(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Psihic si psihedelic

Posted by Arca lui Goe pe Noiembrie 30, 2012

Psihic si Psihedelic | Publicat la 23.11.2012 | boala – spital / blogosfera – tara

Despre regres/ie – In Romania sfântului Andrei – proteguitorul

La cursurile de psihologie medicală pe care le-am urmat când eram student, ni se spunea că orice om bolnav suferă o regresie, adică o revenire a psihicului şi comportamentului său în copilărie. Acest fenomen – am fost învăţat – ar fi normal şi chiar benefic, pentru că un copil se lasă îngrijit, este aşadar compliant la tratament.

Mai târziu, când am devenit rezident de psihiatrie, am aflat din unele cărţi – în primul rând de la Herni Ey preluând o mai veche teorie a lui Hughlings Jackson, că orice tulburare psihică este o regresie. Aşadar, în psihiatrie, regresia nu mai e normală, ci e chiar o definiţie a patologicului. Sensul termenului de regresie este mai larg: nu e doar o întoarcere într-un stadiu anterior ontogenetic, cum e copilăria, ci într-un stadiu structural inferior al conştiinţei şi personalităţii, şi se însoţeşte de o rupere progresivă de realitate, care poate merge până la izolarea totală într-o lume a halucinaţiei, aşa cum se întâmplă în vis sau în delirium. Întrucât orice boală a corpului implică și o suferinţă a minţii, regresia superficială despre care este vorba în primul paragraf e doar un caz particular.

Pe măsură ce mă familiarizam cu universul spitalicesc (psihiatric şi nu numai), a devenit repede evident că regresia legată de boli nu este un fenomen doar individual, ci şi social. Spitalul este o lume regresată, de data asta într-un stadiu anterior istoriei omenirii. O regresie antropologică. Nu trebuie să ne fie teamă să o spunem: spitalele nu sunt democraţii moderne, ci mai curând lumi feudale, în care ierarhia nu ţine doar de profesionalism, ci de putere şi teritoriu. Deşi însăşi scopul existenţei spitalului este pacientul, acesta din urmă este mereu în rangul cel mai de jos al ierarhiei. Acesta este paradoxul dezumanizării în medicină: diminuarea statutului de om în scopul de a face bine.

Uneori, nu există niciun leac aparent: într-o secţie de terapie intensivă nu e timp şi loc pentru demnitatea de care beneficiem în altă parte Chirurgul nu se poate gândi la cel de pe masa de operaţie ca la un om, infinit de complex, cu viaţa, sentimentele şi pasiunile lui – va trebui să şi-l imagineze ca pe un obiect asupra căruia se poate interveni, ca să-şi facă treaba bine. De asta nu e recomandat unui medic să-şi trateze apropiaţii. Pacienţii spitalizaţi trebuie să se supună unei autorităţi uniformizante (de exemplu, toţi trebuie să poarte pijamale, să urmeze un orar strict, etc.)

Ca și în boala psihică, riscul ultim este izolarea, ruperea de realitatea convențională a bunului simț.

Şi atunci? E spitalul, deși un loc absolut necesar, inerent defect? Nu putem face nimic în privinţa asta?

Pentru Herni Ey, boala psihică nu e doar regresie, ci conflictul dintre regresie şi tendinţa permanentă spre mai bine, de vindecare. E conflictul dintre regresie şi progres. Tabloul clinic nu e niciodată imaginea patologicului, ci imaginea adaptării la patologic, în scopul supravieţuirii. E valabil pentru orice boală, și pentru starea de sănătate, de altfel.

Ar trebui să fie valabil şi pentru mediul spitalicesc.

Faptul că suntem conştienţi de elementul non-personal, regresiv și diminuant al medicinii, ne obligă  să ne străduim să fim cu un pas înaintea lui, să evoluăm permanent. Când Michel Foucault scria că orice instituţie care nu evoluează se perverteşte avea cu siguranță și spitalele în minte. Pe lângă rigorile necesare din spital, există nenumărate aspecte regresive care sunt pur și simplu dăunătoare, rodul unei proaste adaptări, al obiceiurilor maligne sedimentate de-a lungul deceniilor: carierismul, moartea domnului Lăzărescu, plățile informale, fenomene de tip Rosenhan, etc. Ar trebui să începem cu aceste probleme evidente și să nu ne mulțumim niciodată cu un status-quo.

În locul resemnării și dis-adaptării, ceea ce putem să facem este să acceptăm că,  tot așa cum niciodată medicina nu-și va epuiza obiectul, lupta de a face din mediul medical un loc mai bun nu are cum să aibă sfârșit. Și că ea ne definește, în cele din urmă. Abdicarea de la ea înseamnă abdicarea de la medicină.

Autor: Vlad Stroescu, specialist psihiatru

O dedicatie adresata tuturor intelectualilor care-si serbeaza azi onomastica,
precum si intelectualilor care il celebreaza pe Sf.Andrei
ori macar il evoca:

 

39 răspunsuri to “Psihic si psihedelic”

  1. Dl.Goe said

    Stargate !

  2. Maria said

    • CMM said

      Hei, lighioanele de pe Arca or fi fost pregatite? Pai de cine? De Goe care le-a amestecat in asa hal identitatile ca nu-l mai deosebesti pe el de vreuna din ele…daca incepe sa se dea CMM, il …il…duc la Tanacu.

      Eu am ceva usturoi in camara…

      Am pus si grau la incoltit…

  3. CMM said

    Banal text. La nimic nu ma inspira. Nici ca mamița, nici ca Medusa, nici ca CMM…covarșitor de banal, ma culc la loc. Noroc că e noaptea sf. Andrei. Pe baricade, Maria!

  4. CMM said

    D-le Goe, putin respect pentru cei ce va citesc. Zau asa! Echipa mea nu se mai opreste din cascat. Bietul Ey!

    • Dl.Goe said

      Sunteti iarasi o victima a trufiei. Exagerandu-va importanta de sine, va imaginati probail ca textul propus in articol, aparut la scurta vreme dupa discutia noastra pe un alt fir, v-ar viza personalmente, fiind ales special ca musca pentru caciula d-voastra. Nici vorba. Cand o sa deveniti blogger o sa aflati, poate, ca se poate utiliza pre-programarea aparitiei textelor. Textul care va supara a fost ales cu ceva vreme in urma si era programat sa apara la ora zero a noptii de Sf.Andrei. Intalnirea domniei voastre cu el a fost pur accidentala (desi n-as putea zice ca fost chiar intamplatoare). A aparut pur si simplu pentru ca era programat sa apara. In rest Dumnezeu cu mila.

  5. CMM said

    Aoleu…nu cumva de acolo produceți (b)Arca? da, e nasol rau.

  6. CMM said

    Alte evenimente spectaculoase nu am trait in noaptea de sf. Andrei. PUNCT.

  7. CMM said

    ȘI VIRGULĂ. N-am somn, ma dor oasele.

    Puiule, Goe, o pastiluta pentru linistea ta:

    „[,,,], niciunul, nu aveti vreo responsabilitate. E responsabilitatea mea ca imi pun mintea cu voi.

    De ce o fac?
    Curiozitatea, incercarea de a comunica ceva cu niste oameni care par a avea ceva de spus, fiecare in felul lui, în rarele momente când nu sunt cuprinși de crize de rautate ori de trufie, exersarea stilului pentru propriul blog.

    Daca v-as lua in serios pe voi si razboaiele voastre puerile ar trebui sa vărs râuri de lacrimi de crocodil ori sa crăp de ras”.

    Aici, ca si pe blogul de la Corabia, asa am zis.

  8. CMM said

    Consemnari.

    Tema delir 1: D-le, Caragiale, lasă-mă să ies din script! Vreau să modific termodinamica socială!

    Tema delir 2: Frate, deschide închiderea, că vreau să te înjur prin gard!

    Tema delir 3: Fii Medusa, fii orice, dar nu CMM, reinventează-te, bre!

    Tema delir4: Radu Humor nu pleca! Nu pleca, nu mă lăsa!

    Sora și medicul

    – D-le doctor,am notat tot, pot pleca la țară?
    – Da, acum da. Drum bun.

    Mamițica:

    – Goe, puiule, fii cuminte, că iar te lasă ăștia repetent. Și s-a schimbat legea sănătății. Co-plata, știi. Și e criză mare. moncher!

    • CMM said

      Teme consemnate azi, 3 decembrie, desi sunt vechi:

      Tema delir 5: Mircea, te voi apara, chiar de nu ma vei chema!

      Tema delir 6: Con do t, te voi destrama / deconstrui de tot!

      Același medic, aceeași soră, același respect pentru pacient.

      • Dl.Goe said

        V-as ruga io sa fiti ceva mai adunata, daca se poate, mai sistematica in dialectica fråmântåtoare ce va misca. Nu sunt sigur ca voi putea avea rabdarea sa va adun de pe unde va raspinditi, picatura cu picatura, continutul. Sa nu se intample vreo risipire in zadar. Sau si mai bine si mai bine inaugurati odata blogul acela atat de trâmbitzat deja.Ca sa fie clar ca superficialitatea este in fapt cu auto-dedicatie. Ma rog, zic si eu, nu dau cu parul. De vå paså, de nu. Vå paså.

        • CMM said

          Eu cred ca un blog e un lucru superficial in sine, Asa arata si acest blog al dumneavoastra, cu nimic dus pana la capat. Cine crede ca rupe gura targului cu genialitați pe un blog se automanipuleaza. Am facut lucruri serioase pana acum. Prietenii stiu ce. Iaca, mi-a venit vremea sa fiu Superficiala. Alt rol, alta distractie. Ma joc altfel, Nu e nevoie sa ma adunati. Eu folosesc acest blog ca pe un blocnotes, pentru placerea mea. Lasati-ma asa diseminata, poate cineva m-o gasi, m-o citi. Iar de nu, raman cu bucuria de a fi innegrit un spațiu. Uite-asa!

          • arcaluigoe said

            Va cam inselati. Ca de obicei as zice, atunci cand „con-cluzionati” despre ce-i cu blogurile. Nu superficialitatea este nota dominanta a acestora, dupa cum cu speranta incercati sa sugerati, ci ratacirea si ratarea. Nu, nu-i vremea superficialitatii ci este vremea intalnirii cu ratarile plenare, care trebuiesc sistematizate pe masura ce va ajung din urma, asa dupa cum face (constient sau nu) fiecare blogger, fie ca-i de marca fie ca-i de remarca. Vedeti ca v-au luat-o inainte d-ni Andrei Plesu si Alex. Stefanescu. Ar fi fost de bun augur ca blogul domniei voastre sa fie contemporan in debut cu ale dansilor. Dar nu-i timpul pierdut. Focus.

        • CMM said

          La dumneavoastra ar fi si DIMINUAREA vizitatorilor. Lucru despre care nu va place sa discutati.

          Ratarea ar presupune existenta la plecare a unuiun potenț’ial mare de blogger, nerealizat. Ca nu putem transla ratarea de pe un biet blog asupra intregului destin cultural al persoanei. (A. Stefanescu, din nefericire, a scris candva o carticica extrem de superficiala despre Nichita Stanescu. Si n-a murit in chip de critic din asta).
          Ca să evaluez ratarea ar trebui știu cum evaluez acel potențial care n-a ajuns la împlinire. Altfel, țesem vorbușoare.

        • Dl.Goe said

          (a)Ah! Fiecare diminueaza tot ceea ce se poate diminua, fara exceptie, fie ca este vorba despre gazde care minimizeaza musafiri fie ca este vorba despre vizitatori care diminueaza gazde. Va rog sa fiti specifica si sa-mi reprosati eficienta iar nu fapta (prea comuna fapta). S-apoi, atributul „diminuabilitati” este specific obiectului nu subiectului. Nimeni nu diminueaza obiectele „diminuate” deja, si in genere pe cele care nu pot fi diminuate (pentru ca n-au fost niciodata gonflate).

          (b)Ah! Am impresia ca desi bantuiti, scormoniti si sobiti prin cala, prin toate ungherele, avida, avara, totusi nu reusiti sa va sustrageti superficialitatii. Poate graba, poate altceva… Tocmai partea despre ratare v-ati gasit sa n-o aprofundati si sa-mi reprosati vini imaginare care tradeaza neintelegeri terminologice majore ale felului in care este vazuta, studiata, incurajata, spre a fi salvata, conservata si apreciata cum se cuvine, notiunea de „ratare virtuala”. In caz ca ati vorbit serios, neintelegerea care se vadeste este atat de mare incat, pe moment sunt descurajat de a intra in alte detalii.

      • CMM said

        Mă asteptam la asta. E OK.Incepusem sa scriu despre Plesu,la Adevarul dintr-o poveste. Fiind foarte obosita, ce am scris, dintr-o prostie, am sters. Probabil e un semn.

        Vreți să mă faceti să plec. Spuneti asta cinstit.Pot sa inteleg.

        Am adus aici idei, intuitii de calitate. Alte texte de calitate. Știu să mă evaluez. Am crezut că aveți umor, am suportat umorul dvs. sadic și am glumit și eu, la fel. M-am prostit, am fost si troll.

        Am exagerat, e bine pentru dvs. să plec? Recunoașteți asta, și va fi OK.

        Puteam face orice, simplul fapt că veneam aici de la blogul lui AVP, reprezenta pentru dvs. un handicap. Bineânțeles, al meu

        Cand afirmi că un om e superficial, e nevoie să argumentezi. Ca de obicei, nu argumentați. Lucrați cu adevăruri absolute. OK. Despre asta vorbeam in Diminuarea….

        Ei, ce să mai zic. Aveți curaj si spuneti clar: PLEACĂ, MĂ DERANJEZI!

        • CMM said

          Ca de obicei, mi-a mai venit o idee. V-am ranit rau trufia cu ceea ce am spus în conversatia cu AVP. Am făcut-o special, să văd dacă aveți o mai mare rezistență ca amea. Se pare că nu.
          Așadar, lăsți evaluările infantile si spuneți în gura mare: PLEACĂ, MĂ DERANJEZI!

        • Dl.Goe said

          Glumiti nu? Insistati atata cu invitatia de a va invita sa plecati incat as fi indreptatit sa cred ca ati pofti sa va rog in mod expres sa ramaneti, pentru a rezolva eu dilema in care va aflati. Aflati ca ma avantajeaza in egala masura sa ramaneti sau sa plecati si nu ma dezavantajeaza deloc niciuna dintre alternative (va explic alta data care-i secretul). Pot sa va spun clar ca nu ma deranjati in niciun fel, deloc, catusi de putin. Felul in care „reactionez” punctual (si actoriceste) in fata unora dintre mesajele d-voastra ar putea fi ultimul lucru care sa ofere indicii vizavi de efectele globale ale prezentei d-voastra pe (b)Arca lui Goe. Nu vreau sa va influentez in niciun fel, desi sint constient ca spunandu-va asta pe sleau va veti simti descurajata (cu consecintele de rigoare). Cel mai bine ar fi sa realizati ca nu sunteti defel in postura de a lua vreo decizie majora de genul „raman” sau „plec”. Faceti si d-voastra cum va vine, clipa de clipa si incetati sa va pese de ce-o sa creada sau sa zica dl.Goe. Renuntati sa-mi anticipati asteptarile si/sau dorintele pentru a mi le implini pe loc sau pentru a mi le zadarnici de tot. Da? Sunteti aici pe cont propriu. Ca-n viata.

        • CMM said

          Acum mă plagiati.

  9. CMM said

    Acu, pe bune.

    Exista experimente interesante care arata cum sunt infantilizati bolnavii in spitale, ori cum se pun diagnostice rapide pe simptome ce pot fi usor mimate, iar apoi cata inertie au cadrele medicale din spitale sa modifice acel diagnostic dupa o perioada de observare, in care „pacientul,” cercetatorul care le simuleaza, chiar arata ca nu le mai are.

    Ar mai fi miscarea antipsihiatrie, sloganul NU VREM PROZAC VREM IUBIRE…etc.

    Ar mai fi problema „detinutilor de constiinta”, asa ca Goe inchis uneori.

    Ar mai fi oameni cu tulburari psihice ratacind pe strazi fara nici un ajutor.

    Ar mai fi esecul spectaculos al Asociatiei psihiatrilor liberi, asa cum se duc spre rosu toate initiativele bune ajunse de la altii la noi.

    Iar am umplut o pagina, stimate domn Goe.

    Iertare, iertare,iertare, de trei ori iertare!

  10. CMM said

    Da, si ar mai fi Diminuarea de pe aceasta Arca, gandita ca un dragut spital de nebuni.

    Regula „Matriosca”: spital de nebuni in spital de nebuni in spitalui de nebuni. Regula fractalica, dezxvoltare la infinit…

    A se citi si Gilbert Durand, simbolurile incastrarii parca…da, da!

    Incastrati in voi si in arca, revizuiti-va, diminuativa, revizuiti-va!

    O, n-am timp sa dezvolt si n-am parte de nici o compatimire, ca vine GOE DIMINUATORUL!

    • Lost said

      Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri
      O boală letală: vanitatea

      Nu scapă nimeni. Sau aproape nimeni. Loveşte în proşti (care devin fuduli) ca şi în deştepţi (care devin proşti). Sminteşte, în egală măsură, pe urîţi şi pe frumoşi, pe talentaţi şi pe netalentaţi, pe credincioşi şi pe atei, pe politicieni şi pe „simplii cetăţeni“, pe laici ca şi pe aparţinătorii clerului. Reuşeşte să transforme complexele de inferioritate în complexe de superioritate, încurajează impostura, amputează simţul ridicolului, inhibă orice urmă de umor, de decenţă, de generozitate. Eul propriu pîrjoleşte totul în jur: realitatea devine materia primă a unor ambiţii private, ceilalţi devin adversari sau unelte, viaţa nu mai e trăită decît ca o mare ocazie pentru un cult egolatru. Cazurile de vindecare sînt rare. E nevoie de efectul trezitor al unui eşec de proporţii, de vreo suferinţă destrămătoare, de uitarea de sine a unei îndrăgostiri absorbante sau a unei radicale schimbări de destin. De regulă însă, şi eşecul e citit tot în cheia vanităţii: sînt de vină ceilalţi, ţara, veacul, soarta. Iar dacă, prin concursul capricios al împrejurărilor, vanitosul ajunge, totuşi, în vîrful piramidei, oficiul lui va fi mereu pîndit de abuzul autoritar. Orice vanitos are în raniţă bastonul de
      dictator.
      Trebuie, totuşi, să admit că vanitatea e mai aproape de utopia de sine a intelectualului decît de metabolismul lăuntric al „omului simplu“. Un ţăran vanitos păstrează, în exerciţiul vanităţii sale, o anumită candoare. Nu poate fi luat prea în serios şi, în general, nu face victime. În plus, rareori ajunge în poziţii publice care să dea frîu liber unei pernicioase dilataţii de sine. Cît despre tîrgoveţul obişnuit (de la funcţionărime la veleitarii luptei politice), el îşi trăieşte vanitatea mai degrabă ca lăcomie. Lăcomie de bunuri, de însemne ale reuşitei sociale, de privilegii. Intelectualul vanitos trăieşte mai puţin în lăcomia de cîştig, cît trăieşte într-o desfigurantă lăcomie de sine. Ataşat pînă la pasiune de calităţile sale, de îndreptăţirile sale, de mintea şi de farmecul său, de competenţa sa, de performanţele sale, el vrea să scurtcircuiteze drumul spre statuie, spre demnităţile ultime, spre recunoştinţa obştească. Şi cu cît e mai pornit, mai nărăvit, mai hămesit, cu atît e mai ineficient şi mai dezamăgitor. Inşii cei mai inteligenţi ajung să fie, din cauza vanităţii, de o monumentală prostie. Inadecvaţi, nerealişti în deciziile lor strategice, din ce în ce mai caraghioşi în defilarea lor arogantă dinaintea „mulţimii“, ei pierd, cu aere de învingători, toate bătăliile. Hipersensibili la linguşeală şi opaci (cu o mină ofensată) la orice observaţie critică, asemenea indivizi sînt greu de ajutat. Nu pricep cum de te poţi îndoi de excelenţa lor, de anvergura lor providenţială. Oricum, ei ştiu mai bine decît oricine ce au de făcut. Curăţată de toxina vanităţii, intervenţia lor în viaţa publică ar putea fi, într-adevăr, esenţială, salvatoare. Dar sabotată de vanitate, ea nu face decît să încurce lucrurile, să înşele toate aşteptările, să sporească haosul din jur.
      Derapajul şi falimentul multor vieţi se explică prin nebunia latentă a vanităţii. Există femei frumoase pe care vanitatea le schimonoseşte fizic, există premianţi care ratează cariere onorabile pentru că alunecă într-un sterilizant narcisism, există cupluri care sucombă din cauza unor intratabile accese de vanitate, de ţîfnă auto-complezentă (de ambele părţi). Dizolvantă la nivel individual, vanitatea nu e mai puţin primejdioasă la nivel colectiv. Vanitatea de partid, combinată cu impure interese de grup, pune cu uşurinţă între paranteze problematica adevărată a ţării şi a naţiunii. Vanitatea naţională, la rîndul ei, hrănită de un provincial excepţionalism etnic, poate, de asemenea, produce monştri.

      Succesul stimulează, inevitabil, vanitatea, anesteziind simţul deşertăciunii. Dar şi insuccesul e, pe această linie, catastrofal: e urmat, mai întotdeauna, de irezistibile valuri de frustrare, în care mania persecuţiei, invidia, ura de toţi şi de toate ajung să frizeze patologia. O formă perfidă a vanităţii se exprimă în convingerea că ea este, preponderent, viciul altora. Dar repet: în fapt, nu scapă nimeni de ea. Sau aproape nimeni. O vom simţi, pe pielea noastră, pe 9 decembrie. Şi după.

    • SALONUL 6 said

      CMM te simti foarte bine aici, ca acasa!

      • CMM said

        Această postare reprezintă reactia Echipei Arcei la stress. Mai precis, un ecou la postarea mea de pe pagina O CE VESTE MINUNATĂ!

        Multumesc, să fie primită!.

        • Dl.Goe said

          Stimata doamna

          Fara sa va dati seama intuitia d-voastra a functionat correct dar in exces, intr-o masura care intrece orice anvergura a asteptarilor d-voastra. Da, intr-adevar, toti cei cu care va „con-fruntati” si cu care „inter-actionati” sunt membri ai echipei „(b)Arca lui Goe” (corolar subsidiar: cmm este membra in echipa) si cu totii re-actioneaza specific si punctual la stresul produs de fiecare in parte, precum si nespecific si global la stresul rezidual (remanent) din aerul Arcei, dar si la cel obtinut ca rezultanta vectoriala (dupa regula paralelogramului si dupa regula burghiului drept) prin combinarea tuturor stresurilor produse individual si a celui rezidual (remanent), rezultanta care excede cu mult dar cu mult (sub aspect calitativ) simpla insumare sau punere in comun a stresurilor componente. Ca dovada ca insasi domnia voastra a/pareti foarte stresata. Totusi trebuie sa va atrag atentia (in fapt nu trebuie, asa vine vorba, dar, tot in fapt fiind vorba de o favoare pe care v-o fac pentru ca-mi sunteti simpatica) ca tendinta de a forta interpretari simpliste in mod repetat si in mod repetat false denota… Denota. Suferiti de boala demascarilor pe calea datului in gropi (v-ati asumat se pare rolul de a de-conspira fapte si personaje pe si de pe (b)Arca lui Goe) ceea ce va ocupa tot timpul. Sau aveti impresia ca cine a dat odata intr-o groapa mare poate sa tot dea apoi in gropitze fara riscurile de rigoare? Trec peste riscurile legate de ireversibila uzura a amortizoarelor telescopice pe care le aveti in dotare pentru a mentiona un risc mult mai grav: uitarea. Tinandu-va d-voastra de cioace prostesti, d-lui Goe (un superficial sadea, fara memorie si fara compatimire) o sa i se stearga din minte semnele inteligentei d-voastra in absenta unei aprovizionari cat de cat ritmice si atunci, inevitabil, va incepe sa va treateze inadecvat in raport cu ceea ce stim astazi c-ati fi. Cand va pre-faceti aveti grija sa nu de-veniti. Zic si eu. Dar e facultativ pe portativ sa va schimbati sau sa va pastrati partitura. Sol-sol-sol. Sol-bemol.

        • CMM said

          Diminuare de tipul A II 1, cu toate manipularile mentionate la acest punct.

          Nou, specific: încercare de intimidare prin amenințări.

          Diminuare de tipul B II 1: „toți sunt membri ai echipei, la gramada”. Cei ce administreaza, cu multe nicknames, si cei ce posteaza.

          • arcaluigoe said

            Nu va pot spune decat atat: de fiecare data cand ati purces sa dati in vileag suspiciunile pe care le aveati in legatura cu polimorfismul la care s-ar deda „dl.Goe et Co” v-ati inselat. De ma credeti, de nu ma credeti. Faptul ca va ofer aceasta informatie in mod gratuit, este, recunosc, un semn de slabiciune pentru d-voastra, un semm de recunostinta in compensare. O sa va explic pe alt fir.

        • CMM said

          Ooo, ați uitat: „Dl.Goe spus

          octombrie 2, 2012 la 7:37 pm 0 1 Rate This
          Evaluarea evaluatorului? Alta? Pai asta ce-i? Asta de fata, care-l evalueaza doar in mod aparent pe prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, chiar pe evaluator il evalueaza, ca sa se vada câte parale-i face pielea in vorbirea virtuala. Va rog sa nu va lasati inselat/å de aparente. Evaluatorul face exact atâtea parale câte rezulta din intensitatea si calitatea sentimentului pe care a reusit sa-l trezeasca in cel (acela) pe care a reusit sa-l atraga spre sine, sub de orizontul evenimentelor gestionate pe arca (local sau prin porturi). Pe acesta (si nu pe altul) a reusit dl.Goe la un moment dat sa-l atraga pe Arca si pe acesta (si nu pe altul) a reusit sa-l “impresioneze”, acestuia a reusit sa-i smulga atâta sentiment (si nu mai mult) de atâta calitate, eeee, si acestea spun totul despre evaluator si nimic (dar nimic) despre prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe. Prin urmare orice sugestii, contestatii, reclamatii, si/sau corectii, desi sunt oricand binevenite, mare efect nu pot avea in media generala de absolvire cu care evaluatorul va absolvi si va fi absolvit, credem noi”.

        • CMM said

          Multumesc pentru pretioasa informatie.

  11. CMM said

    Intertextualitate:

    „Plin de gol”

    Vorba lui G. Bachelard, putem vedea apă si in cer.
    Important e sa simtim ca ne leganam, e vorba de psihismul elementului.

    Si plin in gol zic eu. Cu psihism elementar.

    D-LE GOE, M-AM STRADUIT SA CONTRIBUI LA BULIBASIREA ARCEI.
    CRED CA SALUTAR.

  12. Dl.Goe said

    O dedicatie adresata tuturor intelectualilor care-si serbeaza azi onomastica,
    precum si intelectualilor care il celebreaza pe Sf.Andrei
    ori macar il evoca:

  13. Radu Humor said

    Tunsoarea

    Intr-o zi un florar a mers la un frizer pentru o tunsoare. După tunsoare, el a întrebat despre factura lui, iar frizerul a răspuns, „Eu nu pot accepta bani de la tine, eu fac asta în folosul comunităţii în această săptămână.”Florarul a fost mulţumit şi a plecat din magazin.
    A doua zi când frizerul a mers sa deschidă atelierul său a găsit la uşa lui un „mulţumesc”, cărţi şi un buchet mare de trandafiri roşii, pentru el.

    Mai târziu, un poliţist vine pentru o tunsoare, şi atunci când el încearcă să plătească factura lui, frizerul a răspuns din nou: „Eu nu pot accepta bani de la tine, eu lucrez în folosul comunităţii în această săptămână. „Politistul a fost fericit şi a părăsit magazinul.
    A doua zi când frizerul a mers sa deschidă atelierul său, a găsit la uşa lui un „mulţumesc”, cărţi şi o duzină de gogoşi, pentru el.

    Apoi, un deputat a venit pentru o tunsoare, şi când a vrut să plătească factura lui, frizerul a răspuns din nou: „Eu nu pot accepta bani de la tine. Eu lucrez în folosul comunităţii în această săptămână. „Deputatul a fost foarte fericit şi a părăsit magazinul.
    În dimineaţa următoare, când frizerul a mers sa deschidă atelierul său a găsit o duzină de senatori şi deputaţi aliniaţi, în aşteptare pentru o tunsoare gratis.

    Aceasta, dragii mei prieteni, ilustrează diferenţa fundamentală dintre cetăţenii ţării noastre şi politicienii care-i conduc.
    Atât politicienii, cât şi scutecele trebuie schimbate cat mai des … pentru acelaşi motiv!

    O saptamana frumoasa!


    „Omul cu adevărat bun este doar cel care ar fi putut fi rău şi n-a fost „

  14. Goe,
    am diabet insulinodependent, stiu ce vorbesti. Pe d’alta parte, psihologia e o stiinta de care ma feresc; in Romania, in continuarea panseului tau de mai sus, 90% din psihologii existenti reusesc sa te tampeasca, in loc sa te vindece (stiu asta pt. ca am vizitat). In liceu mi se zicea Beavis…stii ce a zis Butthhead, cand i s-au pus niste poze ca alea din primul filmulet? „Dr: Ce iti inspira pozele astea? Butthead: Aaaaaa…..just a bunch of weird stuf?”. de (prea) multe ori, a psihologiza o situatie=a-ti plange de mila. Da, situatia spitaliceasca in Romania e asa cum o descrii; solutia? Eu zic ca privatizarea-i. Mai da si tu cu parerea, ca maine eu am examen, si-s iun stare de regresie 🙂
    Filmul nr 2 in schimb (banui ca) e minunat.

    • Dl.Goe said

      Eu nu descriu nimica, pacatele mele. Autorul textului (psihiatrul Vlad Stroiescu) o descrie ceva care necesita solutii. Nu le am. Eu am preluat textul pentu ca evoca in mod clar niste asemanari vagi (dar consistente) cu starea generala a natiunii. Puteam foarte bine sa recomnad vizionarea (in reluare) a ecranizarii romanului „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, dar am preferat aceasta scurtatura.

  15. Lost said

  16. Lost said

    http://spiritofbluefeather.com/2012/11/21/now-our-minds-are-one/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: