(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Contra Dictii

Posted by Arca lui Goe pe Octombrie 31, 2012

Asaltul urangutanilor

Autor:  Vladimir Tismăneanu

Actualitatea „Rinocerilor” lui Ionesco este arzătoare. Mă întreabă mulţi prieteni cum văd viitorul României în anul 2013 şi după aceea. Recunosc că îmi vine extrem de greu să fiu optimist.

.
Campionul naţional al turpitudinii, El Crin, se declară monarhist, fără ca acest lucru să-l împiedice să viseze să candideze pentru postul de Preşedinte al României. Regele Mihai îl decorează pe corifeul jurnalismului de gang, cupidul Cornel Nistorescu (alături de personalităţi admirabile, între care Ana Blandiana). Dispar noimele. Libertatea este privită ca un obiect negociabil. Statul de drept este ţinta permanentă a atacurilor de tip mafiot. Anticomunismul este uitat, ignorat, persiflat. Trăim timpuri buimace şi buimăcitoare, întradevăr.
.

Mojicia cea mai crasă, nesimţirea cinică poluează spaţiul public până la a-l face irespirabil. Vadimita, o maladie diagnosticată impecabil de Monica Lovinescu, face ravagii. Chiar şi la „etajele superioare”, în lumea intelighenţiei, au loc metamorfoze, unele previzibile, altele menite să te descumpănească. Paul Cernat, un critic literar serios, autorul bine informat al unor studii interesante despre comunismul românesc (volumele scrise împreună cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici şi Ioan Stanomir), echivalează actualul linşaj al lui Mircea Cărtărescu, o oroare pe care orice intelectual care se respectă ar trebui să o condamne fără urmă de ambiguitate, fără tot felul de răsuciri sofiste, cu un imaginar dans ce-ar fi avut loc pe mormântul bardului comunismului dinastic, Adrian Păunescu.

Nu, ceea ce s-a petrecut atunci a fost o ripostă justificată dată bocetului naţional regizat de cei care conduc azi România. Era o reacţie firească la ceva obscen. Nimeni nu a jubilat la moartea lui Păunescu. Dar au fost mulţi cei care au socotit funeraliile naţionale drept o palmă pentru memoria victimelor comunismului.

Au fost mulţi cei care au protestat împotriva hagiografiilor datorate lui Năstase, Ponta şi alţii ca ei. Ceea ce se petrece acum în raport cu Mircea Cărtărescu, cu H.-R. Patapievici şi cu alţi intelectuali demonizaţi de „Antene”, este obscen. Se invocă formula „la război ca la război”. Perfect adevărat, Mircea Cărtărescu nu a menţinut o superbă distanţă, nu s-a plasat în sublima zona a neutralităţii detaşate atunci când statul de drept a ajuns să fie călcat în picioare. Dar pentru această atitudine ar merita preţuit, nu lapidat.

Confuzie, debusolare, demoralizare: acestea ar fi cele trei cuvinte care captează starea de spirit din România acestui sfârşit de an convulsiv şi nevrozant. Eu cred că a sosit din plin timpul revenirii la normalitate. Iar în Europa de azi normalitate înseamnă stat de drept, respect pentru proceduri şi instituţii, cultivarea adevărului, nu a minciunii; a toleranţei, nu a delirului xenofob; a transparenţei, nu a corupţiei cleptocratice.

Lovitura de stat a eşuat, dar cei care au pus-o la cale nu contenesc să conspire împotriva statului de drept.

2 răspunsuri to “Contra Dictii”

  1. Radu Humor said

    Asaltul…… uraganelor :mrgreen:

    http://www.theatlantic.com/infocus/2012/10/hurricane-sandy-after-landfall/100396/

    http://www.theatlantic.com/infocus/2012/10/hurricane-sandy-in-photos/100395/

    • Radu Humor said

      Cât despre obrăznicia și impertinența lui Volodea n-o să amintesc decât că mai mare bulversare, turpitudine sau salt mortal demagogic n-am avut , noi românii, decât atunci când ne-am trezit cu unul ca el și ca Patapievici, unși în fruntea unor Instituții române de mare importanță !
      Să recunoaștem că a pune să condamne comunismul niște pui de comuniști, ai căror
      părinți l-au adus și implementat prin teroare și crimă, este demn de Guiness Book !
      Un record absolut al batjocuririi unei națiuni, al înjosirii ei, prin acte de lezare a demnității și istoriei ei naționale !
      Alea au fost cu adevărat timpuri buimace și buimăcitoare, fără nici un fel de noimă și nu astea pe care le trăim acum !
      A, pentru Tismăneanu sau Patapievici or fi niște vremuri ceva mai deosebite, îndepărtarea lor de la robinetele cu bani și favoruri, desprinderea lor de la dorsalul băsist, prin așezarea lucrurilor pe un făgaș oarecum normal, s-ar putea să le provoace ceva neplăceri financiare.
      Oricum mai mici și mai neînsemnate decât sentimentele jignitoare pe care le-au trăit românii a căror inteligență a fost brutal insultată de spectacolul de circ, fals și păgubitor, al celor doi clovni politico-ideologici !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: