Cântec de trecut Akheronul

Cred ca textul redat incontinuare, adresat in prima aparenta momentului strict, constuie in fapt, o imbinare bine dozata a catorva elemente care-l fac sa fie un manifest, un mesaj ce-si depaseste timpul si clipa cea repede. Autorul insusi este parte integranta a mesajului continut in acest text caruia ii da consistenta in egala masura prin continut cat si prin cateva „detalii” biografice. Autorul este o persoana cu o importanta notorietate publica. Autorul este un profesionist al scrisului, un creator de arta caruia i-au reusit si continuitatea si devenirea. Opera sa, de o remarcabila convergenta, l-a mentinut pe artist in starea de sclav al unui curs anume al destinului sau, pe care el, artistul, n-a incercat niciodata sa-l triseze. Autorul este astazi emblema unui destin literar implinit care se bucura de Recunoastere dincolo de limitele Timpului si Geografiei locale. In postura de cetatean (simplu cetatean) manifestarile sale au probat, la fel, consistenta si coerenta peste timp, fiind marcate mereu de Onestitate, Luciditate, Simplitate si Curaj. Abilitatea de a-ti fi credincios tie insuti, neconditionat, refuzul de a te trada spre a-ti fi mai bine, nu sunt la indemana multora. Este adesea mai usor sa fii impotriva altora (persoane, personaje, idologii, totalitarisme, dictatori) abandonandu-te, decât sa te opui acelora ramanandu-ti aliat. Suntem invadati de „eroi” din acestia (Kamikaze in balega) care s-au trådat pe sine fara complexe, in pretul cedarii in fata ispitei de a deveni „ieroi din intamplare si ambitz”, eventual remunerabili (in bani sau in natura) care se bat cu caramida-n piept pentru atestate de revolutionari, dizidenti, artisti epocali sau pentru alte foloase necuvenite si necuviincioase. Un text precum cel redat mai jos n-ar fi putut avea consistenta necesara spre a fi un manifest daca ar fi fost scris, cu exact aceleasi cuvinte, de vreun anonim sau de vreun astfel de „erou” auto-incor(n)onat. Exista asadar situatii in care semnatura este importanta pentru a asigura perenitatea meta-mesajelor incorporate in texte ce transmit mult mai mult decat ar putea-o face cuvintele ce le compun. Astfel de situatii sunt rare dar cea actuala este una de acest gen. Nu ma indoiesc de faptul ca multi nu vor fi in stare sa sesizeze ori sa recunoasca bravura si eroismul cu care, ignorandu-i pe scali, autorul a produs acest: 

MANIFEST

Între „Vocea Rusiei” şi „Deutsche Welle” înainte ştiam să alegem, acum nu mai ştim. Înainte credeam că securiştii şi cripto-comuniştii sunt răi, acum au devenit băieţii buni.

Înainte ne doream să intrăm în Uniunea Europeană ca unica noastră şansă de a rămâne în civilizaţie. Acum cei care mai gândesc astfel sunt numiţi „slugile Europei”. Înainte priveam către Occident, am ajuns să primim iar lumina de la Răsărit.

E-n regulă. Dacă aşa e voinţa poporului… Mă numesc democrat, prin urmare voi accepta ceea ce vine de la voturile din urne. Vrea majoritatea alegătorilor o guvernare USL? USL să fie. N-am puterea să mă opun. Am văzut destule la viaţa mea: am trecut prin ceauşism şi iliescianism. Voi trece şi prin pontism şi antonescianism. Dacă poporul alege să se arunce într-o aventură politică alături de oameni care au dovedit lipsă de respect pentru legile ţării, voi fi târât şi eu cu ei. Voi răbda ca demagogii şi oamenii de nimic să mă guverneze.

Dar asta nu-nseamnă că voi fi solidar cu majoritatea, că voi lua vreodată binele drept rău şi răul drept bine numai pentru că sunt mai mulţi oameni care cred aşa. Voi fi solidar, cum am fost întotdeauna, cu mica Românie care şi-a păstrat luciditatea, cu cei care au tăria să reziste propagandei, cu cei care-şi dau seama de grosolănia şi ticăloşia liderilor ce se pregătesc, triumfând de pe-acum, să ia puterea. Cu cei care, pe când Năstase, tata hoţilor de azi, aspira şi el la puterea absolută, se pregăteau să emigreze în Congo. Acestei mici Românii vreau să-i vorbesc acum, pentru ceilalţi nu mai am vorbe de stricat.

Dragii mei, suntem 25 sau 30 la sută, cum am fost întotdeauna. Vom pierde toate bătăliile în această ţară. Toate maşinăriile de propagandă au fost şi vor fi mereu împotriva noastră. Partidul liberal, în care toţi am crezut, ne-a trădat şi s-a alipit celorlalţi, făcându-i şi mai puternici, şi mai strivitori. Nu mai avem vreo secţiune politică importantă de partea noastră.

În acest moment nefericit pentru România, trebuie să fim conştienţi că suntem dimensiunea ei civilizată, pro-europeană şi pro-NATO, cei care respectă legea şi statul de drept. Suntem cei care au dreptate în isteria generală. Nu trebuie să uităm acest lucru. Dacă voi spune că trebuie să rămânem uniţi, nu mă voi referi neapărat la voturi şi la alegeri. Ci la faptul că România, cu normalitatea ei, cu valorile ei, cu oamenii ei buni, cu elita ei, trebuie să existe mai departe, orice s-ar întâmpla în plan politic. Aţi văzut şi vedeţi catastrofa culturală pe care ne-a adus-o USL-ul. Este uvertura catastrofei noastre generale.

Nu cu corupţii din lumea politică ieşim în lume, nu cu declaraţii bătăioase şi impertinente, de bătăuşi ai cartierului. Am ieşit şi vom ieşi mai departe în lume cu valorile pe care lumea le respectă.

Pe vremuri, când Frontul Salvării Naţionale minţea poporul cu televizorul, îi auzeam pe mulţi zicând: „Domnule, să ne dea o bucăţică de pământ în care să trăim noi între noi, cei care nu suntem ca ei. Ei să rămână cu trei sferturi din ţară, dar să ne lase pe noi să trăim după regulile lumii normale”. Chiar şi fără bucăţica de pământ, noi, cei care credem încă în decenţă, legalitate, etică şi cultură, avem şansa să ducem mai departe această mică Românie.

Să salvăm ce se mai poate salva din barbaria în care suntem împinşi. – Ce se mai poate salva – Mircea Cartarescu / Suntem impinsi in barbarie / Si totusi…

politologul Alina Mungiu-Pippidi

considera ca Traian Basescu este obligat sa-l numeasca premier pe Victor Ponta
daca USL va obtine majoritatea in Parlament.
In caz contrar, va fi prima data cand USL va avea un „caz clar de suspendare”

pam-pam