(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Cugetarile şer-Banului Foarţă. Despre mâţe

Posted by Arca lui Goe pe Ianuarie 17, 2013

Pe un blog alternativ de dodii, sarac in evenimente notablie, s-a intamplat de curand un fapt care a trecut mai neobservat decat s-ar fi cuvenit. Este vorba despre aparitia unei balade a batranului meta-fizician, nobelul Serban Foarta, care in afara de trei nostalgii vegetale si doua telegrame zoomorfe, alte ecouri n-a starnit, intrucat co-laborantii, filologi per se, au mereu pre-ocupatii cu dodii in dodå fa si di-ode de trecere de la un voiculesc la altul, de la un clitoris la altul, de la un cazimir la altul, ca la cazino, unde stapaneste ne-determinarea si haz-ardul. Reluam balada aici in vederea sporirii statistice a sanselor ei pentru o viitoare con-sacrare (si dacå nu, nu):

PFISICA [SIC!] LUI ERWIN SCHRÖDINGER


Şerban Foarţă  – 
January 11, 2013 at 16:15 – #35

Pentru D-na No (name DP)

*
Optical-illusion-kitty

Ştiam mâţime cu toptanul,
dar deveneam stingher
când eram singur cu motanul
lui Erwin Schrödinger,

cu care intri-ntr-un container,
simţindu-te hingher
de mâţi, căci în acel container
descris de Schrödinger,

urmà evenimentul cuantic,
tranşant ca un echer,
ce-l segmenta micro-gigantic,
conform lui Schrödinger,

în două părţi, ca semiluna,
pe-acel motan becher:
în una moartă şi în una
ca dl Schrödinger

de vie, – când făcea ecuaţii
în tainicu-i ungher
de pfisician, ca toţi confraţii
lui Erwin Schrödinger,

ce n-au, ca mine, vreun motiv
pe urme să nu-i calce*;
în timp ce eu, de-atunci, cultiv
doar mâţişori de salcie.

____________
* Cu excepţia, poate, a dlui Stephen Hawking: “Când aud [de] Pisica lui Schrödinger, scot revolverul!”

* * *

(Poate ca dl.Hawking a o fi vrut sa spuie ca scoate şişul să se sinuciză in contul pariului pierdut cu bosonul hidalgului Higgs, caci levolvel, si de l-ar avea, n-ar putea sa-l tie… de emo-tie. Pi-sica are noua vieti in pieptu-i de arama. De Schrödinger nu se poate muri. De Hawking nu se poate muri. De S-forta baladei nici atata)

63 răspunsuri to “Cugetarile şer-Banului Foarţă. Despre mâţe”

  1. Dl.Goe said

    Pe blogul certoCratia
    Nu mai canta cioCârlia.
    Dade, dodii si di-ode… toate dada,
    stapânesc in blogul ga-ga
    gard in gard, la Prut si Be-ga,
    Sa dea benga…
    Dezideri din toata lumea
    Cugetand efervescent,
    Darkvaderi si Lucas Pizzy
    cu umor evanescent…
    Si hurmuzian ca noatea,
    nu de voie, de nevoie,
    pe ne-ve, si-n potomaci,
    canta numai tolomaci.

    – Dedic fur elise. La dade, bade DeTe uiti a jale.

  2. Dl.Goe said

    „Cu drept cuvânt cititorul va fi clătit din cap și va fi întrebat — prin mintea cărui muritor treceau aceste idei? Existența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbătăcită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Era noapte și ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strâmte și noroioase ce trec prin noianul de case mici și rău zidite din care consistă partea cea mare a capitalei României, și prin bălțile de noroi ce împroșcau pe cutezătorul ce se încredea perfidelor unde treceau niște ciubote mari cărora nu le-ar fi păsat nici de potop, cu atât mai vârtos că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploii, care dederă capului său aspectul unui berbec plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie — hainele lui ude -sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestrele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte un romanțios fluierând; câte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vântul; câte-o femeie cu fața înfundată în capșon își desfășura trecătoarele umbre prin spațiul neguros, asemenea zeilor întunecați din epopeile nordice…”

  3. Radu Humor said

    Noaptea. Pe o stradă întunecată merge o femeia, iar de ceva timp e urmărită de un bărbat.
    Femeia ajungând la limita răbdării, se întoarce și întreabă:
    – Domnule, de ce mă urmăriți?
    – Acum că v-am văzut fața, și eu îmi pun aceeași întrebare.

    Morala :
    Şi de-atunci, nici dracul n-o mai urmăreşte pe Stely 🙄 !
    Deşi ea umblă tot timpul cu noaptea-n cap 😉

  4. Almathea said

    una si mai tare tot de maestrul Foarta, singur printre talente:

    VIEZURELE (SAU BURSUCUL)

    Se înşeală cine speră
    a momi cu, numai, miezuri
    de lipie austeră
    doamnele şi domnii viezuri.

    Povesteau străvechii skalzi
    că,-ntr-o baie de urină,
    locuinţa de le-o scalzi,
    ies buluc din viezurină.

    Poţi urechile, apoi,
    să le rupi, după ce-i uzi
    cu lămâie, – ca, apoi,
    să-i înfuleci, vii şi cruzi.

    Poţi să-i şi cultivi chiar tu
    într-o groapă din Dobrogea,
    ca să-i necinsteşti, – dar nu-
    mai când li se schimbă vocea.

    Ci mai lesne, ei şi ele,-s
    de prins zilnic, noaptea, dacă
    tribul lor, zis meles meles,
    e-agrăit în limba dacă.

    Merge, când nu ştii destulă
    dacă, şi-ntr-o limba-n care
    viezurele e vjedhullë, –
    albaneză, mi se pare.

    P.-S.

    Poţi, când eşti incrèdul(ă),
    să pronunţi şi vjèdhullë!

  5. Maria said

    bucurie

  6. d'Artagnan said

    De prea multă „reformă” se poate muri?
    http://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/2013/01/18/uslul-si-reforma-justitiei/

  7. Mitzaa Biciclista said

    Eu nu am înțeles poezia

    • dlnimeni said

      Cred ca poezia contine o nedeterminare, foarte interesanta – si sper ca gindita, nu ca asa a iesit din jocul silabelor – si anume nu stim daca dl Foarta se afla in cutie cu motanul sau in exteriorul ei; daca a rama afara, atunci dl Foarta traieste o dilema a observatorului, iar daca a intrat in cutie impreuna cu motanul, atunci intram noi in dilema in legatura cu starea sa (impartaseste soarta motanului), adica discutam de un poet aflat intr-o stare duala. Oricum ar fi experienta (mai bine zis transpunerea ei din zona fizicii) nu este una placuta, de unde preferinta pentru mitisorii de salcie, care nu sunt cunoscuti ca subiect de experimente.

    • Dl.Goe said

      @Mitzaa Biciclista – Dar de emotionat v-a emotionat vreun pic?

      • Mitzaa Biciclista said

        Emoționată nu. Perplexă da.

        • Dl.Goe said

          Interesant. Foarte interesant. Serios vorbesc. Dar perplexitatea nu-i si ea… o emotie? Probabil ati vrut sa ziceti ca n-a fost vorba de o emotie artistica. Coroborand cele doua enunturi ale domniei voastre ar rezulta ca nu va puteti emotiona (artistic) decat in fata lucrurilor pe care le intelegeti. Prin urmare asta presupune nu doar ca artistul sa nu fie sarlatan ci sa mai fie si compatibil cu d-voastra ca observator al artei lui. Ori asta are legatura si cu Sfera lui Goe si cu Pisica lui Schrodinger. Sa vedem cum. Sa vedem? Asta are legatura cu optica. Toate se leaga… Fotonii sunt in toate cele ce sunt si-n cele ce maine vor râde la soare.

        • Mitzaa Biciclista said

          Hmm, cred că m-aţi prins pe picior greşit la lecţia de logică
          Este adevărat că simt mai repede emoţia în faţa lucrurilor pe care le înţeleg, indiferent că acele lucruri pot fi bune sau rele.
          Da, probabil asta am vrut să spun. Emoţie artistică.
          Asta nu înseamnă, însă, că artistul nu trebuie să fie şarlatan. Poate din contră. Uneori (eu, cel puţin, aşa cred) un şarlatan reuşeşte să creeze emoţii prin creaţiile sale artistice mai repede decât cel care le simte. De ce? Pentru că un artist prin sine obligă privitorul să îşi pună toată mintea la contribuţie ca să-i înţeleagă lui, artistului, emoţia, pe când un şarlatan ştie ce stări anume produc emoţii şi tocmai pe acelea le pune în valoare în creaţiile sale, astfel încât este mult mai uşor să fie înţeles de privitor. Ştiu că sună a paradox, şi îmi este greu să mă fac înţeleasă prin vorbe scrise, dar adevărul este că este mult mai greu să fii şarlatan în artă decât artist în sine. Artistul este, prin definiţie, un egoist şi un dictator. El ne obligă să facem eforturi (sau nu) să-l înţelegem, să venim către el. Şarlatanul vine el către noi, către inima noastră, uşurând calea tocmai pentru a nu diminua intensitatea emoţiei în sine.
          Însă perplexitatea mă derutează. Tocmai fiindcă nu-mi pot da seama dacă cel ale cărui creaţii le privesc, este un şarlatan sau un artist în sine. Şi devin şi mai perplexă la gândul că poate nu-i nici aşa, nici aşa. Adică nimic. Iar nimicul chiar dacă mă lasă perplexă tot nu mă emoţionează în vreun fel.

          • arcaluigoe said

            Totusi am senzatia bizara ca din reteta d-voastra lipseste un ingredient… nu stiu care sa fie… Vreun condiment… Adica daca d-voastra dati peste un artist (care va sa zica ca nu e sarlatan, ci e sincer) care va forteaza sa va puneti mintea la contributie ca sa(-l) intelegeti si consecutiv sa va emotionati (artistic, desigur) asta sa insemne oare ca ati dat peste… arta? Asta sa fie arta? Dar cum (cu har si hårnicie) orice activitate umana poate fi transformata intr-o arta, inseamna ca s-ar putea vorbi despre o arta a sarlataniei. Ar urma sa-i intelegeti sarlatanului arta (tot prin efort intelectual) si… gata… Gata ce? Na ca m-am incurcat… Stiam eu ca lipseste ceva… Dar ce?

        • Radu Humor said

          N-am dat niciodată note pe acest blog, dar de astă data simt
          că trebuie s-o fac pentru postarea doamnei cu bicicletă 🙄
          Cea în care crede că a fost prinsă pe picior greşit (dimpotrivă, aş zice eu 😉 )
          Mai ales că reuşeşte să-i facă lui Goe un portret de zile mari !
          De care, rar au parte şarlatanii….

        • Mitzaa Biciclista said

          #Arcaluigoe
          Înainte de orice fac o precizare obligatorie fără de care nu pot avansa în discuţie. Am folosit expresiile şarlatan în artă şi artist în sine în manieră obligatoriu pozitivă şi ca formă de alint şi pentru unul şi pentru celălalt.
          Şi acum să combat un pic: Nu lipseşte nici un ingredient!
          În comentariul meu anterior nu am spus nici o secundă că artistul în sine e mai artist decât şarlatanul în artă ori invers. Am vrut să spun doar că şarlatanul face ca emoţia transmisă prin creaţia sa să circule în ambele sensuri: de la privitor la şarlatan şi invers, fiind preocupat în primă măsură ca privitorul să simtă emoţia, să relaţioneze prin emoţii cu el, şarlatanul, să-l subjuge (obligatoriu) dominându-l(eventual) prin emoţia transmisă şi primită înapoi. Pe artistul în sine nu-l preocupă prea tare emoţia privitorului ci doar propria emoţie. Numai că arta nu trebuie declarată artă prin ochii artistului, ci prin ochii privitorului. Desigur că nu toată lumea simte la fel şi nici nu putem spune despre o creaţie că nu este artistică dacă noi nu simţim emoţie când o privim. Respectiva creaţie poate fi artistică şi doar dacă alţi privitori simt emoţia transmisă. Şi bineînţeles că asta nu înseamnă că o creaţie este mai artistică dacă emoţia transmisă este simţită de mai mulţi privitori. Nu neapărat numărul de privitori emoţionaţi dau nota maximă calităţii artistice a unei creaţii. Eu am făcut o precizare anterior, făcând deosebirea între şarlatan şi artist în sine fiindcă primul vizează un număr mai mare de privitori pe când al doilea este mai selectiv, atribuind funcţiei de selectivitate egoismul. Dar nu am folosit aceste cuvinte în mod peiorativ. A fost mai degrabă o constatare rece.
          V-am ameţit? Sper că nu, încă e cald subiectul meta-gândirii, aşa e?
          Dar ca să fiu mai explicită în ceea ce vreau să spun am să dau exemplu cele două romane cu titlul Citadela. Mi-a venit mie aşa în minte doar fiindcă au titlu identic, chiar dacă nu tratează acelaşi subiect. Şi am aşa o impresie că măcar cei care citesc acest comentariu sunt de acord că s-au simţit mult mai confortabil intelectual citind Citadela lui Cronin faţă de Citadela lui Exupery. A nu se înţelege că am respect pentru unul din autori mai mult decât pentru altul, sau că eu cred că unul este mai artist decât celălalt. Doar că unul din ei a dovedit preocupare mai mare pentru emoţia privitorului decât pentru cea proprie. Ei şi acum e acum? Aţi observat că nu am nominalizat clar care din cei doi scriitori este într-un fel şi care este altfel. Ştiţi de ce? Pentru că fiecare din noi percepem arta profund personal. Emoţiile nu pot fi identice fiindcă nici privitorii nu sunt identici chiar dacă ei observă aceeaşi creaţie.
          Şi da, îmi menţin poziţia că o creaţie nu se poate numi artistică dacă nu emoţionează indiferent cum dar mai ales dacă nu poate fi înţeleasă şi că nu trebuie să fie un capăt de ţară dacă eu, personal, (să zicem doar da’ nu-i obligatoriu) nu sunt emoţionată de Wagner fiindcă nu-l înţeleg dar simt cum mi se strânge pielea când ascult Khachaturian (şi aici combat puternic cu Adagio din Spartacus versus orice operă vreţi a lui Wagner).
          P.S. De ce am senzaţia că Arcaluigoe este o persoană feminină? Greşesc? Dacă da, îmi cer scuze anticipat dar mă chinuie curiozitatea asta de ceva vreme.

          # Radu Humor
          Întotdeauna mi-au plăcut şarlatanii. Fac viaţa mai interesantă.

        • Dl.Goe said

          @Mitzaa Biciclista – Teoria domniei voastra despre ce e si ce nu e arta, tinuta aici la SPMDR, este clasica, nici cuantica, nici relativista. Nu, nu ne-ati ametit. Dimpotriva. Asadar in contextul teoriei d-voastre, artistul care acorda atentie emotiilor spectatorilor sai decade practic, prin acest gest, din statutul de artist nemuritor si rece devenind mai mult sau mai putin sarlatan. Sau nu? N-aveti de ce sa va cereti scuze nici daca gresiti nici daca nu gresiti. Eternul feminin si ambiguitatea fac casa buna pe Arca lui Goe. De acord cu faptul ca emotia consistenta a mai multor martori este o conditie sine qua non a artei… si emotia si consistenta…

  8. dlnimeni said

    O poezie pe care o gasesc frumoasa si care (glumesc) poate ca ar trebui declamata pe stradutele din Magurele. Ea a stirnit in mine regretul ca in tinerete nu i-am ascultat pe unii care ma sfatuiau sa merg sa studiez fizica. Sigur ca, din anii ’30-’40 si pina acum s-au mai dezvoltat nu doar fizica ci si teoria sistemelor. Printre altele, sistemelor le-au fost atribuite niste proprietati cum ar fi detectabilitatea, observabilitatea si masurabilitatea. Tot sistemic, pisica apare ca un subsistem in cadrul sistemului „interior al cutiei” (pisica + contor+releu+ciocan+ aer+ pereti tineriori+ sursa radioactiva de particula gamma). Sistemul, in ansamblul sau, poate fi facut observabil si masurabil daca prevedem un aparat de masura in exterior care sa semnalizeze ciocnirea particulei (gamma) de anvelopa detectorului Scripcaru-Moraru. Fara aceasta prevedere, sistemul este partial observabil (doar in exteriorul cutiei) si nu este masurabil, asa incit este natural ca, pe durata observatiei exterioare, sa nu putem preciza starea la un moment dat, ci doar o multime de stari posibile, sistemul putindu-se afla in oricare dintre ele sau, de ce nu, in toate la un loc. Nu doar pisica, ci si celelalte subsisteme au propriile stari in care se pot afla. Care sunt elementele, care fac experimentul „mintal”? Cred ca doua: primul este acela ca nu este prea usor sa realizezi un mediu in care radioactivitatea sa fie mult mai mica decit fondul cosmic (o singura particula gamma pe ora), al doilea, ca detectorul Geiger-Muller se alimenteza la o tensiune de 300-400V (insa curentul este mic, tensiunea poate proveni – prin conversie – si de la o baterie); bateria si convertorul in interiorul cutiei inseamna inca doua subsisteme adaugate celor dinainte; daca alimentarea este facuta din exterior, atunci inseamna ca lipsa unui instrument care sa semnalizeze aparitia particulei gamma este intentionata, adica nu observam un sistem pe care nu vrem sa il observam si alteram astfel sensul experimentului propus. O incertitudine ar persista si daca avem in exterior instrumentul care ne permite sa aflam daca particula radioactiva a fost detectata sau nu: aceasta deoarece preuspunem ca detectarea particulei de catre contor inseamna, cu siguranta, actionarea releului, spargerea fiolei si decesul pisicii; ori, am putea avea de-a face cu un releu caruia (in Romania) i-au fost furate contactele din argint, cu o fiola in care stim noi cine a inlocuit continultul sau cu un organism care, temporar, nu este omorit de cianura (un medic rus, de prin anii ’40, afirma ca decesul datorita cianurii nu survine ca efect al actiunii directe a otravii, ci ca efect al reactiei organismului la otrava, in urmare, zicea rusul, daca organismul otravit se afla intr-o stare care il face temporar imun la cianura, pina la eliminarea otravii, atunci el ar putea supravietui. Ca stari care scad actiunea cianurii, medicul rus specifica consumul masiv de alcool, consumul de dulciuri si si somnul, dind, in primele doua cazuri, exemplul otravirii nereusite a lui Rasputin ( caruia i se daduse otava in timpul unei betii in care a consumat si o cantitate mare de dulciuri). Adica, necunoscind fiabilitatea sistemului, nu putem sti, chiar daca sesizam aparitia particulei gamma, daca pisica a murit sau nu. Ceea ce nu scade frumusetea si, de ce nu, profunzimea poezie: dl Foarta stie (poate mai bine ca mine) despre exemplul si experimentul propus si in ce consta esenta lui, despre grupul de fiziciani care a lucrat la Copenhaga si ca s-a gindit, cu siguranta, asupra semnificatiilor acestui experiment in lumea reala. Bravo lui, din partea mea.

  9. Stely said

    @MitzaaBiciclista ,
    Ca sa intelegeti poezia „maestrului Foarta” ar trebui mai intai sa cititi topicul de pe blogul „certoCratia „,al „maestrului „Dorin Tudoran ,apoi comentariile acelor…
    „Dade, dodii si di-ode… toate dada,
    stapânesc in blogul ga-ga
    gard in gard, la Prut si Be-ga,
    Sa dea benga…” 🙂
    Maestrul Foarta face insa ,in loc de comentarii ,poezii ad-hoc adecvate la cum bate vintul pe Certocratia. Bunaoara ,inainte de alegeri batea si Vintul ,dar mai mult Voiculescu, si ca ei Dorin Tudoran &aproape toti comentatorii blogului. Dar ,dupa ce s-au terminat alegerile si au cistigat ai”nostri” ,s-a schimbat directia . Habar nu am insa incotro si mai cu seama de ce …
    Uite@dl Goe este ceva mai edificat decit mine :
    …”au mereu pre-ocupatii cu dodii in dodå fa si di-ode de trecere de la un voiculesc la altul, de la un clitoris la altul, de la un cazimir la altul, ca la cazino, unde stapaneste ne-determinarea si haz-ardul. ” 🙂
    Apropo ,am vrut sa „transport” pe Certrocratia poezia d-luiGoe ,dar chiar daca am pus-o cu un nick simpatic nu a aparut la vedere…
    P.S.Eu cred ca este vorba de „bursucul” AdrianSeverin ,iar viezurii sunt ceilalti puscariabili din USL ,care se ascund in” vizuinile” din parlament ca sa scape de justitie…

    • dlnimeni said

      Inseamna ca dl Foarta stie destula fizica.

      • Dl.Goe said

        Dl.Foarta stie atata fizica cât poate percepe filologic prin osmoza. Daca o fi destula sau nu depinde exclusiv de context. In contextul literar al certocratiei se poate intr-adevar spune ca stie prea/destul, altminteri nu.

        P.S. Felul in care båtrânul din ce in ce mai båtran SFoarta, sedus de sensurile ambigui continute in sunetele si sonoritatile produse colateral, de catre hazard, la imbinarea pseudo-absurda a pseudo-absurditatilor (ceea ce-l face sa fie fascinat deopotriva de filosoful Urmuz si de poetii Schrodinger si Einstein), denota… pasiuni rusinoase… Notorietatea si prestigiul lui Einstein, Schrodinger, Hawking & Co, sunt, la dl.SFoarta prilejuri de a-si da in petec, in maniera strict filologica. Pre-textele politice de pe Certocratia nu sunt (si ele) decat… pretexte, alte pretexte prin care isi ascunde viciul (de o viata)… E mai usor sa fi urmuzian in zilele noastre decat pe vremea lui Newton. Nu?

        • Stely said

          http://www.huffingtonpost.co.uk/2012/11/27/physicists-universe-giant-brain_n_2196346.html

          P.S.Dar iata ca … cineva 😉 are dovezi ca a fost primul care a spus acelasi lucru ( ” aproape textual”) inca din 1983, intr-o „scrisorica inedita” catre Nicolae Manolescu :

          http://viorelpadina.wordpress.com/2013/01/18/universul-e-un-creier-evident-urias-care-gandeste/

        • Dl.Goe said

          @Stely – Se pare ca seria declaratiilor cosmologice comice ale corabianului este infinita. Omul are abonament la muza ridicolului. Dar si ambitzul e mare. Cum da unul cu bata in balta si face stopi cum vine si el cu dovada ca el a dat mai inainte cu palma-n cacat facand niste stropi mult mai spectaculosi la public prin aroma lor. Cosmosul e un creier care gandeste… Tttt. Poezie sau stiinta? Dar daca Universul nu-i decat un mare cacat pe care l-a produs un constipat in momentul Big-Bang-ului? Ce ne facem? Oare are corabianul vreo dovada vizavi de paternitatea acestui adevar colosal?

        • Contesa W said

          Universul este un ovul care a fost fecundat de un spermatozoid norocos. La Bigbang a inceput diviziunea celulara, iar acum cosmosul intreg este un embrion in burta mamei sale care-l hraneste si il ocroteste.

        • Stely said

          Este clar ca „scrisorica „exista si ca acolo si-a impartasit „descoperirea ” . Insa nu inteleg prea bine ce vrea sa spuna aici :

          Avp Viorel Padina : N-asa ca daca N.Manolescu ar fi avut macar atata inspiratie incat sa pastreze scrisorica asta, acum era miliardar in dolar ??? oops

          Adica ,presupunind ca N.Manolescu are scrisorica cu pricina , cum ar fi putut deveni pe baza ei „miliardar in dolari „?
          Dar mai am o nelamurire :daca totusi scrisorica exista la purtator in manuscris cu semnatura autorului ,cu data in clar si postata pe blog cu citeva luni in urma ,nu ar fi mai bine sa se foloseasca el insusi de ea ca sa intre in posesia miliardului? Pai ce merit ar avea N.Manolescu ?

        • Dl.Goe said

          @Contesa W – Universul este o iluzie. Universul este o holograma. Universul este fractalic. Universul este visul lui Dumnezeu. Universul este Nirvana. Universul este gandul Omului. Universul este Matrix. Universul este o celula vie. Universul este una cu noi. Si cate altele pe care le va fi precizat candva ganditorul de la Corabia.

          @Stely – Sub aspect psihologic, cultural si al cuprinsului de ganduri cetateanul Viorel Padina se afla undeva in jururul varstei de 13 – 14 ani, adica la pubertate. Sub aspectul abilitatii de a aborda si asimila lucruri noi, varsta sa mentala este undeva intre 80 si 99 de ani. Avand un bagaj psihologic, cultural si mental atat de redus, nu este deloc de mirare faptul ca-si aminteste de fiecare cacareaza pe care a produs-o mintea sa, si ca pe acestea le pitroceste, le repeta si le valorifica, incercand sa le potriveasca, nici macar cu idei mai de Doamne ajuta ci cu speculatii gen OTV. Viorel Abalaru este practic un om nu doar fara viitor dar mai ales un om fara trecut. Trecutul sau este atat de sarac incat isi ingaduie sa-l care cu el indiferent unde calatoreste in interiorul clipei prezente. Izolarea sa provinciala intr-un loc mort, ca Corabia, nu-i cauza acestei inapoieri ci doar bietul pretext pe care autorul Planetei Ou se preface a-l refuza. De cand cu internetul.

          P.S. „miliardar in dolar” nu-i tot una cu „miliardar in dolari”. Sunt sigur ca dl.Niky chiar este miliardar in dolar. O dispune si dansul de o mie, doua, de milionimi de dolar…

    • dlnimeni said

      Stely, haideti sa o luam si politic, desi, datorita unei promisiuni pe care mi-am facut-o de a sta mai linistit o perioada de timp, nu prea m-am mai informat. de coteva sapatmini. Si, cum nu urmaresc blogul Certocratia, nici nu prea stiu daca artistii de acolo faca arta pentru arta sau arta cu tendinta. Sa merg pe mina dumneavoastra si sa zic si eu ca articolul se refera la dnii Severin si Voiculescu. Despre dl Severin, chiar ca nu am urmarit mai deloc cazul sau, nu il consider un inocent in ceea ce priveste intimplarea de la Bruxelles, insa cred ca este un om cu multe ( sau importante) relatii in afara. In urmare, cred ca nu va fi lasat sa cada, cel putin fara a i se gasi un inlocuitor. El face parte dintre aceia care topaie din functie importanta in functie importanta, chiar daca zic ca e intolerabil ca apa sa fie poluata cu doua treimi hidrogen. Nu este singurul, il puteti vedea, de exemplu, pe dl Petre Roman care nu doar ca se tine de facut copii, dar a fost numit, cum oare, intr-un europost legat de refugiati si a devenit cariatida penelista si senator. La nivel intern, tot ca exemplu vizibil, cel putin un taranist care nu a fost asa de bun ca sa intre cu partidul in parlament, dar a fost suficient de bun ca, dupa o iesire din parlament, sa fie luat direct in biroul central al peneleului. Sortile oamenilor de acest gen nu depind de faptele lor (daca nu sunt din cale afara de rele) ci daca se cearta sau nu cu cine nu trebuie. Cu dl Voiculescu este si mai complicat, cred, mai ales daca reclamatele sale contacte cu fosta securitate (si prin continuitate si cu noile servicii) reprezinta un adevar. Pentru ca, daca le-a fost un partener loial, atunci nu va fi lasat sa se prabuseasca, ori va fi, la nevoie, gasita o solutie de forma, de tipul celei gasite in cazul unul fost lider politic – incriminat de altii pentru a fi scris un numar de note informative – caruia procesul i-a fost mutat in provincie iar acolo a aparut, tii, ce intimplare, un viciu de procedura, viciu datorita caruia a cistigat procesul si s-a spalat de acuzatia de colaborator al securitatii. Aceasta va fi, cred eu, o rezolvare in situatia in care lucrurile se vor termina cel mai prost pentru el. Motivul? Nu e complicat: daca se duce vestea ca serviciile isi abandoneaza colaboratorii, atunci vor ajunge sa nu mai poata atrage pe nimeni in colaborari: ori, ca in orice ocupatie, entuziasmul este foarte important. Mi s-a intimplat ca in viata sa cunosc trei fosti colaboratori ai securitatii, informatori, in sensul ca sunt oameni care, la un moment dat, mi-au spus acest lucru. Despre unul dintre ei, a carui viata (vizibila) o cunoasteam mai bine, mi-am dat seama ca serviciile (nu doar securitatea, ci si un serviciu, nu stiu care, post securitate) ii rasplatea activitatea cu contracte mici, cu care il ajuta din cind in cind. Sa nu intelegeti ca erau bogatii insa erau o formula de a-i oferi o anumita siguranta intr-o lume in care, daca nu gasesti de lucru doua saptamini, atunci mori de foame. Amintindu-mi acest lucru si acceptind supozitia de colaborationism a dlui Voiculescu, ma intreb in ce masura afacerea incriminata a fost rasplata, ori o fortare a miinii partenerilor? Ori poate o afacere in care nu vedem totul? Pentru ca despre o inselaciune in parteneriat nu cred ca poate fi vorba: sub influenta cartilor politiste, presupun ca reactia ar fi alta. Iar corectitudinea dovedita de dl Voiculescu atunci cind a fost investigat personal arata, tot in aceasta ipoteza, ca omul are o anumita corectitudine financiara si ca tine socoteli corecte poate nu doar pentru el. Dincolo de acestea, sigur ca dl Voiculescu lupta lupta pentru libertate ( a sa) si pentru viata ( tot a sa), cu toate mijloacele pe care le are la indemina: la curtea suprema i s-a oferit cam acelasi complet care l-a condamnat pe dl Nastase, adica acolo lucrurile sunt clare, in ceea ce priveste sentinta . Atunci omul incearca tribunalul simplu, poate-poate. Ca proprietar de televiziuni, isi foloseste televiziunile in folosul sau. Iar cit priveste neutralitatea media, suntem tot lamuriti, desi o perioada am sperat in obiectivitatea jurnalistilor. Nu le putem cere angajatilor Antenelor, salariati ai dlui Voiculescu, sa procedeze altfel decit colegii lor de breasla, salarizati ai unor patroni cu alte optiuni politice. Altfel, din articolul indicat de dl Goe chiar nu imi dau seama cu privesc cei de pe Certocratia persoanele la care v-ati referit. Insa, in limita timpului liber, va promit ca voi mai trece pe acolo si ca voi incerca sa ma lamuresc. Altfel, cind ma mai uit si eu pe Antena 3, fapt care, in ultimul timp, se intimpla destul de rar, ma gindesc si eu ca e pacat de Dana Grecu.

    • Mitzaa Biciclista said

      @Dlnimeni
      Mulțumesc pentru explicație deși, personal, mi s-a părut mai interesantă pledoaria în sine decât poezia însăși. O fi de vină propria-mi ignoranță vis a vis de domnul poet și ale lui creații. Altminteri priceperea domniei voastre în ale fizicii mi-a smuls un zâmbet aducându-mi aminte de profu de fizică din anul I, la fel de precis în amănunte. Cine a absolvit prin perioada anilor 80-90 TCM-ul din Craiova cred că-l mai știe pe „Baronul” 😀
      @Stely
      Blogul domnului Tudoran e prea complicat pentru mine. Certurile între vedetele scenei politice din România nu sunt diferite prea tare de cele ale „divelor” care împart canapelele emisiunilor gen acces direct sau capatos samd, Dacă vă place poezia modernă nu vreți să vă recomand eu câteva bloguri unde chiar se scrie? Cu toată sinceritatea.

  10. Relu said

    blogu lu tudoran e in stand by . nu v-ati prins ?

  11. Stely said

    @Dlnimeni,
    Si mie imi plac interpretarile dvs ,atit cele referitoare la poeziile lui Serban Foarta, cit si cele politice . Din pacate nu mai sunt nici eu atit de informata,privind situatia politica la zi si nici nu pot sa ma antrenez (momentan )in discutii prea lungi .Promit insa ca de maine incolo voi putea sa ma alatur dvs,mai cu spor ,in a face analize de tot felul ,mai putin de fizica cuantica. 🙂
    @Mitzaa Biciclista ,nici mie nu-mi prieste blogul lui Dorin Tudoran .Am chiar stari de greata ,cind mai citesc din cind in cind cite ceva la recomandarile dl -ui Goe .
    Nu am reusit sa citesc decit pe sarite cite ceva. Si ,da ,nici eu nu am inteles poeziile maestrului Foarta . Mi-am permis insa niste interpretari personale ,mai mult intuitive 🙂
    P.S. Va multumesc pentru disponibilitatea de a-mi recomanda bloguri cu poezii moderne. Stiu si eu citeva .Imi place cel al lui Leonard Ancuta .

  12. Domnisoara Cucu said

    Daca si edilii locali vor fi creativi si vor încerca sa gaseasca surse alternative pentru a face rost de fondurile necesare stoparii înmultirii câinilor fara stapân, atunci maidanezii vor fi o amintire peste câtiva ani. Esential este sa facem totul organizat, cu calm si fara patimi inutile. Actuali si fosti demnitari sau chiar artisti se afla printre cei care locuiesc in vile sau apartamente de lux din centrul Capitalei, in schimbul unor chirii modice. Oricum ar fi, astazi subiectele de interes sunt sanatatea, educatia, FMI – noul acord, salarii si pensii, politisti violati si violenti, razboiul din Orientul Mijlociu si din Africa. Traian Basescu are la Cotroceni de acum un singur rost – sa foloseasca pe post de scuza pentru USL, cand aceasta va simti ca-i fuge pamantul de sub picioare. Sperantele se indreapta catre China, principalul investitor in Brazilia, care se confrunta la randul sau cu o incetinire accentuata a cresterii economice. De asemenea, Biroul de presa al Administratiei Prezidentiale a remis un comunicat in care se precizeaza ca presedintele Traian Basescu nu a primit niciun draft de statut de la parlament si in care este criticata intentia de sporire a imunitatii parlamentarilor. O alta masura votata vineri de conducerea Senatului se refera la reducerea schemei de personal. De suma pe care o va avea la dispozitie fiecare parlamentar pentru cazare se ocupa secretarii generali si chestorii camerelor. In situatii turbulente acest lucru furnizeaza o ancora pentru investitorii care urmaresc si Romania. In sens contrar, guvernul ungar nu are nicio intentie sa ajunga la o intelegere cu FMI, asumandu-si un risc urias, deoarece sentimentul global se poate deteriora brusc si puternic, iar Ungaria ar putea sa fie prima tara din care capitalul strain se va retrage. Cred ca ar trebui intarit si DNA-ul chiar daca o sa spuna lumea ca a innebunit Chiliman. Eu am fost chemat la DNA, am dat declaratii, am fost chemat si intr-o campanie electorala in 2008. M-am dus pentru ca nu am nimic de ascuns si cred ca DNA trebuie sa aiba informatiile de care are nevoie. Cine vrea sa desfiinteze aceste institutii vrea raul Romanie. Acum, ca tot se poate vota in Parlament orice, mandate pe viata daca vor, prostituate moca daca vor, hasis de trei ori pe zi daca vor, boierii se pregatesc sa-si taie din cheltuieli, dar sa se acopere cu resurse pentru a le pune la loc. Mai sunt si alte evenimente care pot fi trecute in revista, precum declaratiile referitoare la justitie si procurori, ale unor reprezentanti ai regimului USL, dar chiar si numai cele prezentate ne dau o idee despre profesionalismul Executivului, acum in prag de negocieri pentru un eventual nou acord cu organisme internationale, acord ce ar garanta imprumuturi viitoare la costuri rezonabile. Cât timp nu avem legi care sa trieze bine politistii, sa elimine accesul în sistem pe pile si mai ales promovarile politice, calitatea politistilor va scadea în continuu si cu ea se va spulbera farâma de încredere pe care o mai are publicul în cei care aplica legea. Ce vreau sa spun, de fapt: comedia tradarii ramîne caragialiana daca nu ne lamurim cine pe cine tradeaza de fapt. Pentru ca transparenta în sine nu înseamna nimic. Ce folos ca stim care sînt chiriasii de lux ai RAPPS, daca lucrurile ramîn ca si pîna acum în acest plan?! N-ar fi fost mai bine sa nu-i fi stiut, dar sa fi scapat de ei?! Cred ca sinceritatea e un semn de afectiune. Ca fiind sincer cu cineva îi arati ca îl iubesti si ca îi vrei binele. Iubirea si exprimarea acesteia presupun uneori si niste costuri. Iar criticul trebuie sa fie gata sa si le asume si sa le plateasca. Printre ele se numara si acela de a fi privit de cei din jur ca o persoana ciudata. Ca o persoana altfel. În timp ce opozitia îsi continua netulburata somnul postelectoral, întrerupt de sforaieli sporadice, opinia publica încerca sa-i tina locul. O petitie online cu titlul “Pentru un CSM puternic, pentru o Justitie independenta, pentru viitorul tarii” a strâns deja peste 2.000 de semnaturi. Stati linistiti, n-a fost initiata de vreun apostol al democratiei, ci de câtiva cetateni responsabili. Norocul nostru ca macar ei n-au intrat în “silenzio stampa”! În timp ce Iulia Albu îsi vede de treaba cu LouLou, gaina cochin pitic rasa “Chateau Lou Lou de la Fraise”. Este hotarâta sa nu se despatra de ea. Poate înfrunta unele ironii, poate LouLou are si ea mofturile ei, traind într-un mediu nefiresc pentru ea. Dar Iulia Albu merge mai departe. Multi politicieni români pot lua exemplu. Sunt avertismente foarte grave care nu vorbesc numai despre ce e astazi ci despre ceea ce s-ar putea întâmpla mâine. Europa se mobilizeaza si bine face, este foarte posibil sa urmeze si un angajament american, este foarte credibil ca si alte mari puteri ale lumii sa simta nevoia sa intervina. Foarte târziu. E adevarat, si fara certitudinea existentei unui plan pe termen mediu si lung. Fara un asemenea plan, interventia militara va fi, din nou, pe cât de costisitoare, pe atât de inutila. Si daca tot avem pofta de comèdie, sa retinem si propunerea lui Voiculescu de a-l trimite pe Mos Teaca sa strânga impozitele si fonciirea. Întrebarea e: în ce calitate face dom’ profesor asemenea propuneri? Senator zice ca nu e, presedinte de partid nici atât… Singura sa calitate oficiala pare a fi cea de blogger. Un blogger în lupta cu hidra Justitiei basiste! Înlocuind pragmatismul cu cinismul, cei care ne conduc exploateaza masiv acest deficit. Iata de ce, adevarata opozitie rezida în resuscitarea demnitatii omului. Acum sau niciodata. Dar de ce ar trebui sa-mi iau lumea-n cap eu – sau rudele, prietenii si colegii mei -, si nu sa va duceti voi dracului… macar din functii, daca nu din tara? Oare noi, cei multi, valoram mai putin pentru statul asta decât niste lasi si nesimtiti ordinari precum sunt procurorul general Valeriu Zubco, presedintele Curtii de Apel Ion Plesca, directorul Moldsilva Ion Lupu si altii?

  13. T. said

    cui s-o screme goe sa arate pisica ?

  14. coraliana said

    pentru ”pisica lui Schrodinger”, o piesa de mare incarcatura emotionala, ca sa nu se plictiseasca 😉

  15. Liviu Cotarcea said

    Pisica asta se invirte de la dreapta la stinga sau de la stinga la drepta ?

  16. Dl.Goe said

    (b)Arca lui Goe este o locatie cuantica, populata exclusiv cu clasici. Trecatori. Niciun cuantic. Totusi contextul cuantic al (b)Arcei induce anumite efecte indeterministe in manifestarile clasicilor, clasici in viata, care compatimesc aici, in a/salturi, impreuna cu dl.Goe sau in mod individual, fiecare dintre ei fiind, vorba d-lui Nimeni, entitati sistemmice partial observabile si partial controlabille. Am ramas in urma cu comentarea comentariilor. Normal ar fi sa „scada” controlabilitatea si sa „creasca” observabilitatea. In mod (oarecum) paradoxal se intampla exact invers. Probabil ca factorul „auto-no/mie” este decisiv in acest efect statistic. Probabil ca si contextul anti/bermudian are contributii cauzalle in atenuarea efectelor cuantice in favoarea celor clasice. Ma refer desigur la triunghiul anti-Bermudelor Schrodinger-SFoarta-Urmuz, din care au aparut, ca din Neant, cateva comenterii stationare foarte interesante. Prevestitoare.

    P.S. Avand in minte (a) interpretarea filologica SFoarta asupra fizicii de avangarda si (b) experimentul mental propus de Schrodinger in care este implicata o fiinta fara con-stiinta dar plina de vitalitate, recte o pisica (noi avem pisica pe Arca?), sa ne imaginam si noi un experiment mental. Sa presupunem ca am fi inchisi ermetic intr-o incinta sferica (cap/sula) etansa si opaca, scufundati intr-un silentium lugubru si in intuneric. Sa presupunem ca in centrul sferei se afla un bec alimentat de la o baterie la care este conectat printr-un circuit dotat cu intrerupator. Sa presupunem ca la momentul t-zero noi am actiona in mod inconstient (intamplator) intrerupatorul, aprinzand becul. Sa presupunem ca dupa un timp oarecare t, la momentul t-unu, tot in mod inconstient (intamplator), am actiona din nou intrerupatorul stingand becul. Se cere sa se descrie cu lux de amanunte ce se intampla in interiorul incintei sferice intre momentul t-zero si momentul t-doi (ulterior momentului t-unu) sub aspect optic. E greu?

    • dlnimeni said

      Cum dl Goe, definind experimentul Schrödinger – Goe, aduce in discutie si proprietatea de controlabilitate, sa zicem, fara pretentii, ca ea reprezinta proprietatea unui sistem de a determina o reactie atunci cind exista o cauza.

      • Dl.Goe said

        …sau, ceva mai explicit, este abilitatea unui sistem de a raspunde previzibil, intr-un interval de timp finit, sub actiunea unor stimuli din exteriorul sau… fara sa-si piarda stabilitatea…

        …sau si mai explicit… un sistem controlabil este un sistem care nu este incontrolabil, iar sistem incontrolabil este acela care, sub actiunea unor stimului din exterior, (a) nu raspunde, or (b) raspunde imprevizibil, ori (c) raspunde infinit, ori (d) raspunde dupa un timp infinit (a), ori (e) isi pierde stabilitatea, ori orice combinatie valida intre (a)..(e).

        P.S. Exemple:

        (a) Sistem controlabil – Iepurele de Martie
        (b) Sistem incontrolabil – CMM

        Restul exemplelor apartin intervalului [a, b)

        • Radu Humor said

          Dacă ar avea cineva curiozitatea să vadă ce-i în interiorul acestei incinte sferice de 120 de kg în viu, ar observa acolo, în acea sintagmă plastică, ” incintă sferică (cap-sulă)”, o masă diformă căreia nu-i poate scoate nimeni sula din cap 😉
          A încercat el bietul Abălaru, dar n-a reuşit decât să se facă de râs, ba chiar de plâns, cum îl compătimeşte lumea pe aici. Dar, mă rog se ştie că toată lumea-i curvă, numai Stely-i ca lumea !

        • Radu Humor said

          Băi fute-ţ-ai mâţa aia singur, dacă reuşeşti să o prinzi/fixezi 🙄
          Că de când cu pisica asta neagră nu-mi intră nici o postare :mrgreen:
          Mă gândesc că n-oi fi fost tu atât de măgar să mă fii banat, cum ai mai făcut-o odată
          şi dacă ai văzut atunci că nu te-njur, nu te-n coor, să fii atât de prost convins că nici n-o s-o fac 😉
          Până la proba contrarie …..

        • dlnimeni said

          Da, este mai explicit insa si mai restrictiv. De exemplu, in acest stadiu al definirii controlabilitatea nu depinde de stabilitate. As zice ca nu e usor de dat un raspuns, din moment ce nici un comentator nu il ofera.

        • Dl.Goe said

          Asa e viata, asa e viata, are si usor si greuuuuu, ase e viata!

        • Contesa W said

        • dlnimeni said

          Nu vrea nimeni sa emita ipoteze, domnule Goe, le e frica de criticile dumneavoastra. Putem face o incercare de descriere, de scenariu optic: la momentul t0, comutatorul este actionat; daca avem reflexe suficient de bune, adica doar putin mai incete in iuteala ca viteza luminii, atunci la momentul t01 putem zari lumina pornind de la bec catre peretele sferic al capsulei si departindu-se incet, iar apoi apropiindu-se ca reflexie; la momentul t02 am putea crede ca legile reflexiei au fost enuntate in forma empirica de Diogene, dupa ce a aprins o luminare in cunoscutul sau butoi.; la momentul t03 cred ca deja putem face aprecieri privind intensitatea luminii, adica daca lumina este prea slaba, daca este tocmai buna sau daca este prea puternica; in doua cazuri din trei, injuram, ceea ce explica de ce, in viata injuram asa de des; oricum ar fi, la momentul t04 ne bucuram ca avem lumina in capsula si ne amintim ca, in fond si la urma urmel, Fiat lux este un citat, prin intermediul Bibliei, din Dumnezeu; ceea ce ne face sa ne simtim bine, la momentul t05. Fiind observator, ne uitam repede in jur, la momentul t06, dupa un alt sistem care este in repaos ori se misca uniform fata de al nostru; daca vedem unul in miscare accelerata, atunci e prea complicat. Toata agitatia nu ne aduce nimic bun si vine momentul t1 in care fara voie actionam comutatorul din nou; pina la momentul t11 inca avem pe retina senzatia de lumina; de la momentul t12 intunericul este din nou deplin. La momentul t13 ne gindim ca nu am avut prea mult de retinut in sfera, iar la momentul t14 incepe sa ne fie frica,la gindul ca nu e prea mult oxigen in capsula; la momentul t15 incepem sa tipam sa ne scoata de acolo si sa batem cu pumnii in pereti. La momentul t16 suntem ingroziti ca vom fi scosi de acolo dupa momentul t2, care nu a fost precizat; ar putea fi peste 2-3 secole. Sunt toate optice? Nu, dar nici nu mai conteaza.

        • Dl.Goe said

          Dl.Nimeni – Cred ca demersurile d-voastra epistemologice sunt cel mai potrivit start in vederea clarificarii scopului si rostului unui experiment precum cel descris atat de vag in mesajul meu anterior. Probabil ca nu vom avea incotro si va trebui sa tratam problema pe cazuri, in functie de anumite valori limita ale variabilelor t, t1, t2…, ale dimensiunilor capsulei, ale indicelui de reflexie, ale naturii si intensitatii posibilelor influentelor exterioare. N-am facut precizari nu din intentia de a-l incurca pe un eventual cercetator al situatiei ci dimpotriva pentru a lasa fiecaruia libertatea de a se concentra pe unul sau mai multe dintre cazurile posibile in functie de interesul sau de moment, intr-un mod care sa stimuleze inventivitatea.Nu ma astept sa putem anticipa in mod exhaustiv toate situatiile calitativ distincte in care ar putea fi descrise rezultatele optice ale unui atare experiment. Am in minte cateva scenarii anume, din cauza ca, spre deosebire de prea-cinstitul cititor citit al Arcei lui Goe, propunand acest experiment, am avut in vedere un scop anume (nu e secret) ceea ce-mi va usura sarcina in momentul in care ma voi decide sa vin cu cateva interpretari. Scopul meu principal este sa lamurim niste aspecte legate de felul profan in care ar trebui sa ne raportam noi la aspectele cuantice ale existentei materiei, in contextul in care printre noi nu se afla niciun expert in mecanica cuantica. De altfel nici in lume nu-s prea multi astfel de experti. Dorinta e mare. Si amagirea.

          P.S. Temerile legate de criticile d-lui Goe nu cred sa fie (tocmai) intemeiate. De ce ar trebui sa se teama cineva sa fie (eventual) contrazis de catre dl.Goe?

        • Radu Humor said

          Ce v-am zis eu că nu i-o scoate nimeni din cap 😉 :
          „Prin urmare nu as fi intrat in capsula aia nici moarta ,intrucit as fi stiut dinainte ce ma asteapta ,cu sau fara bec pe care l-as fi aprins intimplator …”

          :lol::lol:

      • dlnimeni said

        Domnule Goe, cu scuze ca am emis o povestioara asa de fantezista, am dorit sa dezghet nitel atmosfera care mi se parea destul de ciudata, adica toti evitau subiectul principal. Si nu este vorba de o acuzatie, fereasca Dumnezeu, ci de o constatare. Am emis o supozitie asupra motivului, fiindca, pina la urma, ne aflam cu totii la un pahar de vorba si nu se intimpla nimic daca mai gresim.

        • Dl.Goe said

          Va rog sa nu va imaginati c-ar fi fost un gest pe care sa nu-l fi apreciat la adevrata sa valoare. Va multumesc. Si da, daca gresim n-ar trebui sa se intample mai nimic.

  17. Stely said

    Marturisesc ca am incercat si eu sa „emit ipoteze ” ,dar nu am indraznit . Citind insa „incercarea @D-lui Nimeni de descriere a scenariului optic ” acum imi pare rau ca n-am fost eu prima .Asta intrucit mi-am imaginat aproximativ acelasi scenariu ,inclusiv injuraturile si tipetele de rigoare 🙂
    N-am indraznit insa deoarece”scenariul „mi s-a parut destul de complicat si ca Dl Goe a avut altceva in gind cind a scris aici asa :

    „Arca lui Goe este o locatie cuantica, populata exclusiv cu clasici. Trecatori. Niciun cuantic. Totusi contextul cuantic al (b)Arcei induce anumite efecte indeterministe in manifestarile clasicilor, clasici in viata, care compatimesc aici, in a/salturi, impreuna cu dl.Goe sau in mod individual, fiecare dintre ei fiind, vorba d-lui Nimeni, entitati sistemmice partial observabile si partial controlabille”

    Prin urmare am tot cautat sa interpretez in alt context „experimentul „din capsula . Adica ,ce deosebire ar putea sa existe intre o fiinta umana constienta si alt sistem existent in natura . Dupa indelungi cautari ,corelari ,informari etc.am gasit ca deosebirea consta in capacitatea noastra de a alege. Prin urmare nu as fi intrat in capsula aia nici moarta ,intrucit as fi stiut dinainte ce ma asteapta ,cu sau fara bec pe care l-as fi aprins intimplator … 🙂

  18. Rebeliunea minerală said

    • arcaluigoe said

      Aoleu, asta o fi pisica lui Schrodinger. Or fi gratiat-o sau o fi semn ca esuat interpretarea Copenhaga. Am banuit eu ca ceva este putred in Danemarca si printul Isaac al Danemarcei, avand un miros extra-fin a stit inca de pe vremea lui Shakespeare cum sta treaba pe falia arta-stiinta…

  19. Stely said

    Interesanta ” joaca ” pisicii prin zapada …

    Dar mai interesant,dar si sugestiv se gaseste aici :

    http://ph-online.ro/international/item/24480-gest-de-om-facut-de-o-maimuta-lectie-data-de-natura-ce-a-facut-cand-a-gasit-puiul-de-pisica-lovit-de-masina-foto

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: