Tacerea mieilor

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna, Caci unul erau toate si totul era una; Pe când pamântul, cerul, vazduhul, lumea toata Erau din rândul celor ce n-au fost niciodata, Pe-atunci erai Tu singur, încât ma-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi? El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii Si din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor da suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i, El este moartea mortii si învierea vietii! Si el îmi dete ochii sa vad lumina zilei, Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers, Si tot pe lânga-acestea cersesc înc-un adaos: Sa-ngaduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, Sa binecuvânteze pe cel ce ma împila, S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma râda, Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida, S-acela între oameni devina cel întâi Ce mi-ar rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatâi. Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec, Pân’ ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec, Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine însumi a nu ma mai cunoaste, Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o –Când ura cea mai cruda mi s-a parea amor… Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor. Strain si far’ de lege de voi muri – atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce, S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa, Ce-o sa asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpa, Iar celui ce cu pietre ma va izbi în fata, Îndura-te, stapâne, si da-i pe veci viata!

Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc Ca tu mi-ai dat în lume norocul sa traiesc. Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre ura si blestemuri as vrea sa te înduplec, Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!