(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 10 noiembrie 2012

Blândul Ben

Posted by Arca lui Goe pe noiembrie 10, 2012

„Hai bå, ia va rog putina liniste, ca vreau sa va cânt un cântec de pârnaie. Un cântec care då in toata lumea. Ca poate unii a fost, altii n-a fost. Ca asa e acuma, parintii munceste si copiii cheltuieste. Hai bå stirbule si tu acolo in fund la nasu’.  Hai putina liniste!”

Articolul de mai jos este scris de Blândul Ben. Despre acest articol conul Dorin (de ex) ar putea crede ca då in dl.Goe. Dl.Goe crede desigur invers. Blandul Ben crede altceva. In fond este un cântec care då in toata lumea. Lume, lume… 

* * *

O zicală populară spune: „Sa vorbeasca şi nea Ion, că e si el om”. În lumea tradiţională a satului, unde buna cuviinţă era regula absolută, vorbirea era drămuită cu grijă.

Palavragiii, cei ce se vârau neîntrebaţi în vorbă în toate împrejurările, unde se pricepeau şi mai ales unde n-aveau habar, cei răi de gură, cei buruienoşi în gândire şi limbaj erau dispreţuiţi şi ironizaţi de comunitate. Democraţia sătească, aşa cum se vede-n faimoasa poiană a lui Iocan, era de fapt o meritocraţie: vorbeau cei deştepţi şi competenţi, ceilalţi făceau mai bine s-asculte.

Libertatea cuvântului este, alături de libertatea de a călători, cel mai însemnat câştig al românilor ca urmare a revoluţiei din 1989. Timp de patruzeci de ani societatea românească a tăcut, terorizată şi inhibată de un discurs unic, cel al dictaturii comuniste. Nu frigul, foamea şi mizeria au fost în acei ani lucrul cel mai greu de suportat, ci tăcerea de mormânt impusă de regim. O enormă uşurare pentru români a fost sentimentul că „şi tu eşti om”, că şi tu poţi vorbi fără teamă în spaţiul public, că şi părerea ta contează.

Dar libertatea a venit în România fără mod de întrebuinţare, aşa că a fost înţeleasă de fiecare după gradul său de educaţie şi după interesele proprii. Conceptul însuşi de libertate, în România, a fost grav afectat de toate defectele societăţii româneşti, de lipsa unei tradiţii democratice moderne, de instabilitatea sistemului de valori, de lipsa unor modele, de corupţia generală. Nu am fost pregătiţi pentru libertate, iar astăzi vedem că am pervertit dincolo de orice măsură principiile ei elementare. Nu trăim azi, în România, într-o democraţie, ci în caricatura ei haotică, în formele ei fără fond.

Tăcerea teribilă a anilor comunişti a fost înlocuită brusc de un la fel de insuportabil vacarm, de o anarhie a vocilor care strigă din răsputeri. Libertatea de expresie a fost înţeleasă ca libertate de a minţi, de a manipula, de a calomnia, de a şantaja, de a-ţi etala prejudecăţile şi clişeele. Toate categoriile de extremişti s-au folosit de libertatea cuvântului pentru a lovi în democraţie, pentru a exprima idei antisemite, şovine, rasiste, misogine, pentru a împroşca spaţiul public cu un şuvoi de murdărie dincolo de orice imaginaţie.

Televiziunile de scandal şi tabloidele au împins invadarea spaţiului privat până la limite dezgustătoare: calomnia e la ordinea zilei azi în România, şi nu există instituţie capabilă să i se opună. În medii, în ziare, pe internet se poate spune orice despre oricine fără grija justiţiei, incapabilă şi coruptă. Nici un proces de calomnie n-a fost câştigat în România de 20 de ani încoace. Manipularea politică, frustrările culturale, pornografia se ascund şi ele sub argumentul libertăţii de expresie.

Nu există oameni care profită mai mult de toate avantajele sistemului democratic, de apărarea drepturilor omului, de libertatea cuvântului decât tocmai cei care, la prima ocazie, le-ar sugruma fără milă. Cei mai ticăloşi conceăţeni ai noştri, când se simt ameninţaţi, fac apel, cu un incredibil cinism, la instituţiile democratice împotriva cărora strigă fără-ncetare.

Lumea românească a transformat libertatea cuvântului în opusul ei, mierea a devenit venin, şi întreaga societate trăieşte fiorii unei otrăviri lente. – SENATUL EVZ: Când mierea devine venin – Autor: Mircea Cărtărescu

* * *

Pentru cine nu (mai) stie, Blândul Ben  este un soi de precursor al lui Winnie The Pooh, mare amator de miere. 

Posted in Arcaluigoeologie | 14 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: