(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 21 ianuarie 2013

Sfera lui Goe

Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 21, 2013

Sfera

Update 1.

(b)Arca lui Goe este o locatie cuantica, populata exclusiv cu clasici. Trecatori. Niciun cuantic. Totusi contextul cuantic al (b)Arcei induce anumite efecte indeterministe in manifestarile clasicilor, clasici in viata, care compatimesc aici, in a/salturi, impreuna cu dl.Goe sau in mod individual, fiecare dintre ei fiind, vorba d-lui Nimeni, entitati sistemmice partial observabile si partial controlabille. Am ramas in urma cu comentarea comentariilor. Normal ar fi fost sa “scada” observabilitatea controlabilitatii si sa “creasca” controlabilitatea observabilitatii. In mod (cumva) paradoxal s-a intamplat (oarecum) invers. Probabil ca factorul “auto-no/mie” este decisiv in acest efect artistic statistic. Probabil ca si contextul anti/bermudian are contributii cauzale in atenuarea efectelor cuantice in favoarea celor clasice. Ma refer desigur la triunghiul anti-Bermudelor Schrodinger-SFoarta-Urmuz, din care au aparut, ca din Neant, cateva comenterii stationare foarte interesante. Prevestitoare.

P.S. Avand in minte (a) interpretarea filologica SFoarta asupra fizicii de avangarda si (b) experimentul mental propus de Schrodinger in care este implicata o fiinta fara con-stiinta dar plina de vitalitate, recte o pisica (noi avem pisica pe Arca?), sa ne imaginam si noi un experiment mental. Sa presupunem ca am fi inchisi ermetic intr-o incinta sferica (cap/sula) etansa si opaca, scufundati intr-un silentium lugubru si in intuneric. Sa presupunem ca in centrul sferei se afla un bec alimentat de la o baterie la care este conectat printr-un circuit dotat cu intrerupator. Sa presupunem ca la momentul t-zero noi am actiona in mod inconstient (intamplator) intrerupatorul, aprinzand becul. Sa presupunem ca dupa un timp oarecare t, la momentul t-unu, tot in mod inconstient (intamplator), am actiona din nou intrerupatorul stingand becul. Se cere sa se descrie cu lux de amanunte ce se intampla in interiorul incintei sferice intre momentul t-zero si momentul t-doi (ulterior momentului t-unu) sub aspect optic. E greu?

Update 2. // 22-12-2013

Ar trebui spus ca experimentul mental propus si banal intitulat „Sfera lui Goe” este o alternativa profana a celui intitulat „Pisica lui Schrodinger”. Desigur ca cei care ar dori sa stabileasca vreo relatie de similaritate intre cele doua experimente mentale vor intelege ca in Sfera lui Goe, Goe joaca rolul pisicii iar Sfera joaca rolul lui Schrodinger. De aceea n-ar strica sa clarificam in doua vorbe ce-i cu acea pisica blestemata a lui Schrodinger, adica pana la urma ce-i cu acea mecanica cuantica care impruna cu cea relativista trag (fiecare din alta directie) de realitatea noastra cotidiana incercand sa o ajusteze si sa o acomodeze in patul realitatii lui Procust. Asadar care e pana la urma taina mecanicii zisa si cuantice? Si cum de reuseste ea sa imparta oamenii in doua categorii (?) : (a) cei care inteleg mecanica cuantica si (b) cei care n-o inteleg. In categoria (b) intrand desigur (b1) agnosticii, (b2) ateii si (b3) fariseii.  Stie cineva?

Update 3 // 23-12-2013

Cred ca va imaginati ca despre peripetiile subiective (sentimentale) ale d-lui Goe in Sfera sa s-ar putea scrie (atentie diateza pasiva) romane de aventuri. Chiar si facand unele presupuneri constrangatoare necuantice, contingente cu cele propuse de catre nimeni altul decat dl.Nimeni, in acest blog despre Nimic, pe un topic care nu duce Nicaieri (ca sa vezi a dracului fatalitate), prin care dl.Goe (cel interior sferei sale) ar urma sa fie colapsat intr-o stare unica, a unui personaj aflat, la debutul experimentului, intr-o stare normala (cu o istorie normala, o copilarie normala, studii normale, cariera normala, familie normala, sanatate normala, perspective normale, toate in acord cu normele in vigoare) si tot ar ramane o bogatie de peripetii subiective (sentimentale) cu care s-ar confrunta dl.Goe (indiferent cine ar fi acesta, inclusiv daca ai fi chiar TU, da tu) pe durata experimenului clausrarii (in)voluntare in sfera lui Goe, pentru a se putea construi pe baza lor un roman de aventuri (in genul Aventurilor lui Tom Sawyer).

Haide sa presupunem un caz particular, al unei sfere cu o raza de 3,14 metri, opaca, inchisa etans, bidirectional izolata/ecranata termic, fonic si electomagnetic (nu si gravitational ca nu se poate) si aflata in stare de imponderabilitate. Ce s-ar intampla cu un d.Goe scufundat brusc intr-o camera oarba si surda, in bezana deplina si tacere totala, la momentul „t minus 1” (momentul plutirii; momentul t-zero fiind acela ulterior in care intamplator dl.Goe ar calca pe bec, aprinzandu-l)? Ne-am afla in fata tipicului experiment al privarii de senzatii despre care se spune ca cei mai rezistenti nu-i pot face fata mai mult de 45 de minute. Dupa o vreme ti-ai putea auzi inima, plamâmii, intestinele, sangele curgandu-ti prin vene, pulsul… Un intreg univers de sunete. Probabil ca dl.Goe ar incerca sa vorbeasca (despre ce? Ca Iona?), sau chiar sa ţipe (nici ţipenie), sa se agite… Ar trai stari. Ganduri. Spaime. Ar incepe sa halucineze, sa aiba vedenii prin bezana. Sa auda sunete inexistente. Ma rog, tot felul de chestii pe care un romancier talentat le-ar putea pune cap la cap pentru a scrie un roman de aventuri (in genul Aventurilor lui Tom Sawyer).

Bine, acuma veti spune ca asta n-are a face cu problema initiala care cerea descrierea cu lux de amanunte a ceea ce se intampla in interiorul incintei sferice intre momentul t-zero si momentul t-doi (ulterior momentului t-unu) sub aspect optic. Optic. Si totusi are. Veti vedea ca are. Se va releva. Apoi, deodata (dupa „n” minute) s-ar aprinde un bec (becul) si s-ar face lumina… In sfera… la momentul t-zero si… Si? (va urma)

Update 4. // ??-??-????

Posted in Arcaluigoeologie | 56 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: