(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Romania. Alunecarea in minciuna. Alunecarea in adevar.

Posted by Arca lui Goe pe Decembrie 9, 2012

Democratia este intotdeauna aproximativa, imperfecta. Totalitarismul si el este intotdeauna aproximativ, imperfect. Anarhia poate fi cateodata perfecta. Haosul este singurul compatibil cu perfectiunea. Democratia si Totalitarisnul au intotdeauna limite (spre care converg asimptotic) si limitari (simptomatice). Haosul nu. Nu are.

Chiar daca Democratia si Totalitarismul sunt aproximative, totusi acestea nu pot fi niciodata confundate in mod obiectiv, pe baza formelor lor de manifestare observabile. Pot fi uneori confundate in mod subiectiv, prin incompetenta sau inadecvare intelectuala, sau prin manipulare.

Romania a iesit dintr-un Totalitarism imperfect si a intrat intr-o Democratie extrem de aproximativa. Perioada actuala este in mod dramatic afectata de o abatere majora, maximala, a continutului democratiei in raport cu normele specifice unei democratii ideale. Este o stare cautata, care s-a insinuat lent, progresiv, planificat, prin (a) cointeresarea sau pseudo-cointeresarea tuturor actorilor principali din piesa democratiei originale si (b) prin falsificarea insemnelor democratiei. Discrepanta dintre ceea ce este democratic si ceea ce se sustine ca ar fi democratic a ajuns la o anvergura similara cu discrepanta la care se ajunsese in anii din urma ai Totalitarismului comunist intre realitate (economica, sociala etc) si imaginea realitatii in versiunea oficiala. Desi Minciuna de azi nu este chiar la fel de gogonata ca si cea de atunci totusi faptul ca este acceptata si asimilata de mult mai multi o face sa fie comparabila ca adancime si grotesc. Semnele dramatice ale faptului ca democratia de la noi danseaza la marginea intelesului sau, la frontiera cu totalitarismul, rezida in acceptarea neputincioasa a compromiterii aparentelor. Democratiile, indiferent cat de aproximative ar fi, detin resurse rezonabile pentru pastrarea aparentelor chiar si in cazul situatiilor de abatere de la normele democratice. Faptul ca intr-o societate se manifesta neputinta pastrarii aparentelor democratice si ca mai mult decat atat, faptele respective sunt acceptat tacit de catre intreaga societate, trecute sub tacere sau chiar ovationate, denota atingerea unei limite extrem de periculoase. Dincolo de ea se afla catastrofa Anarhiei sau catastrofa Totalitarismului. Ori si una si alta. Si-ar putea cineva imagina cum ar fi ca, intr-o tara democratica, in America sa zicem (dar numai si numai pentru cei care nu prefera deja Rusia sau China) la alegerile prezidentiale sa existe o singura propunere de candidat? Cum ar fi ca data viitoare, la prezidentiale, conform regulii nescrise a alternantei la putere republicanii ar fi indreptatiti sa considere ca le-ar fi randul, si, ca urmare, democratii sa nu se mai deranjeze sa propuna vreun candidat? Sau cum ar fi ca-n aceeasi tara un referendum validat in mod oficial sa fie ignorat?  Ba mai mult, cum ar fi ca asemenea lucruri sa fie trecute sub tacere ori chiar apaludate de catre mase largi de cetateni entuziasti in urma cresterii pensiilor si ajutoarelor sociale cu 100 de dolari? Suntem deja in fata unei fantezii comice. Ei bine la noi sistemul ticalosit a reusit performanta sa dea aparenta normalitatii unor asemenea grozavii. Unii (se stiu ei care) ar putea crede ca performanta a fost reusita de catre sistemului ticalosit exclusiv pe baza manipularii si a intoxicarilor mediatice, ample si persistente. Nici vorba de asa ceva. Sistemul ticalosit a realizat ca propaganda nu e totul. Da, e necesara, indispensabila, chiar, dar nu-i suficienta. Sistemul ticalosit avea nevoie de complici puternici la numar si atunci a trecut de partea „poporului”. A muncit mult pentru asta dar a meritat. A circulat niste bani (cu dobanda) prin conturile poporului (pensii, ajutoare sociale, salarii bugetarea moca etc), fara nicio cheltuiala din buzunar (doar munca depusa pentru respectivele operatiuni bancare), si a reusit astfel sa-si faca o multime de complici pentru a-si asigura „majoritatea ceruta” (de catre aparenta normelor democrratice). Problema este ca sistemul a ametit si a inceput sa neglijeze salvarea aparentelor contand cam mult pe noul sau complice, aka, „poporul” (poporul muncitor, singurul care este indreptatit sa saza la masa). Sistemul Ticalosit conteaza pe Popor pentru a i se trece cu vederea incapacitatea de a mai salva aparentele. „Poporul” este cel care va repera cu mare usurinta onoarea nereparta a Sistemului Ticalosit.

In Romania pe baza unui Referendum validat, in acord cu un bun simt elementar si in acord cu starea natiunii (care este) Parlamentrul Romaniei ar trebui sa fie unul unicameral cu maximum 300 de parlamentari. (Si asa ar fi cam mult in raport cu resursele de personal calificat disponibil in interiorul natiei). Personajul care a promovat masura a fost diabolozat cu succes. Secretara lui Dragnea are drum deschis spre Parlament). Precedentul a fost creat. A fost acreditata ideea ca rezultatele referendumurilor sunt facultative. Vivat democratia.

In Romania, conform Constitutiei Presedintele in exercitiul functiunii este cel care desemneaza candidatul la functia de Prim Ministru al Guvernului care urmeaza apoi (pe baza acelorasi norme democratice) sa fie validat sau invalidat in Parlamentul Romaniei. Dar presedintele actual este un om rau (s-a stabilit in presa si „poporul” a acceptat propunerea), prin urmare este cat se poate de democratic sa se procedeze la o derogare prin care Presedintele sa fie scutit in mod tacit de aceasta indatorire. Democratic a devenit ca Partidul sa-l numeasca direct pe Primul Ministru. Doua principii fundamentale sunt astfel incalcate. Este practic eliminat principiul controlului reciproc intre puterile statului. Partidul propune, partidul valideaza, partidul e in toate. „Poporul” este de acord. Daca Presedintele nu este de acord cu atat mai rau pentru el. Inseamna ca nu intelege democratia si trebuie sa suporte consecintele: asasinarea politica asistata (asistata de catre „popor”).  Un alt principiu al democratiei se refera la pluralism, la libetatea de a alege. Presedintelui, indreptatit prin Constitutia Romaniei sa desemneze primul ministru nu i se da nimic de ales, nimic de desemnat. El are nu de desemnat (dintre un minim de doi) ci de consemnat un „Unul”, care este, vai, Victor Viorel Ponta, (… … …).  „Poporul” este de acord. Asadar singura piedica in calea democratiei a ramas Traian Basescu. Jos Basescu. Conform Constitutiei Romaniei functia de Presedinte se cumuleaza cu cea de Notar al statului, iar persoana care o ocupa este mandatata sa consemneze formal candidatul partidului pentru ca acesta sa poata sa fie validat de catre… partid. Orice abatere de la acest enunt se va considera incalcare a Constitutiei si va fi sanctionata ca atare.

P.S. Monologul de mai sus descrie sumar, in rezumat, in ce ar consta alunecarea in minciuna, prin raportatea democratiei originale la democratia ideala. Dar, in fapt, daca e sa stam drept si sa judecam drept, avem de-a face cu o alunecare in adevar. O sincronizare. Popoarele nu gresesc. Popoarele (si poporenii) stiu foarte bine ce fac. Sistemul ticalosit a inteles ca numai impreuna putem reusi, corupti mari alaturi de corupti mici (si prosti). Acesta este tristul adevar, poporul nu a fost pacalit. Poporul este complice. Chiar daca nu va stii sa aleaga varianta care l-ar avantaja pe el si pe copiii sai, totusi, in mod sigur va alege varianta care i se potriveste cel mai bine. Nu-i oare acesta spiritul democratiei? In sens strict etimologic. Celor care se confrunta cu aceasta realitate si o gasesc inacceptabila le se pot sugera, in mod democratic, cateva alternative: sinuciderea, darea pe brazda, emigrarea, resemnarea sau… coagularea in structuri care sa-si propuna reformarea poporului nu doar simpla lui captare electorala ciclica si/sau cointeresare in complicitate, in felul operat de catre sistemului ticalosit. Or mai fi si altele.

P.P.S. Frumos ar fi ca USL-ul sa ma contrazica si sa-i dea Presedintelui de ales/ de desemnat intre cateva variante de prim-ministru: Victor Viorel Ponta, Crin Antonescu, Ion Iliescu, Nicolae Dragnea, Adrian Nastase, Dan Voiculescu, Mircea Badea.  Ar echivala cu intoarcerea la democratie si progres: democratia bufå.

1

24 răspunsuri to “Romania. Alunecarea in minciuna. Alunecarea in adevar.”

  1. INTJ said

    @Dl.Goe – „Poporul … va alege varianta care i se potriveste cel mai bine.” … n-ar fi fost mai savuros daca ati fi condimentat nitel cu „mioritic”?

    p.s. lista propusa, e in ordinea sanselor de „reusita” (in caz ca chiar vine usl-ul cu propunerile respective)?

    • Dl.Goe said

      Specificul mioritic este de la sine… sub-inteles. In privinta listei de propuneri si intrucat premierul trebuie sa fie musai un VP este mult mai probabil ca lista candidatilor USL sa figureze in ordinea numerelor de pe tricouri:

      Viorel Padina (portar)
      Victor Pitzurca (fundas)
      Varujan Pambuccian (mijlocas – centru dereapta)
      Victor Ponta (extrema stanga)

  2. Radu Humor said

    Băi Goe,
    Obligaţiile de serviciu (ii) te fac să devii de un ridicol preţios pentru pungă,
    dar dezastruos pentru imaginea ta de om inteligent (cult în cap, cum te vedea cineva 😆 ).
    Ceea ce demonstrează că Nu !

    Iar cealaltă caricatură, c-ai devenit şi tu una, cu Palatul Parlamentului e jalnică :
    Dacă în locul lui pui Palatul Cotroceni ai un efect cu adevărat corespunzător cu realitatea !
    Numai că pentru a respecta adevărul ţi-ar mai trebui o mână care să „cuprindă” şi serviciile, 🙄
    Un A peste alt A, te faci de cacao pentru câţiva firifirici.
    Sau te pomeneşti că eşti doar şantajabil şi ameninţat cu tot felul de chestii icriste sau iicmriste 😉 ?
    Jalnic !

    • Dl.Goe said

      Si iata si discursul tipic al arhetipalului humor din popor (limbricus terestris) care vine si canta (la fiecare masa) acelasi vechi refren legendar (legendele limbricului) indiferent despre ce-ar fi vorba in propozitii. E patriot si presteaza gratis pe unde apuca. E antieuropean declarat. E calomniator auto-asumat. Dar… „omul” stiind (ca doar n-o fi chiar complet lipsit de ganglioni limfatici nervosi) ca refrenele lui uzate nu pot avea niciun efect (in niciun plan) singura explicatie a gurismelor sale de ferilizator al solului se explica prin nevoia de defulare. Intr-un plan superior insa, inaccesibil râmei, prezenta sa, atat de lasciv-ilustrativa, este absolut necesara pe (b)Arca lui Goe. Este obligatoriu sa se stie exact despre ce vorbim. Multumesc Radu Humor. Aveti dreptate. .

  3. Radu Humor said

    Un preot se desparte de parohia pe care a slujit-o timp de câteva decenii. Enoriașii hotărăsc ca la masa de adio să-i facă un cadou. Invită și un politician care să spună câteva cuvinte și să-i înmâneze preotului cadoul. Politicianul întârzie să-și facă apariția și atunci preotul încearcă să umple timpul povestindu-le enoriașilor câteva amintiri:“Prima mea impresie despre parohia aceasta a fost îngrozitoare și s-a datorat celei dintâi spovedanii pe care am primit-o aici. M-am temut că am ajuns într-un loc teribil, căci omul care mi s-a spovedit cel dintâi mi-a mărturisit că fura aparate de radio și televizoare, că șterpelea și pensiile părinților, că deși avea nevastă și trei copii, trăia cu soția șefului. Fusese implicat, spunea el, și în spargerea unei bănci. În plus, îi transmisese sorei sale mai mici o cumplită boală venerică.

    Am rămas înmărmurit! Dar după aceea i-am cunoscut și pe ceilalți enoriași. Erau cu totul altfel decât acel om pierdut. Pot să spun că parohia aceasta este una formată din oameni corecți, responsabili, cu valori morale, credincioși și cu frica lui Dumnezeu, oameni cu totul altfel decât acel om care, deși nu l-am mai văzut de atunci, aud că a rămas așa cum l-am cunoscut – un om fără niciun Dumnezeu. Anii trăiți aici au fost minunați …”

    În acest moment sosește politicianul, se scuză rapid pentru întârziere și își începe discursul astfel:

    “Niciodată n-am să uit venirea părintelui în parohia noastră… De fapt, am avut norocul să fiu primul care i s-a spovedit. Nu-i așa, părinte?”

    S-a apucat Dorin Tudoran să dea o anecdotă, de altfel mai de mult cunoscută, cu un politician şi un popă şi toată floarea cea vestită a Certocraţiei a sărit, deocamdată cu degetele, nu cu picioarele pe slujbaşii Domnului, până la cel mai prea fericit dintre ei , Patriarhul Daniel !
    Despre politicieni, până la această oră, nici pâsss 😉
    Se aşteaptă probabil măcar exitpolurile, dacă nu chiar rezultatele finale!
    Că vorba aia, popa ce-ţi poate face mai mult decât să nu te-ngroape ( şi dacă te încăpăţânezi să trăieşti, îi poţi manca tu colacul !), pe când un politician te poate îngropa nu numai pe tine, ci pe toată familia ta.
    Sau dacă se strâng mai mulţi, îngroapă tot neamul ….românesc :mrgreen:
    Măcar în datorii, cum au făcut-o până acum 🙄

  4. Radu Humor said

    Mie mi-e frică să nu cedeze ai noştri şantajului lui Băsescu şi să-i bage-n Parlament şi pe ăia de la ARD :
    La mica înţelegere
    Că altfel, la prezenţa asta scăzută, alde MRUnguent, Blaga, Udrea, nu intră nici cu troiţele ridicate,
    nici cu slujbele rabinului din Buhuşi 🙄

  5. Dl.Goe said

    Rezultatul alegerilor dincolo de politica: acolo unde cu adevarat doare
    de Vlad Mixich HotNews.ro
    Luni, 10 decembrie 2012, 18:11 Actualitate | Opinii

    Vlad Mixich
    Foto: Cristian Stefanescu, Deutsche Welle
    ​Victoria covarsitoare a USL-ului ramane o chestiune eminamente politica. Iar politica, desi importanta, nu este esentiala pentru viata unei comunitati. Esentialul il putem intrezari intr-un detaliu al alegerilor de duminica: rezultatul final din Colegiul 8 Bucuresti. Acolo putem admira, in incontestabila sa realitate, cel mai dureros esec al Romaniei ultimilor ani.

    Doi candidati au concurat pentru un post de senator in Colegiul 8 din Bucuresti, cel mai cosmopolit oras romanesc. Partidele din care provin cei doi nu sunt importante pentru ca puterea unuia transcende orice grupare politica romaneasca, iar destinul celuilalt nu a fost pana acum legat de vreun partid.

    Iulian Craciun este un tanar IT-ist de 34 de ani, cu o afacere de succes si o boala (atrofie spinala musculara) care desi i-a invins trupul, nu i-a sufocat inteligenta. Dan Voiculescu este un politician de 66 de ani, putred de bogat, un informator al Securitatii comuniste care a facut bani atat in epoca lui Ceausescu, cat si in cea a lui Iliescu.

    Si Craciun si Voiculescu sunt doi oameni deosebit de puternici, dar puterea lor este din stofe cum nu se poate mai diferite: una vine din trecutul sulfuros al Romaniei staliniste, cealalta din viitorul ordonat al Romaniei europene. Pusi sa aleaga intre cele doua feluri de putere, bucurestenii au ales-o pe cea a securistului bogat si batran. Cu o majoritate covarsitoare (aproximativ 70% din voturi).

    „Problema Romaniei este ca a iesit din societatea traditionala, dar o buna parte a locuitorilor ei n-au intrat inca in modernitate, in tot cazul nu in cea de factura occidentala”, scrie Lucian Boia in ceea ce este cea mai oportuna carte a anului („De ce este Romania altfel?”).

    Constatarea lucida a istoricului ne poate explica de ce un personaj care in Occident ar avea sanse reale sa castige o astfel de confruntare electorala, in Romania este strivit sub greutatea voturilor acordate boierului gras si imbatranit in viclesuguri.

    Dar de ce dupa sase ani de europenitate organizationala Romania ramane blocata in santul dintre satul traditional si orasul modern? De ce la un deceniu de la deschiderea larga a portilor Occidentului, romanii raman astazi cel mai greu definibil popor de pe continent: nici oraseni dibaci, dar nici tarani cinstiti?

    „Poporul nostru e lenes si grobian, ca altfel n-ar fi ajuns sa voteze un plagiator” – asa gandesc (si uneori chiar verbalizeaza) in aceste zile multi dintre romanii deja occidentalizati si activi social. Ei nu sunt multi, formeaza o clasa subtire si sufocata intre marea mahala si groasele vile ale oligarhiei scoborate direct din copacul comunist. Desi nu pot strange mai mult de 10% din votul politic, se incapataneaza sa-si indrepte mare parte din atentie si energie asupra politicii, numindu-se emfatic „dreapta romaneasca”.

    In van, caci schimbarile pe care reusesc sa le produca sunt dependente de sprijinul occidental si fragilizate in absenta unei fundatii serios plantate in societate. „Occidentalizarea, aplicata exclusiv la nivelul elitelor, n-a facut decat sa adanceasca falia culturala”, scrie Lucian Boia.

    „Abisul ce ne desparte de poporul de jos devine din zi in zi mai adanc”, scria si Titu Maiorescu, punand acelasi tip de diagnostic Romaniei de acum un secol. Privind prea mult in sus, spre fraiele guvernarii, clasa romaneasca occidentalizata (acel 10%) a omis intotdeauna sa incerce esentialul: desteptarea mahalalelor.

    Cine sa destepte mahalaua din Colegiul 8, explicandu-i ca a-ti turna rudele la Securitate e un pacat adanc? Televiziunile controlate astazi de interese politice? Cine sa-i invete pe copiii acelei mahalale ca a copia echivaleaza cu a-ti fura propria caciula? Invatatoarea care supravegheaza de ani de zile elevii la bacalaureat si stie ca „se poate”? Cine sa dea exemplul unei munci si meserii cinstite tinerilor din aceeasi mahala? Fundatia Dan Voiculescu?

    Mahalaua nu merge la Carturesti si nici nu este invitata la rafinatele conferinte ale elitelor occidentalizate. Mahalaua nu are bani de cursuri de dans si nici pentru revistele straine bune. Mahalaua nu stie sa voteze pentru cinste si adevar, ci pentru burtica si caldurica. Iar daca vrei sa destepti mahalaua, nu o astepti pe terasa unei case interbelice renovate. Mergi tu la ea.

    Acolo unde a mers Cristian Mungiu cu filmele sale purtate in caravana prin orasele mici de provincie. Acolo unde merge Ioana Avadani sa le povesteasca adolescentilor despre ce este libertatea cuvantului. Acolo unde a cantat Alexandru Tomescu in turneul cu „vioara lui Enescu la sate”. Acolo unde mama mea are o scoala de bune-maniere pentru fetele dintr-un dosit sat oltenesc. Acolo unde, in ciuda acestor exemple, merg prea putini, mult prea putini dintre romanii care alcatuiesc stratul subtire, sanatos dar speriat si comod al Romaniei moderne.

    Covarsitoarea victorie a lui Dan Voiculescu in Colegiul 8 este oglinda „abisului” care desparte mahalaua romaneasca de lumea subtire si buna a celor 10%. Primii pot tine Romania in loc, ceilalti o pot impinge inainte.

    Dar podul peste acest abis nu se poate construi prin politica. Si pana nu vom invata asta, ne ramane doar sa ametim privind o data la patru ani in intunericul lui.

    • Radu Humor said

      Bietul Iulian Crăciun a avut ghinionul că a concurat din partea ARD , scursura politică a Cotroceniului, nu că a avut un adversar ca Dan Voiculescu, un om de afaceri care face mai mult decât tot ARD-ul la un loc pentru tinerii din România acordând un număr impresionant de burse pentru elevi, studenţi şi doctoranzi .
      Iar faptul că niciunul dintre ceilalţi lideri focoşi (Anastase, Udrea, Blaga, Preda, MRU şi ceilalţi ) n-a reuşit să-şi câştige colegiile, dovedeşte din plin acelaşi lucru :
      Românii au identificat în ei pe adevăraţii duşmani, conştienţi sau involuntari ai nivelului de trai, al trădării intereselor naţionale în schimbul unor avantaje personale, mergând până la perpetuarea la putere cu orice preţ !
      Decât cu aşa intelectuali ( umflaţi cu pompa media la 10 % ), bursieri Soroş sau racolaţi altfel, ai căror idoli rămân Tismăneanu, Patapievici, dar mai ales Marx şi Engels, mai bine lipsă.
      Dispreţul acestui Micchix pentru mahalaua românească, de fapt pentru toţi cei care nu şi-au încovoiat spinările unor stăpâni din exterior, ale căror slugi se erijează în făptuitori de istorie în România, este urmarea blândului tratament ce li s-a aplicat până acum ( funcţii de conducere, posturi parlamentare, bani de la buget si altele, toate doar în schimbul înjurăturilor pe care le-au adus ca orice nesimţiţi celor care le-au oferit o pâine albă de ciugulit), punerea la punct prin rezultatele acestor alegeri, îi scoate pur şi simplu din minţi(le) şi aşa puţine şi tarate pe care le aveau !
      Dacă Mungiu n-ar fi atacat Biserica Ortodoxă Română, filmul său ce pedalează pe o tristă şi regretabilă tragedie petrecută într-un lăcaş mânăstiresc, n-ar fi interesat probabil nici pegra cinematografică occidentală !
      D-apoi să mai fie şi premiat 😉
      Poate doar vreo una dintre tinerele artiste românce să fii fost remarcată de vreun bătrân libidos din juriu,
      sau dintre sponsori :mrgreen:

      ” abisul” care desparte mahalaua romaneasca de lumea subtire si buna a celor 10%.” îl crează artificial tot felul de Mixnimici ca acest Vlad şi alţii ca el, care pentru a jigni România nu se sfiesc s-o vândă şi pe mă-sa !
      Ca produs publicitar, de data asta 🙄

      • Radu Humor said

        Pentru un observator obiectiv, cinismul cu care un tânăr, altfel merituos şi demn de tot respectul
        şi toată preţuirea, a fost aruncat în groapa leilor, în speranţa că vor aduce ceva puncte electorale
        unei formaţiuni muribunde, ar fi putut să fie un interesant subiect de dezbatere publică !
        N-a fost să fie !
        Din motive uşor subiective, dar greu remunerabile …..

      • Dl.Goe said

        Iata o declaratie interesanta a d-lui Radu Humor. Prin continut aceasta incearca sa acrediteze ideea ca majoritatea poporenilor care au acceptat sa manance cacat ar fi facut-o sub presiunea irepresibila a urii pentru Basescu (dragoste oarba). Prin finalul mesajului dar si prin insusi faptul ca mesajul a fost scris si portat aici, dl.Radu Humor dovedeste ca multi dintre acei poporeni or manca ei cu ura dar mananca si cu mare placere. TU esti ROMANIA bai limbricule?

    • stely said

      „Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, deputaţii contrabandişti… Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală”.(Octavian Goga -1916)

      • Dl.Goe said

        Cred ca Octavian Goga este unul dintre poetii favoriti ai d-lui Radu Humor. In schimb eu ii voi ramane in veci fidel lui Nenea Iancu. As mai zice sa nu va ingrijorati peste masura in legatura cu starea actuala a Romaniei. Ce e val ca valul trece. In mod fals s-a acreditat ideea ca ponderea politicului in viata indivizilor si a societatii este una colosala. Nu-i chiar asa. Romania va trece printr-o perioada rea dar acest rau nu se va resimti atata de pregnant la nivelul indivizilor si chiar institutiilor. Stapanii USL-ului nu vor apuca sa adanceasca si sa propage raul din ei.

        • stely said

          .Poezia a circulat astazi pe facebook .A fost distribuita de 2000 de ori. Am distribuit-o la rindul meu, gindindu-ma ca prietenii mei „feisbuccieni” au aceleasi sentimente de teama ,revolta si dezgust ca si mine. Am simtit nevoia de solidaritate si imbarbatare . Cred ca o mare parte din procentul de 16,7 % al ARD se gaseste pe facebook. Din cite se vede amicul d-voastra Mircea Cartarescu a fost extrem de optimist ,cind a spus ca vom fi mai multi. Spuneti ca ponderea politicului nu este atit de mare in viata indivizilor .Astazi ,aproape toata ziua am crezut ca este… Acum insa nu mai cred ,motiv pentru care nu mai sunt sunt atit de ingrijorata .Multumesc.
          p.s.”Aergistal – Hippronul va intelege si te va purta la acea destinatie.” 🙂 Poate maine sau poimaine . Imi place ce am citit pina acum .

        • Dl.Goe said

          Si totusi amicul meu (al nostru cuscra) Mircea Cartarescu nu s-a inselat in privinta procentului de romani cu profil european. Ceva imi spune ca diferenta pana la cei 25-30% se regaseste la renumaratoare printre cei aproape 60% dintre cetatenii care nu au votat. Absenta acestora din cifrele oficiale (dar numai si numai a acestora si nu a altora) se datoreaza partidului (ARD Amatoria). In rest nu. Lamentarile si blamarile unora (si altora) la adresa politicienilor „de dreapta” ca n-au stiut sa ofere electoratului ce si-a dorit (vezi de ex. Copacul din Padure si/sau Tufisul de la Corabia), adica paine si circ (asa dupa cum au procedat castigatorii) sunt simple prostii, efecte colaterale remanente produse in minti fragile de catre desantata propaganda pro-USL. Ramam la parerea ca nu s-a intamplat decat ceea ce trebuia sa se intample spre exorcizare (si ca alta varianta ar fi fost o amanare inutila a necesarei clarificari a d-lui Lazarescu, in acord deplin cu teoriile d-lui Lazaroiu).

          Intre timp, in paralel, distractia va continua si mai abitir. Suntem o tara trista plina de umor. Vin vremuri bune pentru cei care au simtul umorului.

  6. Dl.Goe said

    Fabulos:

    Gigi Becali a dezvaluit, luni, ca 12 dintre viitori parlamentari PP-DD au fost „infiltrati” in formatiunea lui Dan Diaconescu de catre un fin de-al sau. „Eu voi conduce PP-DD in Parlament”, a declarat Becali.

    „PP-DD va fi al lui Becali. Eu o sa devin liderul, ca sunt baiat destept si ca stiu politica. Tot PP-DD trebuie sa fie folositor tarii. Eu o sa-i atrag pe acesti oameni ca sa fie benefici petru Romania. Astazi am vorbit cu patru dintre ei, iar azi-noapte cu doi din PDL”, a declarat Becali la Romania TV.

    Solicitat sa ofere amanunte, Gigi Becali a dezvaluit ca 12 dintre cei care au devenit parlamentari ai PP-DD au fost „infiltrati” de catre un fin de-al sau.

    „Vreo 10-12 i-a bagat finul meu Pandele, i-a inflitrat la PDL. A mai bagat si altii, sunt multi infiltrati. Eu o sa am cel putin 30”, a subliniat Gigi Becali.

    Omul de afaceri a sustinut ca numai grupul parlamentar al PP-DD il va controla, ci si pe cel al minoritatilor, alaturi de alti cativa parlamentari ai PDL.

    „Tot ce fac este pentru alianta USL si pentru tovarasii mei. Eu fac ceva care sa fie folositor aliantei. O sa iau si minoritatile, care trebuie conduse. Eu o sa fiu cavalerul luminii in Parlament, eu o sa conduc minoritatile, PP-DD-ul si cativa din PDL”, a spus Becali.

    In aceste conditii, Gigi Becali a spus ca USL nu mai are nevoie de o alianta cu UDMR pentru schimbarea Constitutiei. „Daca UDMR va fi cooptat la guvernare, a doua zi imi dau demisia si din USL si din PNL. Inseamna ca sunt ca ceilalti, cu compromisul”, a spus proaspatul parlamentar.

    Becali: Peste patru ani oamenii de valoare vor candida la formatiunea politica care eu sunt

    Omul de afaceri a promis ca, pornind de la acest grup, va reconstrui dreapta romaneasca.

    „Eu, imediat, construiesc o forta politica de dreapta. Asta va fi misiunea mea, eu voi construi dreapta romaneasca, o sa vedeti. Peste patru ani de zile, daca nu esti doctor, profesor universitar, academician, avocat, nu te pun pe lista nici daca mori. Peste 4 ani, in Parlamentul Romaniei trebuie sa fie numai oameni cu studii universitare. Eu sunt imparat, nu am nevoie de studii, eu sunt uns de Dumnezeu”, a specificat Gigi Becali.

    Intrebat daca va constitui un nou partid politic, Becali a raspuns ca toti acesti „oameni de valoare” vor candida la „formatiunea politica care eu sunt”.

    Becali a adaugat ca va purta, in curand, o discutie in acest sens cu presedintele PNL Crin Antonescu, pentru „pune lucrurile la punct”.

  7. Dl.Goe said

    O propunere interesanta, de perspectiva:

    Pambuccian propune Parlament online. Cheltuielile ar fi reduse la 20%

    Liderul grupului minoritatilor nationale din Camera Deputatilor, Varujan Pambuccian, s-a pronuntat, vineri, pentru infiintarea unui Parlament „online”, care ar permite reducerea costurilor functionarii Legislativului la 20 la suta.

    El a facut aceste declaratii, intrebat despre cum crede ca va functiona viitorul Parlament, care va avea un numar de 588 de membri.

    „Nu cred ca o sa fie mai complicat decat a fost pana acum. In ceea ce priveste cheltuielile, eu voi reitera o propunere mai veche, pe care am facut-o in Parlamentul trecut. Putem trece la un Parlament online, in care oamenii stau in circumscriptii, iar metodele de comunicare sunt foarte simple: putem folosi un sistem de video-conferinta, cu un ssitem de vot integrat si posibilitatea gruparii celor care se consulta”, a sustinut deputatul.

    „Te poti consulta foarte usor, foarte repede si fara sa te auda cineva cu colegii de grup parlamentar”, a fost de parere acesta.

    El a aratat ca grupul sau parlamentar are in stanga Puterea si in dreapta Opozitia.

    „E destul de greu sa te consulti in timpul votului. Pe cand, intr-un sistem de genul acesta, chestiunea aceasta ar fi rezolvata. In plus, cheltuielile ar ajunge undeva la 20 la suta din costul actual al Parlamentului”, a tinut sa precizeze Varujan Pambuccian.

    Potrivit afirmatiilor sale, parlamentarii ar putea sta in circumscriptii, alaturi de electorat, iar cheltuielile nu numai ca nu ar exceda bugetului Parlamentului, dar ar fi aproximativ o cincime din bugetul anului trecut.

    „Parlamentarii ar putea sa ia cuvantul prin video-conferinta, sa voteze, sa nu aiba foarte multe scuze pentru absente”, a adaugat el.

  8. Relu said

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/dezvaluiri-mogulul-voiculescu-a-pus-haite-de-postaci-sa-i-faca-propaganda-pe-site-urile-1.html

    • Dl.Goe said

      Ca a pus postaci (contra-cost presupun) poate fi stimulativ pentru piata muncii la negru, dar cu mult mai grav este faptul ca exista armate de zeci de ori mai numeroase de postaci si bloggri care-l slujesc pe Dan Voiculuescu pe gratis (in virtutea inertiei, 😉 a prostiei, ticalosiei si a altora asemanatoare calitati umane). Cred de exemplu ca amicul meu Radu Humor n-a vazut niciun ban din toata afacerea. Si nici Viorel Abalaru ori altii asemenea lor. Iar asta ramane o nedreptate.

  9. Dl.Goe said

    Toate comentariile acuzator-masochiste de după votul de duminică, de tipul „românii au ce merită; au votat distrugerea ţării; o să afle în curând, pe propria piele, la ce dezastru economic şi jaf au spus «da» când au pus ştampila pe USL…”, ignoră un detaliu esenţial: cifrele. Mai precis, numărul absolut de voturi obţinut de fiecare partid în parte. Acesta, şi nu procentul de mandate, este cel relevant pentru a înţelege care este problema de fond, care sunt cauzele ei şi, implicit, unde trebuie căutate soluţiile.

    Când spui că 60% au votat USL şi 15% partidul OTV şi că peste 80% din viitorii parlamentari aparţin acestor partide, pare îndreptăţit să concluzionezi că „românii”, în cvasitotalitatea lor, au luat-o razna. Şi că în modul cel mai autodistructiv şi iraţional cu putinţă au decis să se dea pe mâna celui mai toxic amestec de politicieni infractori, semianalfabeţi, demagogi, cinici şi iresponsabili care au condus România vreodată.

    Realitatea este însă că USL a fost votată de 4,4 milioane, iar partidul lui Diaconescu de 1 milion de cetăţeni. Pot fi consideraţi cei 5,4 milioane de români care au optat pentru USL şi PP-DD ca fiind purtătorii de mandat democratic pentru alţi aproape 10 milioane care nu au ieşit la urne şi alături de care formează cifra ce reprezintă 80% din totalul cetăţenilor cu drept de vot?

    În mod practic, da. Aşa funcţionează democraţia. Cei ce nu merg la vot se dau pe mâna celor ce o fac. Îşi cedează dreptul de reprezentare în Parlament şi, o dată cu ea, puterea de a influenţa concret direcţia în care este condusă comunitatea. Chiar şi aşa însă, este un abuz să clamezi că 80% din românii cu drept de vot, adică 15 milioane de oameni, vor să fie conduşi de modelul de politician corupt şi incompetent reprezentat din abundenţă în USL şi PP-DD. Chiar peste 90%, dacă îi punem la socoteală şi pe cei care au votat ARD din dragoste neţărmurită pentru primarii săi penali, sau pentru foştii miniştri ai PDL care şi-au dat din plin măsura profesionalismului pe spinarea noastră.

    Cui îi foloseşte mistificarea realităţii exprimate de cifrele absolute? În primul rând, USL-ului. Ei au tot interesul să interpreteze „votul covârşitor” ca pe un semn al voinţei întregului popor deoarece legitimitatea obţinută în urma acestei echivalări abuzive poate servi drept justificare pentru alte abuzuri.

    „Ce nevoie avem de luptă anticorupţie când, iată, 80% din români nu au avut nici o problemă să voteze până şi condamnaţi definitiv, cum este deja celebrul liberal din Botoşani, Verginel Gireadă?”

    Sau de ce să ne batem capul cu mofturi precum sancţionarea plagiatului, câtă vreme, potrivit chiar marelui învingător al acestor alegeri, Victor Ponta, „aşa suntem noi, plagiatorii, mai votaţi”?! O declaraţie care spune nici mai mult, nici mai puţin decât că votul bate legea şi că, implicit, cu cât votul e mai mare şi mai tare, cu atât legea, regulile de orice fel pot fi călcate şi mai tare în picioare. Context în care una este să invoci de partea ta 4,4 milioane de voturi şi alta o susţinere de 66%.

    Ce valoare mai au parteneriatele cu Uniunea Europeană şi SUA, câtă vreme „o majoritate zdrobitoare” a votat o alianţă care, în vară, a şters pe jos cu principiile care stau la baza lor? Iar dacă majoritatea „covârşitoare” a dat un vot de blam celor ce susţin imperativele cooperării cu aliaţii occidentali – statul de drept, independenţa justiţiei, eficienţa instituţiilor care controlează politicienii şi înalţii funcţionari -, nu este clar că, de fapt, poporul a dat un vot de blam chiar şi acestor parteneriate?

    Şi dacă aşa stau lucrurile, ce îi împiedică să interpreteze la un moment dat că, de fapt, poporul s-a pronunţat indirect pentru alte parteneriate?

    Victoria USL este categorică. Ea a fost obţinută însă cu doar 4,4 milioane de sufragii, adică prin verdictul a mai puţin de un sfert din cetăţenii cu drept de vot. Ceea ce a făcut-o cu adevărat „covârşitoare” nu a fost un presupus ataşament brusc şi cvasiunanim al românilor faţă de liderii social-liberali, orbirea totală în faţa antimodelelor politice pe care le-au pus pe liste sau o inexplicabilă dorinţă perversă de autoflagelare, ci absenţa unei forţe politice suficient de convingătoare ca să fie considerată o alternativă reală la USL, capabilă să-i contracareze influenţa negativă.

    Nu cei 4,4 milioane de votanţi USL trebuie să ne îngrijoreze, ci pasivitatea altor câteva milioane de cetăţeni care, în trecut, cu diverse ocazii, au votat împotriva celor pe care i-au identificat ca forţe care se opun progresului României, drumului său pro-european şi pro-atlantic, sau ca apărători înverşunaţi ai corupţilor şi care duminica trecută nu au mai găsit motivaţia interioară pentru a-şi manifesta opţiunea şi au ales să stea pe margine.

    Doar din acest punct de vedere rezultatul alegerilor parlamentare este o catastrofă. Aici trebuie căutată problema, şi nu în altă parte.

    Numărul de voturi adunat de USL este mai mare decât cifra cumulată de PSD, PC şi PNL la parlamentarele din 2008, dar nu într-atât de mare încât să justifice saltul de la opoziţie la putere dominantă – plus 800.000 de voturi.

    Acest salt a fost posibil doar pentru că ARD (camuflajul neinspirat sub care liderii PDL au încercat să scape de resentimentele lăsate în urmă de o guvernare mediocră într-un moment de criză care cerea excelenţă) a pierdut la parlamentare jumătate din voturile pe care PDL le-a obţinut la alegerile locale, coborând de la 2,5 milioane la 1,2 milioane de voturi.

    Paradoxul este că, în ciuda nemulţumirii generate de tăierile de salarii şi ajutoare sociale, a prăbuşirii dramatice în sondaje, a protestelor de stradă din ianuarie şi a ieşirii de la guvernare, PDL a reuşit în iunie să-şi conserve aproape intacte rezultatele de la localele din 2008. 2,6 milioane de voturi atunci, 2,5 milioane în 2012.

    Cum se explică faptul că votanţii PDL nu şi-au abandonat partidul după patru ani la putere, care au adus o erodare masivă a popularităţii (potrivit sondajelor, cel puţin), în schimb au făcut-o şase luni mai târziu, după ce au avut ocazia să constate că USL le întrece şi cele mai negre aşteptări?

    Nu ar fi fost mai logic să se întâmple exact invers? Adică, PDL să piardă în iunie un procent semnificativ din voturile pe care le obţinuse la localele din 2008 şi, în schimb, să recupereze în decembrie măcar o parte din susţinere, mai precis a celor care au realizat peste vară că USL reprezintă un pericol şi mai mare?

    Într-o altă ţară, da. Cu un alt partid, poate. Explicaţia e destul de simplă şi, de altfel, a şi fost expusă în ultima şedinţă a PDL: după pierderea puterii executive, adică a controlului asupra alocărilor bugetare, foarte mulţi dintre primarii partidului au trădat.

    Chiar şi rezultatele obţinute în iunie, pe hârtie, au fost înşelătoare. Pentru că, deşi voturile au fost contabilizate la PDL dacă au fost date pentru primari sau consilieri care au candidat sub sigla lor, în realitate ele au o relevanţă politică minimă. Voturile pentru aceşti aleşi sunt obţinute de ei prin eforturi şi metode specifice – le ştiţi foarte bine – şi se transferă partidului, la parlamentare, doar în măsura în care interesele mai coincid.

    Ultima găselniţă este ca un primar trădător să nici nu mai schimbe oficial partidul, astfel încât formaţiunea aflată la putere să nu poată fi acuzată că dă bani doar aleşilor săi. E mult mai inteligent să împartă fonduri şi la primarii opoziţiei, dar cu precădere la aceia care la alegerile parlamentare au obţinut pentru parlamentarii lor mult mai puţine voturi decât au strâns pentru ei în iunie.

    În acest context, problema fundamentală este, de fapt, dublă. Prima: singura forţă aşa-zis de dreapta este PDL, deghizată sau nu în ARD. A doua: PDL continuă să mizeze, ca strategie electorală, tot pe reţelele corupte şi apolitice ale primarilor. Când PDL a putut să cointereseze primarii sau măcar să le ofere speranţa unor câştiguri viitoare, mecanismul a funcţionat şi partidul a rămas la putere. Când există pe masă o ofertă financiară mai interesantă, PDL pierde.

    Care sunt dezavantajele acestei reţete politice? Cine o promovează nu va fi în vecii vecilor o forţă progresistă. Reţelele mafiote ale aleşilor locali sunt la fel de nocive precum cele de la nivel central. Cine se bazează pe ele pentru a obţine voturi nu va avea nici un interes real să permită parchetelor şi serviciilor de informaţii să le destructureze. Cine extrage putere politică din votul cumpărat cu 50 de lei nu va susţine niciodată o reformă administrativă reală, care presupune obligatoriu scăderea numărului de judeţe şi de baroni locali.

    Şi, în final, cine practică un dublu discurs, înfierând corupţia unor primari ca Apostu, dar mizând pe voturile pe care aceştia le pot strânge cu ajutorul oamenilor care le colectează şpaga de la pieţari, nu va putea câştiga nici un vot de la milioanele de români care nu au mai ieşit la urne pe 9 decembrie dintr-o silă imensă faţă de tot ce se întâmplă în culisele politicii româneşti.

    Doar aşa se explică falia imensă dintre majoritatea celor ce l-au votat pe Băsescu în 2009 şi cei ce au mai votat PDL săptămâna trecută. Preşedintele a beneficiat fără doar şi poate de reţelele electorale locale ale PDL, dar PDL nu a mai primit decât foarte puţine dintre voturile celor ce l-au susţinut şi încă îl mai susţin pe preşedinte din convingerea că, în ciuda tuturor defectelor sale, a mişcat lucrurile în direcţia bună.

    Dovada: astă-vară, în ciuda apelului pe care l-a făcut pentru boicotarea referendumului, Traian Băsescu a beneficiat de un milion de voturi împotriva demiterii sale. Este de presupus că numărul total al susţinătorilor săi era cel puţin dublu. PDL a eşuat chiar şi în a-i atrage pe aceşti susţinători loiali ai preşedintelui, care altfel ar fi rezonat la ideea că o victorie majoră a USL va echivala cu ieşirea sa definitivă din scenă. De ce? Pentru că li s-a părut că orice alăturare cu Traian Băsescu îi va trage în jos.

    Povestea cu „victoria covârşitoare” a USL îi convine de minune până şi lui Vasile Blaga. Basmul cu masele de oameni hipnotizaţi de Ponta şi Antonescu, aidoma feseniştilor din 1990, îi oferă o scuză perfectă pentru propriul eşec. Când deznodământul poate fi pus pe seama unui tsunami popular, a unui vot iraţional, asimilat mai degrabă unei dezlănţuiri a naturii, el pare, în cel mai rău caz, o victimă.

    Practic, discuţia concentrată pe ideea aberantă că „proştii au închinat ţara USL-ului” deturnează atenţia de la prestaţia jalnică a echipei pe care a condus-o, care nu a anticipat dimensiunea trădărilor şi a noncombatului propriilor primari şi nu a găsit soluţii de contracarare.

    Atitudinea de resemnare fatalistă în faţa „catastrofei” USL-iste este cel mai prost răspuns la mesajul foarte limpede pe care l-au transmis românii. Cei care au votat, dar şi cei care au stat acasă.

    Problema nu se va rezolva niciodată de la sine, prin „deşteptarea” celor care au votat USL şi care, chipurile, vor realiza, confruntaţi cu probleme economice şi mai mari, că au făcut o greşeală votând-o. Astea sunt vise de oameni neputincioşi. Stânga, mai mult sau mai puţin coruptă, competentă, pro-europeană, pro-americană sau pro-rusă, va putea conta pe un potenţial de 5-6 milioane de votanţi încă multă vreme de aici înainte.

    Echilibrul politic va fi restabilit doar atunci când dreapta va găsi oamenii credibili şi discursul articulat prin care să-i convingă măcar pe cei ce au votat-o în trecut să o facă din nou. Şi va fi cu atât mai solidă cu cât va reuşi să smulgă din apatie mai mulţi cetăţeni care astăzi sunt convinşi că nici un politician nu îi va putea ajuta vreodată cu ceva.

    După cum a decurs vineri şedinţa de analiză a rezultatelor PDL, concluzia e una singură. Blaga şi colegii săi de generaţie sunt prea bătrâni să înveţe trucuri noi. Dacă la viitorul congres nu vor fi debarcaţi de pretendenţi cu o altă viziune (există vreunul?), maximul lor de performanţă va fi, probabil, să îşi ia înapoi o parte din primarii racolaţi de USL şi, alături de ei, să se stabilizeze la o cotă politică de 10-15%.

    Cei ce persistă în iluzia că PDL poate fi reformat din temelii de către o nouă echipă de conducere îşi pierd vremea. Structurile locale, mai ales, nu se pot lepăda peste noapte de rutina care le-a menţinut la putere atâta vreme şi nu vor accepta o revoluţie. Dacă nu vor reuşi să reziste presiunilor de la centru, vor dezerta şi se vor alătura colegilor care deja au trecut la USL. Iar fără infrastructură locală, la ce bun să te mai încurci cu un partid golit în mod deliberat de identitate, care a renunţat până şi la culoarea sa, doar ca să-şi piardă urma?!

    Şansa reală ca dreapta să devină o forţă politică de amploare, care să scoată la vot milioane de români, este un nou partid. În care să se regăsească şi puţinii lideri ai PDL care au făcut o figură onorabilă până acum, dar mai ales oameni noi, profesionişti, care să intre în politică cu aceleaşi principii pe care şi-au clădit cariere de succes.

    Demisiile lui Cristian Preda şi Sever Voinescu ar putea fi un prim semn încurajator că vremea naivităţilor, dar şi a comodităţii, a trecut. Rămâne de văzut ce va face Monica Macovei, dar mai ales câţi dintre cei ce astăzi se declară revoltaţi de victoria USL se vor implica pentru a pune umărul la construcţia unui partid care să câştige prin prezenţa la vot a susţinătorilor săi, nu prin absenţa unui rival autentic.
    Trădarea care a făcut posibilă victoria USL – DAN CRISTIAN TURTURICA

  10. Dl.Goe said

    Cateva observatii despre Guvernul Voiculescu

    de Dan Tapalaga HotNews.ro Miercuri, 19 decembrie 2012, 21:29

    Guvernul Ponta II este, la o analiza atenta, Guvernul Voiculescu. Avatarurile sale politice – Liviu Dragnea si Crin Antonescu – stapanesc zonele financiare si de control din noul guvern rezultat dupa alegerile din 9 decembrie 2012. Victor Ponta a ramas sef in Guvern doar cu numele. Partidul, si asa controlat in mare parte de Drangea, trece acum in totalitate sub tutela sa. In mana secretarului general al PSD sta de acum biciul si zaharelul: dezvoltarea regionala si administratia. Va fi dispecer de fonduri europene, va imparti banii din administratie. Ambele sunt parghii eficiente de imblanzit baroni locali si lideri de filiale. Cine din partid se mai uita la ce zice Victor Ponta?

    Premierului Victor Ponta ii raman schimburile politicoase de injuraturi cu Traian Basescu, ca sa nu incalce acordul predat liderilor europeni, si pozele facute la Bruxelles cu acestia din urma. Ponta a avut ocazia sa formeze o majoritate alternativa cu UDMR, sa-si consolideze astfel puterea dar a cedat presiunii baronilor PSD, ratand astfel ultima sansa de se elibera de troica raului Voiculescu-Dragnea-Antonescu.

    Nu ca Ponta ar fi personajul pozitiv impiedicat sa faca bine de troica pomenita mai sus, dimpotriva. E un plagiator dovedit si un politician profund instabil. Insa scorul mare obtinut de USL in 9 decembrie a impus o realitate pe care nici Traian Basescu nu a mai putut sa o ignore. A trebuit sa-l desemneze pe Victor Ponta premier. Liderul PSD avea, am mai spus-o, doar doua optiuni: cu sau fara liberali la guvernare.

    Un Guvern cu UDMR si fara liberali era singura solutie pragmatica, rationala in tentativa de a limita ascensiunea unei puteri abuzive, de a elimina unele influente nefaste asupra Romaniei. Erau opoi obligatoriu de izolat, prin trimiterea lor in opozitie, vocile violent anti-occidentale si anti-americane din politica romaneasca.

    Aceast tren a trecut, iar Ponta nu se va mai intalni curand cu alta ocazie de a castiga mai multa autonomie, de a-si consolida puterea uzurpata de Voiculescu&co si de a se scapa de situatia umilitoare de a fi pus la colt in studiourile Antenei 3 ori de cate ori deviaza prin initiative personale de la linia politica impusa de Dan Voiculescu.

    Veti spune, poate, ca atribuirea titulaturii de „Guvern Voiculescu” este o exagerare. Voiculescu nu doar ca este parintele si ideologul USD, dar contributia sa in campanie a fost in mod evident importanta prin prestatia Antenei 3. Prin urmare, era logic si legitim, din perspectiva sa cel putin, sa revendice cat mai multa putere, direct sau prin politicieni foarte apropiati ca profil si mod de actiune. Apoi, ca Voiculescu influenteaza in mod clar guvernarea in functie de interesele sale s-a vazut limpede in ultimele zile ale Guvernarii Ponta, cand a impus modificarea legii CNA printr-o ordonanta botezata in mod sugestiv in presa „ordonanta Voiculescu”.

    Ponta avea posibilitatea sa-i limiteze influenta in noul cabinet intr-un singur mod: construind o majoritate fara el. Or, la cele mai mici manifestari de independenta (anuntarea oficiala a negocierilor cu UDMR imediat dupa inchiderea urnelor, discutiile cu Traian Basescu) Victor Ponta a fost pur si simplu executat la Antena 3 si adus la ordin in partid de baronii cu interese comune cu ale lui Voiculescu (Mazare, Nichita, Oprisan, Dragnea).

    Si acum cateva observatii de continut: avem un guvern obez, departe de supletea promisa in campanie si cu probleme serioase de integritate. Fenechiu si Dragnea sunt trimisi deja in judecata si risca o condamnare in timpul mandatului. In mod normal, asta ar dauna imaginii guvernului.

    La fel de bine, o eventuala condamnare ar putea fi utilizata ca si pana acum pe post de munitie in eterna lupta cu „justitia lui Traian Basescu”, cu presedintele care „saboteaza mai departe guvernarea cu insitutiile controlate de el”. Numaram apoi destule figuri compromise in diverse scandaluri publice: Banicioiu, Oprea, Sova, Nica.

    Ar mai fi de notat ca Partidul Conservator a obtinut in realitate trei ministere banoase: agricultura, turismul si IMM-urile fiind topit intr-unul singur. Ar mai fi de observat apoi ca ministerele de forta sunt la PNL, adica tot la cuplul Voiculescu-Antonescu: internele (Stroe), finantele cu ANAF cu tot (Chitoiu, adica Rusanu, adica garda veche), justitia (Pivniceru).

    Unii spun ca Guvernul Ponta 2 arata a cabinet de tranzitie, ca e ceva provizoriu, menit sa dureze putin, cel mult pana la modificarea Constitutiei cand apele se vor limpezi si in interiorul USL. Daca PSD si PNL vor opera modificarea legii fundamentale in primele sase luni de guvenare, asa cum anunta Victor Ponta in campanie, vom afla daca functia de presedinte mai este o miza in 2014. Abia atunci vom sti daca si in ce fel jocul politica se va reseta. Dar pana la modificarea Constitutiei e cale lunga.

    Pana una alta avem un guvern Voiculescu, nu Ponta 2, cu sanse bune de a se mentine la putere cata vreme beneficiaza in Parlament de o sustinere de peste 60%. Sigur ca e o majoritate doar aparent solida. Potentialul ei de rupere exista si nu poate fi ignorat data fiind calitatea slaba a noilor parlamentari. Insa tocmai asta ii face si usor de manipulat si de subordonat intereselor unor grupuri restranse de la varful piramidei puterii.

    Un rol important in mentinerea sau in prabusirea credibilitatii Guvernului Voiculescu (impropriu spus Ponta II) il vor juca doi factori cheie: unul extern, altul intern. Factorul extern inseamna accesul la finantare, cel intern este legat de justitie.

    In martie expira acordul cu FMI si Comisia Europeana si se inmultesc semnalele ca noul Guvern va avea dificultati majore in a ajunge la o noua intelegere. 2013 se anunta oricum dificil din punct de vedere economic, asa ca blocarea accesului la resurse (imprumuturi, bani europeni) ar putea eroda rapid credibilitatea si sustinerea populara a noului cabinet.

    La fel de importanta este functionarea justitiei. Mona Pivniceru a ramas ministru dupa esecul recrutarii unor profesionisti respectabili la sefia DNA si Parchetului General. Justitia plus alte institutii de verificare si control vor ramane singurele parghii capabile sa echilibreze cat de cat un sistem care tinde spre putere absoluta. Rezistenta acestor institutii in fata unor agresiuni inevitabile va fi iarasi importanta.

    Daca Traian Basescu mai poate juca un rol politic, (semnarea protocolului de colaborare cu Victor Ponta este irelevanta), daca mai are capacitatea de a mentine institutii cheie in viata vom vorbi cu alt prilej. Este un subiect in sine, merita tratat separat.

    In lipsa unor institutii independente care sa limiteze si sa sanctioneze eventuale abuzuri ale noii guvernari, puterea nu va avea practic opozitie. PDL nu dispune nici de forta, nici de credibilitate cu lideri ca Vasile Blaga sau Elena Udrea, care viseaza cu voce tare sa preia sefia partidului.

    In concluzie, in functie de cum vor evolua evenimentele in plan extern, de modul in care se vor raporta FMI, Bruxelles-ul si Washington-ul la noua putere de la Bucuresti, in functie de supravietuirea unor institutii cheie din stat, in functie de modul cum se vor armoniza interesele PSD si PNL in privinta modificarii Constitutiei, vom sti daca noul Guvern este de tranzitie sau de cursa lunga.

    In tot cazul, Victor Ponta pare astazi o simpla marioneta, un politician slab, sufocat de troica Voiculescu-Antonescu-Dragnea.
    Cea mai pesimista perspectiva ar fi ca nici macar acesti factori nu sunt in realitate determninanti, cata vreme capacitatea de manipulare prin presa a celor care astazi detin puterea se mentine la cote alarmante.

    • Radu Humor said

      Ei, uite Goe , ce înseamnă să scrii la ordin :roll.
      Dar şi pe bani mulţi !
      Jalnic ce se întâmplă şi cum arată individul ăsta :mrgreen:

      P.S. S-or mai găsi proşti să pună botul la asemenea tâmpenii ?
      În afară de tine, bineînţeles ?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: