprinde întreg mapamondul, cauzând decesul a mai mult de un miliard de
    oameni.
    Toţi aceşti factori enumeraţi până acum ar putea conduce spre o ultimă
    etapă a războiului, în care statele non-neo-conservatoare vor fi atât de
    revoltate în faţa decesului atâtor oameni nevinovaţi din rândul propriilor
    populaţii, încât un război mondial total, care implică toate statele
    lumii, ar putea fi apoi inevitabil.

  3. arcaluigoe said

    Singurătate…după dealuri Autor: Silviu Sergiu

    „Dupa dealuri” este, în primul rând, un film despre singurătate. Despre singurătatea unui om care ar face orice pentru a scăpa de ea. Un om a cărui luptă cu propria singurătate se sfârșește tragic. Un om care-și petrece ultimele zile în singurătate și frig.Alina, unul din cele două personaje feminine, este dispusă să-și riște viața pentru a pune capăt acestei singurătăți. Aflăm acest lucru printr-o metaforă cinematografică de excepție a lui Cristian Mungiu.

    Este un film despre izolarea aproapelui care este diferit, care nu împărtășește valorile ortodoxe. Însăși Alina este victima acestei abordări izolaționiste. Este legată, ținută în frig și ascunsă de ochii enoriașilor, pentru că  a îndrăznit să fluiere în biserică, pentru că îl acuză pe preot că minte atunci când pretinde  că are o icoană făcătoare de minuni, după ce a cercetat în prealabil intrând în altar. Moartea Alinei- deși cauzată de frig și înfometare- este o ardere simbolică pe rug a unei eretice, de către o biserică medievală din multe puncte de vedere.

     

    Artistul Cristian Mungiu şi viziunile lui excesive – Constantin Iftime

    Există un tip de pesimism general, în prezent, care ţine cel mult de domeniul socialului. Nu intru în hăţişurile acestei viziuni, cea de tip sociologic, resentimentară, cum se spune, construită mai ales pe argumente ultraraţionale, dintre care primează cele venite pe media.

    Acolo unde apare o comunicare afectivă între oameni, dispar confuziile şi reacţiile negative. Aşa cred. La pesimism ajungem uşor prin această cunoaştere de tip sociologic, resentimentară, deloc afectivă. Ne vine astfel pesimismul în întâmpinare zilnic. Nu mai avem cum să scăpăm de el. Depinde acum, ca să ne apărăm, de ce fel de soluţii acceptăm sau ne construim. Una dintre acestea ne-o oferă arta. Arta de oricând.

    Arta filmelor lui Cristian Mungiu, de exemplu, are toate aceste elemente colaterale. Provoacă foarte mult, ne atrage în cercul ei de fier, fără să vrem. Vrea mai ales să ne oripileze. Este o atitudine, cred, dintre cele care ţin de estetica urâtului. E o practică generală acum în artă. La noi, generaţia tânără de artişti a prizat, în răspărul solemnităţii artei din comunism, arta urâtului. Estul a devenit un loc comun pentru asemenea provocări, furnizate marilor spaţii culturale ale lumii. Artiştilor de aici le este aşezat pur şi simplu în braţe acest real urât, provocator, ca materie primă pentru arta lor. Iar viziunile, modele artistice au fost construite demult în Occident. Să ne amintim, în film, de neorealismul italian al anilor ’60. Pur şi simplu, artiştii români, vitali, bine şcoliţi, specializaţi într-o asemenea artă a urâtului, culeg fel de fel de provocări din coşul de gunoi uriaş al realităţii în care trăim. De ce să creăm confuzii, noi, cei care comentăm?

  4. Philip Marlowe said

    Hai sa ne prefacem ca Basescu e competent si are realizari. Hai sa ne prefacem ca, in 10 (da, 10) ani de Basescu, Romania a progresat, nu a regresat. Hai sa ne prefacem ca sintem de dreapta si ca dreapta TREBUIE sa triumfe in Romania. Si ca mai exista stinga si dreapta. Si comunisti. Hai sa ne prefacem… Ca d-aia sintem retardati…

    • Dl.Goe said

      Repetitia este mama invataturii (dupa cum zicea si nepieritorul V.I.Gambetta), cuscra rutinei si soacra manipularii. Ia mai manipulati mai flåcai.

  5. Radu Humor said

    O ia și Germania în bot !
    Ovreiașii atâta i-au băgat în față pe nemți, cu Merkel a lor până au intrat într-un mare rahat !
    Probabil, dacă nu chiar sigur, a fost un fel de răzbunare , o poliță plătită după mai bine de șapte decenii .
    Și-i abia începutul !
    Atâta au mai scărpinat-o între coarne pe văcuța Merkel, de credeai că nu mai e specialist în UE mai mare ca ea, numai că acuma s-a trezit și cu un M în față !

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: