(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Despre falsele revolutii

Posted by Arca lui Goe pe Ianuarie 10, 2013

octavian-paler-aceeasi-varsta-14523„Am exact varsta la care Don Quijote si-a inceput aventurile,
am aceeasi varsta si iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate, un scutier imi lipseste, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeasi varsta si aceeasi nevoie sa cred,
nu-mi mai lipseste nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Si poate morile sale de vant,
dar nu-i nimic, le voi inventa si pe ele.
Am acceasi varsta ca Don Quijote si drumul m-asteapta
si in afara de un scutier, de Rosinanta si de morile sale de vant
nu-mi mai lipseste nimic.

.
Ba da, eu m-am nascut dupa Descartes.

* * *

.

Si, de parca nu era suficient ca ne-am nascut dupa Descartes, ne-am mai nascut si dupa Einstein si dupa pleiada epigonilor sai extra-stiintifici. La adapostul relativitatii putem cu usurinta sa absolutizam tot ceea ce ni se nazare. Si de nazarit ni se nazare mereu cate ceva. De exemplu vedem peste tot „revolutii” si/sau transformari „revolutionare”. Relativ la un anumit context, ni se pare potrivit sa consideram orice (mica) schimbare ca fiind radicala, spectaculoasa, profunda, in fine, ce s-o mai lungim, revolutionara in toata legea. Telefonul destept, Internetul, Televiziunea, Radioul, Automobilul, Tiparul, Roata, Focul, Omul, Mamiferele, Vertebratele, Pluricelularele, celula vie, atomul, protonul, quark-ul etc… (etc?) Toate sunt, sau au fost considerate la un moment dat, absolut revolutionare in raport cu ceva (anterior ?!), (dar) exclusiv in contextul relativitatii absolute.

Sa luam de exemplu „automobilul”. Automobilul reprezinta (nu-i asa?), in mod indubitabil, o revolutie in raport cu arhaica-căruţa cu cai. Dar ce anume il face sa poata sa fie considerat absolut revolutionar, relativ la banala căruţă? Neroadă intrebare. Nu? Cum adica ce? Totul! Pai automobilul este mai puternic. Mai rapid. Mai sigur. Mai curat. Mai elegant. Mai confortabil. Mai ecologic (n-o sa credeti dar este mai ecologic). Mai accesibil. Are autonomie mai mare. Raza de actiune mai mare. Mai usor de intretinut. Mai moral. Mai, mai, mai si mai decat orice căruţa, şaretă, caleaşca, diligenţa, teleguţă, car, toate dotate cu traciune animală in forma de atelaj. Automobilul este mai performant, prin urmare verdict „revolutie”. Nţţ. Toate mai-urile insirate mai sus certifica faptul ca automobilul este un vehicul mai performant decat alt vehicul, dar tot vehicul. Fiecare „mai” enuntat mai sus denota un spor cantitativ al unor proprietati existente la banala căruţă cu cai, nu un salt calitativ, o transformare in „altceva”, de alta natura. Aaaa, o sa spuna criticii, daca confortul sporit si celelalte sporuri functionale ale automobilului nu ti se par suficient de revolutionare, trebuie totusi sa recunosti ca sub aspect constructiv, inlocuirea calulului cu un motor cu ardere interna este un salt calitativ, o revolutie. Este? Mda. Este o revolutie relativa. Dar in fond, in mod principial, felul in care se produce lucru mecanic nu-i fundamental diferit la automobil fata de căruţă. Energia chimica inmagazinata intr-un combustibil (fân respectiv benzina) este convertita prin niste procese de ardere in energie mecanica. Schimbarea nu-i asa de radicala. Dar sa zicem c-ar fi. Motorul cu ardere interna este o revolutie in raport cu musculatura calului. Totusi motorul si calul nu reprezinta decat niste detalii constructive ale celor doua feluri de vehicule. In fond, esentialul unui obiect creat de om rezida in utilitatea sa, in felul si eficienta cu care rezolva o cerinta umana. Cerinta umana respectiva este, in cazul de fata, deplasarea insului X (cu o masa de circa 80 de Kg, plus eventuale bagaje) din punctul A in punctul B, intr-o maniera mai confortabila, mai sigura si mai raipida, decat ar putea-o face insul el insusi cu ajutorul aparatului sau locomotor cu care este dotat in mod natural. In ambele situatii (automobil versus căruţă) problema este rezolvata in aceeasi maniera pe care as numi-o paguboasă, si anume prin deplasarea din punctul A in punctul B al unei mase de circa 10 (zece) ori mai mare (in medie) decat masa utila de transportat. Asa rezolva omul problemele. Are de deplasat 80 de kg de colo-colo si ca sa faca acest lucru muta de obicei cate 1000 de kg de colo-colo. Automobilul nu-i (sub acest aspect) nicio revolutie in raport cu banala căruţă cu cai. Ba dimpotriva. Internetul da, este o revolutie in raport cu căruţa pentru ca permite plăţiele online, lucratul de acasa, cinema-ul la domiciliu, socializarea online, echivaland toate cu un transport esentializat al esentei persoanei la locul necesar. Teleportarea ar fi o revolutie. Teleinstanierea ar fi. Din pacate Internetul nu este vazut ca o revolutie in domeniul Transpotrurilor ci ca o revolutie in domeniul Comunicatiilor si (vai) al Comunicarii. Ceea ce este fals. Internetul a imbunatatit comunicarea (dar n-a schimbat nimic in mod radical) si, in multe privinte, a inrautatit-o. Nu insist. Nu este in intentia mea sa atac problema internetului. In fapt am un ţel mult mai marunt si anume sa demontez mitul prin care se sugereaza uneori, de catre unii, cum ca Web-ul, Blogosfera, Retelele de socializare etc. ar constitui o revolutie in domeniul creatiei si creativitatii (in general si a celei literare in paricular) in raport cu mijloacele traditionale utilizate de catre artisti si/sau creatori. Se va intampla acest lucru intr-un articol viitor sau (de ce nu) prin comentarii in subsolul acestei mici introduceri auto-mobil-istice si auto-mobil-izatoare.

Ca sa fie si mai clar ca scopul nostru este unul marunt, dis-tractiv, si nu unul revolutionar, ar fi util ca „disertatia difuza pe tema data mai sus” sa includa o discutie preliminara in care sa fie (eventual) demitizata ideea ca „specia umana” ar fi o „revolutie” in raport cu restul speciilor. Deci vin si intreb abrupt: Ce atribute anume (unul, doua…n) are (ar avea) omul si/sau umanitatea spre a putea fi considerat/a/e „revolutionar/a/e” in raport cu restul speciilor? Poate cineva exemplifica? Sunt convins ca, de exemplu, Iepurele de Martie (un ins absolut inteligent si absolut intelectual) ar putea (sau dimpotriva). De indata ce vom clarifica aceasta „enigma” a nerevolutionarismului „omului el insusi”, problema nerevoluţionarismului Web-ului ca anexa in procesul creatiei va deveni floare la ureche si pana la palarie. Si daca nu, da.

Update I. 

In marja de eroare a impreciziei rezultate prin combinatia dintre „aproximativul cosmic universal” si specificul local de „improvizatie”, incumbat (prin incubare) insesi arhitecturii Arcei lui Goe,  se poate constata (daca nu s-a constatat deja) ca, in mod „evident”, aici, pe punte, la bord ca si in cala, se traieste cu clipa. Nu cu secunda, nu cu minutul, nu cu ora, nu cu ziua, nu cu anul… Ci cu clipa. Asta nu inseamna ca s-ar trai, cand se traieste, clipå cu clipå, clipå dupa clipå ci fiecare clipå, in mod independent, ca si cand aceea ar fi clipa cea lenta si unica ce ni s-a dat, in chiar momentul in care se consuma. S-ar putea spune aproape ca, in interiorul spatiului in care zace Arca lui Goe (sau orice arca), se traieste traieste chiar CLIPA, clipa aceea careia, la sugestia d-lui Goethe, dl.Faust i-ar fi cerut sa-si suprime zborul. Ma rog, ceva de felul acesta. Si fiecare CLIPA e un RAGAZ. Cert este ca pe Arca lui Goe (sau pe orice arca) nu exista ieri si nu exista maine. Nu exista decat eternul acum, accesibil spre partajare tuturor celor care-l accepta. Un semn marunt al valabilitatii acestei stari de atemporalitate este (si) absenta  unui plan si/sau a unor strategii de durata. Totul e acum sau deloc. Cine nu-i printre ultimii 15 comentatori nu exista. Nimic nu se transfera eungenian de la un INTJ la altul. Cat face suma de la 0 (zero) la infinit din x cand x = 0 (zero)? Este un exemplu de situatie in care pânå nici infinitul el insusi n-are nicio putere. Demonul sta insa ascuns in imprecizie (cea cosmica si cea locala) si de acolo multe lucruri pot fi controlate. Cred, cu din ce in ce mai multa convingere, ca viteza luminii in vid este mai mica decta constanta universala „c”. Infinitezimal mai mica, la a milioana sau la a miliarda zecimala, in tot cazul dupa un numar foarte mare dar finit de zecimale. Daca viteza luminii in vid ar fi absolut egala cu „c” probabil ca Univesul n-ar putea exista.  

Re-Capitulare:

Clipa fu prea re-pe-de, trecu scurt, a jale, lasand orfana intrebarea, de tatal ei – raspunsul. N-aflaråm asadar daca mediile virtuale si retelele de socializarea alterarå (sau pot altera), fundamental, relatia „creatie-validare artistica” ori macar (?!) relatia „autor-public”, in raport cu mecanica-clasica a acestor relatii, in spatiul dintre temerile plesului si entuziasmele padinei. Deh! Poate alta data-n-alta-clipa. Dar macar, acum pe coada clipei, cum råmase cu „omu’”? Fu omul o revolutie sau nu fu? Se putu Dumnezeu mândri cu el au ba? Cativa oameni ce trecura pe aci, marturisindu-se, lasarå semne-ca-dovezi, ca omu’ fu minune si revolutie fu, bå, fiindcå fiinţa ca el nu-i:

Omul – singura fiinta cu con/stiinta
Omul – singura fiinta religioasa
Omul – singura fiinta superstitioasa
Omul – singura fiinta care stie ca va muri
Omul – singura fiinta capabila sa se sinucida
Omul – singura fiinta capabila de empatie
Omul – singura fiinta capabila de sacrificiu
Omul – Singura fiinta care are Dumnezeu
Omul – singura fiinta capabila de meta-gândire, meta-comunicare, meta-cunoastere
Omul – singura fiinta capabila sa creeze arta
Omul – singura fiinta capabila sa viseze la stele
Omul – singura fiinta capabila sa se joace
Omul – singura fiinta care se imbatå
Omul – singura fiinta care vorbeste
Omul – singura fiinta care stie ca exista trecut si viitor
Omul – singura fiinta care planuieste
Omul – singura fiinta care creaza si utilizeaza instrumente
Omul – singura fiinta care utilizeaza focul
Omul – singura fiinta care utilizeaza roata
Omul – singura fiinta care ucide fara sa aiba nevoie
Omul – singura fiinta care se prostitueaza
Omul – singura fiinta care…

Update:
Omul – singura fiinta care utilizeaza bani
Omul – singura fiinta care râde

 

Si totusi nu fu nicio dovada. Toate de se insirarå fie nu furå tocmai noi sub Soare fie, daca furå, nu fuserå esentiale, nu-l facurå ele pe om sa fie om, nefiind prezente la tot omul ori fiind doar niste amårâte de detalii dispensabile. Animalul-om, cu toata credinta-stiinta-tehnologia-filosofia-arta-si-neghiobiile lui, nu fu, nu avu si nu fåcu altceva decat fåcu parameciul: isi cautå de mancare (exclusiv devorand alte fiinte), adapost, si se perpetuå (inså foarte putin). Cu asta se ocupå omu’ in PRINCIPAL, atâta. Fu animal si nimic din ce-i animalic nu-i fu strain: metabolism si reproducere – sau moarte – intr-o nisa de univers ingusta cât o vulvå de furnica. Nimic altceva. Cand va fi fiind dincolo de metabolism-reproducere-moarte, dincolo de trup-si-suflet, ceva acolo, nu Dumnezeu… dar macar ceva, imun la spatiu,timp, materie, foc, sau daca nu, cand va avea ceva nou si esential, in el, in viata sa, atunci abia omul va fu revolutie… Pana atunci nu. Si clipa s-a sfârsit.

148 răspunsuri to “Despre falsele revolutii”

  1. Dl.Goe said

    De exemplu ca omul poseda con-stiinta…

    • Stely said

      Omul este o fiinta inteligenta ca rezultat al evolutiei speciilor .Omul, spre deosebire de alte specii , este dotat cu o mare capacitate cognitiva ,cu o putere de sinteza si cu discernamint .Ele depasesc cu mult necesitatile legate de supravietuire si perpetuare pe care le intilnim la celelalte specii. El -Omul – mai are capacitati psihologice care il fac sa inteleaga problemelor de viata ,existenta si creatie .Psihicul uman are componente afective de iubire ,dragoste ,prietenie etc.. Datorita lor omul este creator de frumos : cinta ,scrie poezii ,picteaza , creaza alte si alte lucruri utile si frumoase care ii usureaza viata si i-o fac cit mai frumoasa Sigur ca nu suntem toti oamenii la fel . Se intimpla sa fie oameni care ,desi si-au atins si ei acelasi nivel de evolutie cu al intregii omeniri ,sa ramana doar la nivelul necesitatilor de supravietuire si perpetuare ,ca al oricarui animal Cred ca aici trebuie sa existe o revolutie .O revolutie a cunoasterii de sine ,a constiintei.

      • Dl.Goe said

        Omul este o fiinta inteligenta. O fi. Nici enuntul contrar nu-i mai putin adevarat: Omul este o fiinta proasta. Chestie de gust si de relativitate. Omul este o fiinta mai inteligenta decat unele animale, poate deact oricare dintre ele. O fi chiar mai inteligent si decat plantele. In fine nu conteaza. Animalele si plantele sunt si ele inteligente. Ori fi mai putin inteligente (in mod categoric nu-s mai proaste decat omul) dar-deci inteligenta nu-i un atribut revolutionar care sa faca din om altceva net diferit. Nici mai marea capacitate cognitiva, mai marea putere de sinteza si de discernamant nu-l fac esentialmente altceva. Si alte fiinte vii au capacitati cognitive, putere de sinteza si desigur discernamant. A se viziona pe Animal Planet cum vaneaza caini africani antilope sau balenele care vaneaza in grup foci aflate pe banchize de gheata. Faptul ca anumite calitati ale cuiva depasesc in intensitate cu mult acelaesi calitati ale altcuiva nu-l face pe niciunul dintre ei sa fie esentialmente altceva (si Nichita si Padina sunt tot poeti, nu?).

        Asupra celorlalte detalii (eventual) revolutionare pe care le-ati oferit vom reveni. Poate au si alte animale alte pareri. Bunaoara iepurele de mârâie, o achizitie recenta pe (b)Arca lui Goe. Nu va fie frica, mârâie dar nu musca.

        • Stely said

          ” De indata ce vom clarifica aceasta „enigma” a nerevolutionarismului “omului el insusi”, problema nerevoluţionarismului Web-ului ca anexa in procesul creatiei va deveni floare la ureche si pana la palarie. Si daca nu, da.”

          Da ,”palarie intr-un picior ,ghici ciuperca ce e ” … Cuvintul ,comunicarea ,socializarea .” Omul este o fiinta sociala ” . Am putea gasi si aici animale care „comunica „intre ele sau cu omul,dar in limbajul lor specific nu prin cuvint … Limbajul animalului nu poate fi asemanat cu cel al omului. Omul poate sa construasca sau chiar sa distruga cu ajutorul limbajului sau . Cunoastere, stiinta ,progresul se pot intoarece impotriva omului . Trebuie sa existe intre un ele un alt limbaj care sa impiedice autodistrugerea ,poate chiar si din greseala nu neaparat voita ?!! Aceasta este o intrebare … Ehee ,nu mai e mult pina departe as spune .. 🙂

        • Dl.Goe said

          @Stely – BOR-ul palariei poate fi un raspuns la intrebarea despre palarie. Omul singura fiinta religioasa? (?).

          Sa stiti ca furnicile comunica mai eficient decat oamenii. Serios. As zice chiar (fara sa ma risc prea tare ca si celulele corpului uman (de ex) comunica intre ele mai bine decat comunica oamenii intre ei, desi nici furnicile, nici celulule nu vorbesc. Vorbirea e (in principal) un mijloc de comunicare ca oricare altul.

          P.S. Vad ca introducerea in discutie a unor teme noi a devenit o moda pe fluxul comentariilor de azi. Potentialul distructiv al stiintei poate fi asemanat cu potentialul distructiv al adaptarii excesive care marcheaza anumite specii. Multe au si disparut din cauza ca erau prea „evoluate”. Serios.

      • INTJ said

        eu gatesc pe gustul meu, eu mananc ce-am gatit … si tot eu ma bucur ca mie imi place ce-am gatit. iar daca nu sunt prea satul, eu ma laud in gura mare (ca sa ma si aud) cat de „bun” sunt. sunt om!

  2. Mitzaa Biciclista said

    Când spui cuvinte precum „umanitate” nu e ca și cum ai concluziona „eo ipso” existența acestei revoluții-evoluții a speciei umane față de celelalte specii (terestre)? Dar vă rog să nu-mi contracarați intervenția cu răspunsuri de genul că leoaica își iubește puiul mai dihai ca nebuna care-și lasă nou-născutul prin supermarket că așa și eu vin înapoi cu contra că și tigrul își aruncă puii în prăpastie pe ideea că doar cine se întoarce papă azi la prânz.

    • Dl.Goe said

      @Mitzaa Biciclista – Sincer sa fiu n-am inteles bine ce anume ar trebui sa contracarez. Daca inteleg eu bine d-voastra sustineti superioritatea omului impotriva animalului, adica ca per total omul e un animal superior. Daca e asa inseamna ca de fapt suntem de acord. Daca nu astept lamuriri.

      • Mitzaa Biciclista said

        Păi intervenția mea are la bază acest citat: „Ca sa fie si mai clar ca scopul nostru este unul marunt, dis-tractiv, si nu unul revolutionar, ar fi util ca “disertatia difuza pe tema data mai sus” sa includa o discutie preliminara in care sa fie (eventual) demitizata ideea ca „specia umana” ar fi o „revolutie” in raport cu restul speciilor. Deci vin si intreb abrupt: Ce atribute anume (unul, doua…n) are (ar avea) omul si/sau umanitatea spre a putea fi considerat/a/e “revolutionar/a/e” in raport cu restul speciilor? ” Și mă gândeam că nu pot „demitiza” o idee care deja concluzionează, prin termenii folosiți. Că adică îmi pare retorică tema dată în întrebarea pusă de domnia voastră atunci când folosiți cuvântul umanitate, și vedeți că de data asta nu am folosit ghilimele.
        Problema mea stă însă în reușita proprie de a vă înțelege totuși tema articolului sau, mai bine zis, substratul lui. Căci ce îmi crează cel mai mult starea de confuzie este tocmai acest „omul si/sau umanitatea”, asta pentru că umanitatea nu poate exista fără oameni ori acolo unde există umanitate clar oamenii reprezintă o revoluție în raport cu celelalte specii, neapărat terestre. Dar, asta nu înseamnă că acolo unde există oameni există neapărat și umanitate. Lucru dovedit în nenumărate cazuri iar istoria e mult prea vastă ca să mă apuc să înșir eu exemple, asta fără să ne mai gândim la prezentul care ne înconjoară și atunci nu văd cu ce ar fi oamenii diferiți de animale în sensul bun, ba din contră.
        Ori, pe lângă această neclaritate creată, cu sau fără voie de domnia voastră, ceea ce mă intrigă și mai mult este faptul că folosiți, și de data asta am convingerea că o faceți înadins, cuvântul „revoluție” în loc de evoluție ca și cum ați dori să imprimați efectul unui vector glisant discuției/temei din articol.
        Nu am pretenția că vă cunosc ca să știu exact unde „bateți” cu acest articol, dar….de asta m-am și băgat în seamă 😀

        • Dl.Goe said

          Incepe sa-mi fie clare ce nu-i clar. Vina imi apartine in exclusivitate, in special din cauza la motivul ca am scris ce-am scris avandu-l in minte (in sub-constient 🙄 ) doar pe prea-cinstitul cititor citit si unic al (b)Arcei lui Goe, fara sa-mi pese de celalalt cititor (cel citit dar neunic). Prin urmare vin si precizez ca am folosit termenul „umanitate” in sens de „omenire” nu de „omenie”. In acest text am incecat sa contrapun Omul-si-sau-Societatea-Umana altor Vietati-si-sau-Societati-de-Vietati. Desigur exclusiv de pe Terra si desigur exclusiv din randul celor cat de cat cunoscute. Apoi cred ca ar trebui sa lamuresc confuzia pe care singur am creat-o in jurul termenului „revolutie” prin includerea „fiintei umane” in randul cazurilor de schimbare, pasibile de a fi considerate „revolutii”. Deci! Deci Nu. Nu m-am referit la „evolutie”, desi mentionarea „omului” versus altor „vietati” poate da senzatia ca as fi vrut sa evoc acest termen. Omul este o fiinta evoluata (sic) (o fi, n-o fi, asta-i alta discutie, alta mancare de peste, vertebrat) in egala masura cu toate celelalte fiinte existente la ora aceasta pe pamant. Omul nu este mai evoluat decat celelalte fiinte. Este evoluat, adica ca a evoluat, in mod diferit, dar nu „mai”. In sfarsit si asta este alta mancare de gandaci, buna pentru o discutie separata. Si cu asta inchei capitolul despre ce anume n-am vrut sa spun dar despre care s-ar fi putut crede c-as fi vrut sa fac o tinta falsa pentru cititorii exhaustivi. Ca n-am vrut. Revin prin urmare la ce am vrut sa spun apeland la un citat din d-voastra: „…oamenii reprezintă o revoluție în raport cu celelalte specii, neapărat terestre.„. Ceea ce am vrut sa spun de la bun inceput (merci ca mi-ati dat sansa unei incercari clarificatoare) era faptul ca enuntul pe care l-am citat din d-voastra este indoielnic, discutabil ba chiar fals. Ca omul ar fi un animal superior (relativ superior, adica diferit) adica un altfel de animal dar tot animal, o vietate superioara (relativ superioara, adica diferita) adica o alta vietate dar tot o vietate, sunt chestiuni cu care putem cadea de acord fara de-zbatere. Dar ca omul ar fi o revolutie in raport cu restul biosferei e un enunt/anunt in legatura cu care presimt ca suntem in contradictie (neantagonica). Eu inclin sa cred ca omul nu-i o revolutie. D-voastra inclinati sa credeti ca omul e o revolutie. Sarcina mea, de a demonstra argumentat ca omul nu e o revolutie, este (ca orice enunt negativ) mai dificila. Sarcina d-voastra este mai simpla. Ar fi suficient sa exemplificati detaliile revolutionare care sunt prezente la om si nu sunt prezente la niciuna dintre celelalte fiinte vii (terestre, cunoscute). Nu detalii in care omul este superior (adica mai bun, mai nobil, mai altfel, mai cum doriti) ci dintre acele noi si esentiale (legate de esenta fiintei sau meta-fiintei) care exista la om dar nu exista la nicio alta vietate. Daca gasiti macar un exemplu valabil problema e rezolvata. Daca nu… atunci cred ca se poate declara remiza. Este maximul lucru pe care l-as putea obtine. Remiza inseamna, ca la fotbal, un punc. Un punct care mi-ar fi suficient ca sa ma calific in finala cupei. Cupa ne/revolutionaritatii Web-ului ca mediu de creatie artistica, stiintifica etc. In primul mesaj capcana de pe acest topic s-a sugerat, ca posibil detaliu revolutionar al omului contra animalului, posedarea unei con-stiinte. Daca as fi avut credinta ca e un „argument” valid asta ar fi insemnat ca de fapt pun punct discutiei preliminare, deschizand direct discutia despre ne/revolutionarul Web 2. Intrucat am o credinta oarecum contrara, Web doiul se amana. Sine die. Poate intre timp devine Web 3 si 14 etc, transcendentalizand problema si rezolvand-o astfel.

        • Rebeliunea minerală said

          Jean Piaget a tot tras nădejde că informaţiile culturale şi educative s-ar corporaliza în sinapse, singurul rezultat palpabil fiind traductibilitatea operei în partea materialistă a cortinei de fier. Irita, de altfel, şi freudismul, prin vulgarizare, subconştientul său cumulativ având nevoie de o cutie craniană cel puţin articulată, dacă nu elastică. Materialismul nu s-a fâstâcit, lansând sofismul cu „funcţia şi organul etc.”, iar progresivismul a înghiţit broasca creaţionistă cu totul. Dacă nota evoluţionistă a fost dirijată de la om la umanitate, cum rămâne cu educabilitatea maselor, odată ce maieutica funcţiei bate creaţionismul în cuie ?

        • Dl.Goe said

          @Rebeliunea Minerala – Citind cu coada ochiului mesajul d-voastra deduc (in special din final) ca factorul revolutionar de baza al „Omului”, care l-ar plasa pe dânsul un nivel net diferit in raport cu restul animalelor, ar fi existenta lui Iisus Hristos precum si (mai ales) felul de raportare la aceasta existenta. Nu stiu cine zicea ca omul ar fi singurul animal superstitios. Revin de indata ce mi se elibereaza ochiul de la coada de asteptare.

        • Rebeliunea minerală said

          Natura o fi evoluţionistă, nu zic nu. Când Moise i-a tălmăcit lui Faron visul cu vacile, a băngănit în clopotul lui Gauss; nici tacticianul Makedon nu era străin de gândirea probabilistă. Să fie, basmele ubicuităţii, preludii ale cuanticităţii, sau, mai vârtos, cuantică aplicată ? Ce-i genetica, dacă nu informatică creaţionistă? Da, cultura pare creaţionistă

        • Mitzaa Biciclista said

          Ca de obicei mă obligaţi să citesc de mai multe ori cuvintele pe care le aşterneţi în comentarii.
          Este de prisos să mă apuc acum să explic ce înţelegem fiecare prin revoluţie, dar răspunsul, zic eu, se află tocmai în acest schimb de idei. Sunt de acord că trebuie să lăsăm deoparte detaliile tip „adica mai bun, mai nobil, mai altfel, mai cum doriti”, dar nu putem să nu ţinem cont de complexitatea de tip piramidal a unei idei, fie ea şi oarecare, care apare atunci când este iniţiat un schimb de gânduri între minim două persoane. Şi dacă tot bat monedă pe acest aspect, nu ştiu dacă Rebeliunea Minerală s-a referit neapărat la aspectul spiritual al existenţei omului, dar dacă tot facem referire şi la acest aspect probabil că diferenţa cea mai clară între oameni şi animal, din punct de vedere evolutiv, este că omul insistă să găsească cauzele care provoacă efectele, pe când animalul preia efectele fără să fie interesat de cauze. Ori poate tocmai din acest motiv omul reprezintă o revoluţie în raport cu animalul fiindcă această insistenţă în căutarea cauzelor duce, uneori, la transformări calitative în evoluţia omului de-a lungul timpului dar, de cele mai multe ori, duce la schimbări violente în structura proprie la nivel cerebral.
          Şi nu vă gândiţi la o remiză deocamdată. Dacă tot aţi deschis acest subiect, suportaţi cu stoicism insistenţa cu care am să revin pe marginea acestui subiect.

        • Dl.Goe said

          REVOLÚȚIE s.f. I. 1. Schimbare bruscă, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativă veche la o stare calitativă nouă. 2. Transformare radicală. 3. (Fig.) Schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă și totală.

          P.S. Treaba cu cauzalitatea merita de-zbatuta. S-ar putea sa dam peste revolutia cautata tocmai in acauzalitatea cuantica (nedeterminism) care (macar chipurile) ar guverna exclusiv creierul uman.

        • Dl.Goe said

          @Rebeliunea Minerala – Inclin sa cred ca si un ghepard care fugareste o gazela (cu intentii mai degraba zoofage decat zoofile) are si el acces la calcule cu probabilitati, iar in creierul sau se petrec fenomene cuantice cam de aceeasi natura cu cele care se petrec (daca se petrec) in creierul omului, om care vrea musai sa aiba parte de dumnezeiescul liber arbitru. Ca daca n-are, inseamna ca degeaba ne mai pierdem noi vremea pe aici sau pe aiurea. (O pierdem e un fel de-a zice, caci, revenind la clasici, nimic nu se pierde).

        • Rebeliunea minerală said

          Cocherul meu – mai prietenos, jucăuş, blând şi, deci, frivol nici că se poate – acum, venerabil – m-a pus în mare încurcătură, pe când abia împlinise doi ani, căci, deacurmezişul porţii, mârâind şi lătrând agresiv, m-a împiedicat să-mi ţin promisiunea făcută unui vecin, de a-l însoţi, în Dacia sa, până-n oraşul vecin, pentru nişte ardezie din care ţinea morţiş să-şi vadă acoperişul casei de curând ridicate. Nicio problema. Cu telefonul, am îmbunat codoşlâcul. Dar maşina – am avut de aflat către seară – s-a prăbuşit în Dunăre, de pe unul dintre cele mai înalte viaducturi care leagă Severinul de Orşova, în urma infarctului făcut de vecinul meu şi constatat la autopsie.
          Au animalelesuperstiţii, sau noi nu le mai avem ?

        • Mitzaa Biciclista said

          Păi cam da. Căci, sinceră să fiu, nu cred că există fiinţe cu minim doi neuroni viabili şi valabili care să nu se fi întrebat măcar o dată din ce cauză apare cutare lucru sau ce motiv a stat la baza a cel puţin unui fenomen oarecare. Ori tocmai asta face diferenţa. Dubito ergo cogito,cogito ergo sum. Este laitmotivul, sau mai corect, spaima multora din noi datorată concluziei că suntem extraordinar de mici şi pasageri în această lume şi atunci încercăm, prin orice mijloace, să ne facem simţită prezenţa, indiferent modul, mijlocul şi consecinţa?

        • Dl.Goe said

          @Rebeliunea Minerala – Felicitari pentru faptul ca, acceptat fiind intr-un parteneriat reciproc avantajos cu cocherul d-voastra, ati reusit sa evitati o intamplare cu potential tragic. Sa va traiasca. Relatarea d-voastra poarta in ea demonul unor maieutici cu acorduri ample (sau cu dezacorduri la fel). Daca nu va inflori de la sine o s-o tin minte ca tema de zi pentru alta zi. Pana atunci insa as veni cu o diversiune, menita sa readuca discutia in matca „falselor revolutii”, diversiune compusa dintr-un set de intrebari adiacente, adresate nu doar d-voastra, sau nu d-voastra in particular ci… dar n-as vrea sa insist in legatura cu potentialii adresanti… Iata setul:

          Credeti ca Viorel Padina cel de azi (feisbucist) este (ar (putea) fi) superior (calitativ superior) lui Viorel Padina cel de ieri (navetist cu trenul la Cenaclul de Luni)? Oare cum ar fi aratat poetul Viorel Padina azi, daca era Internetului n-ar fi inceput inca? Ar fi fost mai bun? Mai rau? N-ar mai fi fost deloc?

          Nota: Viorel Padina (in aparenta contradictie cu Andrei Plesu, pardon de alaturare) considera ca interactivitatea internetica directa si rapida intre creator si cititor ar fi o revolutie fantastica in raport cu mijloacele clasice de interactiune scriitor-cititor. Totusi in egala masura cu Andrei Plesu (pardon de alaturare) ba chiar mult mai abitir decat acesta (sic) din urma, Padina respinge respectiva (zisa) revolutie printr-o contrarevolutie, inchizand total comentariile pe blogul de la Corabia, adica cenzurand en-gros pe toata lumea si deci si pe sinele sau potential. (In contra-partida dl.Andrei Plesu nu livreaza contra-revolutie pentru ca nu resimte fenomenul ca pe unul revolutionar, multumindu-se sa ofere mai putin decat Padina, ignorarea aparenta a comenatriilor anonime de pe asa-zisul sau blog).

        • Rebeliunea minerală said

          Nu maşina de scris a revoluţionat literatura scrisă caligrafic, ci industrialismul. Cea mai mare revoluţie, la şansa căreia, ajungând, omenirea poate fi felicitată şi care decurge chiar pe sub nasul nostru este cea a globalizării. Unicitatea ei mai constă şi-n aceea că revoluţionează însăşi percepţia revoluţiei, de data aceasta nu involutiva răsturnare leninistă a suprastructurii caracterizând-o, ci regeometrizarea acesteia prin inserarea unei megastructuri. Stăpânii vor putea fi stăpâniţi şi slujitorii vor putea fi slujiţi; guvernul mondial nu va fi doar unul mai mare. Neignorând aportul tehnologiilor de globalizare/comunicare, noua cultură – nu aceste „maşini de scris” – va isca noul imaginar: credinţe noi, ştiinţe inedite şi arte originale.
          Cât despre Viorel Padina, drama sa cel puţin va fi una din temele încă neînchipuite..

        • Dl.Goe said

          @Rebeliunea Minerala – Ca Globalizarea poate fi o reala revolutie se poate citi si in rezistena reactiunii in fata unei asemenea idei ca si in incercarile de deturnare anticipata. Intr-un final partial (caci nimic nu-i definitiv) revolutia Globalizarii ori va esua ori va fi furata. Pe urma se va instaura victorioasa prin ameliorare lenta. Inevitabilele tranzitii… Sau nu…

          „Cât despre Viorel Padina, drama sa cel puţin va fi una din temele încă neînchipuite…” – Va fi o drama antica… Asa inclin sa cred.

        • Dl.Goe said

          @Mitzaa Biciclista – Ziceti: „…dar răspunsul (n.b. vizavi de atributele revolutionare ale fiintei om), zic eu, se află tocmai în acest schimb de idei.” – Imi scapase aceasta remarca. Probabil ca da, se afla in acest enunt al domniei voastre un indiciu despre ceva prezent la om si care lipseste celorlalte fiinte. Poate vom ajunge sa intram in detalii… daca or mai ramane altele, neatinse deja in filmul urmator:

        • Mitzaa Biciclista said

          Da, întocmai. Am reușit să mă fac înțeleasă și sper că va exista ocazia când vom putea dezbate mai pe larg.
          Mulțumesc pentru filmulețul postat pentru vizualizare. Foarte interesant. Dar cred că este de remarcat și mesajul pe care îl transmite pelicula, nu neapărat prin ideile discutate de profesor-foarte profunde de altfel. Dacă ați observat, în spatele profesorului se află o bibliotecă cu rafturile golite de cărți deși, în aparență, discuția este despre niște cărți. 🙂
          Mi-a plăcut foarte mult. Mulțumesc încă o dată.

        • Dl.Goe said

          @Mitzaa Biciclista – Cu placere. Se pare ca am obtinut (usor) o remiza pe cale amiabila… Numai de nu ne-ar acuza federatia de non-combat.

          P.S. Totusi trebuie sa spun ca nu cred ca abilitatile de meta-gandire si meta-comunicare (atat de firave de altfel) reusesc sa-l deosebeasca in mod esential pe om de animal. De altfel omul a fost om si inainte de a meta-gandi. Presupun ca multora dintre colegii de specie „homo sapiens” nu li se intampla niciodata chestia asta cu gandirea-gandirii intr-o maniera neanimalica. Subiectul ramane deschis pentru repriza a doua.

          • Mitzaa Biciclista said

            Aștept cu nerăbdare. Între timp am chef să scriu o poezucă despre moșii și babele de la coada Bobotezei

        • Dl.Goe said

          @Mitzaa Biciclista – Ar fi grozav daca poezuca despre moșii și babele de la coada Bobotezei ar contine sugestii de natura meta-gandirii care sa faca mai putin categorica ideea la care tine ca nimeni altul dl.Engen (un enunt care vine (oarecum) in contra ideilor din filmul cu-despre Gilgamesh):

          „Gandirea nu se poate gandi pe sine fiindca deja ganditul este livrat permanent constientului, simplul spectator autoerijat in producator ex nihilo. Logica materialista impune aceasta concluzie fatalista, desi se speculeaza pe seama salturilor cuantice”

        • Mitzaa Biciclista said

          http://fanteziiobor.wordpress.com/2013/01/11/eo-ipso/
          E mai degrabă o critică a rațiunii potrivnice, după cum și categoria în care am înscris-o 😉

        • Dl.Goe said

          @Mitzaa Biciclista – Furat de flux, avale, pe doina ta de jale in jos, n-am apucat sa iau seama daca-i vreo meta-gandire la mijloc sau nu-i. Mi-e si teama de tradare, simtind un dar la mijloc. Un dar pentru necesara re-miza venit de la tanti Mitza Umanista pentru dl.Goe, prietenul animalelor (de salvat la Potop cu (b)Arca; Omul – Cel mai bun prieten al câinelui – Brigitte Louisianovna Bardot). Poezia ta, cu accente de erezie si anestezie, ar merita macar tot atata atentie si publicitate pe cat a avut cenusa de final a regizorului. N-o sa vezi. Acuma fiind vorba de dar (e perspectiva mea si tin la ea) n-ar trebui sa-l caut la dintii meta-gandirii (in fond nu ma pot pretinde dentist doar pentru ca tin un cleste in mâna), dar as veni cu propunerea unei variante alternativ. Schimband un cuvant, un singur cuvant din poezia ta, ai putea cred obtine o varianta distincta, precum Eminescu cu al sau ultim dor.

          Daca ai inlocui in strofa asta:

          „Mi-e silă de oamenii plini de păcate
          Care insistă să creadă că o apă venită pe țeavă,
          Pentru care primești o mulțime de ghionturi în spate,
          O să te scuture de draci ca de pleavă.”

          sila cu mila, alta ar fi rezonanta… chiar de-ai fi mai „mincinoasa” decat obisnuiesti atunci cand com-pui poeme, despre cata luciditatea atata suferinta si despre ah, organele-s sfarmate si maestrul e nebun. Credinta sincera chiar ii ajuta (pe cei care-s in stare de ea), transformand ca prin vis apa de la robinet in apa vie, purificatoare. In plus am auzit ca argintul si busuiocul trecut prin apa are fantastice efecte anti-bacteriene, apa sfintita neputrezind, precum cea obisnuita sau precum cea doar cu cloramina.

          P.S, Foarte reusita poezia.

        • Mitzaa Biciclista said

          1. Eu am spus că trebuie să rabzi, domnia ta, cu stoicism insistenţa mea pe marginea acestui subiect.
          2.Poezia mea are o doză de erezie numai din nevoia de protest faţă de lipsa creştinismului din sufletul celor care se pretind a fi creştini. Nu sunt împotriva credinţei, ci doar împotriva fanatismului care face să dispară credinţa tocmai pe motiv de vanitate religioasă.
          3.Dacă mă sfătuiţi să înlocuiesc cuvântul „silă” cu „milă” chiar că mă veţi transforma într-o mincinoasă şi fără ghilimelele de rigoare.
          4.Sunt pe deplin de acord că, pentru cei care cred, minunile se transformă din vis în fapt iar credinţa transformă apa de la robinet în apă sfinţită. Dar nu oare tot credinţa face ca o singură picătură de apă sfinţită aruncată în râu să sfinţească toată apa râului? Şi atunci, de ce se înghesuie enoriaşii cu bidoanele la robinet? Le e teamă că se înmoaie efectul apei sfinţite sau credinţa? Şi oare ce ne face să fim credincioşi? Nevoia de credinţă sau dorinţa de credinţă?
          Ori dacă simt nevoia să aflu cauzalitatea efectelor produse de credinţă îmi vor mai fi deschise porţile raiului? Sigur că existenţa omului are o legătură strânsă, prin meta-gândire cu spiritualitatea şi cel mai concret mod de a explica asta l-am găsit într-o definiţie mai veche şi anume că ea, credinţa adică, permite omului să se orienteze în labirintul marilor întrebări ale vieții și îi dă acestuia un sens existenței sale care depășește viața sa biologică. Da, exact, viaţa sa bi-o-logică. Este aceasta o explicaţie demnă şi valabilă care separă omul de animal? Printre altele.

        • Dl.Goe said

          @Mitzaa Biciclista – 1. Cu rabdarea stau foooarte bine. De la excelent in sus. 2. Mda, ne-am cam ticalosit in goana dupa aparente… (uf, am comentat si asa am scapat, pacatul recunoscut este pe jumatate iertat)… Prblema este daca am avea sau nu alternative comportamentale in contextul clasic determinist, in cel patru dimenional relativist, in cel cuantic ori chiar in cel mistic, evlavios). Tare mi-e teama ca dracii pe care-i infierati n-au cum altfel sa actioneze. Bine asta nu-i scuteste de pedeapsa. Da-i cateaua! 3. Doar n-o sa-mi spui acuma ca domnia ta n-ai fost niciodata mincinoasa, macar in scopuri artistice sau umanitare, ca nu te crez. 4. Eeee, detaliile importante de la punctul 4 din declaratia tanti Mitzii le voi folosi alaturi de altele din alte comentarii pentru a recapitula castigurile la tema zilei. Daca-ti vor fi deschise sau nu, de la bun inceput, portile raiului n-am cum sa stiu. Daca ar fi dupa mine eu te-as primi. Oare Pilat din Pont o fi ajuns in rai sau rataceste inca?…

          • Mitzaa Biciclista said

            Sigur că sunt o mincinoasă. Zilnic.
            Pilat din Pont a fost un nene curat…

          • arcaluigoe said

            Aoleu, zilnic? Dar noaptea? Eee, tot mai ai o sansa. Sa-l vrajesti pe sfantul Petre. 🙂

            * * *

            „Sf.Petre (rasfoind catastiful):
            – Ai fost lenes, trufas si ai luat in desert numele Domnului

            Candidat la intrarea in rai:
            – …

            Sf.Petre (rasfoind)
            – Ai baut!

            Candidat:
            – De baut… am cam baut… 😦

            Sf.Petre:
            – Iar la varsta barbatiei ai mintit 7 fete ca le iei de nevasta!

            Candidat:
            – 6 sfinte Petre. Pe-a saptea am luat-o.

            Sf.Petre:
            – Ooo, dar te vad trecut aici si cu un omor!

            Candidat:
            – Din imprudenta, sfinte Petre.

            Sf.Petre:
            – Si atunci spune, pe ce te bazezi ca sa intri in Rai?

            Candidat:
            – Sfinte Petre, eu am fost actor… Dar niciodata n-am recitat versurile actoriceste.

            Sf.Petre:
            – Adica n-ai dat ochii peste cap?

            Candidat:
            – Nu, sfinte Petre!

            Sf.Petre:
            – Si n-ai tras aer pe nari ca un cal?

            Candidat:
            Nu, sfinte Petre.

            Si adunci, sfantul Petre, luminat de o tainca placere, se ridica si deschizand Poarta Raiului il invita pe candidat inauntru, printr-un semn al mainii.

          • Mitzaa Biciclista said

            hmmm, orice om minte zilnic fie şi prin felul cum îşi modifică imaginea proprie, niciodată nu spunem exact ceea ce gândim, nici măcar despre noi înşine fără să-i mai menţionez pe ceilalţi din jurul nostru. cât despre noapte…asta e altă poveste…visele nu sunt minciuni? şi cine le provoacă? subconştientul. şi subconştientul ce este?
            p.s. ah ce banc misogin! 😛

          • arcaluigoe said

            De ce misogin?

        • Rebeliunea minerală said

          Metacunoastere = Intuitia, Revelatia
          Autocunoastere = Hermeneutica,Taxologia, Epistemologia

          • arcaluigoe said

            Interesanta provocare. Din pacate, dl. Valichinelle lipsind de la apelul nenominal, vom rata un meta-comentariu potrivit in replica la intentiile dvoastre (pe care le presupun) meta-didactice. Pot cel mult incerca o palida meta-ingânare de scurtcircuitare intuitiv-epistemologica. Asta:

      • Stely said

        Viorel Padina si-a inchis comentariile ,intrucit a fost parasit de comentatori . 🙂 . Si -a pierdut comentatorii deoarece i-a bulversat cu tot felul de toane si tifne .A crezut ca un creator ca el trebuie adulat la nesfirsit ,indiferent de ceea ce spune si ce face. Totul a plecat de la „toana „cu revolutia „web-ului „. Da, la inceput ,internetul , a fost pentru el un salt calitativ : si-a facut cunoscuta opera(atit cit a fost ,dar buna zic si eu ) ;si-a facut cunoscute ideile ( multe si de valoare) care au ajuns rapid si direct la cititor ,fara intermediari . A fost un moment de virf atit pentru el ca creator, cit si pentru cititor ca si consumator de creatie . Undeva insa s-a produs o ruptura atit in interiorul lui Viorel Padina cit si intre el si cititorii(comentatorii ) sai . El si-a creat o aura de erou martir ,de autor unic , fara egal si a uitat cu desavirsire ca trebuie sa dovedeasca cu alte scrieri de valoare .A ramas incremenit in trecut ,acolo unde ii facuse captivi si pe unii dintre comentatorii lui fideli . Acestia insa, la un moment dat ,s-au eliberat … Si asa, ceea ce considera ca a fost /este o revolutie (web -ul ,2,3 etc) s-a intors impotriva lui (contrarevolutie ) Cred ca Viorel Padina cel de azi nu este superior calitativ celui de „ieri „,dar nici inferior.S-a irosit in fel de fel de dispute , multe colaterale si daunatoare,in loc sa se concentreze cu orice risc si in orice conditii la ceea ce stia sa faca mai bine :sa scrie .Acum ,daca tot a scapat de comentatorii de pe blog ,sa-i dea „dracului „vorba d-lui Goe si pe cei de pe” feisbuc” si sa se intoarca cu smerenie ,dar cu perseverenta la masa de scris, fie ea cu un PC performant . Se pare insa ca nu sunt sanse sa mai scrie ceva nou ,dar nici sa -i mai fie recunoscuta valoarea pentru ce a scris pina acum .Faptul ca nu a reusit pina acum sa -si publice ceea ce totusi a scris si nici macar sa reediteze PE HIRTIE „Poemul de Otel,reprezinta un mare handicap. Dar un proverb italian spune :”poetii si porcii sunt apreciati doar dupa ce moarte ” 🙂 Nu sunt malitioasa .Mi l-a spus si mie cineva si mi-a venit in minte ,deodata …
        p.s. Nu pot sa citesc blogul d-lui Plesu … Imi este indeajuns Dilema Veche .. Nici acolo nu intra in contact cu cei care comenteaza ,dar se pare ca nici lor nu le pasa .Sunt insa din ce in ce mai putini .

        • arcaluigoe said

          Interpretarea d-voastra mi se pare cat se poate de pertinenta. Probabil vom mai avea ocazia sa atingem punctual acest subiect ca si pe cel ceva mai general al relatiei autor/consumator in Web.

        • Dl.Goe said

          In sfarsit am gasit un articol elogios la adresa poetului Viorel Padina, scris de un reputat critic literar contemporan Alex Stefanescu. Fanii poetului vor avea motive sa jubileze dupa ce vor citi cu atentie intregul articol despre felul in care se pot rata scriitorii. Tuturor lectura placuta. Eu m-am râs.

        • Stely said

          Aoleu ,cind am vazut titlul am crezut ca chiar despre el este vorba …

          Vreti sa spuneti ca” poeziile” acestor scriitori au fost publicate de edituri serioase ? Pe gratis ?

          „sub paşi trotuarul devine de scârnă/ în gură în loc de cuvinte am viermi/…/ craniul îmi e un ţucal puturos/ inima cârpă îmbibată cu menstră”;

          „toamna se uită ca proasta la mine/ duc mâna la fermoar e închis/ poate-mi curg mucii”;

          „Iisus Cristos/ se scarpină în cur şi râde/ babele fac spume la gură/ în faţa icoanelor cu martiri de căcat”. (Ovidiu Băjan);

          „ce-o să-mi facă, o să-mi belească pula”; „o să închidă din nou uşa după ea, iar eu o să mă cac pe mine, o să mă piş pe mine”; „senzaţia tâmpită că ai atâta căcat în tine, iar găozul e atât de mic”; „pizda mă-tii, de ce să nu plângi”; „m-ai bătut, futu-ţi morţii mă-tii, mi-am adus iar aminte, m-ai bătut”; „să nu primesc şuturi în cur”; „unde pizda mă-tii eşti, mă doare capul”; „adu-mi calmantele, sau mai bine fute-mi una în cap cu satârul” (Ştefan Caraman).

          P.S .Citind ” cu atentie” am banuit ca ,ultimul, citat aici de mine , ar putea fi … @Iepurele de Martie ? Prea seamana la stil …

          pps … Alex Stefanescu l-a elogiat , chiar direct, pe Viorel Padina . Dar ,din pacate doar atit . A, „m-am râs ” si eu ,dar numai cu un ochi … Cu celalalt l-am (de)plâns pe Viorel Padina …

          • arcaluigoe said

            In general, criticul si observatorul literar Alex Stefanescu, in afara de o evidenta notorietate, de competenta si profesionalism (dupa cu se poate deduce din atitudinea directa sau subinteleasa a celor indeobste considerati calificati sa ateste competenta si profesionalismul criticului) si de prestigiu, poseda si alte calitati care-i asigura autoritate atunci cand emite pareri. As mentiona dintre acestea ne-trufia si ne-fanfaronismul care-l fac sa nu cedeze niciodata tentatiei de a-si considera competentele intr-un domeniu certificate de competenta in alte domenii, eventual in toate (asa dupa cum li se intampla multora). Apoi ar fi faptul ca pare sa-si fi depasit perioada egoica a vietii, fiind senin si neafectat de afecte personale atunci cand emite judecati. Nu tu ranchiuna, nu tu razbunare. Si, ca sa ne apropiem de subiectul in discutie, alte calitati ale sale se refera la abilitatea de a fi disciplinat, sistematic, riguros, exhaustiv atunci cand presteaza o munca. Prin urmare absenta stilului Padina din lista modurilor in care se poate rata un scriitor precum si a lui Viorel Padina personal din lista cu exemple de ratare literara este un indiciu serios in favoarea lui Viorel Padina. Este asadar foarte probabil ca Alex Stefanescu nu-l considera un ratat. Ori ca nu-l considera un ratat remarcabil. Desigur este posibil sa nu-l considere deloc. Toate aceste situatii raman discutabile, fiind pasibile de nuantari, admitand (teoretic) o multitudine de varietati aromatice. Mie personal mi-ar placea sa aud parerea lui Marius Chivu despre trecurta opera si opereta a poetului Viorel Padina precum si despre actuala sa prestatie de bufon la propria curte (ograda, batatura…). Din pacate Marius nu se da usor convins sa vorbeasca despre un subiect care nu-l atrage si care nu-i creaza nicio emotie pozitiva.

        • Stely said

          S-ar putea presupune ca „absenta stilului Padina „din lista lui Alex Stefanescu, care sa prezinte un exemplu de cum se poate rata un scriitor sa fie si faptul ca , despre scrierile si stilul lui s-au pronuntat cit se poate de elogios critici literari ,cronicari si istorici literari de mare prestigiu .Bunaoara ,iata aici : http://steelpoem.wordpress.com/2010/08/05/in-loc-de-postfata/
          Desigur ca si ceea ce am spus despre Alex Stefanescu este adevarat ,dar din pacate nu pot sa probez . Mizez insa pe faptul ca imi veti da crezare (am citit deunazi pe walul unui prieten „feisbuccian „)
          Am credinta insa ca nici Dl Goe nu are motiv sa-l numeasca pe Viorel Padina un poet ratat – ca tot ce a scris pina acum nu i-ar da dreptul sa fie considerat un poet de valoare . Cred ca acesta este si motivul pentru care a facut remarca asta :” In sfarsit am gasit un articol elogios la adresa poetului Viorel Padina „. Recunosc insa ca am crezut la un moment dat ca remarca a fost ironica si ca dl Goe a vrut sa insinueze ca Alex Stefanescu l-a facut scapat din neatentie etc… Marturisesc (pe cuvint) ca m-am simtit jignita ca fan declarat al poetului .

          P.S. Legat de „credinta „mea am si o „dorinta „.Ambele isi au originea in perceptiile mele si in unele promisiuni facute de Dl Goe ,
          precum aceasta de aici :” Probabil vom mai avea ocazia sa atingem punctual acest subiect ca si pe cel ceva mai general al relatiei
          autor/consumator in Web.” „Subiectul” find dupa parerea mea mult mai amplu decit blogul avepian si „prestatia de bufon la propria curte „Prin urmare astept ca impreuna cu @Rebeliune milenara sa fie deslusite sensul acestor ziceri recente :”“Cât despre Viorel Padina, drama sa cel puţin va fi una din temele încă neînchipuite…” – Va fi o drama antica… Asa inclin sa cred.”
          Apropos , „drama ” lui Viorel Padina s-ar putea afla dupa parerea mea ,in primul rind din „Apel catre Europa ” ,apoi din „Poemul de Otel ” si la urma de tot din „Planeta Ou „.. Zic si eu , dar” daca nu.. nu da ” Dar de ce …nu ? Eu cred ca pot fi considerate ,dimpreuna cu autorul …”revolutionare „. Na ,ca am zis-o si pe-asta ! 🙂

          Un mic aegument
          :Omu’ nou
          . — AVP
          Este ca un început de executare a noului trecut. Un spot mai cu moţ ia forma capului evoluţiei, pipăind viitoru. Se petrece o curbură peste raţiunea de a fi a celui mai avansat al acceleraţiei. O descărcare practică între vechiu şi nou’ creier, vechiu şi nou’ testament. Apare mulţimea gândirilor mici (oştire cerească). Se vede un fel de om ca un pork sfâşiindu-se. Şi un soi de embrion ca un om pe care nu-l cunosc, nu-l recunosc, nu! luaţi-l de lângă mine!

        • arcaluigoe said

          Despre poetul Viorel Padina numai de bine.

          Despre feisbucistul Viorel Padina numai de bine nu. S-ar zice. De fapt despre acesta n-a zis nimeni, niciodata ceva de bine. N-ar fi avut ce. Din pacate (pentru el) nici de rau n-a zis nimeni, niciodata, nimic. Nu merita deranjul. Eu unul (care ma descurc binisor si cu googlele si cu bingul) n-am reusit sa identific pe Cineva care sa spuna Ceva depre Viorel Padina cel recent. Mai mult decat discretie absoluta acompaniata de taceri reci,am constatat arare incercari de revizuire, exclusiv in jos, a fostelor trecatoare pareri despre improbabilul Viorel Padina cel (din) trecut. Nimic altceva. Poetul Viorel Padina este in mod categoric unul ratat. Dar asta inca nu-i chiar asa de rau, ne fiindu-i atinsa astfel trecuta identitate. E de bine.Despre poetul Viorel Padina numai de bine. Depre Viorel Padina – omul recent – nu-i nimic de spus ci numai de comentat. Presupun ca citatul despre (vai) „Omu’ nou” extras din omul recent AVP, n-a ajuns sub ochii lui Alex Stefanescu altminteri nu vad cum nu l-ar fi introdus in lista cu exemple.Textul respectiv pare discursul unui alcoolic venit beat la o sedinta de terapie in grup. Daca ar fi fost produs ca replica a unui personaj intr-o nuvela ar fi fost arta, Asa cum a fost livrat insa nu-i decat un delir fara nicio valoare estetica sau de alta natura. E o simpla bucatica de AVP si atat. Cu inconfundabilul iz.

          P.S. Despre necontradictia intre „poet valoros” – „poet ratat”, cat si despre alte amanunte ontopic incluse in mesajul d-voastra, vom avea ocazia sa mai comentam (fara sa spunem nimic) de indata ce vom incropi o re-Capitulare a comentariilor fata cu topicul falselor revolutii, in interiorul Clipei.

        • Rebeliunea minerală said

          În Levantul, coborârea în timp e realizată prin descendenţa arhaismelor – transfigurare „nouă” de pe vremea Infernului dantesc. Şi doar literară.
          Prozele rimate ale lui Viorel coboară, prin primitivitatea prozodică, POETIC. Că intuiţia nu a prins cititorul, pare să se datoreze răsturnării depoetizatoare care a intervenit şi desensibilizării/descalificării lirice generale.
          De unul singur, nici un poet n-a răzbit.

        • Rebeliunea minerală said

          Scuze pentru întârziere, dar m-a reţinut http://filmehd.net/copying-beethoven-2006-filme-online-gratis.html

        • Dl,Goe said

          @Rebeliunea minerală „De unul singur, nici un poet n-a răzbit.” – Presupun ca-i din d-voastra. Foarte frumoasa zicere, concisa, percutanta, usor de inteles, de retinut, de asimilat. Ca o pastila de vitamina B12 pentru minte si inima. Totusi impresia mea este ca se poate coborî inca mai in adanc, spre lumina, cu o formula, care, desi n-are nici pe departe forta si frumusetea celei oferite de domnia voastra, este, in proza-ismul ei (vecin cu banalul), mai aproape de indiferentul adevar: „De unul singur, niciun poet nu-i poet”.

          P.S. Totusi afirmatia ca „de unul singur, niciun poet n-a răzbit”, considerata impreuna cu subiectul (sufletul autorului zicerii) si cu muzica ingramadita in cuvantul „răzbit”, musca nitel dintr-un meta-adevar potential… in directia dezinsingurarii poetului si poate in directia răzbirii…La urma urmei cat de singur este Viorel Padina in Univers-uri? Cat de mila va este de el?

        • Rebeliunea minerală said

          În intuiţia poetică – limbajul poeziei – însuşi poetul este singur, fiindcă numai prin singularitatea şi originalitatea licenţelor îşi poate exprima inexprimabilul, fiecare croindu-şi propriul dicţionar metaforic. (Să fim clari: intuiţia verbală este semnificaţia fără semnificant – inexprimabilă, deci – realizată prin juxtapunerea a două cuvinte cel puţin contradictorii – în cazul oximoronului – sau ireductibile. Dar pot fi şi două idei. Pot fi chiar două culturi, dacă vrem s-avem percepţia revelaţiei.) Cum, zidit în inexprimabilitatea propriei intuiţii, să-l exprimi, judecându-l ? Abia întinderea operei dacă izbuteşte, prin inferenţele sale, să întreţese o finalitate, un „sens” cu nimic mai pipăibil decât oricare metaforă. Rarisimele cupluri, (Fraţii Grimm, Ilf şi Petrof etc.) nu pot constitui o dovadă că intuiţia este şi comunicare; metaforele ei nu intră în limbajul curent decât pe măsură ce gândirea comună avansează în direcţia semiozei revelate, restul aneantizându-se cu poetici şi poeţi cu tot. Poetul este ca un genist care are sau nu norocul să dezamorseze o bombă.
          Întrebat cum şi de unde-şi agaţă metaforele, Nichita Stănescu spunea: dintre mine şi prietenii mei. Rămânea pe direcţia semiozei, prin relaţia vie cu ei şi, dintre aceşti oameni-cuvinte, extrăgea metafora, pe care i-o receptau, ei înşişi fiindu-le parte. Nichita a iubit oamenii cel puţin ca pe propria poezie.

        • Dl.Goe said

          @Rebeliunea Minerala – Gestul artistic este unul indvidual, dar actul validarii artistice este intotdeauna unul colectiv. Obiectul cratiei trebuie sa ofere si altora, nu prea multi, nu prea putini, posibilitatea de a reconstitui drumul artistului de la sentiment la intrupare. Chiar si in interiorul acestui patern incape impostura. In afara lui, in afara de impostura doar nebunia.

          Eu nu cred ca Viorel Padina este ne-bun. Cred, dimpotriva, ca este bun. Si iubitor. Asemenea lui Nichita, el ii iubeste pe oameni ca pe propria lui poezie. Doar ca iubeste prea putini, mai exact spus, pe unul singur. Ca-l si uraste pe acela inca nu-i un semn de nebunie. De geniu nici atat. Poate fi insa contextul unei drame antice, din care doar Sofocle mai lipseste.

          P.S. Felul in care venerati gestul creatiei si emotia cu care relatati faptele de la orgasmul fecund originar si pana la actul nasterii datatoare de viata si de moarte, cand mama moare sacrificial, pare marturia cuiva aflat pe marginea unei prapastii, fascinat de haul ei, dar incapabil sa se arunce in ea.

  3. Radu Humor said

    Distrugerea şi cucerirea României fără război

    De Mircea Vâlcu-Mehedinţi

    http://www.art-emis.ro/analize/637-distrugerea-si-cucerirea-romaniei-fara-razboi.html

    Spre deosebire de majoritatea istoricilor, care interpretează faptele culese din izvoarele vremii, în această lucrare, articolele pe care le public, nu vor fi comentate (interpretate). Voi interveni numai pentru explicitarea celor ce succed.
    Aşadar, las cititorului libertatea de a le analiza, după propriu-i discernământ.

    Articolele din această lucrare întregesc informaţiile viitorilor istorici, al celor care vor avea posibilitatea să studieze şi documentele clasificate, adică peste o sută de ani, când, probabil, se va scrie o istorie adevărată a timpurilor pe care le trăim astăzi şi nu o istorie subiectivă, scrisă potrivit intereselor de grup, partinice sau, poate, a unui suveran mondial, cum preconizează Noua Ordine Mondială.

    Din miile de articole lecturate eu nu am redat – pentru economie de spaţiu – decât câte un articol-două din categoria faptelor asemănătoare. Bineînţeles că faptele incriminatorii sunt foarte multe, chiar exagerat de multe, de aceea eu nu am urmărit, decât ca, prin publicarea insignifiantă a numărului de cazuri existente, din multiplele probleme şi aspecte, să atrag atenţia cititorului asupra situaţiei disperate în care naţiunea română se află astăzi, după o conducere şi guvernare a statului român, timp de 21 de ani, eşuată.

    Cum vom ieşi din marasmul în care se scufundă tot mai mult o parte (cea mai numeroasă) a populaţiei României, este greu de dat un răspuns.

    Duşmanii şi-au atins scopul: românul nu mai crede în nici o instituţie a statului, nu mai crede în cinstea vreunei personalităţi şi nici chiar în prietenul său.

    Peste tot pluteşte blazarea, şi sindromul necuvântătoarelor: indiferenţă faţă de ceea ce se petrece în jurul său şi chiar ce i se întâmplă lui, personal. Ne-a copleşit lipsa de speranţă, de demnitate, şi de mândrie elementară, aceea de a fi Om. Ambiţia, aroganţa, egoismul (ajuns la cel mai înalt grad de manifestare) şi prostia pun stăpânire pe tot mai mulţi cetăţeni români.

    Fiecare nu se gândeşte decât cum să se îmbogăţească foarte rapid, indiferent prin ce mijloace.

    Educaţia, chiar elementară, lasă mult de dorit, bădărănismul îi caracterizează pe tot mai mulţi dintre cei ce populează această ţară. Nu mai există respect faţă de bătrâni, faţă de cei în neputinţă.

    Nici învăţătorii sau profesorii nu mai dau educaţie tinerilor vlăstare, încredinţate lor spre modelare, pentru a-i face oameni de nădejde. Şi nici părinţii, ocupaţi cu munca sau cu afacerile, nu-i mai interesează copiii lor. Acest rău a devenit mentalitate. Dar cum am ajuns în această situaţie, care pare fără ieşire?

    Se zice că peştele de la cap se strică, iar capul nostru, al României, îl formează conducătorii noştri. Ei sunt cei care dau tonul şi dirijează gloatele.

    Ei sunt vinovaţii!
    Aceste capete s-au stricat, sunt urât mirositoare. Put.
    Maladia a devenit epidemie. Au început să-i îmbolnăvească şi pe cei cu care sunt în contact.

    Singurul antidot este în mâna şi în puterea celor imuni. Ei trebuie să-i vindece pe aceşti maladivi, sau, dacă se dovedesc a fi incurabili, trebuie scoşi în afara societăţii şi închişi în sanatorii speciale, pentru totdeauna, să nu-i mai contamineze şi pe alţii…

    Să dispară din viaţa cotidiană!
    Numai aşa societatea se va însănătoşi. Mai greu, dar, este posibil.

    Dacă nu reacţionăm acum, în ultimul minut al ceasului al doisprezecelea, vom fi, în continuare, aceeaşi mulţime ignorantă, care se ghidează după proverbul, nesănătos:

    „Mai bine cu răul, decât cu foarte răul”.

    S-ar părea că răul a cuprins tot mai multe state, dar trebuie să mai şi sperăm.
    Cu timpul, răul va dispărea.
    Au dispărut ele civilizaţii, va dispărea şi acest sanguinar al umanităţii.
    Peste populaţia noastră au trecut mulţi năvălitori, vor trece şi aceştia.

    Românul este rezistent.
    Dar, pentru a rezista, trebuie să cunoaştem şi cine ne este duşmanul, care ne ameninţă existenţa. România a fost de totdeauna un azil al celor ce căutau un refugiu în ţara noastră, pentru a scăpa de persecuţiile care le ameninţau libertatea şi chiar viaţa.

    Guvernanţii noştri i-au ajutat moral şi – cu îndestulare – material, neglijând, nu o dată, populaţia autohtonă, pauperizată.

    Cei ce ne-au condus ţara au fost întotdeauna – cum sunt şi astăzi – deosebit de ospitalieri pentru străini, deosebit de buni, de înţelegători cu nevoile acestora, dar tot atât de nepăsători cu populaţia autohtonă, condusă de ei. Ajutoare materiale şi facilităţi străinilor veniţi şi aciuaţi, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă în ţara noastră, ori stabiliţi definitiv, au fost acordate cu nemiluita. Au oferit „ajutoare” şi săracilor din alte state ale lumii..

    De exemplu, după războiul din Irak, dus de către SUA şi Anglia, (cu concursul militar şi al României) s-au trimis 28 tone de medicamente şi îmbrăcăminte, iar la noi, în România, spitalele nu aveau, în acea perioadă, nici seringi. Nu mai vorbesc de „criza” de medicamente gratuite sau compensate (altă hoţie guvernamentală)…

    Aşadar, ultimii preşedinţi ai ţării, prim-miniştri, miniştri şi majoritatea parlamentarilor de ieri şi de astăzi, au fost şi sunt darnici cu străinii, iar foarte mulţi români mănâncă din resturile de alimente, stricate, din tomberoane! Am văzut intelectuali pensionari (cu pensii de mizerie), care merg în biserici – în sâmbetele morţilor şi sărbătorile religioase, când se fac pomeni – şi aşteaptă tăcuţi, modeşti (le este ruşine să ceară), un pacheţel cu un pic de pomană.

    Recunosc, în România s-au edificat lucruri măreţe (dar nu în zilele noastre), nu o dată întrecând alte state europene; s-au dat unele legi deosebit de bune; ţara nu a stat pe loc; în multe domenii de activitate au apărut rezultate (în trecut), chiar întrecând unele state avansate.

    Geniul românesc, recunoscut chiar şi de duşmanii noştri, în multe privinţe a depăşit hotarele ţării. Au fost şi sunt valori, şi uneori elite sociale, sau chiar politice, cu care, pe bună dreptate, ne mândrim.

    Sunt virtuţile noastre, pe care alţii nu le au.

    Dar astăzi, duşmanii dacoromânităţii, aceşti inamici ai stirpei noastre, care vegetează chiar în interiorul ţării, în vârful ei, ne-au îngenunchiat populaţia autohtonă (lăsată cu premeditate să mustească în ignoranţă) şi au acceptat, cu multă bunăvoinţă, tot ce ne-a poruncit şi ne porunceşte străinătatea.

    Dintr-un simţământ de laşitate, pentru a-şi păstra scaunul vremelnic ce-l ocupă (datorită votului populaţiei infantile în discernământul indus, precum şi a manipulării acesteia), ahtiaţi după îmbogăţiri rapide şi fără muncă, guvernanţilor le este indiferentă păstrarea identităţii patriei, a limbii.

    Încetul cu încetul, noi nu mai avem tradiţii (obiceiuri, sărbători autohtone – moştenite de la strămoşii strămoşilor noştri –, cântece, literatură clasică românească etc.). Toate actele de cultură, pur româneşti, se pierd pe zi ce trece.

    Agresiunea trădătorilor se accentuează.
    Chiar vinderea către străini a pământului patriei, bucată cu bucată – legiferată de actualii conducători -, gonirea intelectualilor din anumite judeţe, de către străinii de neam – mulţi din ei cocoţaţi la putere (dar tot cu ajutorul cozilor de topor, şi aceasta, pentru a le ieşi la socoteală „algoritmul” politic) -, toate acestea duc spre dispariţie a naţiunii noastre.

    Eminescu (despre care „românul” Patapievici spunea că este ca un cadavru într-o debara, de care ar trebui să scăpăm), Iorga, Caragiale, Delavrancea, Goga sunt tot atât de actuali cum au fost când au trăit şi au scris!

    Eminescu nu a scris „Doina” doar pentru a face literatură, ci pentru a reliefa un adevăr. Despre acest adevăr, existent astăzi în ţara noastră, nu se mai vorbeşte, „pentru a nu-i supăra pe străini” (stăpânii – cei care conduc, din umbră, România -), sau să nu ni se spună că suntem „extremişti”, „xenofobi” sau „denigrăm România”.

    Cei care simţim româneşte nu putem sta deoparte, când se continuă cu diversiunea.

    Suntem acuzaţi de naţionalism-extremist. Se confundă, în mod voit şi premeditat, naţionalismul cu extremismul. De exemplu, francezii, germanii, ungurii, evreii, polonezii, americanii etc. etc. sunt, prin faptele lor, naţionalişti.

    Dezideratul naţionalism = extremism face parte dintr-o voinţă criminală, aceea de a ni se falsifica, în ultimă instanţă, originea, vechimea, autohtonia, vatra etnogenezei.

    Unii dintre aşa-zişii „istorici”, sau chiar unii conducători de comunităţi etnice din ţara noastră, propagă şi induc în conştiinţa unei anumite categorii de populaţie (cetăţeni români de altă etnie) că nu suntem europeni – când, de fapt, suntem naţiunea-matcă din care au roit populaţiile europene -; că suntem neam de slugi -,

    Când istoria noastră este nobilă, de patru ori imperială prin Troia, Alexandru cel Mare, Burebista şi Roma; că nu am avut limbă scrisă – şi se trece sub tăcere că limba şi scrierea noastră provin din limba pelasgo-traco-dacă, dezvoltată de latini şi devenită limba ştiinţifică a întregii lumi. Totodată, cu ajutorul cozilor de topor din vârful piramidei, ni se falsifică şi mistifică istoria, se încearcă distrugerea probelor arheologice, a izvoarelor istorice, a monumentelor şi megaliţilor, cât şi aplatizarea şi ostracizarea simţămintelor naţional-patriotice; ni se denigrează adevăraţii părinţi ai naţiunii, personalităţile, vechile şi actualele valori româneşti.

    Se induce scoaterea din istorie a identităţii noastre dacoromâne, prin substituirea ei cu o altă identitate, prin admiterea denumirii de etnie rromă – care de fapt este ţigănească -, pentru a o suprapune şi, în final, pentru a ni se lua locul şi spiritul în cultura şi istoria universală. Astăzi, tot ce-i românesc este socotit că nu-i bun şi trebuie îndepărtat, radiat, aruncat. Încă din şcoală, în rândul copiilor şi a tineretului, se induce în conştiinţa acestora o cultură străină, falsă, copiată slugarnic din cultura altor state.

    În România de astăzi, servilismul a ajuns la rang de virtute.
    Ne închinăm în faţa străinilor, cărora le dăm totul, fără să le cerem nimic, în schimb.

    Tinerii noştri mor pe meleaguri străine pentru apărarea sau cucerirea de către americani (de exemplu) a bogăţiilor altor ţări, cu care România nu are nimic de împărţit. Dăm totul americanilor: carne de tun – adică mercenari români, instruiţi în ţară, pe care îi dotăm cu tehnică de luptă, armament, muniţii, echipament, aparatură electronică, solde, adică absolut totul, din banii noştri; le-am dat locaţie pentru crearea unei baze militare şi un aerodrom modern etc. – fără să ni se dea nimic pentru aceste sacrificii enorme.

    Şi toate se fac datorită servilismului celor de la putere, a acestor slugi prea plecate, corupţilor lipsiţi de o minimă demnitate, duşmanii propriei lor naţiuni.
    Elevilor, prin manualele execrabile din licee, nu li se arată adevărul istoric. Nu li se spune nimic despre trecutul înaintaşilor noştri, trecut plin de durere, de sacrificii şi amărăciune. Şi aceasta, datorită politicii tendenţioase care ne-a infestat ţara, politică pe care dascălii copiilor noştri o introduc în gândirea celor pe care trebuie să-i educe – voit sau inconştient.

    O parte a tineretului nostru este dezrădăcinat, amăgit şi debusolat, demoralizat şi, cu premeditare, îndepărtat de valorile familiei, ale naţiunii, pentru a deveni apatic, fără nici un crez şi a pleca din ţară, spre a face loc intruşilor. Este deosebit de dureros să constatăm degradarea continuă a sănătăţii, a învăţământului, a cercetării ştiinţifice, a tradiţiilor, a simţirii şi demnităţii de a fi român.

    De aceea trebuie să luptăm din toate puterile noastre, cu dârzenie şi neînduplecare împotriva oricărei deznaţionalizări a culturii şi civilizaţiei dacoromâneşti şi, mai cu seamă, împotriva apatiei care îi cuprinde pe tot mai mulţi români. Să luptăm împotriva indiferenţei, împotriva zicalei „Asta e!”

    Noi, românii, cei care mai suntem credincioşi idealurilor strămoşilor, îi chemăm la unitate pe toţi conaţionalii noştri, de orice orientare politică şi religioasă, dincolo de învrăjbirile mărunte, dar amplificate subtil din interior de neprieteni, îi chemăm la unitate bazată pe maximă luciditate etnică, în spiritul deplin european. A fi în Europa nu înseamnă a-ţi denigra naţionalitatea! Cel mai grav pericol, de maximă actualitate, care planează asupra întregii dacoromânităţi este – aşa cum am arătat mai sus – antiromânismul.

    Acesta se manifestă, în prezent, prin reluarea unui vechi proiect anti-dacoromânesc, acela prin care se urmăreşte deposedarea noastră de dreptul de proprietate asupra teritoriului naţional. De asemenea nimicirea noastră ca neam este şi atacul, consecvent, la sănătatea publică, la educaţia naţională, la suveranitatea naţională asupra resurselor naturale şi umane, la statul naţional român, unic, unitar, suveran şi independent al cărui teritoriu este inalienabil şi indivizibil (să combatem dorinţa partidului ungurimii de a socoti România o confederaţie, precum Elveţia).

    S-au lansat lozincile antiromâneşti: că România este o ţară frumoasă, însă este păcat că-i locuită de români şi nu de alţii (ca de exemplu unguri sau evrei), şi că românii sunt hoţii şi ţiganii Europei. Chiar pe această temă s-au făcut manipulări şi aranjamente privitoare la infractorii români din Italia şi din alte state (ca şi cum numai infractorii români – dar care sunt, totuşi, în majoritate, ţigani -, ar fi singurii care tâlhăresc, pe acele meleaguri), abătând astfel atenţia, din vizorul opiniei publice, asupra mulţimii de infractori indigeni ai acelor ţări.

    Se procedează ca şi când aborigenii statului respectiv nu ar exista, ci numai românii sunt singurii hoţi sau criminali de pe meleagurile lor! Şi aceasta este o expresie a antiromânismului la nivel european.

    Îndatorarea forţată, privatizarea frauduloasă (există coruptibilitate dar fără corupători şi corupţi, astfel că procuratura şi D.N.A. cercetează, dar justiţia nu pedepseşte), vinderea pe nimic a tot ce a fost şi este mai bun în economia naţională, urmată de distrugerea întreprinderilor sau de falimentarea lor, jefuirea avuţiei naţionale de către străini şi obligarea noastră la plata unei sume de zeci de miliarde euro; toate acestea fac parte dintr-un complot pus la cale de o mână de aventurieri slugarnici, lacomi, care îşi fac naţiunea de ruşine. Totuşi, românul, chiar în această situaţie anacronică, se poate redeştepta, acum, în ceasul al doisprezecelea.

    Este stringent necesar ca ROMÂNII, uniţi (în cuget şi simţiri), să dea la o parte mâzga ce pare că îi va înăbuşi. Nu cu agresivitate, ci paşnic. Să nu mai fim dezbinaţi, ci trebuie să creştem în noi speranţa că România va renaşte prin adevăr, dreptate, muncă şi credinţă. Şi aceasta, pentru că în România mai există şi oameni cinstiţi, capabili să curme răul, care a devenit, în momentul de faţă, o mentalitate…

    Să luptăm pentru demnitatea de român, demnitatea naţiunii noastre, nu să fim atât de servili, precum am mai fost şi mai suntem şi astăzi. „Quod non vetat Lex hoc vetat fieri pudor” (Ceea ce nu opreşte Legea, opreşte pudoarea, buna cuviinţă). Să punem bază, totuşi, pe înţelepciunea oamenilor obişnuiţi, dar, pe care, trebuie să-i scoatem din amorţeală. De aceea zic:

    „Dă Doamne mintea românului de pe urmă”. Sau cum ne învaţă şi imnul nostru naţional, cântat de multă vreme, pe care însă până astăzi nu l-am pus în practică:

    „DEŞTEAPTĂ-TE, ROMÂNE!”

    Nu mai dorni! Te-au călcat hoţii! Trezeşte-te!

    Pentru reîmprospătarea memoriei poporului nostru, atât de obidit de către Conducerea sa, din toate timpurile, redau „Doina” – marelui şi inegalabilului nostru poet, filozof, ziarist român şi luptător pentru libertate – capodoperă pe care trebuie, nu numai s-o citim, ci să ne şi însuşim învăţămintele din ea, atât de necesare nouă, mai ales în situaţia actuală. Şi să le percepem prin această prismă, noi, poporul român, nu cei care s-au îmbogăţit spoliindu-ne!

    „De la Nistru pân’la Tisa/
    Tot Românul plânsu-mi-s-a,/
    Că nu mai poate străbate/
    De-atâta străinătate./
    Din Hotin şi pân’la Mare/
    Vin muscalii de-a călare;/
    De la Mare la Hotin/
    Mereu calea ne-o aţin;/
    Din Boian la Vatra Dornii/
    Au umplut omida cornii,/
    Şi străinul te tot paşte/
    De nu te mai poţi cunoaşte./
    Sus la munte, jos pe vale/
    Şi-au făcut duşmanii cale,/
    Din Satmar pân’în Săcele/
    Numai vaduri ca acele./
    Vai de biet Român săracul!/
    Îndărăt tot dă ca racul,/
    Nici îi merge, nici se’ndeamnă,/
    Nici îi este toamna toamnă,/
    Nici e vară vara lui,/
    Şi-i străin în ţara lui./
    De la Turnu’n Dorohoi/
    Curg duşmanii în puhoi/
    Şi s-aşează pe la noi/
    Şi cum vin cu drum de fier/
    Toate cântecile pier/
    Sboară păsările toate/
    De neagra străinătate;/
    Numai umbra spinului
    La uşa creştinului./
    Îşi desbracă ţara sânul,/
    Codrul – frate cu Românul -/
    De săcure se tot pleacă/
    Şi izvoarele îi seacă -/
    Sărac în ţară săracă!/
    Cine-au îndrăgit străinii,/
    Mânca-i-ar casa pustia,/
    Şi neamul nemernicia!/
    Ştefane, Măria Ta,/
    Tu la Putna nu mai sta,/
    Las’Arhimandritului/
    Toată grija schitului,/
    Lasă grija Sfinţilor,/
    Clopotele să le tragă/
    Ziua’ntreagă, noaptea’ntreagă,/
    Doar s-a’ndura Dumnezeu,/
    Ca să-ţi mântui neamul tău!/
    Tu te’nalţă din mormânt,/
    Să te aud din corn sunând/
    Şi Moldova adunând,/
    De-i suna din corn o dată,/
    Ai s-aduni Moldova toată,
    De-i suna de două ori/
    Îţi vin codri-n-ajutor,/
    De-i suna a treia oară/
    Toţi duşmanii or să piară/
    Din hotară în hotară -/
    Îndrăgi-i-ar ciorile/ Şi spânzurătorile!//”

    • Dl.Goe said

      „Distrugerea şi cucerirea României fără război” – Wow. E tare. In ce ordine se vor executa cele doua chestii impotriva Romaniei?

      P.S. Iata un exemplu prin care sugereaza ca omul are, ca tot animalul, sentimentul teritorialitatii. A auzit cineva despre vreun porc, vreo vaca, vreo maimuta care sa doreasca o Europa Unita?

      • Radu Humor said

        „A auzit cineva despre vreun porc, vreo vaca, vreo maimuta care sa doreasca o Europa Unita?”

        Ar trebui să spun că ajunge că vreţi voi, nişte tembeli aparent scăpaţi de sub control (doar pentru moment, spre a putea fi mai bine studiaţi 😉 )!
        Dar n-ajunge !

        Jalnică mi se pare intervenţia @Rebeliunii , care a sărit urgent din baie, auzind că-i vorba de ceva „revoluţie”, neuitând , sau de abia apucând, să-şi tragă pe ea ceva extrem de sumar, care-i lasă la vedere întreaga goliciune :

        „Cea mai mare revoluţie, la şansa căreia, ajungând, omenirea poate fi felicitată şi care decurge chiar pe sub nasul nostru este cea a globalizării. Unicitatea ei mai constă şi-n aceea că revoluţionează însăşi percepţia revoluţiei, de data aceasta nu involutiva răsturnare leninistă a suprastructurii caracterizând-o, ci regeometrizarea acesteia prin inserarea unei megastructuri. Stăpânii vor putea fi stăpâniţi şi slujitorii vor putea fi slujiţi; guvernul mondial nu va fi doar unul mai mare. Neignorând aportul tehnologiilor de globalizare/comunicare, noua cultură – nu aceste “maşini de scris” – va isca noul imaginar: credinţe noi, ştiinţe inedite şi arte originale.”
        Ceva mai inept, doar Mata Hala poate trage după, sau pe ea, în mare grabă ca de obicei, când o trec nevoile şi simte ocazia că-i rost să-şi dea drumul pe vreun blog sau printre fesbuci .
        Cumplită, greţoasă, dar inspirată 😆 intervenţia celui ce te-a/v-a luat iute, mărunt şi repetat la frecat, inclusiv pe la spate (iepureşte 🙄 ), culminând cu postarea imaginii de la faţa locului unde au avut loc toate cele :mrgreen: !
        Mai bine zis ce-a rămas pe acolo, în care cu toată greţa şi scârba, v-am recunoscut :
        Cea mai bine arăta Stely pe care de data asta n-ai reuşit s-o eclipsezi şi s-a arătat în toată splendoarea ei coloristică şi presupun olfactivă pentru cei care au nenorocul să-i stea prin preajmă, aşa cum îi stai tu, sau cum i-a stat Padina, ceva vreme ( că de jumătatea-i, devenită între timp cât un sfert, n-are rost să mai amintesc 🙄 ) !

        • Rebeliunea minerală said

          Ofensele mitocanului sunt onorante.

        • Radu Humor said

          De câteva ori pe unii i-au salvat câinii să ajungă în prăpastie 🙄
          Din păcate nu-i pot împiedica să spună prăpăstii :mrgreen:

          Interesant, dacă n-ar fi trist, mi s-ar părea corul bocitoarelor de pe Certocraţia, din care mai alunecă şi pe aici câte un picior de intelectual .
          Din păcate se folosesc tot de el şi la scris 😉
          Devenit de ceva timp un jalnic cimitir al elefanţilor fostelor decenii, după nedreptatea la zi care li s-a făcut, fiind săriţi la împărţirea colacilor de la defunctul ICR ( sincer să fiu aş fi văzut în noile structuri măcar vreo 3-4 certocraţi, în frunte cu amfitrionul ), s-a dezlănţuit canonada pretins intelectuală asupra, pretinşilor intelectuali nou recrutaţi sau reaşezaţi în vechile structuri .
          Trist ! De două ori trist : odată pentru că unii chiar ar fi meritat să ajungă la noul ICR, iar alţii n-ar fi meritat să ajungă victimele invectivelor de tot soiul declanşate în binecunoscutul stil proletcultist.
          Fost comunist, azi securist !

  4. Petre Lutu said

    Dar in 89 a fost sau n-a fost revolutie? Aceasta e intrebarea.

    • Dl.Goe said

      Nu!

    • dlnimeni said

      Conform definitiilor, afost contrarevolutie.

      • Dl.Goe said

        Dar contrarevolutia nu-i tot revolutie? Mai ales cand se petrece dupa victoria deplina la orase si sate a revolutiei… Zic si eu… Iar dupa recenta restauratie, in conditii pre-brucaniene, cred ca intrebarile despre „revolutia” din Decembrie 89 vor ramane de-a pururi intrebari capcana. Sau intrebari in capcana…

        D-voastra ce credeti? Am putea spera intr-o relansare a tranzitiei (cu Cristoiu pe post de Brucan) sau mai bine lasam (dracului) orice speranta?

        • dlnimeni said

          Ba cred ca da, insa de tip particular, cu reintoarcerea – de tip revolutionar – la o stare anterioara. Dar de ce va ginditi la intrebari? Sigur ca, in masura in care raspunsurile sunt dispersate. intrebarile – macar cele non inutile – sunt intrebari capcana. Tranzitia a fost o pacaleala de tip ideologic – un mijloc prezentat drept scop, intr-o confuzie deliberata intre scopuri si mijloace, cam des practicata in Romania post ’89 – iar asa ceva nu mai este de dorit la noi, desi a contribuit la realizarea unor obiective personale sau de grupuri mici din toate taberele politice importante, daunele au fost prea mari pentru ansamblul societatii romanesti, probabil ca Romania nu ar suporta o alta „tranzitie”. Insa as prefera sa nu divaghez prea mult de la subiectele pe care le-ati propus in articol, o reala excursie culturala, pe care prefer sa o urmaresc din fotoliu fiindca nu ma simt pregatit pentru un drum Paler (caruia, atentie, nu-i lipsea Dulcineea!) Cervantes – Don Quijote – Rosinanta (atentie, Paler nu ofera solutia automobilului la lipsa Rosinantei, ci sanatosul mers pe jos!) – Descartes (o noua impartire a timpurilor, inainte de Descartes si dupa Descartes?) – sisteme – automobile si computere – evolutie, evolutiune si revolutie bio – dl Viorel Padina si (oh, sper ca nu terminus!) dl Plesu; pentru asa ceva, pot fi doar cititor.

          • arcaluigoe said

            In vremurile in care Octavian Paler avand varsta lui Don Quijote si se confrunta cu absenta Rosinantei (care intrase in patrimoniul CAP), automobilul circula o duminca da, una ba. Cred ca in duminica in care vantul batea in ciuda inexistentelor mori, Dacia d-lui Paler cu circula, dandu-i(-se) astfel ocazia sa scrie o scrisoare imaginara. Pe atunci nu era inca moda scrisorilor deschise. Ulterior s-a renuntat la fatade. Dar zidaria a ramas. Tranzitia spre alte fatzade stagneaza din cauza unei dileme; cu fatzada – fara tazada.

            P.S. Puteti divaga. N-ar fi o favoare care vi se face. Este linia melodica a (b)Arcei ca rezultanta a actiunilor colective.

            P.P.S. Riscanta remarca despre absenta lipsei de Dulcinea. Cui ii lipeste?

            P.P.P.S. Putema vorbi in voie despre Plesu, Padina, Plesitza, Plosnitza… Oricum nu ne aude nimeni. E ca si cand n-am fi zis…

  5. Radu Humor said

    Cu unii ca voi ( Goe, Rebegelul, Dartagnelul ş.a.), în cur ând şi la noi :mrgreen:

    Franța, fără mame și tați, dar cu „Poliția gândirii”

    În numele „anti-discriminării”, Franța se pregătește să modifice radical instituția mariajului, pentru a o extinde la persoanele de același sex.

    Confruntat cu o scădere acută de popularitate și cu probleme economice tot mai severe, guvernul socialist caută să aducă la realitate măcar acele promisiuni electorale pe care le poate îndeplini. Culmea, tocmai pe cele mai otrăvitoare pentru relațiile sociale. Căsătoria civilă („le mariage republicain”) este o instituție a statului francez creată, la fel ca în orice altă țară, pentru a conferi statut legal legăturii între două persoane de sexe opuse și protecție copiilor acestora și generațiilor viitoare, de care depinde însăși existența societății. Întreaga filosofie a căsătoriei de altfel este întemeiată pe diferența între sexe, așa cum este relevat de multiple articole din Codul Civil francez, articole care vor fi modificate sau abrogate prin noua lege.

    Aceasta include și dreptul la adopție – efect pervers al permutației caracterului protectiv al familiei – pentru a crea un drept artificial la filiație pentru cuplurile unisex. De asemenea, va crea un „drept de a avea copii” care, în numele aceleași egalități, va permite o multitudine de forme de procreație asistată.

    Poate cel mai mare impact îl va avea, la nivelul relațiilor interumane, interdicția utilizării cuvintelor „mamă” și „tată” în actele civile. În Franța nu vor mai exista, așadar, mame și tați, ci parteneri sau părți – în disprețul evidenței, vechi de când există omenirea, că orice copil se naște dintr-o femeie și un bărbat.

    Putem aprecia că efectul adoptării acestei legi va fi enorm asupra societății franceze și, prin ricoșeu, și asupra altor țări europene. Conștienți de pericol, francezii au organizat deja manifestații cu peste 100.000 de participanți și se pregătesc acum pentru o adunare publică națională de mare amploare la Paris, duminică, 13 ianuarie. „La manif pour tous” („manifestația pentru toți”) – nume dat ca aluzie la titlul proiectului de lege, „Le mariage pour tous” („căsătoria pentru toți”) – va lua astfel locul tradiționalului „Marche pour la vie” („Marșul pentru viață”), eveniment prolife ce se ținea la Paris în aceleași zile de ianuarie ale fiecărui an.

    Interesant, în comitetul de organizare se regăsesc nu doar organizații catolice și laice tradiționaliste, ci și, în premieră, grupuri de stânga precum „La gauche pour le mariage republicain”, care consideră că regimul lui Hollande a mers prea departe.

    Socialistii francezi nu au de gând însă să se oprească aici. În ofensivă dezlănțuită contra religiei, urmașii iacobinilor și ai lui Stalin renunță la aparențe: ministrul de interne Manuel Valls urmărește să introducă un „control” asupra manifestărilor organizațiilor laice apropiate de culte, pentru a le dizolva pe care care „încalcă legea”. Valls a făcut referire expresă la Institutul Civitas, a cărui opoziție la introducerea așa-zisei „căsătorii unisex” este foarte vocală. Ne întrebăm cine va decide după ce standarde vor fi considerate aceste manifestări drept „patologie religioasă”: statul francez socialist, secular și agresiv anticreștin? Dacă da, atunci avem o problemă. Nu e greu să ne imaginăm că și organizațiile prolife vor fi trecute pe lista neagră a lui Valls…

  6. d'Artagnan said

    Cred că e ontopic niţel:
    http://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/2013/01/12/lucruri-importante/#comment-16613

    • arcaluigoe said

      „Niţel”? Hm! „niţel”, „niţel”, „niţel”… Unde am mai auzit cuvantul asta bizar? niţel-viţel, parca in Ubu Rex.

      Dragut topicul recomandat. Cred ca sufera de o singura hiba, aceea ca il tradeaza pe autorul sau ca fiind o persoana niţel cam prea normala la cap. Prea normala, prea cu common sense. Ori asta denota inadecvare in raport cu lumea care este. Sunteti un incurabil visator. De unde si ontopia distopica cu topicul despre Don Quijote si falsele revolutii.

  7. Radu Humor said

    Iniţial am vrut să scriu că nu merita Abălari aşa ceva :

    ” A, “m-am râs ” si eu ,dar numai cu un ochi … Cu celalalt l-am (de)plâns pe Viorel Padina …”

    Mai ales că cicloapa bocitoare şi-a făcut veacul de singurătate pe blogul cândva devenit a doua ei casă,
    după parohia din sătucul vasluian, iar din AVP singurul patriarh al limbii române !
    Numai că Oul avepist, mai bine zis ouăle lui n-au rezistat presiunii formidabile pe care marea preoteasă, cu cele 120 de kile a ei
    o ex(er)cita asupra lor !
    Drept pentru care au cedat 🙄
    Nu rugăminţilor ei de a o scoate la lumină, nu la mezat, cum mai toţi am observat şi atunci balabusta şi-a luat catrafusele şi s-a cărat.
    Şi din blog în blog, nebăgată de nimeni în seamă, dar de mulţi în mamă, şi-a făcut, cu coatele loc ( alungând-o în primul rând, ca de peste tot, pe CMM ) pe blogul pe care-l făcuse până atunci în toate felurile ( doar spre sfârşit, când era cu bagajele la uşă, ajutată şi de AVP să se cărăbănească, pentru că-i făcuse atmosfera irespirabilă, şi din păcate, aşa a rămas, oricât s-a străduit el să deschidă geamurile şi să închidă comentariile 🙄 , deci doar spre sfârşit a întors foaia de cort (ţigănesc) şi a începul să-i lingă lui Goe profesionist (după model ceauşist) locurile ce ştia că aduc satisfacţie oricărui imberb .
    Vorba aia, şi pe faţă şi pe dos, dar mai ales pe faţă, de unde bănuia că se va ivi ditamai scula, care s-o satisfacă şi pe ea, această veritabilă Mata Hală ). Acuma de plâns nu-i Abălaru, care a scăpat teafăr din strânsoarea mortală a monstrului, mai întâi pupăcios, mai apoi nervos şi mai nou plângăcios, ci nătăfleţul de Goe care s-a trezit cu beleaua pe cap !

    P.S. Cea mai nostimă postare a primei doamne goeşti ( ce-o zice Mammare sau Tanti Miţa de pricopseala nărodului ?! 😆 ) a fost cea cu care a venit în călduri de la articolul lui Alex Ştefănescu, de unde a reuşit să culeagă tot ce-i place ei mai mult, astfel că a venit aici plină de puli, de căcat, de futaiuri şi de baiuri :mrgreen:
    Pretinzînd că altceva n-a găsit, sau, mă rog, nu i-a plăcut 🙄

  8. Radu Humor said

    E vorba de această postare. Ca să n-avem vorbe :mrgreen:

    „Stely :
    Aoleu ,cind am vazut titlul am crezut ca chiar despre el este vorba …

    Vreti sa spuneti ca” poeziile” acestor scriitori au fost publicate de edituri serioase ? Pe gratis ?

    “sub paşi trotuarul devine de scârnă/ în gură în loc de cuvinte am viermi/…/ craniul îmi e un ţucal puturos/ inima cârpă îmbibată cu menstră”;

    “toamna se uită ca proasta la mine/ duc mâna la fermoar e închis/ poate-mi curg mucii”;

    “Iisus Cristos/ se scarpină în cur şi râde/ babele fac spume la gură/ în faţa icoanelor cu martiri de căcat”. (Ovidiu Băjan);

    “ce-o să-mi facă, o să-mi belească pula”; “o să închidă din nou uşa după ea, iar eu o să mă cac pe mine, o să mă piş pe mine”; “senzaţia tâmpită că ai atâta căcat în tine, iar găozul e atât de mic”; “pizda mă-tii, de ce să nu plângi”; “m-ai bătut, futu-ţi morţii mă-tii, mi-am adus iar aminte, m-ai bătut”; “să nu primesc şuturi în cur”; “unde pizda mă-tii eşti, mă doare capul”; “adu-mi calmantele, sau mai bine fute-mi una în cap cu satârul” (Ştefan Caraman).

    P.S .Citind ” cu atentie” am banuit ca ,ultimul, citat aici de mine , ar putea fi … @Iepurele de Martie ? Prea seamana la stil …

    pps … Alex Stefanescu l-a elogiat , chiar direct, pe Viorel Padina . Dar ,din pacate doar atit . A, “m-am râs ” si eu ,dar numai cu un ochi … Cu celalalt l-am (de)plâns pe Viorel Padina …

    • Radu Humor said

      Tanti Miţa ar face bine să-şi ascundă cu grijă satârul, ca să nu se trezească cu el la futut în capul lui Goe 😆
      Vorba aia :
      Mare-i grădina lui Dumnezeu, dar nici cu-a popii din Vaslui nu mi-e ruşine 🙄
      Uite ce buruiană creşte-n ea 😳

  9. Radu Humor said

    La pensée du jour de Jean d’Ormesson…
    (altul, care nu ştiu ce are cu unii dintre voi )

    Je suis pleinement favorable au mariage gay, mais seulement entre politiciens de gauche.
    Tout ce qui peut contribuer à leur non-reproduction est un bienfait pour tous !

    • dlnimeni said

      Francezii astia sunt inapoiati rau de tot: eu propun, de mai bine de un deceniu, sa legalizam zoofilia, dupa care sa-i acuzam pe olandezi de intoleranta si de nerespectarea drepturilor omului!
      Acum, fie vorba intre noi, se vede ca Hollande a aparut ca un inlocuitor de circumstanta al lui DSK si se cam confirma vorba lui Sarkozy ca „nu are idei”: nu sunt foarte surprins ca Hollande da cu batul in balta. Sunt insa surprins de faptul ca madame Aubry, sefa socialistilor, care a avut o conducere desteapta pina acum, l-a scapat pe Hollande prin balarii.

  10. dlnimeni said

    Am vizitat un pic blogul dlui Padina, m-ati facut, cu totii, curios. Mi s-a parut ca avind o scriitura greoaie, cu exces de cuvinte, cu exces de sensuri date prin prea felurite moduri de a scrie cuvintele, atragind prea multe intrebari ale cititorului referitor la ceea ce vrea sa comunice autorul articolelor. In consecinta, ca si cititor am urmarit cu greu ideile si scriitura, reusind ca, pe parcurs, sa si uit despre ce era vorba. Sigur ca nu contest dlui Padina dreptul de a se exprima si de a scrie asa cum doreste, insa am opinia ca blogul nu trebuie scris prea complicat. Nici continutul nu m-a coplesit: am dat de un articol scris cam dintr-o singura fraza, ceea ce mi-a adus aminte ca, pe la 19 ani, am scris o scrisoare care totaliza cinci pagini si era compusa din doua fraze, prima fraza avea patru pagini si jumatate, iar a doua fraza o jumatate de pagina. Am mai dat, cu corp de litera mai mare, de un mesaj ale carui cuvinte aveau literele partial amestecate, si care aducea informatia ca un studiu al universitatii din Cambridge arata ca oamenii citesc, dintr-un cuvint, prima si ultima litera, dupa care, probabil, creierul reconstituie cuvintul respectiv; il informez pe dl Padina despre faptul ca si atunci cind vorbesc, oamenii nu pronunta toate sunetele cuvintului, ci numai pe acelea esentiale, tot creierul, saracul, urmind a se ocupa de restul. Stiu de studiul asta de vreo 30 de ani si probabil ca si acela al celor de la Cambridge era noutate tot cam pe atunci. Dar sa nu fiu rau, cu siguranta ca nici dlui Padina nu i-ar fi pe plac blogul meu: ar considera scriitura ca fiind minimalista, ar constata o saracie de idei, iar mijloacele de exprimare foarte reduse. In comparatie cu ale sale, desigur. Va multumesc, totusi, ca m-ati determinat sa vizitez acel blog, am speranta ca am mai invatat cite ceva.

    • Dl.Goe said

      @Dl.Nimeni – Imi pare bine ca ati facut o (prima) excursie la Corabia. Arealul, desi vast, este ticsit cu redundante. Opinia d-voastra, ca debutatnt al contactului cu locul (nu e blog; nici autorul insusi nu-l considera blog, desi din cu totul alte motive decat cele pentru care nu e) este o marturie extrem de interesanta, prin prospetime receptarii. As da o sticla de vin daca as putea sa-i vad fata d-lui Padina dupa lectura opiniei d-voastra. 🙂

    • stely said

      DlNimeni – Daca spuneti ca ati invatat „cite ceva” pe” blogul de la Corabia ” ,va sfatuiesc sa mai incercati . Nici eu nu i-am inteles textele la prima citire .Dar mai bine sa-l intrebati (si )pe dl Goe . D-lui este expert in deslusirea scrierilor avepiene. 🙂 Le-a citit inca de la inceput , cind nimic nu era :nici blog si nici „feisbucuri”…doar forumul de la ziarul „Ziua „.Se pare ca atunci alta era opinia d-lui goe ,alias @stef @tony ,@neutrino etc…Imi amintesc …dar mai bine sa va spuna dinsul , pe ce s-a bazat cind la numit un „titan al hyperspatziului „? Parca asa spunea cindva …
      P.S. Ce-i drept ati ajuns cam la „spartul tirgului „…

      • dlnimeni said

        Daca imi amintesc bine, o definitie din criptografie ( data, cred, prin cartea „codificare si coduri”) zice ca un text (mesaj) este bine criptat daca (virgula) costul decriptarii sale este mai mare decit valoarea informatiei aflate prin decriptarea textului (mesajului) respectiv. Cu alte cuvinte, degeaba cheltuiesti 200 de lei ca sa descifrezi un text care iti indica unde sunt ascunsi 100 de lei. Am speranta, deci, ca dl Padina sa nu aiba textele de pe blog foarte bine „criptate”. Altfel, doar mi-am expus opinia despre ceea ce am citit pe blogul respectiv. Ca orice opinie, plina de subiectivitate, insa fara nici o preconceptie, partizanat sau tendinta. Si, desigur, tot respectul pentru dl Padina. Sa va marturisesc ceva in soapta, ca sa nu auda dl Goe: m-am nascut 2000 de ani prea tirziu, sunt deci la spartul si dupa spartul multor tirguri.

      • Dl.Goe said

        @Stely – Dupa cum am mai spus in nenumarate alte randuri in care ati incercat (cu voie sau fara voie) sa denaturati natura aprecierilor mele vizavi de un fost AVP, vin si repet: Titaniada avepiana se referea strict la faptul va personajul cu pricina slujea (mai mult sau mai putin in/voluntar) ideea libertatii de exprimare in HUVACA, si nu se refera deloc la continutul lucrurilor exprimate de catre acel personaj. Faptul ca veti fi gasind d-voastra eventuale pseudo-contra-exemple ramane nesemnifcativ si usor de demontat. Va multumesc pentru intelegere.

        • stely said

          @Dl Goe -Imi pare rau . Zau ! Daca mi-ar sta in putere as sterge partea din comentariu care v-a produs supararea. A fost o gluma cam nepotrivita ,mai ales acum si aici …

        • Dl.Goe said

          @Stely – Nici vorba de vreo suparare. Nu reusesc ei sa ma supere cei care ma baneaza, cum ar putea sa ma supere cei care ma comenteaza? N-au cum.

  11. arcaluigoe said

    Update I. 

    In marja de eroare a impreciziei rezultate prin combinatia dintre „aproximativul cosmic universal” si specificul local de „improvizatie”, incumbat (prin incubare) insesi arhitecturii Arcei lui Goe,  se poate constata (daca nu s-a constatat deja) ca, in mod „evident”, aici, pe punte, la bord ca si in cala, se traieste cu clipa. Nu cu secunda, nu cu minutul, nu cu ora, nu cu ziua, nu cu anul… Ci cu clipa. Asta nu inseamna ca s-ar trai, cand se traieste, clipå cu clipå, clipå dupa clipå ci fiecare clipå, in mod independent, ca si cand aceea ar fi clipa cea lenta si unica ce ni s-a dat, in chiar momentul in care se consuma. S-ar putea spune aproape ca, in interiorul spatiului in care zace Arca lui Goe (sau orice arca), se traieste traieste chiar CLIPA, clipa aceea careia, la sugestia d-lui Goethe, dl.Faust i-ar fi cerut sa-si suprime zborul. Ma rog, ceva de felul acesta. Si fiecare CLIPA e un RAGAZ. Cert este ca pe Arca lui Goe (sau pe orice arca) nu exista ieri si nu exista maine. Nu exista decat eternul acum, accesibil spre partajare tuturor celor care-l accepta. Un semn marunt al valabilitatii acestei stari de atemporalitate este (si) absenta  unui plan si/sau a unor strategii de durata. Totul e acum sau deloc. Cine nu-i printre ultimii 15 comentatori nu exista. Nimic nu se transfera eungenian de la un INTJ la altul. Cat face suma de la 0 (zero) la infinit din x cand x = 0 (zero)? Este un exemplu de situatie in care pânå nici infinitul el insusi n-are nicio putere. Demonul sta insa ascuns in imprecizie (cea cosmica si cea locala) si de acolo multe lucruri pot fi controlate. Cred, cu din ce in ce mai multa convingere, ca viteza luminii in vid este mai mica decta constanta universala „c”. Infinitezimal mai mica, la a milioana sau la a miliarda zecimala, in tot cazul dupa un numar foarte mare dar finit de zecimale. Daca viteza luminii in vid ar fi absolut egala cu „c” probabil ca Univesul n-ar putea exista.  

    • stely said

      Hmm… Un mesaj enigmatic ,pe care caut sa-l inteleg si eu …In orice caz simt( intuiesc) ca e ceva „de bine ” … 🙂 Oare misterul se poate afla din ceea ce scrie aici ?

      „Cred, cu din ce in ce mai multa convingere, ca viteza luminii in vid este mai mica decta constanta universala “c”. Infinitezimal mai mica, la a milioana sau la a miliarda zecimala, in tot cazul dupa un numar foarte mare dar finit de zecimale. Daca viteza luminii in vid ar fi absolut egala cu “c” probabil ca Univesul n-ar putea exista. ”

      Eu astept din clipa in clipa sa spuna cineva 😉 :Evrika !

  12. dlnimeni said

    Stely, ginditi-va nu la cel care scrie, ci la cei care cumpara si citesc. Unii citesc la masa, in timp ce maninca. Pentru acest gen de scriitura, clasicele versuri de gara „voi ce stati aici pe vine,…” sunt ca versurile lui Dosoftei pentru poezia noastra ” academica”. Totusi, cu putina straduinta, putea iesi ceva mai sonor, de exemplu: sub pasi trotuarul devine de scirna, / in gura, in loc de cuvinte, am viermi,/de-o nara mi-am prins maxilarul cu sirma/ si-orbitele-mi vad, printre veri, catre ierni/…

  13. Dl.Goe said

    NEWS ALERT. Cofondatorul REDDIT s-a SINUCIS. Considerat un GENIU al informaticii, Aaron Swartz s-a spânzurat. Avea 26 de ani

    Aaron Swartz, unul dintre cei mai cunoscuți activiști ai libertății de exprimare pe internet, s-a sinucis vineri. Anunțul a fost făcut de familia sa. Tânărul, care avea 26 de ani, era un considerat un geniu al informaticii.

    A creat formatul RSS la doar 14 ani și este confandatorul rețelei Reddit, un site care a devenit un loc de exprimare al activiștilor care militează pentru un internet cât mai liber. Acesta a înființat grupul Demand Progress, care a avut un rol foarte important în convingerea Congresului american de a respinge proiectul SOPA, asemănător ACTA (Europa). Swartz era un susținător împătimit al libertății de exprimare pe internet.

    • dlnimeni said

      Stiti cumva de ce era considerat un geniu al informatiei?

      • Dl.Goe said

        @Dl.Nimeni – N-am nici cea mai vaga idee in aceasta privinta. Ca de altfel la fel ca si in cazul lui Steve Jobs. Ori al lui Viorel Abalaru.

        • dlnimeni said

          Eram curios, deoarece raspunsul probabil ar fi acela ca realizarile i-au adus faima si avutie. Adica o genialitate a aplicatiei. In fapt, „genialitatea aplicatiei” tine mai mult de noroc si, uneori, de „sponsori” adica de interesele ca o anumita aplicatie sa devina populara. Altfel, traseul informaticii de la formularea unei probleme (subiect pentru inteligenta artificiala) ori de la descrierea rezolvarii unei probleme si pina la tranzitiile de tensiuni care corespund, electric, bitilor, ofera citeva segmente pe care se pot manifesta genialitatile, doar ca pe ele, astazi, noutatile nu mai apar asa de usor si la intervale mici. Gata, se apropie miezul noptii, noapte buna!

  14. arcaluigoe said

    Re-Capitulare:

    Clipa fu prea re-pe-de, trecu scurt, a jale, lasand orfana intrebarea, de tatal ei – raspunsul. N-aflaråm asadar daca mediile virtuale si retelele de socializarea alterarå (sau pot altera), fundamental, relatia „creatie-validare artistica” ori macar (?!) relatia „autor-public”, in raport cu mecanica-clasica a acestor relatii, in spatiul dintre temerile plesului si entuziasmele padinei. Deh! Poate alta data-n-alta-clipa. Dar macar, acum pe coada clipei, cum råmase cu „omu’”? Fu omul o revolutie sau nu fu? Se putu Dumnezeu mândri cu el au ba? Cativa oameni ce trecura pe aci, marturisindu-se, lasarå semne-ca-dovezi, ca omu’ fu minune si revolutie fu, bå, fiindcå fiinţa ca el nu-i:

    Omul – singura fiinta cu con/stiinta
    Omul – singura fiinta religioasa
    Omul – singura fiinta superstitioasa
    Omul – singura fiinta care stie ca va muri
    Omul – singura fiinta capabila sa se sinucida
    Omul – singura fiinta capabila de empatie
    Omul – singura fiinta capabila de sacrificiu
    Omul – Singura fiinta care are Dumnezeu
    Omul – singura fiinta capabila de meta-gândire, meta-comunicare, meta-cunoastere
    Omul – singura fiinta capabila sa creeze arta
    Omul – singura fiinta capabila sa viseze la stele
    Omul – singura fiinta capabila sa se joace
    Omul – singura fiinta care se imbatå
    Omul – singura fiinta care vorbeste
    Omul – singura fiinta care stie ca exista trecut si viitor
    Omul – singura fiinta care planuieste
    Omul – singura fiinta care creaza si utilizeaza instrumente
    Omul – singura fiinta care utilizeaza focul
    Omul – singura fiinta care utilizeaza roata
    Omul – singura fiinta care ucide fara sa aiba nevoie
    Omul – singura fiinta care se prostitueaza
    Omul – singura fiinta care…

    Si totusi nu fu nicio dovada. Toate de se insirarå fie nu furå tocmai noi sub Soare fie, daca furå, nu fuserå esentiale, nu-l facurå ele pe om sa fie om, nefiind prezente la tot omul ori fiind doar niste amårâte de detalii dispensabile. Animalul-om, cu toata credinta-stiinta-tehnologia-filosofia-arta-si-neghiobiile lui, nu fu, nu avu si nu fåcu altceva decat fåcu parameciul: isi cautå de mancare (exclusiv devorand alte fiinte), adapost, si se perpetuå (inså foarte putin). Cu asta se ocupå omu’ in PRINCIPAL, atâta. Fu animal si nimic din ce-i animalic nu-i fu strain: metabolism si reproducere – sau moarte – intr-o nisa de univers ingusta cât o vulvå de furnica. Nimic altceva. Cand va fi fiind dincolo de metabolism-reproducere-moarte, dincolo de trup-si-suflet, ceva acolo, nu Dumnezeu… dar macar ceva, imun la spatiu,timp, materie, foc, sau daca nu, cand va avea ceva nou si esential, in el, in viata sa, atunci abia omul va fu revolutie… Pana atunci nu. Si clipa s-a sfârsit.

    • Maria said

      Dansul nupţial al păsării paradisului este un gest artistic ce întrece cu mult în frumuseţe şi semnificaţii orice poem de oţel.

    • Bogdan de la FMI said

      Omul este singura fiinţă care se identifică cu banii, omul este banul! In rest biologie!

    • Dl.Goe said

      @Bogdan de la FMI – Da, intr-adevar imi scapase cu desavarsire relatia privilegiata a omului cu banul. Banul (ochiul dracului) este Omul. Zici. Poate fi. Omul singura creatura care invarte bani. Foarte bine aleasa melodia care ilustreaza un fapt simplu: Omul se (auto)reduce la cele cu care se alege in viata: ce-a mancat, ce-a baut si la ce a strans in brate…

      Si banul nu-i singurul aspect pe care-l pierdusem din vedere. Ar mai fi râsul. Se spune ca omul este singura fiinta care râde (si se râde)… Voi adauga un update la lista atributelor umane care l-ar putea califica la categoria „revolutii”. Dar mi-e teama (vorba vine caci n-am nicio teama) ca intregirea listei nu va ajuta prea tare la clarificare. Pri urmare s-ar putea spune ca ne-am pierdut timpul degeaba pe acest topic (atat de påråginit deja) despre falsele revolutii… ramas incomplet, fara concluzii… Concluzie: omul nu e o revolutie printre specii (nici in istoria Pamantului, nici in cea a Universului). E un mamifer oarecare.

      • Stely said

        Nu sunt de acord cu ce spune @Dl Goe nici aici …

        „Pri urmare s-ar putea spune ca ne-am pierdut timpul degeaba pe acest topic (atat de påråginit deja) despre falsele revolutii… ramas incomplet, fara concluzii…”

        ..si nici aici :
        „Concluzie: omul nu e o revolutie printre specii (nici in istoria Pamantului, nici in cea a Universului). E un mamifer oarecare…”

        Pai ce mamifer are ARCA , scrie topicuri interesante si comenteaza „abitir”pe bloguri ?

        • Dl.Goe said

          Aaaa, nu va ingrijorati. Nici eu nu sunt de acord… daca asta poate fi vreo consolare… Si cu cate altele nu-s de acord… 🙂

          Dar credeti ca adevarul are vreo treaba cu acordul nostru?

          P.S. O multime de mamifere au arca, scriu topicuri interesante si comenteaza abitir. Mi se pare extrem de interesant (de exemplu) felul in care lupii comenteaza luna…

        • Stely said

          Ah, si eu care credeam ca v-am data gata pe toti ! Ati gasit un exemplu care m-a destabilizat complet . Lupul are si el „arca lui „si da ,”comenteaza la luna „. 🙂 Dar o face constient ? Isi pune el mintea la contributie cit sa „comenteze „cu spor si cu folos ,sau are un simplu moft si nu un instinct animalic ? Este adevarat ca si pe Arca omului ( mamifer) se comenteaza „abitir „precum lupul la luna. . Ramine insa de vazuti, ce ii determina sa „comenteze ” ? Ii sperie lumina lunii sau singuratatea in ..noapte ?

        • Dl.Goe said

          @Stely – In general am alergie la evaluarile (…) colectvive… Noi romanii, noi barbatii, noi femeile, noi intelectualii, noi manelistii, noi dinamovistii, noi steliistii… francezii, nemtii, evreii, americanii, polonezele, tinerii, batranii, prostituatele, homosexualii, pesedistii, liberalii, pedelistii etc. Toate fac loc abuzurilor, falsurilor si minciunii. Cu atat mai mult ma deranjeaza admiratia si/sau dispretul colectiv pentru oameni si umanitate. Prefer sa admir si/sau dispretuiiesc individual, la bucata. Nu Omul in general ci omul in Particular. Veneratia d-voastra aproape mistica pentru specia umana, benigna de altfel si atat de comuna printre „oameni”, are pana la urma conotatii comice. Vreti d-voastra sa spuneti ca omul e Om pentru ca pålavrageste pe bloguri? Si ca se prosteste n mod constient? Desigur ca, in forma, aceste detalii il deosebesc de alte mamifere care se socializeaza (la luna) dar am mari indoieli ca asta ar tine de esenta omului sau ca prin asta ar dovedi ca este „o inventie revolutionara” in raport cu restul vietatilor de pe Pamant, de acum, din trecut ori din viitor. Dupa oameni urmeaza desenele animate. 🙂

  15. Maria said

  16. INTJ said

    hm, (teoretic) am putea porni de aici: http://www.entropylaw.com/entropyproduction.html … pentru a ajunge unde?

    • Dl.Goe said

      …The world, in short, is in the order production business because ordered flow produces entropy faster than disordered flow, and this, in most direct terms, provides the nomological basis for the reconciliation of the otherwise two incommensurable rivers. Rather than being anomalous with respect to, or somehow violating physical law, the „river that flows uphill” that characterizes the active epistemic dimension of the world is seen to be a direct manifestation of it…

      Partea inconveabila in aceasta poveste de succes a progresului, care fiinteaza pe baza diferentzei de curs (valutar) intre rata de ordonare si cea de dezordonare, ratå mereu pozitiva in intervalele de continuitate, consta in aceea ca fluxul ordonator n-are cascade in timp ce cel generator de haos are. Progresul este intotdeauna lent, distrugerea poate fi si lenta (continua) dar si rapida, abrupta… si se intampla inexorabil in bizare puncte de inflexiune sau chiar de discontinuitate. Dar asa, macar nu ne plictisim… Astept o teorie care sa explice felul in care dezordonarile catastrofice dintr-un domeniu restrans (care s-a bucurat, o vreme, in mod constant, de progres lent), stimuleaza in fapt progresul si ordonarea, in domeniul de pe nivelul urmator, superior, mai larg, ce-l include si pe cel vechi care tocmai a murit. Haosul instaurat catastrofic pare doar o forma accelerata de ordonare (ca un foc de artificii care face vuuuuuuu-pac-pac-vuuuuuuuu-pac-pac). Asta fesigur numai daca nu luam in considerarea (de ce le-am lua) cazurile (majoritare in povestea asta) in care tragedia e pur si simplu tragedie si nu doar råul din din tot råul care e spre bine. O asemenea teorie exprimata cantitativ ne-ar scuti sa tot discutam pe baza de exemple (de exemplu dinozaurii) si contraexemple (de exemplu oamenii)… Am inlocui coeficienti si constantele in formula si am trasa graficul progresului precum si linia mediana neteda care-l strabate indicand directia (in sus, in jos, in cerc, in ma-sa). Am auzit ca dupa oameni ar urma la putere desenele animate. 3D.

      • INTJ said

        daca ar fi sa simplificam: dinozaurii ierbivori ar fi putut (in extremis) goli planeta de plante/verdeata, fiind ulterior mancati de cei carnivori … care, la randul lor, ar fi disparut cand nu mai ramanea nimic de mancat. planeta si-ar fi continuat insa plimbarile in jurul soarelui. omul e imho mult mai eficient …

        bineinteles putem porni si de la „In the beginning God created the heaven and the earth.” … pentru a ajunge (cica) „langa” creator.

        intrebarea ramana insa neschimbata: … pentru a ajunge unde? sau poate c-ar trebui sa nuantez: … pentru „a ajunge” unde?

        • Dl.Goe said

          E placuta (indispensabila) ideea ca am putea ajunge. Unde? Undeva. Oriunde.

          „Asa se întâmpla logic,
          plecam si sosim undeva.
          Plecam pentru o clipa, pentru un ceas, pentru o viata,
          poate nu trebuia sa plecam, dar problema nu-i asta,
          ci faptul ca sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
          poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
          nu sosim unde-am vrut
          dar sosim undeva si câta vreme sosim undeva
          totul e logic
          chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite,
          totusi am plecat si am sosit undeva,
          am gresit drumul, dar am sosit undeva,
          dar când nu mai sosim nicaieri
          totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
          daca nu sosim nicaieri?…”
          – Octavian Paler – Lecţie Inutilă De Logică…

          * * *

          E odihnitor sa crezi in Big Bang sau in felul in care Dumnezeu a creat (ba omul, ba Pamantul, ba meta-Galaxia, ba Universul)… ca a existat UN MARE INCEPUT a tot si a toate. E linistitor sa crezi ca e logic sa crezi (meta-credinta?) ca daca a existat MARELE INCEPUT va exista si MARELE SFARSIT, o stare finala (omega ?) la care am putea AJUNGE. Prostii.

          Este obositor sa crezi ca nu exista niciun inceput si e nelinistitor sa crezi ca e logic sa crezi (meta-logica?) ca daca niciun inceput nu fu atunci nici sfarsit nu va fi si ca nu se va ajunge niciodata, nicaieri. Da la „Nimic nou sub Soare” la „Totul este nou in Univers” e o cale atat de scurta. Cercuri concentrice cu raze infinite… Infinitul este infinit intr-o infinitate de directii… Garantia ca liberul arbitru nu-i cu desavarsire imposibil (intr-o lume determinista sau supusa vointei infinite a unei singure Persoane – Atotputernice si Atotcunoscatoare), zace in infinitatea infinitului. Lgea aproximativa a atractiei grafitationale universale, valabila azi, nu va mai fi valabila maine. Deloc. Constantele, in special cele din manualul inginerului trebuie tratate ca variabile (dupa functii complicate imposibil de determinat). Ideea ca universul este in continua transformare este mult mai profunda decat suntem dispusi s-o acceptam. De obicei acceptam ca universul este in schimbare (doar) din cauza existentei unor „dezechilibre” actuale (mostenite), care, sub presiunea unor legitati fizice inexorabile si imuabile, se transforma in drumul catre echilibrare, provocand (vai) alte dezechilibre. Dar ideea ca spatiul insusi se dilata in mod accelerat este un pas intermediar (necesar) in acceptarea neinexorabilitatii si neimuabilitatii legilor fizice. Pe durata scursa de la actiunea cauzei si pana la instaurarea efectului, legea fizica (regulamentul de lucru) care guverneaza producerea efectului, se va fi schimbat ea insasi. Este singura perspectiva din care putem accepta ca nu-i totul deja intamplat si ca ne mai putem astepta la surprize, ca merita sa „luam” decizii si sa actionam voluntar. Asa dupa cum (de ex.) procedati d-voastra comentand pe Arca lui Goe. Daca Universul ar functiona dupa legi fixe ar insemna ca toate comentariile d-voastra (cele care au fost si niciun altul) vor fi fost inevitabile si pre-determinate, pre-existente, intr-un Univers intamplat deja, in care notiunea de „timp” este o simpla cârja a mintii omului in drumul nesfarsit al intelegerii unui Cosmos in care nimeni n-are niciodata nimic de ales. D-voastra ce „senzatie” aveti? Ca ati comentat pentru ca asa ati ales sau ca ati comentat pentru ca n-ati avut de ales (ca nu puteati face altfel)? Corado Catani era bun pentru ca a ales sa fie bun sau pentru ca n-a avut de ales? Dar Tano Caridi? Era rau pentru ca asa a ales sau pentru ca n-a avut alternativa? Ar fi putut el sa fie bun daca ar fi vrut, pur si simplu daca asa ar fi dorit ? Ma veti scuza sper pentru ca vorbesc non-sensuri. Regizorul ar fi putut alege, personajele mai putin. Mie personal mi-a placut mai mult Cracker decat Caracatiza.

        • Rebeliunea minerală said

          Şi timpul se curbează, dacă spaţiul o face. Prin unitatea lor, o rază de curbură sau alta înseamnă un raport sau altul între ele: progres, indeterminare, distopie, atopie…

        • Dl.Goe said

          @Rebeliunea Minerală – As zice ca, in modul cel mai probabil, spaţiul include timpul. Timpul e (daca e sa fie ceva) tot spaţiu, asadar un detaliu care se curbeaza odata cu ansamblul in care este integrat (ah si d-voastra visati la tinerete fara batranete si viata fara de moarte). Desigur cu exceptia situatiilor in care ne referim nu la fizica, ci (strict) la poezie, caz in care timpul poate fi orice, dupa cum decid muzele care-l turmenteaza pe poet. Pacat ca poetii sunt mereu si mereu oameni (doar oameni), niciodata ingeri. Cred (fiind probabil in asentimentul d-voastra) ca un inger poet ar putea rezolva usor problema unificarii campurilor in fizica. Ingerii prozatori cheamandu-se ingineri. 🙂 si fiind o materie abundenta in Univers.

        • Rebeliunea minerală said

          Exemplul oglinzii duce la concluzia, că, odată curbat, nici timpul nu e ce se crede.

        • Dl.Goe said

          @Rebeliunea Minerală – Asa cred si eu. Faptul ca vorbesc cu aplomb si convingere e mai mult asa… pentru auto-incurajare. In fond Dracu’ stie ce-o fi si cu Universu’ asta. Doamne iarta-ma!

        • INTJ said

          hm, chiar daca am spus ca sunt doar un strop de apa … sigur nu am spus ca sunt stropul de apa pe care pluteste (b)Arca.

          p.s.: printre alte concluzii, se poate deduce ca nu am nici solzi si nici aripioare. 🙂

  17. d'Artagnan said

    ” Cred, cu din ce in ce mai multa convingere, ca viteza luminii in vid este mai mica decta constanta universala “c”. Infinitezimal mai mica, la a milioana sau la a miliarda zecimala, in tot cazul dupa un numar foarte mare dar finit de zecimale. Daca viteza luminii in vid ar fi absolut egala cu “c” probabil ca Univesul n-ar putea exista. ”

    Domnilor, cine se încumetă să lumineze capul unui muschetar, mai degrabă obișnuit cu viteza eschivei sau a loviturii de spadă decât cu astfel de probleme complicate?
    Nu de alta, dar parcă mi-a spus un nene, la un pahar de vin, că viteza luminii în vid ESTE constanta universală ”c”. E ca și cum aș spune că eu, dArtagnan, am convingerea că sunt mai mic decât dArtagnan…Sau e vreo subtilă filozofie, de neatins pentru un individ cu atâta common sense ca mine?

    • Dl.Goe said

      Cred ca cineva (cineva in care aveati mare incredere) v-a spus (atunci cand erati mic, micutz de tot) ca cel din oglinda, pe care-l priveati cu suspiciune, curiozitate si neincredere, nu-i alt copil ci tot d’Artagnan. Treptat s-a consolidat gandul ca cel pe care-l vedeti in oglinda suteti tot d-voastra. Totusi nu sunteti. D-voastra duelati cu dreapta el cu stanga. Acum vin eu (in care nu aveti nicio incredere) si va spun ca anti-d’Artagnanul de stanga este un pic mai inalt decat cel de dreapta. Mi se pare firesc sa fiti extrem de suspicios. Nu, nu-i o oglinda stramba. Este o oglinda perfect plana. Totusi spatiul in care este plasata e curb.

      P.S. Viteza luminii a fost masurata. Cu o oarecare precizie. Deci cu o anumita aproximatie. O anumita constanta universala „c” care se potrivea in unele teorii are o valoare care se potriveste cu viteza masurata (aproximativ) a luminii. Omului ii plac teribil coincidentele. I se pare ca ele denota ordine. Si atunci a zis ca viteza luminii in vid este chiar acel „c”. O fi. Poate nu e. Incerc sa acreditez ideea (pentru care deocamdata nu am nicio dovada „juridiciara”) ca acea constanta „c” presarata in teoriile fizice este un pic mai mare decat viteza luminii in vid, fiind o limita asimptotica spre care tind toate corpurile in miscare (cel putin in etapa in care se afla acum Universul), inclusiv fotonii. Asta ar insemna ca fotonii, presupusi a fi fara masa, ar avea de fapt o masa (reziduala) extrem de mica, mult mai mica decat masa neutrinlor, dar totusi ne nula. Filosoficeste ar fi normal sa fie asa intrucat Univesul exista numai si numai ca urmare a „imperfectiunilor” care-l marcheaza… Este posibil ca alte fiinte inteligente aproximative, care in lumea lor nu vad fotonii, sa considere ca viteza neutrinilor in vid este acel „c” pe care-l vor fi vârât in formula E = mc-patrat, stabilita de savantul lor Belart Ienstien .

      Hranit mai mult cu lapte si iaurt,
      Un grec vazu cu mintea-i înteleapta
      Ca între doua puncte, cel mai scurt
      Din drumuri, cu putinta, e o dreapta.

      Dar axiomul devenit banal
      Si însusit de vremile-aceste
      A fost atunci precum va fi si este
      Valabil doar pe-un plan orizontal.

      Si daca vrei sa tragi învatatura,
      Un plan orizontal, când te gândesti,
      Constati ca nu exista în natura
      Ci exclusiv în mintile grecesti.

      Iar când în loc de lapte, bei ” Madera „,
      Aceasta socoteala te conturba
      Caci tu nu uiti ca ai baut pe-o sfera
      Pe care dreapta lui devine curba.

      Si-n cap cu dreapta grecului defunct
      Pâna ce vreun înalt areopag
      O va fi pus definitiv la punct
      Pornesti spre domiciliu în zigzag.

      Nu vi se pare straniu ca in multe formule din electomagnetism (de ex) apare constanta „pi”? Constanta magnetică sau permeabilitatea vidului, și are valoarea μ0 = 4π×10−7 N·A−2. !!! Ce legatura sa fie intre banalul raportul dintre circumferinta si diametrul cercului si bizara permeabilitate magnetica a vidului? Faptul ca „π” („pi”) are o infinitate de zecimale irepetabile, treaca-mearga (cercul este o abstractiune), dar ca si μ0 (o marime fizica masurabila, o proprietate a universului, åsta care e) are tot asa, o infinitate de zecimale care nu se repeta, si ca deriva din bizarul „pi” este extrem de tulburator. Pentru unii. Fireste nu pentru noi. Cred ca si d-voastra treceti foarte usor cu vederea peste infinitatea asta de zecimale nesemnificative.

      P.S. V-as ruga sa-mi dati de stire daca mai auziti pe cineva vorbind despre incongruienta vitezei lumnii in vid si constanta universala „c”.

      • Radu Humor said

        Băi frate, unde aţi reuşit voi să vă ascundeţi de realităţile care ne calcă-n picioare ?!
        E drept, că aproape cu viteza luminii, dar nu de la Răsărit, ci de la Washinghton, via Bruxelles :mrgreen: ).
        Şi voi vă daţi de ceasul morţii (mă-si) să găsiţi singura (mamei ei!) formulă prin care să puteţi calcula masa trupeşei prestatoare în dublu regim ( comunist şi de urgenţă 😉 ), şi viteza cu care face ea „pi” din picioare ( doi „pi” că are 2 picioare, ca orice masă diformă/stricată 🙄 ), sau adevărata valoare a „c” cu care se mânâncă k2 pe acest blog !
        Ţineţi-o tot aşa, până se scurge totul din ea :oops:, şi mai vorbim peste vreo 7-9 luni când veţi avea un rezultat asemănător cu cel a lui Abălaru, care a crescut şi el de mici, gemene pe blog şi a rămas până la urmă doar cu pelincile .
        Şi ale folosite acum pe post de pamperşi, să nu se vadă ce-a dat din el, dar mai ales din ele ! 😉

        • Dl.Goe said

          @Radu Humor – Foarte nostim felul in care „ne” comunici ca esti o nulitate. Pai ce? Nu stiam „noi”?

          P.S. Sau te pomenesti ca ai vrut sa zici ca fara Stely nici tu nu mai vei mai ramane pe (b)Arca? Eee, cand iubesti, sexul nu conteaza, dragostea e mare. Eu te stiu insa un (mare) timid, prin urmare ramane cum am stabilit: te-ai prins si tu insuti ca esti o nulitate si te-ai apucat s-o spui tuturor. Probabil ca de aceea nici nu te trimite nimeni in ma-ta, pentru ca n-ar avea ce, si-ar deranja muierea degeba.

      • dlnimeni said

        Domnule Goe, poate ca un factor blocant al interpretarilor noastre este acela ca aflam despre Pi, cu intiietate, geometric. Raportul dintre circumferinta cercului si diametrul sau ( dar si o relatie intre doua tipuri de spatii in care vedem lumea reala: acela exprimat in coordonatele carteziene x,y sau x,y,z, dar si acela exprimat in coordonate polare ori cordonate sferice ). Chiar prin aceasta vedere geometrica a lui Pi, relatiile matematice care descriu marimi fizice sau principii ale universului care, prin natura lor, „fac trimitere” la coordonatele polare il includ pe Pi. Daca ne-am considera intr-un sistem „polar” sau „sferic” aceleasi relatii matematice nu l-ar include pe Pi, dar l-ar include celelate relatii, care nu il includ pe Pi din sistemul de coordonate cartezian. Pi apare insa si ne-geometric, de exemplu din sume de serii infinite descrescatoare, ori trigonometric ori prin calculul integral. Daca ne gindim la spatii, atunci avem asa: putem trece, cu ajutorul lui Pi din spatiul exprimat in coordonate carteziene in acela exprimat in coordonate polare ori sferice. In spatiul exprimat in coordonate polare pot fi exprimate si numerele complexe si atunci Pi ne apare si la trecerea intre real si complex. Pi ne apare ca strins legat, prin identitatea lui Euler, de numarul e ( si el ca si Pi) de 1 (unitatea) din spatiul real si de i („unitatea” imaginara). Identiatea lui Euler ne permite sa gasim ca naturala trecerea din spatiul complex in spatiile s (prin transformata Laplace) si z (spatiul discret) si poate si in alte spatii accesibile prin transformari, spatii care ne-ar parea pur conventionale daca nu ar fi aceasta legatura. Pi ne mai aduce aminte, uneori, ca spatiul nostru terestru nu este doar cu aproximatie un spatiu euclidian, o dreapta fiind, de fapt, o geodezica, iar suma unghiurilor intr-un triunghi diferita de 180 de grade.
        Din cite stiu, cu c se noteaza viteza luminii in vid, asa ca, datorita acestei notatii, este distractiva ideea ca viteza luminii in vid ar fi nitel mai mica decit ea insasi: insa doar prin prisma idealizarilor, deoarece cu c notam viteza unei lumini aparametrica intr-un vid perfect. De indata ce tinem cont de parametrii luminii ( de exemplu de culoare), apar diferentele foarte mici la care va referiti, foarte foarte mici. Poate de aceea, pentru poeti, lumina ochilor iubitei se propaga mai repede (in vid) si este mai intensa. Ori poate ma insel eu.

        • arcaluigoe said

          @Dl.Nimeni – Cred ca ar trebui sa reluam discutia peste doua luni, pe 14 Martie. 14 Martie (3.14) este declarata ziua lui „Pi”.

          P.S. Aveti desigur dreptate (ca si D’artagnan de altfel). La ora aceasta cu „c” este notata viteza luminii in vid (vidul care de altfel nu exista). Asadar in termeni de terminologie „c” si viteza luminii in vid nu doar ca sunt „egale” ci sunt unul si acelasi lucru. Ceea ce incerc eu sa spun este ca, in relatiile matematice care descriu legi si/sau teoreme fizice in care apare constanta „c”, aceasta n-ar trebui sa reflecte viteza luminii in vid ci o constanta universala un pic diferita (mai mare un pic) decat viteza luminii in vid. Presupunand (prin absurd) ca aceasta ipoteza ar fi corecta si ca s-ar dori mentinerea notatiei „c” pentru viteza luminii in vid, atunci ar trebui luata in considerare o noua notatie pentru o noua marime, sa zicem ” c’ ” care sa desemneze o constanta universala (care ar putea fi botezata, de exemplu, permeabilitatea gravitationala a vidului), aproximativ egala ca valoare cu „c” dar un pic mai mare. La ora actuala viteza luminii in vid este considerata sub aspect valoric, un numar rational cu un numar finit de zecimale. Sa zicem ca viteza luminii in vid ar fi:

          c = 299.792.458,18390274629351. (Precizia cu care a fost determinata fiind azi de „0,00000000000001” (zece la minus 14).

          Sa zicem ca intr-un viitor oarecare viteza lumnii in vid se va masura exact (sau se va calcula pe baza altor teorii elaborate intre timp) constatandu-se ca valoarea acesteia, c, exprimata in metri / secunda, este un numar cu 20 de zecimale (de ex):

          c = 299.792.458,18390274629351274927 – fix atata.

          Ipoteza pe care am mentionat-o presupune ca exista o constanta c’ (care ar putea fi botezata, de exemplu, permeabilitatea gravitationala a vidului), care ar putea fi (ca si μ0 – permeabilitatea magnetica a vidului) un numar cu o infinitate de zecimale nerepetabile in care primele 20 de zecimale ar fi cele al lui „c”.

          c’ = 299.792.458,18390274629351274927000001251892301…etc la infinit.

          In conditiile actuale de precizie c si c’ sunt ~egale: c = c’ = 299.792.458,18390274629351, si pot fi utilizatre fara probleme una in locul alteia in formule.

          Ipoteza pe care am propus-o este aceea ca in toate formulele actuale in care apare constanta „c” in fapt ar trebui sa fie utilizata constanta c’ , (unde c’ > c) inclusiv in formula E = mc-patrat ori in cea care exprima dilatarea timpului la viteze mari pe baza factorului Lorentz:

          si (mai ales) in formula care leaga „permeabilitatea gravitationala a vidului” (sic) cu permeabilitatile magnetice si electrice ale aceluiasi vid:

           

          Prin urmare, desi pentru fotoni timpul ar trece mult mai lent decat pentru oricare alta particula (acestia deplasandu-se cu viteza c < c ‘ ) totusi timpul fotonilor n-ar fi inghetat (as cum seconsidera azi) intrucat nici ei insisi nu s-ar misca in fapt cu viteza maxima teoretica notata c’ (numita – de catre dl.Goe – permeabilitate gravitationala a vidului) ci cu o viteza nitzelus mai mica. in „spatiul” dintre „c” si ” c’ ”  ar incapea o multime infinita de posibilitati. Va dau de stire de indata ce voi fi in posesia unor dovezi credibile din care sa rezulte ca exista c’ si ca acesta nu-i egal cu „c” (ci un pic mai mare si cu o infinitate de zecimale). Din Nobelul aferent dau de baut la toata lumea de pe (b)Arca si lui Mircea Cartarescu.

  18. dlnimeni said

    Cred ca, atit fizic cit si matematic, trebuie sa pastram tot timpul in minte de unde plecam, nu de alta, insa riscam sa absolutizam relativul care mai este si aproximativ, din moment ce, odata cu definitiile cu limite, discutam in fapt de aproximatii. Nu de alta, insa altfel putem imagina sau gasi constuctii cit se poate de logice de universuri reale care sa ne includa. De exemplu, din moment ce am ajuns (adica au ajuns altii) la concluzia ca o constanta universala este o viteza, atunci sistemul fizico-matematic potrivit care ne reprezinta universul ar fi un sistem al vitezelor, in care spatiile (dupa coordonatele vitezei) ar fi integralele vitezelor dupa timp (daca nu cumva, intr-un sistem al vitezelor, ar trebui sa redefinim si timpul, ori poate si notiunea de integrala) – adica valori! – iar ceea ce masuram cu greu astazi, adica viteza luminii in vid (cit mai vid) ar putea fi, simplu, „1” sau – si mai grozav, „i”. Multe lucruri din stiinta moderna apar complicate si pentru ca au fost dezvoltate, in fond, pe ceea ce omul a perceput prin el insusi: spatiul – si ca distante – si timpul (perceput multiplu: din alternanta zi/noapte, din succesiunea anotimpurilor si din imbatrinire). Ca, pina la urma, ne bazam teoria relativitatii, cit si alte teorii stiintifice si mai moderne si pe geometria care a ajutat comunitatile primitive de oameni sa-si mparta, prin masurare, pamintul intre membrii lor. Iar unitatile de masura (acele „1” au fost alese in functie de posibilitatile umane: piciorul, cotul, palma, unitati care nu s-au schimbat esential dupa aparitia sistemului metric. Daca nu suntem atenti, atunci ajungem la definitii stupide, cum ar fi aceea ce metrul este 1/299792….. din spatiul parcurs de lumina (in vid) intr-o secunda. Mult mai complicat de inteles ( si de interpretat ca element al lumii noastre) decit ca lungime a unui bat care a fost depus la Sevres si, despre care s-a zis acesta este etalonul unitatii de masura pentru lungimi (si latimi, inaltimi, grosimi, adincimi, prapastii,…). Totul devine si mai complicat daca ne gindim ca, de fapt, percepem lumea prin ferestrele pe care ni le ofera senzorii nostri (simturile), care au domenii limitate. Vizual, nu percepem toate lungimile de unda, auditiv, nu percepem toate frecventele, olfactiv, nu percepem toate mirosurile; nu percepem toate gusturile,…Datorita acestor ferestre, percepem ceea ce denumim convolutii. Cu siguranta percepem esantionari, discretizari ( cu siguranta nu doar in timp) pe care creierul nostru le interpoleaza si le extrapoleaza, le interprezeaza. Si, intorcindu-ne la „constantele universale” ajungem la ideea ca ele sunt constante ale frinturii din univers pe care noi o putem percepe si, atentie, prelucra si interpreta ca informatie.
    Va aduc lauda pentru formulele pe care le-ati publicat, insa eu vin, totusi, din inginerie, adica, cinform anecdotei, prind leul in desert astfel: iau desertul si il cern printr-o sita; ce ramine in sita e leul. Scuze pentru elucubratii, acum trebuie sa marg si sa capturez citiva lei, ca sa am ce minca.

    • dlnimeni said

      Constanta universala c, ca viteza limita superioara in universul pe care il consideram, dincolo de operatorii de transformare, tensorii,.. care sunt sau conduc la diverse formule de calcul, sugereaza ca, fiind vorba de o raportare a spatiului la timp, in universul considerat de noi, fie spatiul nu poate fi oricit de mare (spatiu limitat!), fie timpul nu poate fi oricit de mic. Gindul merge imediat mai departe la ideea ca teoria relativitatii este, pentru urmatoarea teorie referitoare la spatiu-timp, gravitatie,… ceea ce mecanica newtoniana este pentru aceea relativista, adica un caz particular.

      • dlnimeni said

        Iar Pi mai are o semnificatie ( careia ii putem asocia cuvintul valoare) legat de cunoastere: el permite scrierea ( si descrierea) rationala (nu in sens politic!) a unor formule si notiuni care, altfel, ar trebui descrise ca irationale si transcendentale, ceea ce le-ar face, cred mai greu de inteles, mai ales in lumea scolara. Lucru valabil si in cazul numarului e.

      • dlnimeni said

        Si ajungem, prin gindire proprie, la niste intrebari pe care unii si le-au pus in urma cu citeva decenii, insa, raportat la istoria omenirii, nu am fi prea intirziati, daca nu cumva traim intr-un spatiu (univers) care noua, din interiorul sau, ne pare infinit, dar, de fapt, el nu este infinit ci este inchis in el insusi (de tipul buteliei lui Klein).

    • Dl.Goe said

      @Dl.Nimeni – Daca am inteles eu bine, din expunerea d-voastra de motive, ar trebui dedus ca d-voastra (un inginer) aveti credinta ca viteza luminii in vid este mxima viteza din univers si ca fotonul are masa egala cu zero (exact zero). O credinta ca oricare alta. Cu cat mai multe entitati cred acest lucru, cu atat mai adevart devine lucrul in sine. Aceptand aceasta ipoteza a d-voastra (si a lui Einstein) ca fiind valida, inca nu-i tarziu pentru a denumi viteza luminii in vid, notata cu c, permeabilitatea gravitationala a vidului (masurata, desigur, in metri pe secunda). In mecanica newtoniana aceasta constanta c, care merita desigur cu prisosinta sa fie botezata „permeabilitate gravitational a vidului”, are o valoare infinita, Newton avand credinta ca lumina se propaga (ca si gravitatia) instantaneu.

      • dlnimeni said

        Nu, nu am deloc acea credinta, insa probabil ca unii o au.

        • Dl.Goe said

          @Dl.Nimeni – Bun. Inseamna ca aveti „doar” indoieli in legatura cu ipoteza domgoeiana legata de masa nenula a fotonului.

        • dlnimeni said

          Ca sa scriu un ultim comentariu ( si sa-mi ofer sansa de a nu fi intre ultimele 15 comentarii), apropo de propagarea instantanee, depinde de scarile de timp ( si de lungimi) pe care le consideram. De exemplu, pentru un calculator, o unitate fireasca de timp ar fi durata unei tranzitii electrice de tip logic, care este de citeva picosecunde, iar o unitate fireasca de lungime ar fi dimensiunea „tehnologica” ( ceva mai mic de 30 de microni). Ceea ce pentru noi inseamna o secunda, de exemplu durata de incarcare a unui site, inseamna cam o suta de miliarde de unitati de timp-calculator. Iar doi metri, sa zicem distanta de la procesor la imprimanta, ar insemna citeva sute de mii de unitati de lungime – calculator. Nici nu am apuca sa constientizam ca exista fiinte care ar trai conform unei astfel de scale de timp ( adica o viata insemnind citeva zeci de mii de unitati de timp).

        • Dl.Goe said

          @Dl.Nimeni – Depinde ce sens dati d-voastra notiunii de „fiinta” si/sau notiunii de „viatza”. Probabil ca diferentele dintre viu si neviu, dintre fiinta si nefiinta ar putea fi stabilite strict pe baza unui prag entropic. De la un nivel de ordonare incolo ar incepe automat viata. Este posibil sa sa existe viata in interiorul profund al soarelui, sau in interiorul unui electron, or sa existe fiinte (vii) de dimensiuni meta-galactice… Este posibil sa ne aflam acum in interiorul neuronului unui gigant meta-galactic care incearca sa comunice prin intermediul d-voastra cu un pitic infim aflat intr-un sub-string al unui quark din protonul unui atom al unui neuron de-al d-voastra. Desigur ca posibilul gigant meta-galactic ar trebui sa fie in posesia unei lupe de timp (si spatiu) cu care sa va priveasca, si a unui microscop de timp (si spatiu) cu care sa-l priveasca pe piticul infim din sub-stringul quark-ului, atomului, neuronului anume din creierul d-voastra.

  19. d'Artagnan said

    Dle Goe, cu scuzele de rigoare pentru neînţelegerea cronică de care dau dovadă, nu pricep! Păi dacă NOUA viteză a luminii, calculată şi mai precis, este niţel mai mare (oare unde am mai auzit eu cuvântul ăsta…niţel-viţel…hmm! ), ce importanţă are de fapt! Toate ecuaţiile vor folosi „c’ ” în loc de „c”. Şi ce?!
    În prima formulă, atunci când v ajunge la c avem un mare infinit, iar dacă folosim c’, este exact la fel, când v ajunge la c’, avem acelaşi mare infinit….

    După ce-am scris cele de mai sus am mai citit odată ce-aţi spus…şi parcă-mi vine să spun şi eu despre timpul încremenit al fotonilor: e pur si muove!
    Mă mai gândesc.

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnan – Daca ” c ” ar fi egal cu ” c’ „, mare branza n-ar fi in prima instanta. Matematic vorbind insa, numai ” c’ ” ar cocheta cu infinitul, nu si „c”. Ca sa simplificam lucrurile si pentru ca ne este aparent mai usor sa negociem cu „zero” deact cu „infinit”-ul, ar trebui spus ca ipoteza existentei lui ” c’ ” inseamna in fond un lucru banal si anume ca fotonul ar avea o masa reziduala foarte mica dar nenula (de exemplu de un miliard de ori mai mica decat masa neutrinului). Ce ar decurge de aici va las pe d-voastra sa „ghiciti”. Daca vom avea vreme poate trecem in revista niste scenarii paralele in varianta newtoniana, einsteiniana si domgoeiana (sic), vizavi de „ce-i cu Universul” si cum de exista el.

  20. Radu Humor said

    Aşa mă !
    Ţineţi-o tot langa -langa , până vă pune la toţi talanga !
    Ca să afle lumea că trece turma de cuvântătoare :mrgreen:
    Cu steagul purtând emblema antiromânismului, fâlfâind , la fel cum li se fâlfâie lor
    de adevăratele valori ale neamului românesc ! :mrgreen:

    • Radu Humor said

      Astăzi chiar de s-ar întoarce,
      Cu iubirea lui cu tot,
      Neamu-şi n-ar mai recunoaşte !
      Cum nici singur nu mai pot .

      Eminescu a fost atât de mare încât a născut, ca nimeni altul iubire şi dragoste de neam, dar şi patimă şi ură nefirească celor care s-au simţit mici şi neînsemnaţi în faţa măreţiei sale.
      Numele lui loveşte ca un blestem asupra trădătorilor de neam şi de ţară , de ieri şi de azi !
      Ce mare minune s-a pogorât asupra României prin naşterea lui şi ce blestem şi ocară poartă cu ei peste veacuri, cei vinovaţi de moartea sa
      Dar mai ales pentru trecerea lui controlată în uitare !
      Arma tuturor nelegiuiţilor şi a falselor valori, care cred că dacă acest nemuritor mijloc de comparaţie ar dispare, ar putea pune ei în loc otrava nimicirii neamului românesc !

  21. Dl.Goe said

    La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
    Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
    Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
    Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
    Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
    N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
    Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
    Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
    Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
    Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
    Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l
    Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
    Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
    E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
    De-atunci negura eternă se desface în făşii,
    De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…
    De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
    Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
    Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
    Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.

    Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,
    Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie,
    Şi în noaptea nefiinţii totul cade, totul tace,
    Căci în sine împăcată reîncep-eterna pace…

  22. Dl.Goe said

    La steaua care-a răsărit
    E-o cale-atît de lungă,
    Că mii de ani i-au trebuit
    Luminii să ne-ajungă.

    Poate de mult s-a stins în drum
    În depărtări albastre,
    Iar raza ei abia acum
    Luci vederii noastre.

    Icoana stelei ce-a murit
    Încet pe cer se suie;
    Era pe cînd nu s-a zărit,
    Azi o vedem şi nu e.

    Tot astfel cînd al nostru dor
    Pieri în noapte-adîncă,
    Lumina stinsului amor
    Ne urmăreşte încă.

  23. Dl.Goe said

    Porni luceafarul. Cresteau
    În cer a lui aripe,
    Si cai de mii de ani treceau
    În tot atâtea clipe.

    Un cer de stele dedesupt,
    Deasupra-i cer de stele
    Parea un fulger nentrerupt
    Ratacitor prin ele.

    Si din a chaosului vai,
    Jur-împrejur de sine,
    Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,
    Cum izvorau lumine;

    Cum izvorând îl înconjur
    Ca niste mari, de-a-notul…
    El zboara, gând purtat de dor,
    Pân piere totul, totul;

    Caci unde-ajunge nu-i hotar,
    Nici ochi spre a cunoaste,
    Si vremea-ncearca în zadar
    Din goluri a se naste.

    Nu e nimic si totusi e
    O sete care-l soarbe,
    E un adânc asemenea
    Uitarii celei oarbe.

  24. Dl.Goe said

    Intrebare: Poemele cosmogonice ale lui Eminescu denota intuitii relativiste sau reflecta „doar” cunostiintele stiintifice la zi ale vremii lui? Ce parere aveti?

    • dlnimeni said

      Ambele, cred. Aceasta deoarece o teorie stiintifica apare, ca supozitie, mai inainte de a fi demonstrata si unanim acceptata.

      • Dl.Goe said

        Particula „doar” din corpul intrebarii exclude un raspuns care sa contina particula „si” (ori echivalentul „ambele”). Poemele cosmogonice ale lui Eminescu denota in mod strict o mecanica newtoniana. Nimic relativist.

        • dlnimeni said

          Primul principiu newtonian sugereaza relativismul. Este adevarat ca, in interpretarea lui accentul a fost pus pe inertie, ceea ce a estompat sugestia. Dar, in fine, acestea sunt opinii, dumneavoastra ati putea avea o opinie mai avizata. Dar chiar gata pentru astazi.

        • Dl.Goe said

          @Dl.Nimeni – Caz in care, anticipand ziua de maine, as spune ca viziunea newtoniana, despre care se crede ca ar fi gresita in raport cu realitatea (din teren), lucru evidentiat de altfel prin viziunea relativista asupra mecanicii cosmice, este in fond una extrem de corecta ea reflectand matematic cat se poate de exact felul in care Universul a fost planuit intr-unul din straturile existentei sale… „La un moment dat” universul chiar asa a fost planuit sa functioneze, newtonian, „ulterior” producandu-se actualizari relativiste. Universul insa intrase in constructie dupa vechile planuri asa incat constructorul a trebuit sa improvizeze masiv cand s-a trezit cu niste planuri foarte mult modificate. Nici macar acelea definitive.

          In viziunea newtoniana permeabilitatea gravitationala a vidului este infinita, particulele fara masa (asa cum ar fi fotonul, daca ar fi fara masa) deplasandu-se instantaneu de oriunde oriunde (fara inertie), in timp ce corpurile cu masa (supuse legii gravitatiei universale, in varianta clasica) manifesta inertie, adica tendinta de a-si conserva starea de repaus (sau de miscare relativa cu viteza constanta adica (…) (tot) de repaus). Pentru a accelera un corp cu masa fiind necesara aplicarea unei forte (masurata in newtoni). Se poate presupune ca inertia corpurilor (cu masa) este „cauzata de” / „denota” echilibrului gravitational al fiecarui corp cu restul universului, rezultatul interactiunii gravitationale cu restul universului. Formula „F = m a” este inselatoare pentru ca utilizandu-se sisteme de unitati de masura adecvate a fost prezentata in aceasta forma simplificata care ascunde „restul universului”. F – forta locala aplicata asupra corpului. m – masa corpului, a – acceleratia cu care este facut sa se miste corpul. In realitate formula corecta este „F = k m a” in care k este o constanta de proportionalitate care in sistemul metric este k = 1. Prezenta acestei constante universale denota ca exista o anumita proprtie intre masa restului universului si distributia acelei mase in spatiu. Acceptand ideea ca masa este constanta (se conserva) totusi distributia (mai densa sau mai rarefiata) a masei intr-un anumit spatiu, ar face ca valoarea constantei k sa fie variabila. Intr-un univers mai dens inertia fiind mai pronuntata si, invers, intr-un univers „mai rarefiat”, inertia fiind redusa. Teoretic un corp aflat intr-un univers gol (sau aproape gol) n-ar avea inertie, deplasandu-se sub actiunea unei forte nule de oriunde – oriunde, cu orice viteza si cu orice acceleratie, ceea ce s-ar putea spune ca se intampla chiar si in cazul in care ar sta pe loc, neexistand repere relative prin care sa-i fie consemnata „nebunia”. Intr-un univers gol nu-i nicio diferenta intre a sta pe loc sa a te deplasa cu viteza si aceleratia infinita. Intr-un univers gol esti simultan pretutindeni (si nicaieri). Intr-un univers newtonian cu masa, singura particula careia i se ingaduie nebunia instantaneitatii este fotonul, fara masa, fara inertie, care ajunge instantaneu de oriunde oriunde, fiind astfel pretutindeni simultan. In viziuanea relativista lucrurile se complica la nivel constructiv pentru a se simplifica functional. Fotonului i se pun conditii dure si i se restrange libertatea. Dar numai si numai in mod relativ. Dar despre asta poi-mâine.

  25. Rebeliunea minerală said

    Nici ştiinţa, nici filozofia, prin rigorile lor, nedovedind forţa intuiţiei poetice – sintagma „poezie filozofică” devoalându-şi ridicolul, în oglindă, ca „poezie…ştiinţifică” – nici una nu-i pot fi puse în cârcă lui Eminescu, fără a nu-l minimaliza – ceea ce nu i-a împiedicat pe foarte mulţi eminescologi involuntari, în efortul lor exagerat, să-l defăimeze. Când un poet ilustrează idei stabilite, nu mai este… pictor, ci zugrav. Şi nici descoperirea a noi idei nu intră-n sarcina poeziei, ci a unei viziuni, a unei construcţii de trăiri şi gândiri, care nici n-au mai fost şi nici nu sunt încă trăite şi gândite. Că ele pot constitui suport denotativ, e pre-text, şi contează prea puţin, sau deloc. Preoţii nu sunt sfinţi, dacă vorbesc despre Dumnezeu; nu despre ce-a vorbit l-a făcut pe Eminescu poet, ci cum a făcut rimele şi versurile să spună mai mult decât spun.

    • Dl.Goe said

      Cred ca precizarea d-voastra este mai mult decat binevenita in special in contextul in care conceptul „Eminescu” are atat de multe semnificatii (de la cele mai mizere, gen Radu Humor pana la cele inaccesibile profanilor ca mine si ca d-voastra). Am incercat, in intrebarea mea (tehnico-stiintifica) sa evit termenul „Eminescu” dar tot n-am fost suficient de „precis”. Ar fi trebuit intr-adevar sa zic „textele poemelor cosmogonice ale lui Eminescu”, pentru a exclude din intrebare atat conceptul „Eminescu” cat si conceptul de „poem / poezie”. Va multumesc.

  26. Rebeliunea minerală said

    Exemplu:
    / păRea că pRintRe nouRi s-a fost deschis o poaRtă / pRin caRe tRece albă Regina nopţii moaRtă/
    Sugerând fonic scâRţîitul unei porţi , prin efectul onomatopeic al R-ului, Eminescu evită moda comparaţiilor nesugestive ale poeticii anterioare, materializând acustic o imagine fabuloasă.

    • Maria said

      Să torni la rime rele,
      Cu dactile în galopuri,
      Cu gândiri nemistuite
      Să negreşti mai multe topuri;

      Şi când vezi vreo femeie
      Să te-nchini pân ’la pământ
      Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
      Să înghiţi orice cuvânt;

      Nespălat, neras să umbli,
      Şi rufos şi deşuchet –
      Toate-acestea împreună
      Te-arat-a fi poet.

  27. d'Artagnan said

    Nu ştiu ce să scriu despre Eminescu … probabil doar să constat că el a avut învăţători mai buni decât avem noi acum:
    http://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/2013/01/15/o-reforma-necesara-dar-nu-si-suficienta/

    • Dl.Goe said

      Am si eu o recomndare de lectura:

      Poetu Emin – belfer la Iasi

      • stely said

        Eiiii !!! Uite ce dreptate am avut atunci ,nu de mult timp…

        „Profesorii, la fel ca politicienii ,trebuie sa stie sa capteze atentia ,sa fascineze auditoriul. Sa fie buni povestitori si sa imbine sobrietatea cu umorul .Asa cum e Dl Goe la el pe Arca . Nu ca aicI” –
        p.s- „aici „insemnind pe blogul de la Corabia.. 🙂

        • Dl.Goe said

          Fara lipsa absentei de modestie (sic) trebuie sa va contrazic nitzel. Pe blogul de la Corabia dl.Goe a captat intotdeauna atentia in mod integral si a fascinat abitir intregul auditoriu, chiar si cand mesajele sale erau cenzurate, ceea ce pe (b)Arca lui Goe nu se intampla intotdeauna. Ceea ce va doresc si d-voastra. La multi ani de sf.Eminescu. 🙂

    • Fan AVP said

  28. stely said

    Acolo ,dl Goe a fascinat „abitir ” mai mult ca troll si nu ca profesor .:)
    Dar cind am spus ca am avut dreptate m-am referit la ce s-a intimplat aici si acum ( pe Arca lui Goe ).
    P.S. Atunci citisem „Despre Distante ” ,iar acum n-am vorbe . Eu ,da, imi doresc ceva . Sa se intimple asta „.Din Nobelul aferent dau de baut la toata lumea de pe (b)Arca si lui Mircea Cartarescu.”
    pps…multumesc pentru urare . Da,.Eminescu este sfint .

  29. arcaluigoe said

    Recapitulare:

    Omul – singura fiinta cu con/stiinta
    Omul – singura fiinta religioasa
    Omul – singura fiinta superstitioasa
    Omul – singura fiinta care stie ca va muri
    Omul – singura fiinta capabila sa se sinucida
    Omul – singura fiinta capabila de empatie
    Omul – singura fiinta capabila de sacrificiu
    Omul – Singura fiinta care are Dumnezeu
    Omul – singura fiinta capabila de meta-gândire, meta-comunicare, meta-cunoastere
    Omul – singura fiinta capabila sa creeze arta
    Omul – singura fiinta capabila sa viseze la stele
    Omul – singura fiinta capabila sa se joace
    Omul – singura fiinta care se imbatå
    Omul – singura fiinta care vorbeste
    Omul – singura fiinta care stie ca exista trecut si viitor
    Omul – singura fiinta care planuieste
    Omul – singura fiinta care creaza si utilizeaza instrumente
    Omul – singura fiinta care utilizeaza focul
    Omul – singura fiinta care utilizeaza roata
    Omul – singura fiinta care ucide fara sa aiba nevoie
    Omul – singura fiinta care se prostitueaza
    Omul – singura fiinta care…

    Update:
    Omul – singura fiinta care utilizeaza bani
    Omul – singura fiinta care râde

    • Maria said

      Omul este singura fiinţă care îşi găteste mîncarea.

      • Stely said

        Da ? Dar albina ? Ohoo , si ne ofera si noua …mierea . Stiu ce spun . Avem o stupina intreaga . 🙂 A, si este si mai desteapta ca femela de la casa omului. Se foloseste de trintor (mascul ) si dupa ce nu-i mai trebuie il alunga din stup, fara mila . 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: