(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Bula Narcis Internet

Posted by Arca lui Goe pe Decembrie 17, 2012


Conceptul de bias sau eroare cognitivă a intrat de mult în uz, dar încă e destul de greu de înţeles şi mai ales de acceptat. După revoluţia lui Copernic, care ne-a scos din centrul universului, după cea a lui Darwin, care ne-a răpit aura de specie singulară, revoluţiile psihologiei contemporane ne răstoarnă perspectiva într-un mod şi mai dureros pentru orgoliile noastre. Aflăm acum că multe dintre percepţiile şi credinţele despre noi înşine s-ar putea să fie false, şmecherii ale creierului care ne ajută să ne ţinem pe picioare, dar care trebuie confruntate mereu cu realitatea, pentru a nu ne pierde în delir şi iluzii. Cea mai comună eroare cognitivă e tendinţa de a ne atribui meritul pentru succes şi a arunca responsabilitatea eşecurilor pe alţii. În aceeaşi categorie intră şi credinţa că suntem mai buni decît media oamenilor sau iluzia că nimic rău nu ni se poate întîmpla, iar cînd ni se întîmplă, cauza e undeva în afara noastră. Avem uneori tendinţa să credem că ceilalţi ne cunosc gîndurile sau intenţiile, că ne simpatizează sau ne antipatizează intens sau că sunt preocupaţi în mod deosebit de tot ce ţine de noi înşine. Adevărul e că oamenii sunt mult mai puţin atenţi unii la alţii şi pe această observaţie fundamentală se bazează şi arta escrocilor sau a manipulatorilor, aceştia din urmă prefăcîndu-se că nu mai pot dormi de dragul nevoilor noastre. Toată ştiinţa advertisingului e construită pe această iluzie ( „Pentru că ne pasă de tine”). Psihologia nu a descoperit acum aceste lucruri, ele sunt ştiute dintotdeauna şi dintotdeauna am avut antidoturi pentru ele, dar abia de cîteva zeci de ani, de cînd individualismul a cîştigat meciul şi comunitatea devine doar o maşinărie cu funcţia minimă de a ne ţine laolaltă, pericolul de a ne izola în micile noastre deliruri a devenit mai acut.

Internetul e lăudat de entuziaşti pentru potenţialul imens de reînviere a spiritului comunitar, dar scepticii spun că e vorba de spirit tribal. Eli Pariser analizează în cartea sa The filter bubble efectul de izolare narcisică, de bulă, pe care îl au reţelele de socializare şi motoarele de căutare. Google ne personalizează căutările într-o asemenea măsură, încît am ajuns să primim fiecare răspunsuri diferite la aceleaşi întrebări, în funcţie de ce ne convine să aflăm. Credinţele noastre personale sunt permanent reafirmate de comunităţile virtuale, orice tip de delir, oricît de dezaxat, îşi găseşte pe undeva un susţinător, doi, trei, care se adună foarte repede într-un trib şi îşi pun unii altora la dispoziţie toate argumentele pentru a-şi întări iluziile. Există comunităţi ale neo-naziştilor şi comunităţi ale celor care cred că pămîntul e plat , există zecii de mii de oameni care sunt convinşi că vaccinurile sunt de la Diavolul şi, poate mai înspăimîntător, zeci de milioane care îl venerează pe Justin Bieber.

Orice poate fi justificat şi oricine, indiferent de ce a făcut, îşi poate găsi destui susţinători cît să se simtă bine. Anul trecut, un profesor de economie la Columbia University, David Epstein, a fost surprins în timp ce se iubea cu fiica sa de 24 de ani. Epstein şi-a mărturisit faptele (incest, dar şi adulter, pentru că era căsătorit cu mama amantei) pe Internet şi şi-a adunat, în foarte scurt timp, o armată de susţinători. Argumentele lor erau găunoase (“Epstein şi fiica sunt adulţi, ştiau ce fac, pînă la urmă, nu e nici o victimă deci nici o crimă”), dar ce e important e că Epstein şi-a rezolvat problema morală proiectînd-o în exterior şi primind destul feed-back pozitiv cît să nu-şi mai facă griji.

La fel se întîmplă şi în zona esteticului. Pentru că, nu-i aşa, creativitatea e universală, oricine poate fi artist şi îşi poate găsi imediat pe Internet fani care îi întreţin iluzia că e talentat. Arta presupune frustrare, atît a artistului cît şi a receptorului, dar nimeni nu mai are chef să fie frustrat în nici un fel.

Critica, de orice fel, devine o practică dubioasă, dacă nu-ţi place ceva şi o spui, eşti un „hater”, un negativist, un monstru. Tocmai pentru că avem o viaţă comunitară din ce în ce mai fragilă, încercăm să o ţinem artificial în viaţă cu filozofia toleranţei maxime, a dictonului hippiot-maoist „Să lăsăm toate florile să crească”. De altfel, una dintre cele mai interesante bias, demonstrată de psihologii experimentali, este aceea că le atribuim celor care vorbesc de rău despre cineva sau ceva trăsăturile negative subliniate de aceştia. Critica se întoarce împotriva criticului. Nu e o tendinţă raţională, dar există şi e puternică. Critica e văzută ca o meteahnă a bătrîneţii. Tinerii se feresc de ea din conformism, pentru a nu fi respinşi de grup, bătrînii, pentru că trăiesc într-o lume în care tinerii au puterea, se feresc să nu fie critici ca să nu fie etichetaţi ca „acri” sau, cum zic americanii, „judgmental”. Într-o lume unde vrem cu disperare să fim plăcuţi de ceilalţi, critica (şi autocritica) e un risc pe care puţini şi-l asumă. de Dan Sociu

95 răspunsuri to “Bula Narcis Internet”

  1. Dl.Goe said

    Aergistal

  2. CMM said

    Pozitiv:

    O temă interesantă, utilă, de mare actualitate.

    Atenție însă! Aflând că avem tendința de a externaliza defectele și de a nu accepta critica, în marea noastră dorință de a ne corecta putem internaliza excesiv răul și accepta critici nefondate.
    O școală care să dezvolte gândirea critică (operarea cu criterii clare și valide de apreciere și de autoapreciere), precuml și simțul valorilor ne-ar fi tare folositoare. Profesorul care întruchipează o autoritate rațională poate lucra eficient într- o astfel de școală.

    Cognitiviștii ăștia se cam bat cap în căpșor cu psihanaliștii, dar asta e o altă istorie. Adevărul e circumstanțial și tot de criterii precise de evaluare e vorba spre a diferenția situațiile în care una sau alta dintre teorii explică mai bine faptele.

  3. CMM said

    Cât privește pericolele Internetului… E bine să putem confrunta imaginea noastră din micul virtual cu imaginile noastre din marele real. E bine să avem mai multe locuri de muncă în real, e bine să cunoaștem oameni diferiți și care nu ne sunt obligați. Cum ziceam, e bine să nu uităm, când ni se pare că ne-am găsit locul in nișa noastră virtuală, că lumea e ceva mare și plin de minunății, un loc în care noi putem fi văzuți mereu altfel, un loc în care noi nu acționăm și nu performăm mereu la fel. Un loc în care avem nevoie de curajul de a ne accepta oglinzile, dacă vrem să existăm.

    • stely said

      @CMM ,

      „…e bine să cunoaștem oameni diferiți și care nu ne sunt obligați. Cum ziceam, e bine să nu uităm, când ni se pare că ne-am găsit locul in nișa noastră virtuală, că lumea e ceva mare și plin de minunății, un loc în care noi putem fi văzuți mereu altfel, un loc în care noi nu acționăm și nu performăm mereu la fel.. ”
      …reprezinta o

      Tu ce crezi ,prietenia noastra din virtual a fost un esec ?

  4. CMM said

    Știu că nu dați niciunul din cei ce veniți pe aici doua parale pe ceea ce am scris.

    Scuze că v-am inoportunat atâta vreme. Nu sunt VERDE.

    Sunt doar un om obișnuit din lumea mare, care a eșuat într-o bulă din internet.

    DA, IMI RECUNOSC ESECUL ÎN ACEASTĂ BULĂ DIN INTERNET.

    Nu-i o dramă așa mare, au pățit-o și alții mai importanți ca mine, și o vor mai păți.

    Mi-ar fi plăcut ca măcar unul dintre dvs., cei puternici aici, să fi spus Odihnească-se în pace! celor care, prin moartea lor, v-au ajutat să deveniți atât de MARI aici.

    Da, sunt patetică și indecent de sentimentală, dar ce mai am, cu voi, de pierdut?

    • stely said

      Aici spui …
      „DA, IMI RECUNOSC ESECUL ÎN ACEASTĂ BULĂ DIN INTERNET.”
      Dar nu cumva exagerezi ? Tu singura ai spus ca stii ce faci. Ca totul este sub control . Dar vad acum ca au fost miciuni ,devreme ce iti recunosti esecul.

      Mai spui aici :

      „Mi-ar fi plăcut ca măcar unul dintre dvs., cei puternici aici, să fi spus Odihnească-se în pace! celor care, prin moartea lor, v-au ajutat să deveniți atât de MARI aici.”

      Despre cine este vorba ?

  5. Radu Humor said

    In timp inveti

    Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si cu ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in “astazi” si “acum”, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc, insa, la jumatate drumului.
    Si dupa un timp, omul invata ca, daca e prea multa, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui arde si calcineaza. Astfel incat incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori. Si invata ca, intr-adevar, poate suporta. Ca intr-adevar are forta. Ca intr-adevar este valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi, invata.
    Cu timpul, inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul, intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
    Cu timpul, iti dai seama ca, daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil, vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul, sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu, se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
    Cu timpul, inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa-i faca rau celui ranit.
    Cu timpul, inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
    Cu timpul, intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
    Cu timpul, iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi, vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece. Cu timpul, iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
    Cu timpul, iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu, va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
    Cu timpul, inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca, in final, ele un vor mai fi asa cum sperai.
    Cu timpul, iti dai seama ca, in realitate, cel mai bine nu era “viitorul”, ci momentul pe care-l traiai exact atunci.
    Cu timpul, vei vedea ca, desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…
    Cu timpul, vei invata ca, incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
    Dar din pacate, se invata doar cu timpul…(Jorge Luis Borges)

  6. CMM said

    Multumesc.

    • CMM said

      Sunteți singurul OM de aici care m-a putut face sa spun: Da, din tot sufletul, vă iert. Pe tine Stely, pe tine Goe.
      Și din tot sufletul vă cer iertare, daca din pricina mea ați suferit cumva.

      ȘTIU CĂ ÎMI POT ASUMA ȘI RIDICOLUL PRIN GESTUL MEU. DAR O FAC.

      Mulțumesc Radu Humor, acum pot intra in Sarbatori.
      Nimeni nu este doar ce pare a fi. Un troll ca mine m-a umanizat.

      Imi voi aminti cu bucurie de clipele frumoese petrecute pe aici, unde am eșuat.

      Mi-e dor de Gura-Humorului, de zăpezile adolescenței mele! Ei, alt leat!

      • stely said

        „Da, din tot sufletul, vă iert. Pe tine Stely, pe tine Goe.
        Și din tot sufletul vă cer iertare, daca din pricina mea ați suferit cumva.”
        Daca simti nevoia de iertare ,desi eu nu consider ca este cazul ,intrucit ,zau, nu am suferit efectiv din pricina ta ,ei bine ,te iert .
        Dar da ,pot sa spun ca am avut niste deceptii .Ele insa se vor risipi repede ,daca CMM va reveni la cea pe care am cunoscut-o acum citeva luni. Si ce te-ar impiedica sa fii- si in virtual -ceva mai aproape de cea din real ?

  7. CMM said

    Multumesc incaodata. Voi sti ce am de facut cand Doamne-Doamne imi va scoate -sigur- in cale o alta Arca.

  8. Mitzaa Biciclista said

    Acilișea sus sunt așe de multe cuvinte importante că-mi scăpă din poală și cartea ceea mare și groasă în care căta bietu taicu, pe vremea când trăia (Dumniezău să-l hodinească) dumirințe ca să nu se râză târgu de iel când ieșea la cârciuma din sat să discute trebile obștii.
    Aproape că-mi picase ochiu-n barbă de oboseală dar noroc cu cucoana cea atoateștiutoare de tot și toate că mă lămuri și pe mine. Și, din spusele domniței, îmi fu cu neputință de scăpare la ochiul rămas de caraulă să nu observez că luminata împărți lumea în două: OM și oameni.

    • Dl.Goe said

      Habar nu am (avem?) cin sa fie „cucoana cea atoateștiutoare”, dar daca este cea pe care o presupun eu atunci cu siguranta ca este atotstiutoare si atoateputernica. Cu unele mici exceptii menite sa intareasca regula si regulamentul. Din motive neintelese acea cucoana turmentata evaluandu-si prestaia in interiorul aceste bule a internetului apreciaza ca ar fi esuat intr-un esec. Desigur ca si-n caz ca-i vorba de o apreciere sincera, si-n caz ca-si plange de mila cu lacrimi de crocodil (perle false) concluzia respectiva e o simpla iluzie optica (careia desigur nu i se pot asocia atributele valorii de adevar: fals ori adevarat). Desigur ca asta nu ne poate impiedica sa ne imaginam (pe cazuri) cum ar fi aratat succesul pe care si-l dorea acea cucoana turmentata. Dar, vorba dansei, in baza la experinta acumulata pe aceasta (b)Arca poate ca se va intampla minunea asa incat pe o alta Arca, (urmatoarea), ce-i va iesi in cale, va avea sansa sa esueze in succes. Acel succes. (Alta iluzie optica. Alt salt mortal).

      • Mitzaa Biciclista said

        O concluzie sănătoasă, cel puțin după capul meu, dar mai ales conform celor spuse mai sus, pare grozav de simplă: Oameni buni, nu acordați internetului interes mai mult decât acordați unui spectacol de teatru sau cinematograf. Căci internetul, în esența lui, este doar un spectacol.
        Oricum, toate filozofiile născute pe marginea acestui subiect, care subiect nu este deloc vechi, ei bine, toate aceste filozofii sunt discuții sterile fiindcă e știut că oamenii, indiferent câte concluzii născătoare de înțelepciune ar trage, tot după cum le va dicta „aghiuță„ vor face. Dar e bine că cineva își mai face timp să se oprească din propriul drum ca să tragă un semnal de alarmă.
        Trist este când realizezi că pentru foarte mulți internetul este doar o formă modernă, super tehnologizată, prin care își etalează lipsa umanității. Și, citind exemplele de mai sus, te sperii parcă fiindcă ajungi la concluzia că între perioada neagră a inchiziției, a feudelor, a sclavagismului, a gintelor sau orice alte forme de existență doriți și cea a internetului nu e diferență decât în viteza de comunicare. Barbarismul nu și-a scăzut limitele.
        Nu știu dacă cele spuse de mine mă vor clasa printre cei sceptici, nici nu ar trebui. Mai ales că și mie îmi place internetul ca formă de exprimare și comunicare. Și cred că îl consider în mod corect exact ceea ce este: un mijloc modern și rapid de însușire a unor informații care ne câștigă timp și spațiu.Că pe foarte mulți ne ajută să ne redescoperim și să ne reinventăm. Că, descoperim locuri în care, foarte foarte mulți, nici nu pot să ajungă, că deslușim imagini pe care nici nu visam să le vedem. Și că de ce descoperim mai multe, tocmai de aceea puterea de discernământ ne este redusă simțitor. Dar, până la urmă, este firesc să ne fie greu să discernem între o mie de lucruri față de două, ca exemplu. Dar pe de altă parte, oare nu discernem mai bine având o bază mai solidă a cunoașterii? Și atunci, gândind la asta, oare nu cumva mă contrazic pe mine însămi când spun că internetul îmi câștigă timp și spațiu? Nu, pentru că îmi câștigă un timp pe care nu am voie să-l pierd aiurea ci pe care îl pot folosi înțelept. Înțelept, zic eu? Dar eu, oare cine sunt eu, ca să mă decid atât de brusc că timpul astfel consumat este o idee înțeleaptă?
        Pe urmă, stai și te gândești iar: oare tehnologia te duce, inevitabil, la concluzia că expresia „Fericiți cei săraci cu duhul” nu este deloc un simplu dicton aruncat întru amorțirea gândirii sau defăimarea celor dornici de cunoaștere, hm? Păi nu știu. Nu știu să dau răspunsuri. Nu știu să trag concluzii înțelepte. Probabil că nu știu nici să mă feresc de așa zisele, total adevărate, „pericole ale internetului”, când eu, cu bună știință, mă las să plutesc în această bulă imaginară, bucuroasă că „văd” și că sunt „văzută”, indiferent ce formă de prezentare „vizuală” adopt.
        „Trăiți-vă viața afară, nu îngropată aici” strigă scepticii.
        Make love, no war! strigau Penelope și Frankli Rosemont și, imediat după ei, John Lennon
        Peace, silence, and sex! : ar striga noua generație, probabil.
        Sloganuri, până la urmă. Cu sau fără rezultat. La fel ca și concluziile pe care le fluturăm toți când spunem că nu ne place să acceptăm critica altora fiindcă ne credem deasupra oricăror critici, bla, bla, bla. Pe bune? Mie tocmai fraza asta mi se pare cea mai ipocrită dintre toate. Să fim serioși!
        Aaa, că ne plecăm smeriți în fața celor care „văd” dincolo de bule, că acceptăm, formal, dictoanele care ne arată căile de urmat. Tot ce se poate. Asta numai până când, odată ajunși, iar în bulă, facem exact același lucru, aruncând la spate povețele și filozofia la care am aderat până deunăzi. De ce? Ce îndeamnă fumătorul cu plămânii înecați de tutun să țină cu dinții de muștiucul lipit de colțul gurii? Ce forță lipește bețivul de sticla de tărie? Ce naiba îi leagă pe nimfomani de patul necunoscuților?(indiferent de sex 😳 )
        Să fie internetul tot o formă a păcatului, doar că un păcat mult mai diabolic și mai complex, pe măsura tehnologiei avansate pe care o utilizează.
        Habar nu am!

        • stely said

          @Mitza Biciclista ,

          „Să fie internetul tot o formă a păcatului, doar că un păcat mult mai diabolic și mai complex, pe măsura tehnologiei avansate pe care o utilizează.
          Habar nu am! ”

          Unii au gasit deja raspunsul ,dar nu stiu daca va fi pe placul d-voastra . 🙂

        • stely said

          Dar poate aici veti gasi un raspuns mai categoric.

          http://karadeniz-press.ro/kara/vaticanul-isi-spala-pacatele-pe-internet/

        • Dl.Goe said

          Dupa primul contact cu amplul mesaj al tantii Mitzii a Biciclista, convinsi fiind ca the size does matter, am dedus ca dânsa ia foarte in serios problema bulei pe internet. Daca a stat dansa sa scrie o asa mare compunere inseamna ca-i preocupata. Apoi am citit compunerea si am inteles (rau am facut) ca dincolo de simtzul civic fata de problema bulei, tani Mitzaa Biciclista ar crede ca textul despre bula, promovat in articol, ar avea valente de predica si/sau de de piedica in calea dezmatzului virtual la care se vor fi dedând unii (multi) viciosi. Nici vorba. (…) Desigur ca interpretarile punctuale ale tantii Mitzii a biciclista sunt discutable dar, conform traditiei si in virtutea asteptarilor, ma abtin (deocamdata). Momental ma (tot) intreb ce-o fi vrut sa zica tanti Mitzaa Biciclista prin aceea ca utilzand internetul „unii isi etalează lipsa umanității”? 😯 O fi vorba despre ceva asemanator cu ceea ce se intampla in anumite spectacole de „moda” in care „niste fete” isi etaleaza lipsa hainelor? N-o fi?… Aflu eu pana la urma.

        • #Stelly
          Înfiorătoare exemple. Unul e dobitoc iar celălalt ipocrit.
          #Dl Goe.
          Domnule Goe, domnule Goe, bag de seamă că vă place să mă necăjiţi olecuţă. Mais qui s’aime se taquine, n’est pas?
          Sigur că iau în serios problema bulei pe internet, este totuşi un fenomen social vizibil din care facem parte. Cât despre textul de mai sus nu, nu i-am atribuit neapărat valenţă de predică ci mai degrabă valenţa unei constatări juste din care fiecare poate extrage exact atât cât îl interesează. În fond, o problemă nu o rezolvăm dacă o ascundem, ci tocmai fiindcă o tragem pe tapet şi o dezbatem pe toate feţele. Am lăsat impresia că mi-a sunat a predică/piedică? Şi chiar aşa de ar fi, nu ar fi deloc ceva negativ în asta, nu? Normal că interpretările mele punctuale sunt discutabile. Încă nu s-a inventat modalitatea prin care să opinăm fără a da naştere altor discuţii. Dar dacă vă opriţi din drum ca să mă descoaseţi imaginar nu pot decât să fiu onorată, mai ales că aţi ghicit din start că am dorit participare intenţionată la subiectul atins în această postare. Dar vedeţi cum sunteţi? Profitaţi de faptul că, femeie fiind, nu am cum să nu fiu atentă la micul detaliu, aruncat ca din întâmplare, referitor la faptul că doriţi să vă abţineţi (deocamdată) stârnindu-mi astfel curiozitatea în ceea ce priveşte propria dvs părere vis a vis de subiectul în sine, dar mai ales (de ce m-aş ascunde?) de propriile mele păreri.

        • Dl.Goe said

          @Stely & @Mitzaa Biciclista – Ati vazut cumva „Untraceable”? Cred ca metafora relatiei dintre trafic (afluenta spectatorilor) si viteza cu care se moare este mai profunda decat au incercat sa sugereze filmmaker-ii.

          P.S. Pardon pentru cooperativizare…

        • stely said

          Da,cred ca l-am vazut ,dar a trecut cam mult timp de atunci. Am retinut ca este un thriller, motiv pentru care nu prea mi-a placut .Acum incerc sa inteleg ce ati vrut sa ne transmiteti ,noua , la comun 🙄
          Sa fie faptul ca eu nu vad pericolul si „pacatele” internetului asa cum le vede @Mitza Biciclista ? Adica suntem la extreme ? Se pare ca da.. Bunaoara ,eu cred ca si pentru mine ar fi destule pericole, privind utilizarea internetului ,dar nu ca ar putea sa-mi afecteze sanatatea mintala ,ci ca ar putea sa-mi provoace alte pagube sau afectiuni .Bunaoara, imi maninca timpul (stau prea mult pe bloguri ) si neglijez problemele curente ; statul pe scaun un timp indelungat imi afecteaza circulatia sanguina care nu e lucru minor ….Ei,toate acestea pot fi remediate, cu nitica vointa Aici ,da ,am de lucrat ceva 🙂
          p.s. multumesc pentru atentionare …

        • Maria said

          Tristul adevar este ca de cele mai multe ori raul e comis de oameni care nu s-au hotarât daca sa fie buni sau rai.

        • Maria said

          Alooo

        • Dl.Goe said

          @Stely – Desigur ca sunteti la „extreme” in raport cu tanti Mitzaa Biciclista, dupa cum se intampla oricand cu oricare doua persoane neidentice considerate impreuna (ca binom). 🙂 Din pacate am constatat ca raspunsul intentionat (doua intr-unul) nu poate fi formulat foarte simplu intr-un timp scurt asa incat va raman dator fiecareia dintre d-voastra cu cate un raspuns independent 🙂 Pana atunci insa ma vad obligat sa va las un pic in compania d-lui Radu Humor (care pare foarte hotarat sa se demaste (d)in calitatea de vulpe misogina care n-are voie struguri fiind diabetica USL-ino dependenta).

        • stely said

          @Dl Goe ,
          Va rog sa considerati „datoria ” fata de mine , cu dobinda cu tot ca si achitata. 🙂 Dar, daca vreti totusi sa formulati cite un raspuns( dupa caz …) il astept cu … rabdare . Pina atunci as vrea sa port un dialog (amiabil )cu @Mitza Biciclista deoarece nu prea am inteles ce a vrut sa spuna in raspunsul de aici :”#Stelly
          Înfiorătoare exemple. Unul e dobitoc iar celălalt ipocrit.?” Adica ce a determinat-o sa spuna ca exemplele sunt infioratoare ? Nu i-a placut ce spune „dobitocul „sau cum spune ? Deasemenea , in ce consta ipocrizia Vaticanului ? Ca se foloseste la greu de internet ,desi il considera cindva o „lucratura a diavoleasca ” ? Un „pacat „sau ispita ?

          Cit despre @Radu Humor il las pe seama „Initalei „, care stie mai bine cum sa-i raspunda ;numai daca „initiala ” @INTJ se va simti deranjat de „misoginismul ” lui . Eu incerc un raspuns .Cred ca lui Radu Humor incepe sa fie teama ca , peste putin timp ,va trebui sa spuna :”Am fost un dobitoc ” .

        • stely said

          @Maria ,
          „Alooo „, faceti cumva parte din „echipa”d-lui Goe „? Asa va percep eu …

        • CMM said

          @MARIA

          Hannah Arendt. Da!

          Tristul adevar este ca de cele mai multe ori raul e comis de oameni care nu s-au hotarât daca sa fie buni sau rai.

          http://adevarul.ro/international/statele-unite/banalitatea-crimei-1_50cf72d1596d7200910efa39/index.html

        • CMM said

          @MARIA, REPETIR
          @MARIA

          Hannah Arendt. Da!

          Tristul adevar este ca de cele mai multe ori raul e comis de oameni care nu s-au hotarât daca sa fie buni sau rai.

          http://adevarul.ro/international/statele-unite/banalitatea-crimei-1_50cf72d1596d7200910efa39/index.html

      • stely said

        Adunaţi-vă-n juru-mi
        De-oriunde-aţi veni
        Şi admiteţi că apele
        Au crescut pe câmpii
        Şi-acceptaţi că-n curând
        Uzi leoarcă veţi fi
        Dacă timpul vostru are valoare
        Mai bine înotaţi până nu veţi pieri
        Căci vremurile sunt în schimbare

        Scriitori şi voi, critici
        Ce cu pana munciţi
        Vegheaţi, căci o altă
        Şansă n-o să primiţi
        Roata încă se-nvârte
        Prea curând nu vorbiţi
        Căci nu se ştie ce nume răsare
        Obscurii de ieri sunt azi cei vestiţi
        Căci vremurile sunt în schimbare

        Senatori şi congresmeni
        Ascultaţi-mi chemarea
        Nu vă puneţi în contra
        Nu blocaţi cărarea
        Căci de cel căzut
        Se-opreşte mişcarea
        Bătălia se dă cu-nfocare
        Curând de-al ei urlet va vui toată zarea
        Căci vremurile sunt în schimbare

        De pe-ntregul pământ
        Veniţi, mame, taţi
        Şi ce nu-nţelegeţi
        Să nu criticaţi
        Fiii şi fiicele
        Nu vă mai oprimaţi
        S-a-nvechit a voastră cărare
        În lături feriţi dacă nu-i ajutaţi
        Căci vremurile sunt în schimbare

        Linia-i trasă
        Blestemu-i rostit
        Cel leneş de-acum
        Va fi cel grăbit
        Cum prezentul de azi
        Va fi depăşit
        Şi lumea de azi va dispare
        Şi cel urât ieri va fi azi iubit
        Căci vremurile sunt în schimbare Bob Dylan.. tradus de la Mircea Cartarescu

      • CMM said

        @d-na Mitzaa Biciclista

        E vorba despre „Un OM intre OAMENI”, cu respect completez.
        Cu respect, caci va respect talentul literar.

        • Ochi si Urechi said

          Frumos îţi şade să fii imparţială ca tot rumânu şi s-o găseşti talentă şi pe fufiţa asta fudulă.

        • CMM said

          Unii avem ochi si urechi, altii au TALENT.

        • Dl.Goe said

          @Ochi Si Urechi – Sunteti amarnic la mânie… Talentul este ceva relativ. Relativ la context. Daca ne plasam relativ la contextul blogosferei (HUVACA), daca stiti ce va sa zica relativitate-context-blogosfera, atunci da, se poate spune in egala masura ca si tanti Mitzaa Biciclista si dl.AVP sunt talentati. Daca asa crede (si) CMM cu atat mai mult (nmai putin). Ca sa va pot intelege revolta ar trebui sa veniti si d-voastra acuma cu un exemplu din blogosfera pe care-l considerati d-voastra insiva indreptatit la calificativul de „talentat literar”. Ca sa stim cum stam si ce leafa luam. Relativ la salariul mediu din mediul rural (sau pre-orasenesc)… cum prefereati. Caci ar fi mai bine sa prefreati decat… sa nu preferati. 😉

        • Ochi si Urechi said

          Exemplu http://marcus64.wordpress.com/2012/11/30/la-multi-ani-romania-la-multi-ani-romane-oriunde-te-ai-afla-2/

        • Dl.Goe said

          Marcus ??? Un exemplu/exemplar extrem de interesant. Nu gasesti pe toate drumurile maimute care sa compuna balade… Si apoi de unde pana unde 64? Asta a ajuns intre timp la 69 si la cum se chinuieste de unul singur sa fie scriitor din pozitia sa geografica e normal sa aiba un oarecare public. Voyeurism-ul e in floare. Din floare-n floare. Speram ca veniti si d-voastra cu un exemplu serios ca sa avem o baza de discutie. In context.

        • Ochi si Urechi said

          mgoe stiam ca o sa te repezi ca rata la muci într-un salon de cuci.In amoralitatea voastra hartistica il confundati pe marele Eminem cu un crai mancat de molii. Nu ma intereseaza in mod special despre cine sau ce vbiti, pe bune. Voiam sa atrag atentia ca e o pierdere de vreme, ca unul care va cunoaste cat de cat pe amandoi cinici fara obraz, pentru fufiţa miţa să ia de bune vorbele aruncate in troaca

        • Dl.Goe said

          @Ochi Si Urechi – Nu stiu de ce dar imi amintesti de cineva. Care va sa zica ca tu pe bloggerul Eminescu il recomandai nu pe Marele Marcus. Ptiu, bata-te sa te bata ca hâtru mai esti. Acuma n-o fi tanti Mitzaa Biciclista talentata chiar cat Eminescu dar macar cat Marcus acolo o fi si ea, nu?

  9. INTJ said

    Cea mai comună eroare cognitivă e tendinţa de a ne atribui meritul pentru succes şi a arunca responsabilitatea eşecurilor pe alţii.” … nop! cea mai comuna eroare cognitiva e de a ne crede fiinte vii „mai speciale” decat orice alta fiinta vie, iar bula care ne permite asta nu e internet-ul ci e propria minte.

    I saw the mirror starin’ back at me
    And it told me I’m a self machine

    • Dl.Goe said

      As indrazni sa spun ca nuantarea propusa de d-voastra este valbila intr-un numar limitativ de contexte. Domnia voastra cam are tendinta (cred) de a considera ca prea-cinstitul cititor citit si unic al (b)Arcei lui Goe poate subintelege implicit contextul pe care-l aveti d-voastra in vedere. Ceea ce nu (cred ca) se intampla intotdeauna. Iesind din contextul la care sunteti abonat (presupunand ca-l voi fi ghicit corect, daca nu cu atat mai in afara acestuia) pot zice ca (a) ceea ce se intampla in „propria minte” si ramane acolo este treaba fiecaruia, iesind dn cadrul subiectului propus in reluare spre atentia pre-cinstitului cititor etc. Iar la punctul (b) as zice ca, in virtutea principiului care acorda dreptul la identitate si prin asta la deosebire, unele fiinte vii chiar sunt mai „speciale” decat altele pe baza criteriilor contextuale aferente de evaluare. Prin aceasta multe dintre evaluarile de acest tip nu reprezinta erori cognitive ci chiar (eventual intamplator) cruda realitatea. Presupun ca diminuarea procentajului acestui gen de eroare cognitiva nu face decat sa valideze faptul ca „Cea mai comună eroare cognitivă este (râmane) tendinţa de a ne atribui meritul pentru succes şi a arunca responsabilitatea eşecurilor pe alţii.” Nici macar in ceea ce priveste titlul de „Cea mai grava eroare” ori „Cu consecintele cele mai periculoase”, n-as fi sigur ca eroarea d-voastra favorita ar putea sta in top. Deinde, nu-i asa? de context.

      • INTJ said

        dap, in lipsa mai multor „vazatori”, chiorul e rege in tara orbilor. ok, poate ca nici nu exista „vazatori” … da’ la fel de bine s-ar putea ca chiorul sa le nege existenta sau, pur si simplu, poate ca nu-i vede (fiindca, de exemplu, se uita-n alta directie sau ii confunda cu alti orbi). acu’ intrebarea ar fi unde-i problema: in mintea chiorului sau in mintile orbilor? :))

        anyway, eu m-am referit la sursa, la „bula primara” fara de care celelalte n-ar exista … amuzat fiind de coincidenta dintre textul postat si stirea de ieri „The Anonymous hacking collective this morning defaced the Web site of the controversial Westboro Baptist Church in the middle of a live radio show that included a church spokeswoman and a member of Anonymous.” (demonstrand practic faptul ca „free speech” e „free for everyone” … doar atata timp cat intersecteaza propria bula).

        • Dl.Goe said

          a) Da, intr-adevar, suntem o comunitate muuuuult prea mica ( o (b)Arca) pentru a putea sa extragem informatie cu adevarat utila din zumzetul ei…Nu ne astaptam sa aflam nimic esential sau spectaculos din aceasta zumzaiala „apodictica”. Desfasuram o activitate oarecum similara cu jogging-ul. Dåm ture in jurul parcului fara a avea intentia de a ajunge in alt loc decat acela din care am plecat: acasa. Totusi o intentie si niste rezultate putem spera din practicarea jogging-ului, dar acestea nu sunt de natura „deplasarii” ori a „lucrului mecanic”. Eventual putem asculta muzica in casti.

          b) Desigur ca bula primara este mintea omului, dar ceea ce as vrea sa sublimiez este ca pe „noi”, aici, nu ne intereseaza decat ceea ce iese din mintea omului si intra in internet. Cu acestea „operam”. Ca pe baza acestor lucruri s-ar putea face speculatii (eventual) valide despre alte lucruri ramase in mintea omului, sau livrate altor medii neinternetice, „noi” nu stim si nici nu ne intereseaza… Avem si asa prea mult material alunecat din mintea omului in internet ca sa mai pese si de altele… Dar da, desigur ca tehnic vorbind aveti (in mod evident 🙂 ) dreptate: Mintea omului este Bula Sursa. 🙄 Bine ca e.

  10. stely said

    Dar pe ei (Theo &sotul ei)ii putem numi victime ale internetului ?

    „Acesta a spus că s-a mutat într-un alt apartament de câteva zile. Cei doi s-au cunoscut pe Facebook iar povestea lor de dragoste a fost încununată cu o nuntă care a avut loc pe platourile de filmare de la Buftea.”

    Citiţi mai mult:
    Teo Trandafir divorțează de soțul ei. „Nu mai este loc de întoarcere” – Vedete > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/teo-trandafir-divorteaza-de-sotul-ei-nu-mai-este-loc-de-intoarcere-1016192.html#ixzz2FKCv1Ha0
    EVZ.ro

    • Dl.Goe said

      Cunostintele achizitionate pe Internet si in special pe Facebook sunt valabile numai si numai pe Internet. In afara internetului isi pierd semnificatia si validitatea. Asemenea cunostinte pot fi „utile” in spatiul realitatii numai si numai intamplator (cu o probabilitate la fel de mica precum cea de la 6 din 49). Odata ce aceste „cunostinte” sunt transferate in „realitate” este startat imediat procesul de evidentiere a invaliditatii lor. Cu cat prsoanele implicate sunt mai lipsite de personalitate sau mai depersonalizate, cu atat procesul de evidentiere decurge mai lent. Unora nici macar toata viata nefiindu-le suficienta pentru a se lamuri. Nu era cazul lui Teo Trandafir (o victima a mass media clasica mai degraba decat a internetului), caci ea are personalitate. Pe vremuri avea si umor si chiar accese de inteligenta.

  11. Dl.Goe said

    Pentru anumiti cinefili care-l adora pe Anthony Hopkins:

  12. INTJ said

    daca tot e vorba de (tot felul de) bule, cica asa ar arata bula romanului: http://hydepark.ro/articol/articol/splendoarea-romanului-sau-cum-sa-treci-prin-viata-ca-gasca-prin-apa-1197.html

    • Dl.Goe said

      Corect, dar nu cred ca treaba asta (a superficialitatii si delasarii) sa fie in vreo relatie prea profunda cu specificul national. E o simpla intmplare a fiintei noastre, similara cu intamplarile altor fiinte umane (indiferent e etnie si sau hernie; hernia provocata de greutatile vietzii). La urma urmei este preferabil felul gastei de a trece prin apa, in comparatie cu rezultatul trecerii unei gaini prin apa. Sau d-voastra ati dori sa fiti neamtz?

      • INTJ said

        nu. din nastere sunt „combinatii de trei luate cate doua” … puritatea e (ca orice alt fel de extrema) supraevaluata.

        • Radu Humor said

          Băi Iniţială
          Madam Angela Tocilă aia se repede ca proasta-n vibrator ( că nu-şi pune nimeni mintea cu şi scula pe ea şi asta se observă; de la o poştă 😳 ) jignind nemeritat un neam întreg doar pentru a încerca să facă rost de nişte bani pentru a-şi cumpăra un vibrator de ultima generaţie ( cu tot cu coaie, să aibă ea cu ce se juca când rămâne ăla fără baterii 🙄 ).
          Că or mai fi şi de ăştia, vizaţi de ea prin România , nu-i nici o nenorocire ( nici într-un caz mai mare decât apariţia unei astfel de paraşute deschise tuturor 😉 ) .
          E plină lumea de rebuturi. Nici un neam nu este scutit de ele/ei .
          Shalom Aleihem a ridiculizat la fel ca şi ea tarele unui neam cu adevărat tarat, numai că a făcut-o cu un umor greu de egalat, pe când asta insultă animalic, doar din dorinţa de a face pe plac unora şi pentru a-şi răzbuna frustrările de târfă părăsită, sortită să-şi petreacă viaţa cu vibratoru-n poală :mrgreen:

        • INTJ said

          @Radu Humor … se zice ca cine n-a inteles gluma e prost si asta e motivul pentru care nu rade. in afara de astia, pe langa cei care rad, exista si altii care pricep dar (tot) nu rad. acu’ io stau si ma intreb: care-i grupul cel mai trist in toata povestea asa?

  13. d'Artagnan said

    Dl.Goe
    Ce înseamnă „procesul de evidentiere a invaliditatii lor”?

    • Dl.Goe said

      Buna intrebare? Ati invitat, cumva, acasa, pe cineva intalnit in mirifica lume virtuala sau intrebarea d-voastra este pur teoretica, de curiozitate. De curiozitate….

      P.S. Asa dupa cum poate ati sesizat formularea respectiva era (intr-adevar) defectuoasa fara insa a periclita intelegerea ideii de catre un cititor inteligent si/sau binevoitor. Desigur ca era vorba despre (in)validitatea relatiei „cu” si nu de (in)validitatea personajului decazut in postura de persoana.

  14. Radu Humor said

    Băi Iniţială
    Madam Angela Tocilă aia se repede ca proasta-n vibrator ( că nu-şi pune nimeni mintea cu şi scula pe ea şi asta se observă; de la o poştă 😳 ) jignind nemeritat un neam întreg doar pentru a încerca să facă rost de nişte bani pentru a-şi cumpăra un vibrator de ultima generaţie ( cu tot cu coaie, să aibă ea cu ce se juca când rămâne ăla fără baterii 🙄 ).
    Că or mai fi şi de ăştia, vizaţi de ea prin România , nu-i nici o nenorocire ( nici într-un caz mai mare decât apariţia unei astfel de paraşute deschise tuturor 😉 ) .
    E plină lumea de rebuturi. Nici un neam nu este scutit de ele/ei .
    Shalom Aleihem a ridiculizat la fel ca şi ea tarele unui neam cu adevărat tarat, numai că a făcut-o cu un umor greu de egalat, pe când asta insultă animalic, doar din dorinţa de a face pe plac unora şi pentru a-şi răzbuna frustrările de târfă părăsită, sortită să-şi petreacă viaţa cu vibratoru-n poală :mrgreen:

  15. Radu Humor said

    Ce se-ntâmplă cu blogul ăsta ?
    Până şi mucichieţarii ăia ţi-au luat-o-nainte 🙄

  16. d'Artagnan said

    Dl.Goe, mă întrebați:
    ”Ati invitat, cumva, acasa, pe cineva intalnit in mirifica lume virtuala sau intrebarea d-voastra este pur teoretica, de curiozitate. De curiozitate….”

    Răspunsul este DA, iar ”cineva” sunt: Athos, Porthos și Aramis. Întîlnirera reală nu mi-a produs nicio dezamăgire, mai mult decât atât, am pus bazele unui blog și am rămas în relații foarte bune chiar.
    De aceea am întrebat.

    • Dl.Goe said

      „am rămas în relații foarte bune chiar.”.. – 🙂 Chiar? E ‘ancora più chiaro di quanto si potrebbe pensare, ma lasciate ogni speranza, o voi che entrate … Dar (de unde chiar) presupun ca nu faceti Revelionul impreuna.

      P.S. Si eu am ramas in relatii foarte bune cu (aproape) toate fostele mele prietene… 🙂 🙂 🙂 Ceva ma face sa cred ca daca as reusi sa le strang am putea pune de un blog dragutz impreuna.

      P.P.S. Multumesc pentru lamurire si felicitari pentru blog. Nu exista nimic care sa-l faca (sa para) mai putin armonios decat vreunul dintre cele scrise de un singur autor (sau chiar de mai mai putin). Cred ca Iff si Petrov ar avea toate motivele sa fie chiar gelosi. Anti-blogul din sub-sol al anti-muschetarilor (Neamtu Tziganu, Radu Humor, Iepurele de Aprilie) nu pare nici el capabil sa zdruncine unitatea monolitica a decablogului. Va urez sa treceti cu succes proba banilor si a succesului…

    • d'Artagnan said

      🙂
      Păi ca să spun sincer, cu unul dintre ei a fost CHIAR pe-aproape să fac Revelionul împreună.
      Acum ce să zic, mari intimităţi nu vorbesc nici cu nevastă-mea sau cu prietenii vechi. Pentru mine care sunt niţel antisociabil, este uimitor cât de departe am mers cu prietenia asta începută în…virtual. Poate a fost o răzbunarea a destinului pentru cineva ca mine care lua în râs orice formă de apropriere în spaţiul virtual, având în plus şi o susceptibilitate exagerată. Şi acum detest reţelele de comunicare.
      Cine ştie, Dle.Goe, poate vreodată ne vom întâlni şi noi la o cafea! 🙂

      • Dl.Goe said

        @D’Artagnan – Poate sa fie si la un pahar de vin. Orice este posibil. Este posibil chiar sa ne fi intalnit deja. Si desigur ca discutia despre susceptibilitati exagerate si detestarea retelelor de comunicare in termenii propusi (strecurati) de d-voastra in prezenta discutie ar putea fi foarte utila si interesanta. Totusi planul in care am alunecat nu se afla in continuarea celui pe care a inceput discutia. Ba chiar as zice ca diferenta de potential intre ele este apreciabila. Ca sa se inteleaga in ce consta acea diferenta de potential, as adauga faptul ca domniile voastre, cei patru muchetari cu-n singur blog n-ati putea constitui un contra-exemplu valid in contra „teoremei anonimitatii” promovata pe Arca lui Goe. Mai intai ca domniile voastre, conform dictonului, sunteti toti pentru unul si unul pentru toti, si prin urmare, in ecuatia anonimitatii, contati ca o singura entitate… Apoi ca intalnirea „accidentala” si neesentiala in inconsistenta ei, in realitatea nevirtuala, ramane o intamplare nerelevanta. (Eu de ex, am fost de cateva ori la bere cu niste unguri si cu niste japonezi care nu m-au dezamagit, ba chiar ne-am simtit bine impreuna desi comunicarea verbala dintre noi era extrem de limitata din cauza incompatibilitatii dintre limbile romgleza, hungleza si japgleza). Domniile voastre muschetare ati fi putut foarte bine sa „puneti bazele unui blog” la fel de unitar, de coerent si de succes precum cel prezent si fara sa va fi intalnit efectiv in realitatea nevirtuala (intalnire despre care presupun ca n-a influentat decisiv relatia d-voastra virtuala si activitatea la blog). Maxima si singura incredere pe care v-o acordati reciproc si singurul risc aferent se refera la conventia de a nu va deconspira unul pe altul in fata altora oferind detalii precum nume, adrese, profesii, etc… acceptand sa ramaneti, impreuna, o entitate anonima, anonima spre afara (fiind d-voastra cunostinte inauntru). Faptul ca stiti cum il cheama pe Aramis in realitate si care-i este starea civila nu se deosebeste cu nimic de faptul ca si eu cunosc aceleasi detalii despre dl.Goe. Daca intr-adevar ati dori sa contraziceti „teorema anonimitatii” in varianta Arca lui Goe, dupa cum ar putea intelege vreun cititor neatent din replicile d-voastra de mai sus, ar trebui sa faceti ceva mai mult. De ex. sa furnizati biografiile la zi ale celor patru muschetari, eventual CV-uri, poze, declaratii de avere, studii, sotii, copii, parinti, bunici… sau macar o parte dintre acestea. Ceea ce nu se va intampla. Ramane cum am stabilit.

  17. Radu Humor said

    Steli :
    „Cred ca lui Radu Humor incepe sa fie teama ca , peste putin timp ,va trebui sa spuna :”Am fost un dobitoc ”

    Iar se prăvale qintalul comunisto-băsist peste ambarcaţiunea aceasta, în pericol de a se scufunda (şi mai mult ?) în ridicol 🙄
    Sau chiar să aibă soarta celei de la Corabia 🙄
    Adică să se scufunde cu totul !
    „Am fost un dobitoc!” a spus-o clar şi cu năduf Abălaru şi s-ar putea s-o mai spună printre dinţi şi Goe, când va constata că i-a zburat şepcuţa cu comentatori de pe aici, rămânând doar cu hoaşca, lăbărţată pe comentarii de sus până jos ( cât de jos, rămâne să vedem, dacă nu cumva i se va pune căpăstru şi va fi scoasă la plimbare pe o altă păscătoare din virtual.
    Eventual sub alte nickuri. Că de astea are…
    Spre deosebire de minte. De îngheţă apele .
    De la Prut până la Dunăre 🙄

    P.S. Acuma, dacă „toate fostele prietene” ale lui Goe seamănă cu coana preoteasă ( cred că am mai găsit unul care spune, dar cine să-l mai asculte : Am fost un dobitoc! 😉 ), s-ar putea, dacă le strânge la un loc, „să pună împreună de un blog”.
    Numai că nu va fi în nici un caz „dragutz”, ci de-a dreptul horror :mrgreen:
    Unde mai pui că, ca s-o strîngă pe Stely, la volumul ei, i-ar trebui lui Goe o centură de aia cu care se caţără electricienii pe stâlpi, sau tăietorii de frunză la câini prin copaci 😉
    Dar mă rog, ce-şi face omul cu blogul lui îl priveşte personal…
    Numai că devine accelerat, greu de digerat 🙄

  18. CMM said

    PENTRU DL. GOE

    Bine ati intuit, Au fost lacrimi de crocodil. E aicea loc pentru altfel de lacrimi?

    Am testat inca trei ipoteze si totul a iesit minunat. FRUMOS V-ATI DEVELOPAT!
    HA,HA,HA, pentru un GURU ca dvs., TURMENTAT E CEL CE NU SE LASA MANIPULAT.

    Am mai aflat ceva dragut despre polimorfismul dvs., dar asta o voi spune in alt context.

    Cand voi mai avea idei de cercetare, ma voi mai abate pe aici. Acu nu stiu exact cand.

    DA CONTATI PE MINE!

    NU MA LASA INIMA SFARAMATA SA VA PARASESC!

    A propos…Ce mai face Maria? Dupa marele dans al iubirii universale s-a epuizat?

    Pentru Stely,

    Eu nu pot fi aici cea pe care ai cunoscut-o in imprejurari normale.. Tu insa, te-ai comportat la unul dintre testele mele ca un om cald si onest. Multumesc.

  19. CMM said

    Si un mic ‘prezent’:

  20. CMM said

    Si un mic ‘present’:

  21. CMM said

    Si un mic ‘present’. Probabil, prin grija moderatoare a d-lui Goe, il veti primi de mai multe ori. Nu ma deranjeaza.

  22. Maria said

    Astăzi, vedem rapid cum cenzura din orice colţ al lumii se transformă în cenzură peste tot în lume.

  23. CMM said

    Am pentru domniile voastre un „present”.Sper sa ma lase dl. Goe sa-l postez. Am mai incercat de 3 ori.

    http://www.trilulilu.ro/video-film/moscow-doesn-t-believe-in-tears

  24. CMM said

    Voiam sa postez pentru dvs.”Moscow doesn’t believe in tears”, dar dl. Goe, daruitorul de LIBERTATE, nu ma lasa.

  25. d'Artagnan said

    Dl.Goe
    Cred că „mai mult decât atât, am pus bazele unui blog și am rămas în relații foarte bune chiar.” ar fi trebuit să lipsească.
    Înţeleg ce vreţi să spuneţi. Totuşi, ca o ultimă replică (şi nu pentru că ţin să am eu ultimul cuvânt, Doamne fereşte!), aş fi fost curios să aflu care este limita de demarcaţie, de la ce punct o amiciţie virtuală are posibilitatea să se transforme într-o amiciţie reală. Să se cheme o amiciţie reală, să aibă consistenţă.
    Pe colegul meu de serviciu aflat în „imediata mea realitate” şi cu care mă întâlnesc zilnic, poate nu-l simt atât de apropiat ca pe Aramis, de exemplu, cu care mă întâlnesc de 10-20 de ori pe an, în condiţiile în care locuim în oraşe diferite. Şi nici nu-mi trece prin cap să-l cazez pe colegul meu la mine acasă, aşa cum fac cu Aramis. 🙂
    Cel puţin cu doi dintre muschetari am trecut de stadiul cunoaşterii biografiei.
    Pe de altă parte, dacă vorbim de marile prietenii, sudate în timp, adânci, astea ştim foarte bine că se formează în timp îndelungat. Dar nu cred că despre astea vorbim aici.
    P.S. Ne şi criticăm, dacă vreţi să ştiţi!

    • Dl.Goe said

      Cred ca in dialog-ul de pe acest fir s-a strecurat ceva (nu stiu ce) care da senzatia ca am vorbi in contratictoriu desi suntem cat se poate de la unison. Eu (dl.Goe) nu spun ca ar trebui evitata cu orice pret extragerea vreunui personaj din mediul virtual pentru ca apoi pe firul acelui personaj sa se ajunga la o persoana si, prin consimtzåmânt mutual, la persoana la persoana. Cel mult am sugerat ca in genere nu e indicat. Oricum lucrurile descrise de d-voastra sunt comune, se intampla in mod curent pe net si de pe net in realitatea cu biologie. Inclin sa cred ca cele mai multe sunt esecuri rasunatoare, datorate in special slabei putinte a omului (si pe cale de consecinta si a femeii) de intelege cum anume si de ce personajele se deosebesc de persoane, nestiind prin urmare la ce (si cât) sa se astepte cand se trece de la relatia personaj-la-personaj, la relatia persoana-la-persoana. Desi personajul si persoana sunt legate unul de alta totusi ele sunt entitati diferite care nu pot fi deduse una din alta prin translatie. Transformarea operationala si functia imagine prin care s-ar putea „calcula” una din alta (cu aproximatia de rigoare) sunt in general neliniare fiind afectate masiv de catre „scârbosul factor uman” (vorba filosofului Jean-Paul „Belmondo”). De regula relatia persoana-la-persoana arata foarte diferit in raport cu relatia personaj-la-pesonaj chit ca actorii sunt aceeasi, prin urmare nu putem anticipa realist genul de relatie pe care l-am putea avea cu o persoana pe baza evaluarii relatiei pe care o avem cu personajul anonim in mediul virtual. Faptul ca relatia D’Artagnan-Aramis nu este distopica in raport cu relatia „cum-va-cheama-d-voastra-cum-il-cheama-pe-Aramis” e o intamplare, fericita, rara, provizorie. Cele mai multe sunt precum cea a lui Teo T. cu viitorul ei fost sot.

      Dar da, aveti dreptate. Nu despre asta vorbim aici. Iar ca sa aduc eu vorba despre ceea ce vorbim (!) ar fi un pic fortat in context. O las pe altadata.

  26. Radu Humor said

    Am ceva la spam, sau ai tu la fiere ?!

  27. d'Artagnan said

    Dl.Goe, dacă nu ar fi venit sfârşitul lumii, nu aş fi postat aici linkul:
    http://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/2012/12/20/apocalypse-now/

    Apropo, dacă e să vină potopul, mai e loc şi de-un muschetar pe arcă?

    • Dl.Goe said

      Inca unul? 🙄 Care sa fie? Aramis?

      • d'Artagnan said

        Înțeleg, aglomerație mare, suprafață, după pescaj, mică…

        • Dl.Goe said

          Aaaa, nu domnule. Aria suprafetei nu are a face. Nici Paradisul nu-i mai mare. Si oricum pe durata Potopului entitatile de salvat sunt pastrate in varianta „arhivata” (cu zip) incat loc ar fi pentru toata lumea. Singura problema este compatibilitatea si convingerea. Nu poti salva pe cineva care nu vrea cu niciun chip sa fie salvat (nici n-ar trebui incercat) sau care nu vrea sa fie salvat in caz ca slavarea s-ar face impreuna cu a vreunui incompatibil de-al sau din HUVACA. Solutia salvarii individuale ramane asadar o optiune valabila, ca si libertatea alegerii. La noi si back-up-ul este admis. Aveti back-up?

          P.S. Muschetarii care decid sa se imbarce chiar in ultima clipa inaintea Potopului, trebuie sa vina la bord cu provizii de acasa (pentru macar 40 de cicluri solare).

    • Dl.Goe said

      Si totusi nuuuuu… Nu-i a buna. Sunt semne rele… ca se apropie sfarsitul lumii. Cel putin al lumii in felul in care o stiam pana acum. De ex. pe Certocratia Vesela (un fel de (b)Arca a lui Goe, a lui nea Goe Tudoran) se pre-vesteste din greu sfarsitul. Vineeee… A ajuns conul Dorin (aici) sa fie mai de partea basescului decat dl.AVP, el insusi venit cu pluta de la Corabia pe lotca lui Tudoran, special pentru a nu fi bagat in seama deloc, de timp si de mod. E comedie mare. Si ca sa fie conul Dorin sigur ca nu vom scapa niciunul si ca vom muri cu totii (de râs fireste caci dansul este pamfletar la baza) adauga:

      Dorin Tudoran (scriitor) ‘ce: „Nu intotdeauna acuzatia de “cenzurare” este intemeiata. Un blog moderat nu cenzureaza: accepta ori nu un comentariu.” – Yu-yu-yu… Hop si asa… Dar pentru un blog care baneza ar fi intemeiata acuzatia de „cenzurare”? Apropo ce comic a trecut-o intre ghilimele på cenzura, ca sa nu creaza altii c-ar fi plagiat-o.

      si mai ‘ce tot conu Dorin acceptand mesaje refuzate de altii (stie d-lui): „Desi nu imi place sa preiau pe acest blog mesaje refuzate de alte bloguri, cum comentariul dvs nu este insultator, iata ca l-am gazduit.” – Daca critica e contra lui Tismaneanu de ce sa n-o preia? O pre-ia. Certocratia ca o (b)Arca a lui Goe. Nea Goe Tudoran. Luptatorul pentru libertate si-n contra cenzurii. Folositi cu incredere pasta de dinti Dizident. Oriunde.

  28. CMM said

    LU’ GOE LA SPAM SI CONFIDENTIAL

    O, domnule goe cu g mic, stiu ca vrei sa vezi o figura blajina,angelica inainte de inceperea Apocalipsei, dar …zadarnic, eu nu voi comenta utilizand facebook.

  29. CMM said

    TOT LUI GOE, INTRE 4 OCHI

    Te prinde APOCALIPSA cu comentarii in spam. Aminteste-ti de Armaghedon.

    Paiul din ochiul altuia nu te lasa sa vezi barna din privirea ta. Cenzuratorule, barfitorule, Vezi la altii relele pe care altii, ca mine, le critica la tine, intepenitule intr-o bula de internet. De trei ori Proclet.

    Imi permit sa fiu mai neprotocolara ca stiu ca ai decis sa ramana doar intre noi. Traiasca confidentialitatea!

  30. CMM said

    Goe, Goe, ai o barca si-i zici arca, ai o bula amarata si o crezi Univers, te viziteaza cativa oameni care converseaza cu tine din bun simt si ai senzatia ca faci pedagogie sociala. Aduci aici zicerile altora dar mintea ta nu produce un text coerent. Uneori scrii asa incalcit si ambiguu ca ma intreb ce substante solide ori lichide ai consumat.

    In amintirea sederii tale in cusca la prietenul meu AVP, ma tii pe mine la SPAM. Doar ca, spre deosebire de tine, eu ma port civilizat.Tu erai untroll mizer, spurcat la gura, eu sunt un om educat.

    Vorbesti de dialog, iar aici oamenii fie vorbesc fiecare in dodiile sale, fie cu tine, cum iti vine. Halal amfitrion.
    Vei fi aspru pedepsit in curand pentru nesimtirea ta.

    La urma urmei, imi place mai mult sa comunic cu tine asa. Spun exact ce vad la tine, nu e nevoie sa-ti menajez imaginea publica, da tot mi-e mila de tine. Nefericita viata trebe sa ai ca sa preferi persoanelor personajele, ca sa nu pricepi ca interfereaza unele cu altele chiar fara voia ta.

    Ultimul lucru pe care mi l-as dori eu vreodata ar fi sa te intalnesc din gresala in real. Nu cred ca faci fata aerului curat, ca tipul din „Jocul cu margelele de sticla”. Toata gloria ta efemera, construita cu volute lingvistice si perdelute antistil s-ar spulbera in real. Acolo n-ai cum fi mai fizician ca fizicienii, mai psiholog ca psihologii, mai matematician ca matematicienii, mai poet ca poetii, mai fotbalist ca fotbalistii, mai lingvist ca lingvistii, mai filosof ca filosofii, mai cineast ca cineastii , mai Goagal decat Google etc.

    Ei, fa ce vrei cu zicerea asta, desi mai intelept ar fi s-o tii pentru tine, poate mintea la cap iti vine.

  31. Maria said

  32. Radu Humor said

    Magda Ursache : +N-am scăpat nici în acest decembrie, la zi întîie şi după, de ce mi-a fost teamă: de cîntăreţele populare lălăind cu burţile înainte, dar şi de pro-europeiştii agasaţi de naţie, opunînd europeitatea sentimentului naţional, ca şi cum n-ar fi posibil (cu spusa Eminescului) să fii european, dar româneşte. Fără a băga în seamă, blamarea identităţii a început îndată după evenimentele cu damf de Securitate din acel Decembrie. Şi-mi aduc aminte că, la Iaşi, chiar în ianuarie ’90, cîţiva nevricoşi au somat-o pe directoarea de atunci a librăriei Junimea (fostă „Cartea Rusă”) să lichideze vitrina Eminescu, aniversarea fiind, chipurile, propagandă ceauşistă, iar poetul – vreun protocomunist. Revenind în actualitatea imediat – fierbinte: un realizator de emisiune cu barbă rară de la Realitatea TV a reacţionat tot nevricos la o trimitere în istorie: „Nu mă luaţi de la Decebal că muşc masa”. I se zbîrlea rău părul pă mîini şi pă picioare, gîndindu-se cum s-au dus o sută dă mii dă ardeleni, pă frig, la Alba-Iulia. Altfel ierea să se fi unit cu ţara într-un mai cu soare, cu mici şi cu bere! Valoarea morală şi mistică a românilor strînşi la Alba-Iulia îi scăpa. Un actor de telenovelă îmbrăcase un tricou cu capete de mort, asezonat cu basma arabă, ca să demonstreze şi el, pesemne, că n-are instinct, cum numea tradiţia o domnişoară drapată în dungi şi stele, de pe alt canal. Vedeta TV care susţinea, zăngănindu-şi brăţările, că patriotismul este un cuvînt sofisticat nu se situa prea departe de un gherţoi politic, dornic să-şi orneze livingul cu oase dezgropate din metropola Sarmizegetusei. Cred, ca şi Al. Paleologu, în virtutea repetiţiei, deci o spun încă şi încă: s-a purces acum douăzeci de ani şi încă trei – îmi cîntăresc bine afirmaţia – la formarea unui sentiment antinaţional. Şi cîţi europenizanţi nu s-au găsit, ca să încerce să-i convingă pe români că ataşamentul pentru specific şi organic ne-ar despărţi de Europa, unde am intrat fix în 2007, nici cu o zi mai devreme. Însuşi preşedintele, după referendumul din iulie, şi-a clarificat direcţia: Spre Bruxelles, mateloţi!, în timp ce prietenul maghiar Viktor Orban a rostit apăsat: „Ungaria nu este subordonată Bruxelles-ului. Bruxelles-ul nu este centru de comandă al Ungariei”, iar „Constituţia o decide poporul ungur”. Al nost’ preşedinte ne cere – înţelepciune! – „cedare masivă de suveranitate” din… interes naţional. Logic, nu? Să nu-i fi pus sub ochi consilierii săi afirmaţia lui Iorga că România e „stat de necesitate europeană”, secondat de Gh. I. Brătianu, care a accentuat „poziţiunea- cheie”? Sau are timpanele sparte la ideea de independenţă? Cerem, mai scria Iorga, „dreptul de a nu ceda nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre”. Cu un glonte simbolic pe masă, autocratul Băsescu cotroceşte, în numele interesului naţional pe care l-ar deţine singur-singurel, în pofida populaţiei alegătoare. Ia să te abaţi de la interpretarea sa unică, te trimite la zidul chinezesc, colţ cu Piaţa Roşie. Acest interes naţional poate fi „corijat” în interesul propriu al dinastiei Traian de Băseşti. Goldiştii Apusenilor nu spun că militează pentru interesul naţional al mineritului cu cianură? Chestie de interpretare. Un intello, nu un tinichigiu, din curtea interioară băsescă, persuasiv ca un vînzător de loz în plic, îi sfătuieşte pe istorici să privească din afară. Cu alte cuvinte, să vezi bătălia de la Rovine, de la Podu Înalt, de la Călugăreni din punctul de vedere al turcilor, Posada din punctul de vedere al maghiarilor, asediul Cetăţii Neamţului ca un pan polonez, lupta cu Krasnaia Armiia prin ocheanul tătucăi Stalin. Şi, mai departe, restituirea tezaurului României aşa cum a proiectat-o Leiba Bronstein Troţki, care a decis, în 26 ian. 1918, că tezaurul va fi „indisponibil pentru oligarhia română”, dar că guvernul sovietic îl va păstra „cu meticuloasă grijă” şi-l va înapoia poporului. Oasele lui Cantemir au fost restituite, nu şi cele 93,4 tone de aur. Dar masacrul de la Varniţa (azi Ucraina), din 1-2 aprilie ’41, numărînd 8000 de morţi, românii vrînd să scape de URSS (şi au scăpat prin ogoni!, foc!) ar trebui comentat prin prisma sovieticilor? Ca să nu mai pomenim de masacrele din satele ardelene, după diktat. Să contestăm şi noi Trianonul care a creat, în fapt, statul naţional maghiar (Ungariei nu i s-a luat nimic), cum face Laszlo Tökes care declară 1 decembrie „zi de doliu pentru maghiari” şi chiar poartă doliu după o rană pe care o vrea vindecată prin „autonomie”? În ce-i priveşte pe foştii deţinuţi politici – are dreptate Petru Romoşan – pe ei îi judecă urmaşii torţionarilor stalinişti. Atenţie, istoria o fac vocalii. Şi secuii, şi sîrbii, şi bulgarii sînt mai vocali decît românii. Noi ironizăm sentimentul nobil al iubirii de ţară şi spiritele patriotice (de la Noica la Ţuţea) care cred că naţionalul legitimează universalul. Parafraza lui Mircea Cărtărescu după Sentimentul românesc al fiinţei, şi anume Sentimentul românesc al isteriei, ca şi cum am fi fundamentalişti isterici, îmi displace.Cît despre apartenenţa la un loc anume, eu o găsesc constructivă, treaba asta n-are legătură cu naţionalismul xenofob. Nu cred că înainte de a fi parte a unei etnii eşti parte a umanităţii, ci invers; altfel, punem, ca Tîndală, carul înaintea boilor. Şi cine vorbeşte mai decis despre locul Americii în universalitate decît americanii? SUA nu e defel patrie imaginară, nici integrarea un program de neurmat, o încremenire în proiect. Şi atunci de ce l-am blama pe Noica, spunînd: „Eşti român cînd uiţi că eşti altceva”? Dez-eroizarea, asta-i problema: să alegem din istoria noastră ce-i penibil, ca, după aceea, să ne uităm în oglindă şi să ne schimbăm imaginea despre noi înşine; să „descoperim” că facem parte dintr-un popor de laşi şi de hoţi (orice popor deţine şi laşi, şi hoţi, şi leneşi, şi proşti, şi mîrlani, şi ipocriţi, nu numai românii; ce-i drept, nu-i trimit in corpore la condus ţara), neavînd repere naţionale. Nu avem sau nu dorim să le vedem, conform liniei noi, anti-eroice? Pentru eliberarea Basarabiei şi nordului Bucovinei, în 33 de zile, au fost 24. 396 de victime (după cifrele istoricului Gh. Buzatu) – 5011 de morţi, restul răniţi sau dispăruţi; la Odesa, în toamna lui 1941: 17. 729 de morţi, 63. 345 de răniţi, 11.471 de dispăruţi; pe frontul de Est: 625.ooo – morţi, răniţi, dispăruţi. Ţăranii au luat cu asalt colectivizarea în războiul atroce dintre ’49 – ’62, iar colectivizarea a ucis 200.000 de ţărani. S-a luptat în Făgăraş pînă-n moarte contra comuniştilor, chiar Ceauşescu fiind (după Ion Gavrilă- Ogoranu şi nu numai) cel care a condus lichidarea partizanilor. În munţii Carpaţi s-a aprins omul-torţă, schiorul-torţă, Liviu Babeş. […] Eroii Armatei sunt şi ei minimalizaţi, ca şi războaiele de apărare, fie teritoriale, fie ideologice. Spunem că n-aveam ce căuta dincolo de Nistru. Dar în Libia, cu puşcoacele-n spate, ce-om căuta? Avem un fel de ostaşi mutanţi (ca în filmele SF), cu dublă identitate sau mai multe, română, arabă, slavă, căzuţi în teatrele de operaţii (expresie băsescă) din Irak, Afganistan, Cosovo… În emisiunea Copilul eroului meu, i-am auzit pe copiii orfani învăţaţi să spună că taţii lor, morţi în Afganistan, şi-au apărat ţara. Historiquement correct? întreabă Jean Sévillia, întreb şi eu. Tati e un erou, zicea un băieţel, vreau să mă fac militar ca tati. Ion Antonescu a cerut iertare victimelor civile ale bombardamentelor din 4 aprilie. Cine să le ceară iertare copiilor rămaşi fără părinţi? Cu ochii la alţii, părem a nu ne mai interesa destinul nostru colectiv. Sau ne simţim mai puţin ataşaţi de naţiunea noastră decît secuii, armenii, bulgarii… Şi de ce ar fi naţionalismul maghiar, să spunem, mai corect politic decît al nostru? Cînd reperele naţionale sunt dispreţuite pe faţă (Avram Iancu spînzurat simbolic în secuime), tăcem. Tema martirilor e perimată? De pe Copoul ieşean au fost îndepărtate busturile Horia, Cloşca şi Crişan. Pe o laterală, există strada Cloşca şi atît. Homo rusticus, cum îl numeşte Mircea Eliade în Mitul eternei reîntoarceri, are şi el parte, în numele satului global, de acuze destule. Ion Cristoiu, adorant Băsescu, se întreba cum putea vota DA la referendum, cînd „la ora şase, ţăranul e beat” (asta exact pe 23 august 2012, la B1). Şi-i mai acuză pe alţii de „vulgarizare istorică”. După demagogia iresponsabilă a activiştilor socialişti, s-a trecut la demagogia iresponsabilă a publiciştilor postsocialişti. Îmi aduc aminte că un eseist cu condei susţinea, televizat, că iubirea e numai de la om la om, nu pentru ţară, nu pentru popor. Aş zice că, dacă nu ai acest afect, asta nu înseamnă că el nu există. În ce mă priveşte, prefer să fiu etichetată „mătuşă patriotică” (aşa cum rîde acelaşi eseist de o atitudine firească) decît să-mi stea în gît sabia lui Cuza sau calul lui Ştefan cel Mare. Şi mă simt rău cînd obiectul iubirii mele e batjocorit, în numele unui ludic tîmp. Nu s-a întîmplat, după ’89, schimbarea la faţă a istoriei, pe care am aşteptat-o, e greu să-ţi iubeşti ţara ajunsă pe locul doi în UE la taxe şi pe primul loc la necitit, dar nu accept mesajul „artistic” al sibianului Sorin Tara, cum că „trăim într-o troacă plină de lături”, după ceea ce ştie el că ar fi zicala (sic!): „un român şi-un şobolan bătîndu-se pe un ciolan”; başca faptul că pe expozantul pictocolajelor repulsive cu Sf. Parascheva beată şi cu „Fănică” cel Mare în chip de lover medieval „l-a distrat” „bădărănismul îmbinat cu un naţionalism prăfuit” al ieşenilor, într-un oraş „încremenit în timpuri de mult apuse”. Am un tînăr prieten, excelent profesionist, spirit echilibrat şi cu lecturi întinse, care a ajuns dependent de frazeologia băsească, influenţat de elita care-şi apără exponentul politic bec et ongle. Am încercat să-i înţeleg argumentele pentru a vota ARD: vede clasa politică în totalitate rapace (şi-i conced), nu vrea să schimbe un rău pe altul. De acord am căzut şi pe subiectul Ponta –copy and paste, care a avut soluţia să regrete public lipsa ghilimelelor şi să renunţe la titlul de doctor. Numai că preşedintele ungurenilor, cu jocul lui primitiv, mi se pare pericolul maxim. Să striveşti identitatea naţională, dar şi individuală, în numele unei europenizări percepute anapoda, al cărei sinonim este colonizarea? E loial interesului naţional ex-premierul light, cum l-a numit Paul Goma, mereu dign şi necruţător cu clasa politică? Ce-i drept, MRU e foarte dexter şi foarte conjunctural: civil pus în staff SIE, apoi premier democratic, ăsta o fi mersul lumii sau preşedintele o fi tras cu ochiul la Putin, ieşit din matrioşca serviciilor secrete? Cît despre declaraţia ungureană , „Privim cu încredere în viitor”, e consternant de apropiată angajamentului utecist. I-am spus tînărului meu prieten că nu cred în „proiectele” pentru o Românie dreaptă ale unui fost lider UTC, ajuns în CC de pe băncile şcolii. Ce competenţă? Erai devotat PCR sută-n sută, scuipai ca pe seminţe lozincile, obţineai tot. În hedonismul lui, arată că n-are decît patrie mică, familie şi frăţiori alteri. Iată-l lucky looser, primind, după infactul ARD, scaunul (pliant) în Parlament. Prin re-distribuire= pomană electorală ruşinoasă. O fi asta „calea dreaptă”? Paradoxul votului decembrist, dacă pierzi, cîştigi. Fabulo spirit, nu? Ca şi în cazul Ponta, MRU are soluţia renunţării la titlu (de demnitar) după eşec. Şi cînd mă gîndesc că Andrei Pleşu voia să-l cloneze, ca ungurenii clonaţi să ocupe „locul potrivit”! Eh, mai greşeşte şi Pleşu. Aş încheia aceste însemnări de decembrie nu fără a aduce în discuţie croncănitul ciorilor vopsite în problema patriotismului, pusă în pagină de un eseist francez: „patria – ultimul refugiu al canaliei”. Oricît ar sări în sus, jigniţi în principii, cei care au susţinut teroarea şi oroarea comunismului, eseistul din Hexagon are dreptate. Naţionaliştii – carierişti n-au vreo îndreptăţire să se dea înnobilaţi moral de patriotism, după ce au devalorizat demagogic un sentiment care poate fi şi a fost mimat de ei. […] Şi cum să fi fost aparatul comunist patriotic, de vreme ce n-a cerut „conducătorului iubit” demisia, pentru a se evita vărsarea de sînge? […]Ipocriţii, turtele ideologice rostogolindu-se de colo-colo, cînd sub oriflama roşie, cînd sub oriflama tricoloră (mereu sub), ne cer să-i evaluăm fără prejudecăţi, să le recunoaştem „binele” făcut. Dar ce legătură poate fi între martirul Mircea Vulcănescu şi prim- ministrul Const. Dăscălescu, ascuns în closet să nu-l ia Ceauşescu în helicopter? Între Kogălniceanu şi Mizil, între Haret şi Bondrea, între I.G. Duca şi Dincă-Te-Leagă, între Gusti şi Suzănica Gîdea; între brătieni şi fruntaşii liberali cu L în coadă? Udrea, ca popa Burducea, cînd cu geanta, cînd cu crucea, iaşiota Popa, cînd cu PDL, cînd cu USL, reşapaţii ca anvelopele găurite, Toader, Oltean, femeia de cultură Turcan. Iar peste toţi şi toate, liberalul din tată-n fiu, Petre Roman, reapare la TV, în celebrul pull roşu, acum fără mîneci, la fel ca economia pusă pe butuci. Da, patriotismul poate fi, din păcate, refugiul canaliei. Să ne trezim.+ Sursa http://asymetria-anticariat.blogspot.ro/2012/12/magda-ursache-insemn-ri-de-decembrie.html

  33. Maria said

    Masa era din stejar masiv si la vârsta mea de atunci, mi se parea ca este enorma. Locul meu era lânga bunicul care statea cu ochii pe mine si îmi numara feliile de pâine pe care le mâncam sau mai bine zis nu le mâncam. Alaturi de bunicul statea bunica cu spatele la soba în care iarna trozneau lemnele. Din când în când se scula si cu un cleste lung învartea jarul din soba si mai arunca niste carbuni, daca era cazul.

    Cred ca daca astazi, toate familiile s-ar aduna în jurul unei mese ca cea pe care am avut-o eu în copilarie macar o data pe zi, tinerii nu l-ar mai confunda pe Eminescu cu Camil Petrescu, sau pe Arghezi cu Ion Creanga. Cred ca ar consuma mai putine droguri, mai putine tigari, nu s-ar mai sinucide, ar fi mai responsabili si ar întelege ca în viata ca sa câstigi, trebuie sa înveti mai mult decât cel de lânga tine.

  34. CMM said

    Eternului Goe, la SPAM

    Azi noapte am avut un vis apocaliptic:

    Se facea ca inghesuisesi toate femeile din lume, vii, moarte, tinere, batrane, anonime, ne-anonome, semi-anonime in Patul lui Procust si, de pe tron, strigai la ele „Fiti Meduse!”
    Alea suportau cat suportau, apoi se enervau, emiteau otravuri multicolore, te dizolvau, te digerau. Ramaneai un schelet luminos si cantai. Ceva din Flautul Fermecat.
    Fac acum la trezie o asociere libera cu o imagine a lui Ivasiuc (ce mare romancier ar fi putut fi asta), cea in care vedem cum doua fronturi de soldati se opresc din batalie si rontaie simultan pesmeti.
    Gongoric, apocaliptic, psihedelic, Inconstientul imi bantuiesti!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: