(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Cea Mai Mizeră CMM

Posted by Arca lui Goe pe Noiembrie 26, 2012

CMM sunt (se pare) initialele din Buletinul de IDENTITATE, ale unei persoane aflata in deplin anonimat dar care spera (in mare secret Polichinelle) ca oferind publicului larg aceste initiale va reusi sa iasa, astfel, din negrul si insuportabilul sau anonimat. Odata cu aceste initiale, entitatea (sa-i zicem CMM) a furnizat publicului larg din Hyperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator, o fotografie (care atesta sexul persoanei si denota o anumita varsta) precum si cateva repere biografice care indica un anumit profil (asa cum apare el in spatiul public) al respectivei creaturi. Nu se stie cine-i sunt parintii, nu se stie daca are copii, sot, frati surori. Nu se stie unde locuieste, in ce oras. Se poate presupune (din cate ne lasa sa intelegem) ca ar fi vorba despre Bucuresti, capitala patriei noastre. Nu se stie unde a copilarit. Nu se stie ce orientare sexuala si/sau religioasa are. Nu se stie nimic despre declaratia sa de avere. Nu se stie cine-i sunt prietenii, rudele si nici tarile pe care le-a vizitat. Nu i se cunosc preferintele culinare si nici viciile. Fumeaza? Bea? Ce? Cât? Ce preferinte are? Noi nu vom sti-o niciodata. In plus (adica in minus) nu stim practic nimic anume despre entitatea (sa-i zicem CMM) care ar putea-o indreptati sa aspire la iesirea plenara din anonimat. Stim insa ca toate aceste incercari au adus-o intr-o postura jenanta in care, abandonadu-se cu suspecta usurinta propriului ego, a dat cinstea pe rusine, manifestandu-se (abject este un cuvant tare dar si foarte potrivit) ca o „veverita intoxicata cu cofeina”. A reusit ca numai in cateva zile sa completeze inventarul lipsa pe Arca lui Goe cu toate lighionele care lipseau din dotare. A miunat, a schelalalit, a latrat, a scancit, a gemut, s-a scremut, a rumegat, a mugit, a rågit, a rågnit, a behait, a cotcodåcit si a urlat la luna, asmuţită cu folos de către ciobabasul mioritic de la Corabia (alt anonim transhumant cu aspiratii inalte in desert) care o asemuieste (nu se stie de ce) cu o „dobermancă”. Celor care au dubii in legatura cu suma sunetelor scoase de către entitatea CMM pe Arca lui Goe, le recomandam sa revada prestatia acesteia pe topicul vid, sugestiv intitulat Cea mai mare CMM, care prestatie a culminat cu deconspirarea nemiloasa a identitatii d-lui Goe, in viziunea CMM. Rar am vazut pe cineva capabil sa-si dea in petec cu atâta sârg. Nici macar dl.Goe,   in momentele sale cele mai glorioase, n-a reusit så se apropie de o asemenea performanta. Presupun ca prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe s-ar putea intreba care ar putea fi rostul acestui „rechizitoriu” recapitulativ cu aparenta unui exercitiu de sadism. Ne vom deslusi. Creditez ipoteza ca transformarea in (foarte) rau a CMM se aflå intr-o relatie cauzala cu tentativa iesirii din anonimat. Printre altele, as dori asadar sa consemnez aici aceasta ipotezå, precum si unele dintre argumentele in favoarea ei, pentru utilizarea lor mai tarziu, in vederea ameliorarii unor teorii mai vechi si mai generale despre anonimat, despre care s-a tot vorbit pe Arca lui Goe. Alti cititori (nu prea-cinstitul etc) neavizati si/sau neatenti ar putea considera ca dl.Goe (Razbunatorul) ar proceda acum, aici, exact in felul de care o acuza pe creatura CMM, adicå cå, invocand nu stiu ce teorii in asteptare si experiente de laborator, se dedå risipei si egoului personal, profitand de aparentul avantaj al momentului, pentru a o plesni peste bot pe dobermanca corabianului si, astfel, prin ricoseu, chiar pe ghiolbanul corabian, una din tintele predilecte ale Ego-ului d-lui Goe. Va asigur ca lucrurile nu stau deloc asa. Si asta nu doar pentru ca realmente nu exista motive serioase pentru asa ceva ci mai ales in virtutea motivelor care impun varianta inversa, adica viceversa: prezenta CMM, in toata diversitatea variantelor sale, pe Arca lui Goe, a fost eminamente benefica, iar dl.Goe are a-i multumi sincer pentru prestatiile sale, intotdeauna derulate la modul superlativ (vorbesc serios). Dl. Goe le-a apreciat si a tinut (in felul såu, sic)  la fiecare dintre personajele intrupate de CMM, carora le va si pastra mereu o vie si frumoasa amintire, in special primului (cel mai consistent dintre toate). Profit de ocaziune spre a-i transmite cocoanei ca este o damă venerabilă si spre a o ruga (cu multă volubilitate) să primeasca din partea mea asigurarea înaltei stime şi profundului respect, cu care am onoare a fi al domniei-sale prea supus şi prea plecat, cu drag, dl.Goe, barcagiu la judecătoria de pace, circumscripţia de galben submarin, poet liric, colaboratore la ziarul „Vocea Patriotului Naţional”, publicit şi studinte în drept… sau ma rog, ceva de genul acesta…

Prezenta prima a CMM pe Arca lui Goe a fost una admirabila. Identitatea inconfundabila a doamnei care comenta pe atunci era marcata prin coerenta si consistenta stilistica dar si, discret, printr-un pseudonim ales cu multa inspiratie. In aceasta calitate (comentator anonim) domnia sa interactiona viguros cu alti comentatori celebrii si valorosi care se intmpla(u) sa fie la vremea aceea pe Arca, si desigur cu dl.Goe precum si cu prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe (prin minunatele analize pe care i le oferea acestuia spre lectura). Sub pseudonim, doamna era intruchiparea elegantei, a bunei cuviinte, a bunului simt, a responsabilitatii, fermitatii, onestitatii si tariei asumarii propriilor convingeri, cu toate ca nu clama apartenenta la vreo patrie si slujirea vreunui drapel. Nu exagerez catusi de putin insirând aceste „caracteristici” deloc la intamplare. Practic lipsita de ego (nu si de personalitate) doamna respectiva nu putea fi insultata, fiindu-i evidenta taria de caracter si abilitatea de a nu lua (aproape) nimic in nume personal. Era, pe scurt, un interlocutor redutabil, tenace, cultivat, inteligent, capabil sa manevreze cu abilitate logica, retorica, argumentatia si contrapunctul, pe care nu le trada nici atunci cand vreunul dintre interlocutorii sai le abandona (invins) pentru a se deda unor trucuri frivole (sau chiar mai rau). Stia sa asculte, stia sa insiste, stia sa se opreasca. Singura bizarerie a acelui admirabil personaj, pe care nu se sfia s-o etaleze, s-o justifice si s-o argumenteze, oarecum impotriva evidentei (si a aparentelor care-i erau nefavorabile) era ideea fixa cum cå prestatia consumata in Hyperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amtor, ar trebui asumata prin semnatura si nu prin pseudonim, asa cum facea dl.Goe, dar (culmea) si respectiva doamna. Imposibilitatea de a justifica intr-un mod suficient de verosimil validitatea (si mai ales onorabilitatea) unei asemenea convingeri (bizare), in conditiile in care doamna insasi se incapatana sa-si semneze productiile cu un pseudonim (gest explicat chipurile prin faptul ca utilizarea unei astfel de „semnaturi” era menita sa protejeze o tertza persoana si nu chiar pe doamna cu pricina) a constituit prilejul retragerii din activitate de pe Arca lui Goe (si din Univers) a acelui personaj (anonim) creat de catre… CMM (?) si pe care creatura, purtatoare a acestor triste initiale, nu l-a revendicat niciodata (pana acum, desigur). Tin sa-i multumesc acelui personaj pentru importanta contributie avuta pe Arca lui Goe.

Recenta sa revenire pe Arca lui Goe, in alte cateva palide versiuni, incununata de prestatia celei care-si semneaza productiile CMM (sau chiar mai urât de atât), mi-a readus in atentie faptul ca in propunerile de „de-z-batere” facute pana acum, referitoare la indivizii ce compun populatiile Hyperspatiului Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator (HUVACA), in calitatea lor de componenti ai Orchestrei care interpreteaza, fara dirijor, Simfonia Ratarilor Plenare, am neglijat total o categorie aflata in plina expansiune, care numara din ce in ce mai multi reprezentanti: Categoria Semi-Anonimilor. Am propus, cu diverse ocazii, discutii (ratate toate) despre dihotomia anonim-nanonim si (mai ales) despre dihonia anonim-nanonim, in conditiile existentei anonimilor, n-anonimilor precum si falsilor anonimi, respectiv falsilor n-anonimi, dar si in contextul „impuritatii” acestor „rase”. De exemplu AICI si/sau AICI. Totusi despre Semi-Anonimi mare lucru nu s-a spus inca niciodata. Prestatia recenta a d-nei CMM imi ofera prilejul de a aduce vorba despre acesti… „pseudoanonimi” care au existat pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri si pânå in zilele noastre. Ne vom opri intr-un viitor topic la aceasta categorie atat de bine reprezentata si in seama neluata. Incå.

74 răspunsuri to “Cea Mai Mizeră CMM”

  1. Dl.Goe said

    Stargate

  2. Maria said

  3. d'Artagnan said

    „În condiţiile in care doamna insasi se incapatana sa-si semneze productiile cu un pseudonim (gest explicat chipurile prin faptul ca utilizarea unei astfel de “semnaturi” era menita sa protejeze o tertza persoana…”

    Tot ce-i posibil. În ultimul film cu Batman, acesta îi tot explica lui Robin că el poartă masca aia pe faţă nu pentru a se ascunde, ci pentru a putea proteja persoanele dragi lui, identificarea sa punându-le pe ele în primejdie…

    • Dl.Goe said

      De fapt doamna se proteja exclusiv pe sine de furia tertzei persoane care s-ar fi enervat teribil daca ar fi aflat ca dansa se da in barci cu dl.Goe (pe a carui discretie de altfel a si mizat si nu s-a inselat). Dorind prin urmare sa fie si-n carutza si-n telegutza, cu curul in doua luntrii, (plutind pe râuri diferite) a ales fara probleme sa-si tradeze principiile (si asa gresite) si sa fie anonima (in contra anonimatului). Ce-a iesit? Commedia dell’Arte… Belle arte.

  4. Lost said

    @DlGoe,
    Dacă nu aţi fi introdus in aşa zisul „rechizitori” acest mic fragment…
    „Nici macar dl.Goe,in momentele sale cele mai glorioase, n-a reusit så se apropie de o asemenea performanta”.
    …sau dacă aş fi sigur că nu aţi rîs pe „înfundate” atunci cînd aţi alcătuit acest „rechizitoriu „la adresa doamnei CMM ,aş fi unul dintre cei care v-ar da dreptate privind modul „nemilos „şi mizerabil prin care a provocat nu deconspirarea D-lui Goe ,întrucît ştim sigur că el prevăzut riscul la care se expune-acela că nu va putea supravieţui la infinit în anonimat-ci modul (mizerabil)cum a implicat o personalitate publică cu nume şi renume în acest joc al deconspirării.Presupun că CMM nu are dovezi sigure ca să-şi susţină ipoteza şi că a făcut-o dintr-o simplă răzbunare. Asta i-aş imputa eu .Celelalte chestiuni care ţin de imaginea proprie nu ar trebui să intre în discuţie .Cred că şi-a asumat si ea riscul,acela că ar putea fi percepută ,aşa cum aţi descris-o dvs cu lux de amănunte. Poate nu vom şti niciodată motivele adevărate pentru care a ales să iasă în evidentă compomitîndu-şi numele si nu păstrîndu-şi anonimatul de valoare, pe care l-am remarcat şi eu la momentul respectiv.

    Dar ,pentru că nu sunt sigur că sunteti cu adevarăt afectat de această întîmplare neprevazută ,prefer să aştept cuminte deznodămîntul.
    P.S.Mi se pare tentantă ideea „Stargatului” precum si deosebit de sugestiv clipul @ Mariei .Anonimul Costel Busuioc va deveni prin munca si perseverenta un adevarat Star.

    • Dl.Goe said

      Desigur ca ne-am râs pe infundate, ca doar asta ne este firea: vesela; avand si simtul umorului si al ironiei (mai mult sau mai putin fine) si mai ales al auto-ironiei.

      Sa nu nu melo/dramatizam dar mai ales sa nu propagam iluzii prea iluzorii. Nu s-a petrecut nicio întîmplare neprevazută. Prin urmare nu stiu cum anume as putea fi cu adevarăt afectat. Nu stiu nici macar cat de neprevazuta ar trebui sa fie vreo intamplare (unde? aici in HUVACA)? incat chiar sa fiu cu adevarăt afectat. Prin urmare, dar nu numai, nu va exista vreun deznodamant intrucat nu sunem intr-o situatie careia sa i se potriveasca sau care sa cearå un asa ceva.

      Ma bate gândul sa fac un opis cu toate persoanele publice care au fost invocate (mai mult sau mai putin explicit) de-a lungul timpului in legatura cu posibila alter/identitate a d-lui Goe si a precursorilor sai. Efortul constant al „observatorilor” de a-l tot asocia pe dl.Goe unor astfel de identitati (sine qua non) este in sine un ceva curios (incarcat de mister si umor involuntar). Intoarcerea pe fel de fel de fetze a acestui „quelle que chose” ar putea fi desigur subiectul unui articol draguz pe Arca lui Goe. N-ar fi nostim sa dezbatem ce, cum si de ce se dedau „observatorii” unor asemenea practici si de ce tin sa se faca de râs pe gratis? C-ar fi…

      P.S. Costel Busuioc nu este un exemplu potrivit pentru intamplarile cu care ne confruntam si delectam noi intrucat persoana/personajul respectiv nu s-a aflat niciodata (nici macar in atingere cu) in Hyperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amator. Destinul sau n-are a face cu tematica noastra.

      P.P.S. Daca CMM ar fi avut dovezi mai sigure ar fi fost gestul ei mai putin mizerabil? (Cam asa s-ar intelege din comentariul d-voastra).

      • Lost said

        „Ma bate gândul sa fac un opis cu toate persoanele publice care au fost invocate (mai mult sau mai putin explicit) de-a lungul timpului in legatura cu posibila alter/identitate a d-lui Goe si a precursorilor sai ”

        Atunci cind va veti hotari sa faceti acel „opis” sa nu uitati sa-l/i introduceti si pe cel de aici: Asta pentru ca aveti(sigur) simtului umorului. 🙂
        Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri

        Veselul Caragiale
        Ca orice mare autor, Caragiale sfîrşeşte prin a nu mai putea fi citit din cauza abuzului de exegeză. Fiecare istoric sau critic literar, fiecare regizor de teatru sau film, fiecare condeier, profesionist sau de ocazie, îl dublează pe scriitorul Caragiale, cu un Caragiale privat, reamenajat după gustul, obsesiile, idiosincrasiile şi „creativitatea“ proprie. Toţi se simt în posesia „adevăratului“ Caragiale: mai subtil, mai complicat, mai „original“, mai spectaculos, mai fistichiu, mai „actual“ decît cel pe care îl ştie lumea. De acord: avem de a face cu unul din inevitabilele efecte colaterale ale lecturii: orice cititor îşi face – şi are dreptul să-şi facă – o imagine personală despre textul pe care îl citeşte. Cu atît mai mult, orice hermeneut poate „descoperi“ unghiuri de atac insolite, poate risca ingenioase tatonări printre rînduri. Cu condiţia să nu creeze, prin efortul său inovator, un alt text şi un alt autor. Adică să nu pretindă a fi mai deştept, mai talentat, mai profund decît însuşi obiectul strădaniilor sale.
        Tot omul e pîndit, astăzi, de cel puţin două maladii insidioase: sîntem (mereu) foarte ocupaţi şi vrem să fim (mereu) foarte inteligenţi. Rezultatul e, în primul caz, o semnificativă pierdere de libertate, iar în al doilea – o ireversibilă înstrăinare de bucuriile simple. Ambele maladii sînt la antipodul „caragialismului“. „Fiţi sănătoşi şi veseli!“ – e formula de încheiere a multor scrisori din corespondenţa lui Caragiale. A-l citi cu o mină tragică, a identifica peste tot urme de cianură, a recolta din fiecare rînd probe de bilă neagră, amărăciuni, acreli, exasperări, cinisme, suferinţe disimulate şi clovnerii tragice e a merge în răspăr cu firea şi geniul său. Da, Caragiale e un om întreg, ştie ce e tristeţea, dezamăgirea, descumpănirea. Are pagini cutremurător patetice, după cum are pagini de un haz nebun şi de o devastatoare savoare ludică. Dincolo însă de umorile lui schimbătoare, de suişurile şi coborîşurile destinului şi ale firii sale, trebuie, cred, să ne veselim, clipă de clipă, de veselia lui, de rîsul lui genuin, de aplecarea lui spre chef aşezat şi amuzament. Caragiale e, fireşte, un observator critic, un om al ironiei şi al deriziunii, dar toate pe un fundal de voioşie existenţială, de convivialitate tonică. Oamenii şi lumea îl distrează. Îi plac taclaua, anecdota, comédia vieţii. Cum spune într-o scrisoare, „petrece nebuneşte, ca toţi oamenii cuminţi“. Şi poate că marea lecţie a lui Caragiale pentru România de azi nu constă doar în semnalarea nevindecabilelor noastre derapaje, stereotipii şi rele moravuri, ci şi în recuperarea unei virtuţi esenţiale: virtutea bunei-dispoziţii, a bunului dozaj dintre seriozitate şi relativism, dintre melancolie şi zîmbet, dintre „criză teribilă, mon cher!“ şi „a se slăbi!“.

        Pe scurt, e păcat să-l citeşti pe Caragiale fără bucuria de primă instanţă a glumei enorme sau minore pe care o oferă fiecare frază. Trebuie să ştii să descoperi, de pildă, cu cîtă vervă şi competenţă stîlceşte, în joacă, limba franceză, în cutare scrisoare către Alceu Urechia („Douleurs vouloir pas passer!“), să rîzi candid de asocieri de tipul „mitologic-mitocănesc“, să savurezi alunecarea „Constituţiei“ spre „Costicuţie“, să citeşti cu glas tare, printre hohote de rîs, descrierea lenei cronice valahe drept „Pigritia orientalis fetida“, sau „stenograma“ năucitoare a modului „cum se înţeleg ţăranii“. Cînd o vajnică matroană română îşi admonestează copilul care îşi bagă mîna în nas în prezenţa perechii regale, spunîndu-i, printre dinţi: „Şezi frumos că te vede madam Carol!“ nu e vorba nici de antimonarhism, nici de critica pedagogiei „burgheze“, ci, înainte de toate, de hazul imanent al unui simplu caraghioslîc. Nu mă grăbesc să evacuez pe „abisalul“ Caragiale, pe expresionistul grotesc, pe antipaticul „nepatriot“ sau pe idilicul duios al unei benigne clase de mijloc. Treacă de la mine şi analiza structuralistă a textelor („funcţia actanţială“ a scrisorii pierdute). Dar recunosc că, din cînd în cînd, mă trezesc spunînd prompt: „Mofturi!“. Şi mă întorc, destins, la deliciile înveselitoare care îmi ies în întîmpinare pagină de pagină.

        Cititorul contemporan are o şansă aparte: poate ajunge la nimbul – insuficient frecventat – al deplinătăţii caragialiene, al veseliei lui incoruptibile, ca şi al gravităţii lui suverane, datorită unui mare cunoscător: vesel, ca şi Caragiale, voluptuos, lacom de realitate, neobosit consumator – dar şi mare furnizor – de miresme şi cuvinte, dinamic pînă la risipă, trîndav, cînd senzualitatea o cere, ca un turc, bun de gură, bun de glumă, „dat în Paşte“. Îl cheamă Dan C. Mihăilescu şi a pus pe piaţă, de curînd, trei borcane de dulceaţă de Haimanale: două antologii (Cele mai frumoase scrisori şi Despre lume, artă şi neamul românesc) şi o lucrare proprie: I.L. Caragiale şi caligrafia plăcerii. Mă înclin şi mă bucur să mă văd confirmat în resturile de bună-dispoziţie pe care le mai am.

        p.s. „Daca CMM ar fi avut dovezi mai sigure ar fi fost gestul ei mai putin mizerabil?
        RASPUNS: Si intr-un caz si in celalalt gestul este Mizerabil.

        • Dl.Goe said

          Sa-i introduc pe I.L. Caragiale, A. Plesu si D.C. Mihăilescu? Numai unul dintre ei se calafica si acela la limita. Nu-i momentul sa insist. In schimb nu pot sa nu remarc gestul d-voastra de o ingenua ingeniozitate prin care faceti pomana unui calic care n-are trei parale-n buzunar sau nu e destul de levent ca sa-si faca abonament la opera. Barbierul din Sevilia. Bogdaproste. Ca de obicei „nea Plesu” (ii zic asa ca unuia de-al nostru, dân popor) face ce stie el mai bine si misto de sine. Critica abitir ceea ce chipurile ar face altii, facand el insusi exact acelasi lucru chiar in timp ce critica (repetand mai apasat ceea ce tot face intr-una ca „gazetar eseist” de cand se stie). Cititorul trebuie asadar sa aleaga senin intre a considera ca „nea plesu” e siret, mucalit si auto-ironic cat cuprinde sau, din contra, ca e siret, arogant si superior, arogandu-si doar siesi dreptul de a se trage de sireturi (de unde si siretenia) cu colegul Caragiale, ori hai, cu magnisima deferenta, arogandu-i (sic) si colegului Mihailescu chestia asta care „Quod licet Iovi, non licet bovi”. Dragut textul. Mare nenea Plesu. Eu cred sincer ca chiar are dreptul sa se traga de sireturi cu Nenea.

        • Nella said

          SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE CARAGIALE

          Stimate nene Iancule,

          Ambetat de tristeţe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îţi compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogoriţa că satira îşi păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungaşi, mahalagii, hahalere, bagabonţi etc. Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate.

          Eşti mărunt, neicuşorule! Ia hai, să te cocoşez cu niscaiva exemple. Matale ştii cât ar costa acum o masă la „Iunion”? Şi câtă verzitură îi lipeşti pe frunte manelistului minune, care ţine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la „Iunion” acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga. Heavy metal! Dacă ai vedea cine-i acuşica în fruntea bucatelor, te-ai închide la „Gambrinus” şi nu te-ai trezi din beţie decât să te închini. Suntem o ţară penală, meştere. De la prezidenţie la govern, toate mangafalele cu foncţii sunt în libertate condiţionată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpaţii! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpşuni. S-au înmulţit nesimţiţii şi proştii şi vorba matale: „Cu prostia te poţi lupta, dar ea întotdeauna învinge!”

          Zicea Nae Ipingescu: „Să nu mai mânânce nimeni din sudoarea, bunioară, unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân”. Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase ţara. O să zici că le crapă obrazul aleşilor? Ei, aş! Unde este Rică Venturiano cu „Angel radios”? E timpul cocotelor. Ziţa, Veta, Joiţica, Didina sau Miţa Baston au fost sfintele-sfintelor. Paraşutele au acuşica golaveraj la televizor. Să vezi filme deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiţă! Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamiţa vorbeşte la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soaţa şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Naşul mafiei judeţene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis „Titircă Inimă-rea” e primar şi milostiveşte cu parcuri moca toate rubedeniile.

          Se face Capitală până la matale la Ploieşti, numa’ borduri şi mijlocul rămâne aşa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică. Caţavencu combate la gazetă contra marilor corupţi, el fiind curat deoarece până şi banii lui au fost spălaţi. Ghiţă Pristanda e finanţist acu’, din negoţul cu maşini furate, alte fapte necurate ca şi şpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreaţă şi câţi politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri, morală şi cinste.

          Prezidentul vorbeşte romanes, la televizor, cu fraţii şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiţi că au un preşedinte care îi înţelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viaţă. În ţară, băieţii deştepţi la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş’opt. Se fac mafioţi unii pe ăilalţi şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toţi. Dacă nici ei nu s-or şti între ei?. Altminteri e „criză teribilă, monşer”. Dacă ai cunoaşte Parlamentul de acum i-ai dedica „Năpasta”, promisiunilor guvernului, schiţa „1 aprilie”, Justiţiei”Lanţul slăbiciunilor”, vieţii noastre politice – „D-ale carnavalului”, scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este „Scrisoarea pierdută”, iar viitorul nostru poate fi asemuit cu „O noapte furtunoasă”. Bravos naţiune! Egzistă nişte unii care zic că suntem „Ţara lui Caragiale”. Ei, aş! Moravurile de pe vremea matale erau. parfum. Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învăţat să aibă din toate câte nimic. În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poţi bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învăţat) mitocanul se naşte jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o că o să murim în Becalia sau Băsescia! Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!

        • Dl.Goe said

          @Nela – Adrisantul e cunoscut, dar cine este expeditorul? Matale? Poporul Român? Opiniunea Civica? Pamfletarii geniali? Cine soro, cine?

        • Nella said

          Expeditorul este acelasi care a scris Miorita si balada Mesterului Manole 😉

      • Nea Titel said

        esti cam ambiguu bre nea goe basarabe

        • Dl.Goe said

          Nea Titel? Oti fi conu Zaharia… care ma stie de la unspce’ februarie. Dar nu e cam devreme acuma? Ca abia suntem in noiembrie, iar eu a XXVI-a roza abia de Sf.Andrei o implinesc. Protegema ca sunt si eu roman. Ca de altfel toti din neamul basarabilor, despre care aud c-ar fi cumani sau cumnati cu gepizii, nu stiu, ca n-am auzit bine, nea Titele

    • Dl.Goe said

      in plus cred ca vi s-ar cuveni o dedicatie:

  5. Dl.Goe said

    Out of con-text:

    Deci, obiectivitatea nu e un scop în sine pentru mine, ci buna-credinţă.

    Dacă Ponta nuanţează şi zice că X = 14 şi Băsesu în replică zice că totuşi X = 8, atunci obiectiv devine să zici că X = 11.

    Deci, cum pot să atac Sfîntul Graal al jurnalisticii moderne: obiectivitatea? Iar dacă aruncăm obiectivitatea pe geam, ce mai rămîne?

    Argumentul meu este că niciodată obiectivitatea nu ar fi trebuit să fie un scop în sine şi că niciodată nu a ajuns o practică serioasă. Şi nu mă refer aici la presa noastră mizeră, ci chiar la marile ziare şi televiziuni ale lumii. Problema este că toţi avem nişte credinţe, nişte idei, nişte cadre prin care vedem lumea. Aceste credinţe, idei şi cadre fac imposibilă obiectivitatea. Care e alternativa?

    Principiul bunei-credinţe presupune că judeci realitatea după nişte standarde personale, ale tale, pe care le anunţi public. Că nu recurgi la atacuri personale la adresa oamenilor, ci doar la argumente. Că asculţi şi cealaltă parte şi arăţi unde e diferenţa. Că verifici faptele. Că argumentezi opiniile. Şi, mai ales, nu trebuie să faci balet ca să cauţi obiectivitatea. Oricum, doar proştilor ostili le va păsa de obiectivitatea ta. Cei mai mulţi oameni vor citi şi vor fi de acord sau nu. Proştii favorabili vor asuma automat că eşti „obiectiv“, că doar spui ceva ce le convine, proştii ostili vor zice că nu eşti „obiectiv“, pentru că „obiectivitatea“ e unde sînt ei. Deci, nu are nici un rost să intri în competiţia dintre proştii de partea ta şi proştii din cealaltă parte. Dacă se întîmplă ca uneori opinia bazată pe ideile şi credinţele tale să fie blamată de proştii din tabăra proprie, nu te îngrijora, shit happens, argumentează-ţi opinia. Dacă am aplica principiul bunei-credinţe, am avea o presă nu mai soioasă, ci una mai curată. Pentru că am putea să chemăm oamenii oneşti la judecata propriilor principii, pe care le expun public. Nu mi-e ruşine cu nimic din ce am scris în ultimii 14 ani de cînd scriu public. Îmi pot asuma greşeli şi erori, îmi pot explica naivităţi şi îmi pot cere scuze pentru nedreptăţi făcute. Însă X-ul meu a fost mereu clar şi asumat transparent. Nu a depins de ce au zis Băsescu, Obama, Ponta, Voiculescu, Năstase. Este X-ul meu şi mă luaţi ca atare, neobiectiv.
    Cristian GHINEA | Atitudini mic-burgheze

  6. Mitzaa Biciclista said

    Unii oameni au foarte mult timp. Dar e totuși o arcă aici. Noroc că umorul nu este o variabilă calculată în funcție de timp. Ba nu, greșesc. Umorul este o variabilă calculată în funcție de timp. De timpul consumat pe axa calității..

  7. CMM said

    @Cine are drum pe aici

    Weekend plăcut! La mine incepe de azi.

    Pour la bonne bouche:

    „Ah plecările
    nostalgice și pline de sevă
    plecările

    Visezi un pamânt nou și visul
    se preface în abur
    în lumile simultane
    ești și nu ești cineva
    un troll o gură de aur

    ce preț mai poți astazi să pui
    pe sufletele astea haihui

    Oo cântec nocturn un pian trist
    ia-ți drumul așa cum e scris
    și nu uita desaga din cui

    să nu privești în urmă
    până piciorul
    pe țărmul uitat
    o să-l pui”

    (Autor semi-anonim)

  8. CMM said

    @Dl. Goe

    O DATORIE DE ONOARE

    Azi am primit o zi de vacanță. După mai mult de o lună, nimeni n-a avut, timp de o întreagă zi, nevoie de prestațiile mele de orice fel.Printre lucrurile pe care le-am făcut a fost să recitesc, la rece, “Cea mai mizeră CMM”. Un text care prima oară mi s-a părut scris la beție, dar pe care, acum, îl găsesc coerent.

    Citind relaxat, am avut o revelație, O TRISTĂ REVELAȚIE pentru mine.

    D-le Goe, scrieți acolo despre o doamnă care „[…] era intruchiparea elegantei, a bunei cuviinte, a bunului simt, a responsabilitatii, fermitatii, onestitatii si tariei asumarii propriilor convingeri, cu toate ca nu clama apartenenta la vreo patrie si slujirea vreunui drapel. Nu exagerez catusi de putin insirând aceste “caracteristici” deloc la intamplare. Practic lipsita de ego (nu si de personalitate) doamna respectiva nu putea fi insultata, fiindu-i evidenta taria de caracter si abilitatea de a nu lua (aproape) nimic in nume personal. Era, pe scurt, un interlocutor redutabil, tenace, cultivat, inteligent, capabil sa manevreze cu abilitate logica, retorica, argumentatia si contrapunctul, pe care nu le trada nici atunci cand vreunul dintre interlocutorii sai le abandona (invins) pentru a se deda unor trucuri frivole (sau chiar mai rau). Stia sa asculte, stia sa insiste, stia sa se opreasca. Singura bizarerie a acelui admirabil personaj, pe care nu se sfia s-o etaleze, s-o justifice si s-o argumenteze, oarecum impotriva evidentei (si a aparentelor care-i erau nefavorabile) era ideea fixa cum cå prestatia consumata in Hyperspatiul Universului Virtual al Anonimatului Clandestin si Amtor, ar trebui asumata prin semnatura si nu prin pseudonim, asa cum facea dl.Goe, dar (culmea) si respectiva doamna. Imposibilitatea de a justifica intr-un mod suficient de verosimil validitatea (si mai ales onorabilitatea) unei asemenea convingeri (bizare), in conditiile in care doamna insasi se incapatana sa-si semneze productiile cu un pseudonim (gest explicat chipurile prin faptul ca utilizarea unei astfel de “semnaturi” era menita sa protejeze o tertza persoana si nu chiar pe doamna cu pricina) a constituit prilejul retragerii din activitate de pe Arca lui Goe (si din Univers) a acelui personaj (anonim)”. Mai mult, „domnia sa interactiona viguros cu alti comentatori celebrii si valorosi care se intmpla(u) sa fie la vremea aceea pe Arca, si desigur cu dl.Goe precum si cu prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe (prin minunatele analize pe care i le oferea acestuia spre lectura”.

    Așa palidă și mizeră cum v-am părut eu, CMM, NU VREAU SĂ FUR O IDENTITATE VIRTUALĂ.
    CEA DESPRE CARE VORBIȚI N-AM FOST EU. DESIGUR, MI-AR FI PLĂCUT SĂ FIU EU, DACĂ CU „MEDUSA” MĂ CONFUNDAȚI. Acum realizez că spuneați undeva că m-am răsturnat cu pluta. Atunci cand am citit am luat asta ca o simplă bizarerie.
    Mi-ar fi plăcut să am parte de un interlocutor. Negăsindu-l, am dedus că spun lucruri neinteresante pentru oamenii de aici și am început să mă comport ca pe un blog „de golănie”.

    Așa că, E NEVOIE DE O RECTIFICARE. Eu exist pe acest blog din octombrie 22, 2012 la 9:27, ca ienupar. Sper că n-am gresit, dar e foarte greu să te orientezi pe aceasta (B)Arcă. Am fost CMM, olimox, CMM.

    D-LE GOE, cred că modul în care V-AȚI AUTOMANIPULAT, văzând-o în mine pe cea care – VAI MIE! – nu eram , DENOTĂ CE PERICULOS E PENTRU TOATĂ LUMEA ANONIMATUL.
    EU AM RĂMAS CU FRUSTRAREA CELUI PREȚĂLUIT INCORECT, DUMNEAVOASTRĂ CU O AȘTEPTARE ILUZORIU REALIZATĂ.

    Poate singura câștigătoare e cea care a semnat cândva „meduza” și acum se amuză din off.

    Personal, continui să-mi asum toate rolurile mele, ca expresie a libertății mele de CMM.
    DE NIMIC DIN CE AM FĂCUT NU ÎMI ESTE RUȘINE.
    RUȘINE ÎMI ESTE DOAR CĂ AM PRIMIT ACEASTĂ EVALUARE INCORECTĂ. NU AȘA ÎMI PLACE MIE SĂ PĂCĂLESC.

    Ce voi mai face, azi nu știu.
    NU AȘTEPT DE LA DOMNIILE VOASTRE LACRIMI VIRTUALE.

    E DE RÂS, DE UN PANTAGRUELIC RÂS!

    • CMM said

      „O Doamne

      cum rânjește Diavolul

      din miezul lucrurilor”

      Așa…

      • Dl.Goe said

        A fost odata un imparat care n-avea nicun necaz. Viata-i era un senin nesfarsit. Intr-o zi statea pe malul marii si privea in zare. Si-a scos inelul cu diamante si l-a aruncat in mare, ca sa aiba si el un necaz. S-a intors catranit la castel. A doua zi un pescar a batut la poarta castelului si a spus ca vrea sa vorbeasca cu imparatul. Garzile l-au dus la imparat si ajunsi fata-n fata, pescarul i-a zis: Ce doresti de la mine! / Marite imparat, i-a zis acesta, ieri pe cand ma aflam in larg am pescuit o stiuca si am gasit in burta ei un inel cu stema regala. Cred ca este al Mariei Tale si am venit sa ti-l inapoiez. Imparatul, a luat inelul, si l-a pus in deget si a zambit amar. Nu putea avea niciun necaz. Totusi el presimtea ca-l paste o mare nenorocire. Dupa trei zile imparatul a murit. 🙂 🙂 😛 ha, ha, ha…

        P.S. Intamplarea asta mi-a povestit-o o matusa de-a mea cu un nume imparatesc: Elisabeta. La trei zile dupa ce mi-a povestit-o, matusa mea a murit 🙂 🙂 😛 ha, ha, ha…

        • CMM said

          Eu n-o s-o mai povestesc nimanui. Am nevoie de zile,am de lucru inca.
          Voi sta trei zile la țara, departe de barca dvs.
          Așa ca, sper ca macar ceremonia de ardere sau de înhumare a dvs. să o mai apuc.

          Iar daca ceea ce EU am povestit e ceva similar acelei întâmplari cu haz, (posibil, de ce nu), mă întreb cum mă voi sfarși.
          Prefer să mă arda si sa ma risipeasca acolo, la aer curat.
          Dar daca domnul va vrea sa mor pe aceasta nefastă (b)Arcă, faca-se voia Sa!

        • Dl.Goe said

          (a) Puteti s-o povestiti linistita. N-aveti nume imparatesc. Aveti? Oricum nu trebuie musai s-o povestiti daca n-aveti cui in chilie. Isi face efectul si prin simpla aducere aminte.

          (b) La ce tara? (b)Arca mea, precum Polonia, se afla pretutindeni dar in special in locul in care te afli. Vagy talán nem beszél lengyelül. (Ubu Roi)

          (c) Nu stiu de unde ati dedus ca ar urma sa mor in trei zile. (De fapt stiu de unde ati dedus, dar ati dedus gresit, urmand sablonul universal al ilogicii inductiei matematice incomplete). Si daca ar fi sa fie nu vad cum de tocmai acele ceremonii le visati excluzand din start alte tipuri de ceremonie, precum Ceremonia de Inviere, sau de Ceremonia de Innobilare (ce? mi-ar sta rau ca Sir Goe?) sau Ceremonia Servirii Ceaiului urmata de o Betie Crunta ori de o Orgie Visela. Sunteti morbida. Credeti in Moarte?

          (d) Eeee, asta vi se pare acum ca ati prefera… Atunci nu veti mai prefera. Oricum aer se afla pretutindeni (chiar si sub pamanat) cu exceptia neglijabila a spatiului ocupat cu vidul cosmic, stele, galaxii etc.

          (e) Eeee, dar de cate ori credeti d-voastra ca poate fi cineva indreptatit sa moara pe aceasta (b)Arca menita sa salveze speciile? O moarte ar trebui sa fie de suficienta pentru fiecare. Ca sa ajunga la toata lumea. Si asa v-ati cam bagat peste rând. 😛

        • CMM said

          V-ati scos. Asa e. Inductie incompleta. Uitasem de ea.
          Cap de femeie palida si limitată,de.

          Hai, scoateți prostioarele alea despre retorica mea, conversațiile mele cu grei…lăsați veverița, e OK. Aici nu e FANTASIA, hei!

          Am nume imparatesc. Romania a avut o regina cu numele meu. A scris regina aia si niste splendide povesti.

        • Dl.Goe said

          Vivat regina Carmen! 🙄

          …regina omorâta nu trebuie sa va fie frica… puncte puncte si alte trucuri de punct-u-a-tie.

        • CMM said

          Multa prostie incape langa desteptaciune multa!
          Aburiti, ca lumea sa nu se prinda ca Marele Mogul Al HU,VACĂI s-a păcălit singur pe sine, nu o data, ci de doua ori!
          http://www.poetryfoundation.org/poem/177185

        • Dl.Goe said

          Nu stiu cine ar trebui sa fie si de ce Marele Mogul al HUVACA. Stiu insa ca exista la un moment dat un Rege al Hyperspa; intre timp a murit si n-am impacat. Altii l-au tradat pur si simplu – afland ca este bufon. Regele e mai mare in rang ca Mogulul, nu? La urma urmei nici nu prea conteaza intrucat functia bate rangul.

          Care lume soro?

          Daca d-voastra va face placere sa credeti ca dl.Goe (micul mongol migrator prin HUVACA) s-ar fi pacalit (o data, de doua or, de n-ori, puncte, puncte, la infinit, uite ce aproape era), atunci eu as putea desigur sa va ajut sa sporiti acea placere pana spre cote alarmante. Daca dimpotriva stiti foarte bine sau macar banuiti (asa…) ca dl.Goe nu avea cum sa se insele (nici singur pe sine si nici ajutat din culise de vreun sufleor ssit, debil in abilitati) si incercati aburirea aburului de dragul sectatorului (lumea larga cum ar veni), iarasi va pot fi de ajutor, contribuind cu dedicatie la ratacirea d-voastra in ratacire. Ar fi in desert. La fel ca si in prima alternativa. Prin urmare cred ca (vedeti am zis „cred ca”) cel putin in era actuala ar fi pur si simlu gresit sa aveti un-scop-scopuri pe (b)Arca. Sfatul meu, daca mi-ati ingadui sa va dau un sfat, ar fi sa fiti si atat. Ontologia mai intai. Pe urma, in functie de rezultate mai vedem, mai negociem, mai…

        • CMM said

          Uf, noroc ca am avut la indemana un atialergic. Era sa ma sufocati.
          Bine, am înțeles, sunt plină de daruri pe care le foloseam ca o doamna candva iar acum le risipesc. Bine, am fost pe aici mereu, cu nicknameuri inspirate, un fel de shen al Arcei sparte. Am inspirat mult plumb si am decazut, am fost intre vieți la dezintoxicare și psihodrame anticipatoare(v. Michael Newton), am revenit aici spre a fi…fara scop, un aburel suav, uneori candid, alteori mizantrop, mereu in trop trop. Uneori îl vad ratacind pe Polichinelle, desi nu prea e bine sa te increzi in el, hoinaresc pe la ore pustii, abia aștept sa scrieți despre univers si sa ma holbez la galaxii, psihedelic dlirez, vreau ceva sa ma ancorez…un mic crez.

  9. CMM said

    Uitam: daca e varianta 2, nici dvs sa nu mai povestiți cuiva.

    • Dl.Goe said

      …si de fiecare data cand vreun vizitator ratacit då peste textul respectiv s-ar zice ca iarasi am povestit-o cuiva. Numai de cand ma tineti d-voastra de vorba am tot povestit-o de 7 ori. Pana sa cante cocosii a treia oara, acolo la tara trebuie sa fie cocosi, o voi fi povestit-o macar de vreo 100 de ori… mereu altcuiva. Ar fi interesant de stabilit statistic cat la suta dintre cititorii u-nici vor deduce ca repovestind povestea imparatului far de necaz se risca o moarte subita a povestitorului, si cati oare vot evita s-o re-povesteasca si altora. Statistica poate face minuni in intelegerea fenomenelor de termodinamica sociala, inclusiv cand este vorba despre societati virtuale…

      • CMM said

        Of, eu de ce nu am emoticoni, as aduce aici o legiune de dracusori!

        • Dl.Goe said

          pentru ca n-aveti un bun IT-ist in team si pentru ca aveti teama de Dumnezeu… sau… pe undeva (cine stie pe unde) printre astea doua ex-treme.

        • CMM said

          Cum ați dedus ca am team? Ca unii nu ma cred, li se pare ca ma expun zaluda si solitara pe aici.
          Mă ajutați enorm, ca zicerile dvs. sunt rostiri de GURU pe aici.

          Hai, scoateti-vă din căpșor prostioarele acelea, mă veți vedea in lumina clara a constiintei dvs. si vă va prii!

          Veți fi liber, liber veti evalua, liber veți gandi,liber chiar de emoții tulburi veți fi!

          O, ce bine vă va fi!

        • CMM said

          …unu, doi, trei…si!

        • Dl.Goe said

          …si comédia, comédie råmâne… bine, bine, asa facem…

        • Dl.Goe said

          … na, ca era sa uit ce era mai important, tonica impresia rezultata din credinta d-voastra intima cum ca ar trebui ca personjul care sunteti sa degaje senzatia c-ati fi o persoana demna de (vreo) incredere… interlocutorului. Va rog sa nu cadeti in aceasta capcana nici macar (sau mai ales) atunci cand stati de vorba cu d-voastra insiva… ca så nu patiti ce-a patit… omuletzul acela… strumful, asta… leming-ul, da, da, lemming-ul. In rest nu pot deact sa zambesc in sinea mea constatand usurinta cu care-mi refuzati sfaturile bune, facute anume pentru domnia domniei voastre… Scuzati, d-voastra vedeti fotbal?

      • CMM said

        Vizionare placuta. pot intelege asta.

        • CMM said

          Reiau, oi fi inteles ceva?

          Bine, am înțeles, sunt plină de daruri pe care le foloseam ca o doamna candva iar acum le risipesc. Bine, am fost pe aici mereu, cu nicknameuri inspirate, un fel de shen al Arcei sparte. Am inspirat mult plumb si am decazut, am fost intre vieți la dezintoxicare și psihodrame anticipatoare(v. Michael Newton), am revenit aici spre a fi…fara scop, un aburel suav, uneori candid, alteori mizantrop, mereu in trop trop. Uneori îl vad ratacind pe Polichinelle, desi nu prea e bine sa te increzi in el, hoinaresc pe la ore pustii, abia aștept sa scrieți despre univers si sa ma holbez la galaxii, psihedelic dlirez, vreau ceva sa ma ancorez…un mic crez

        • Dl.Goe said

          Nu e niciun meci de vizionat acuma. Ma refeream aluziv la dribling. In careul advers.

          Pana si fratele d-voastra Radu Humor stie ca la noi omul isi vine cu crezul de-acasa, nu-i da prin cap sa si-l gaseasca p-aci. Credeti d-voastra ca dl.Noe si pasagerii sai impartaseau acelasi crez? Eu nu crez. Iar similaritatile intre Arca lui legendara si (b)Arca mea actuala sunt mult mai consistente decat s-ar zice. Daca aveti crez putei sa-l testati aici, sa-l validati, sa-l infirmati, sa-l adaptati, sa-l una alta. Fara crez n-ati facut nimica. Cu regret trebuie sa va spun ca n-am crez de vanzare (ca altii) si nici de dar. Am crezuri, desigur, dar nu le tin cash, ca mi-e frica de para/traznet si de hotomani-ce. Iar de ancorat in mijlocului oceanului de nisip nu ancorez nici picat cu ceara din cer. Daca vreti, maxima favoare pe care v-o pot face ar fi sa va pun paznic la depozitul de nisip, pe post de lebada electrica de Islanda. Ori hai mai bine sa recitim impreuna (pe roluri) Femeia Nisipurilor (Kobo Abe) ca sa intelegem impreuna, plenar, cum functioneaza capcana de apa, cea mai tare capcana din lume. Eu as fi (sa zicem) entomologul. D-voastra cine sa fiti?

  10. CMM said

    Sunt f obosita acum. Sunt n i m e n i. N-am nevoie de crezurile si ancorele dvs. Era un joc gratuit de vorbe. Inconstientul lacanian. In careul advers, daca vorbim de acelasi careu, am facut prapad. Seismul ar fi trebuit sa se propage un pic si aici.

    • Dl.Goe said

      Nu va faceti griji. Se va propaga. Avem seismografe de inalta precizie si acuta acuratete. Dar nici iluzii prea mari nu va faceti. N-a fost un cutremur natural. A fost unul provocat(prin detonare) ca sa nu se vada ca, de fapt, nu-i nimic de daramat in molozul din acea batatura. Ce conteaza daca o pravalie fara marfa si fara musterii e cvasi-inchisa ori intre-deschisa? Dar un anunt pus in geam (vin imediat, inchis pentru inventar, primim marfa, concediu de odihna etc) este mai bun decat nimic. E aproape litera-tura.

  11. CMM said

    Cat despre fratele meu, Iertați-l pe fratele Alexandru. Puteți face cu schimbul. Orice lighioana de aici ori de aiurea poate fi el.
    sunteți atât de interschimbabili! Uneori ma intreb daca nu cumva Goe e Humor, Humor e Goe, eu Medusa, Medusa eu, Maria dvs, și etc. Ați întreținut o adevarata harababura pe arca asta. Rușine să vă fie, d-le Goe!

  12. CMM said

    Eu pot intelege ca v-a ranit inimioara, dar eu n-o pot dubla.

    • Dl.Goe said

      Chestia asta e misto la incepatori. Tine destul de bine la un anumit public tinta. Din pacate nu se afla din acesta pe (b)Arca iar daca prin absurd s-ar afla cui i-ar pasa de el? Aaaa, d-voastra. Bine. Va doresc sa fiti receptata, macar in masura receptivitatii d-voastre, Maria.

      P.S. Inteleg ca n-ati citit Femeia Nisipurilor (Kobo Abe). Ar fi fost de preferat sa recunoasteti cu sinceritate decat sa va lasati prada ridicolului. Femeia nisipurilor este chiar a nisipurilor. Nu-i femeia visurilor. Iar d-voastra… aveti si d-voastra o varsta.

      • CMM said

        Bun, iata criza de rautate. Ma refeream la cel plecat sa cerceteze si ajuns captivul femeii nisipurilor, e drept, doar o femeie a nisipurilor. Insecta era a visurilor.

        • CMM said

          Insecta, medusa, pluta, barca, corabia,orice devine telul tau si te duce sa scurmi in nisip, ca asa e in viata. pleci dupa sens si dai de nonsens si te numesti existentialist, un om desigur trist.

        • Dl.Goe said

          Ah, perfida creatura, ati googit prin desert si-ati gasit scurtatura spre femeia nisipurilor. Ceea ce v-a scapat este ca Omul n-a ajuns captivul Femeii ci al Capcanei, daca e sa fim in acord cu mesajul autorului. Ce stiti despre Tantrism? Care au fost secolele sale de maxima inflorire?

          Nonsensul este tot sens. Tristi sunt cei care nu dau peste nimic. D-voastra sunteti vesela?

        • CMM said

          Ce mi-i una ce mi-i alta…

          Eu am știut și am simțit întotdeauna ca m-am născut spre a fi ferăcită.

          Și sunt. Ha, ha, îmi asum ridicolul zicerii că și pe aici mă simt fericită. De cele mai multe ori.

        • CMM said

          FERICITA. DA. Si AICI MA POT SIMTI FERICITA.

          DVS. CUM STATI CU FERICIREA?

          Captivul capcanei? Poate al sau. Captivitatea, prilej de eliberare, desigur. Oi sapa si eu pe aici, a propos. Ca ma simt mai mult EL, decat Ea uneori. .

  13. CMM said

    Nu pot fi o doamna, ca ea.

  14. CMM said

    Hai, ca o sa fiu un pic femeia nisipurilor. Ce-ati cautat n-ați gasit, asa e. Si v-ati trezit captiv.

    • Dl.Goe said

      Ati uitat de (b)Arca… adica… Ati uitat de (b)Arca?

      Cautat? Gasit? Captiv? Trezit? Cand va spun eu ca e incurcatura la mijloc.

      Apropo de captiv. Parca era vorba ca plecati la aer? Va si luaserati la revedere de peste tot. Si in loc de aer ce luati? Luati antialergice, antispastice si senzatia de sufocare tot nu dispare. Ttttt. Team/a-ul d-voastra citeste comentariile pe care le propuneti?

  15. CMM said

    rol,era

    • Dl.Goe said

      …asa era si era propus nu impus. Va cam place sa pozati in victima. Cand in victima cand in agresor… Sper ca oboseala resimtita sa fie una buna care sa va aduca un somn bun nu din acelea rele care aduc insomnie. Ca sa va priasaca aerul si sa va stimuleze procesele si semnele vitale (absolut indispensabile candidatilor care vor sa fie admisi pe Arca).

    • CMM said

      Suflet.

      Candva, pe la14 anișori am jucat un rol: mamițica, mamițica lui Goe. De atunci sunt shenul acestei Arce, (b)Arce.

      PREDESTINARE.

      Acum, Goe mamă, treci la culcare!

      • Dl.Goe said

        Inevitabil, din cand in cand, nepotivirea la realitate iese la iveala, absurdul fiind in toate. Mamitzo cineva care doarme nu mai are cum sa se duca la culcare, ca n-om fi aici in „Inception”. Inteleg ca te sperie gandul ca te afli (doar) in visul unui d.Goe si de aceea tot incerci sa fortezi stingerea. Dar, mamitzo aici nu suntem la Corabia. E alta Arca… La cestiune, la cestiune. Si team/a-ul?

  16. CMM said

    Team-ul spune ca o replica mai lipsita de inspiratie era greu de gasit, Si ca asa imi trebuie daca mi-am pus mintea cu dvs. Sa-mi asum responsabilitatea pentru prostile pe care le spuneți. Aveți o obsesie. OK, asta e. Macar acu v-ati racorit?

    • salonul 6 said

      O observatie: Corect se scrie „… pentru prostiile pe care le spuneti.”nu …prostile…”.
      O intrebare: team-ul e format din „studentii” saloanelor apropiate?

  17. CMM said

    CONCLUZIE

    – Gol de Plin
    – CMM este Femeia Nisipurilor

    PS. Loc de pierdere / căutare de SENS.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: