(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Sfera lui Goe

Posted by Arca lui Goe pe Ianuarie 21, 2013

Sfera

Update 1.

(b)Arca lui Goe este o locatie cuantica, populata exclusiv cu clasici. Trecatori. Niciun cuantic. Totusi contextul cuantic al (b)Arcei induce anumite efecte indeterministe in manifestarile clasicilor, clasici in viata, care compatimesc aici, in a/salturi, impreuna cu dl.Goe sau in mod individual, fiecare dintre ei fiind, vorba d-lui Nimeni, entitati sistemmice partial observabile si partial controlabille. Am ramas in urma cu comentarea comentariilor. Normal ar fi fost sa “scada” observabilitatea controlabilitatii si sa “creasca” controlabilitatea observabilitatii. In mod (cumva) paradoxal s-a intamplat (oarecum) invers. Probabil ca factorul “auto-no/mie” este decisiv in acest efect artistic statistic. Probabil ca si contextul anti/bermudian are contributii cauzale in atenuarea efectelor cuantice in favoarea celor clasice. Ma refer desigur la triunghiul anti-Bermudelor Schrodinger-SFoarta-Urmuz, din care au aparut, ca din Neant, cateva comenterii stationare foarte interesante. Prevestitoare.

P.S. Avand in minte (a) interpretarea filologica SFoarta asupra fizicii de avangarda si (b) experimentul mental propus de Schrodinger in care este implicata o fiinta fara con-stiinta dar plina de vitalitate, recte o pisica (noi avem pisica pe Arca?), sa ne imaginam si noi un experiment mental. Sa presupunem ca am fi inchisi ermetic intr-o incinta sferica (cap/sula) etansa si opaca, scufundati intr-un silentium lugubru si in intuneric. Sa presupunem ca in centrul sferei se afla un bec alimentat de la o baterie la care este conectat printr-un circuit dotat cu intrerupator. Sa presupunem ca la momentul t-zero noi am actiona in mod inconstient (intamplator) intrerupatorul, aprinzand becul. Sa presupunem ca dupa un timp oarecare t, la momentul t-unu, tot in mod inconstient (intamplator), am actiona din nou intrerupatorul stingand becul. Se cere sa se descrie cu lux de amanunte ce se intampla in interiorul incintei sferice intre momentul t-zero si momentul t-doi (ulterior momentului t-unu) sub aspect optic. E greu?

Update 2. // 22-12-2013

Ar trebui spus ca experimentul mental propus si banal intitulat „Sfera lui Goe” este o alternativa profana a celui intitulat „Pisica lui Schrodinger”. Desigur ca cei care ar dori sa stabileasca vreo relatie de similaritate intre cele doua experimente mentale vor intelege ca in Sfera lui Goe, Goe joaca rolul pisicii iar Sfera joaca rolul lui Schrodinger. De aceea n-ar strica sa clarificam in doua vorbe ce-i cu acea pisica blestemata a lui Schrodinger, adica pana la urma ce-i cu acea mecanica cuantica care impruna cu cea relativista trag (fiecare din alta directie) de realitatea noastra cotidiana incercand sa o ajusteze si sa o acomodeze in patul realitatii lui Procust. Asadar care e pana la urma taina mecanicii zisa si cuantice? Si cum de reuseste ea sa imparta oamenii in doua categorii (?) : (a) cei care inteleg mecanica cuantica si (b) cei care n-o inteleg. In categoria (b) intrand desigur (b1) agnosticii, (b2) ateii si (b3) fariseii.  Stie cineva?

Update 3 // 23-12-2013

Cred ca va imaginati ca despre peripetiile subiective (sentimentale) ale d-lui Goe in Sfera sa s-ar putea scrie (atentie diateza pasiva) romane de aventuri. Chiar si facand unele presupuneri constrangatoare necuantice, contingente cu cele propuse de catre nimeni altul decat dl.Nimeni, in acest blog despre Nimic, pe un topic care nu duce Nicaieri (ca sa vezi a dracului fatalitate), prin care dl.Goe (cel interior sferei sale) ar urma sa fie colapsat intr-o stare unica, a unui personaj aflat, la debutul experimentului, intr-o stare normala (cu o istorie normala, o copilarie normala, studii normale, cariera normala, familie normala, sanatate normala, perspective normale, toate in acord cu normele in vigoare) si tot ar ramane o bogatie de peripetii subiective (sentimentale) cu care s-ar confrunta dl.Goe (indiferent cine ar fi acesta, inclusiv daca ai fi chiar TU, da tu) pe durata experimenului clausrarii (in)voluntare in sfera lui Goe, pentru a se putea construi pe baza lor un roman de aventuri (in genul Aventurilor lui Tom Sawyer).

Haide sa presupunem un caz particular, al unei sfere cu o raza de 3,14 metri, opaca, inchisa etans, bidirectional izolata/ecranata termic, fonic si electomagnetic (nu si gravitational ca nu se poate) si aflata in stare de imponderabilitate. Ce s-ar intampla cu un d.Goe scufundat brusc intr-o camera oarba si surda, in bezana deplina si tacere totala, la momentul „t minus 1” (momentul plutirii; momentul t-zero fiind acela ulterior in care intamplator dl.Goe ar calca pe bec, aprinzandu-l)? Ne-am afla in fata tipicului experiment al privarii de senzatii despre care se spune ca cei mai rezistenti nu-i pot face fata mai mult de 45 de minute. Dupa o vreme ti-ai putea auzi inima, plamâmii, intestinele, sangele curgandu-ti prin vene, pulsul… Un intreg univers de sunete. Probabil ca dl.Goe ar incerca sa vorbeasca (despre ce? Ca Iona?), sau chiar sa ţipe (nici ţipenie), sa se agite… Ar trai stari. Ganduri. Spaime. Ar incepe sa halucineze, sa aiba vedenii prin bezana. Sa auda sunete inexistente. Ma rog, tot felul de chestii pe care un romancier talentat le-ar putea pune cap la cap pentru a scrie un roman de aventuri (in genul Aventurilor lui Tom Sawyer).

Bine, acuma veti spune ca asta n-are a face cu problema initiala care cerea descrierea cu lux de amanunte a ceea ce se intampla in interiorul incintei sferice intre momentul t-zero si momentul t-doi (ulterior momentului t-unu) sub aspect optic. Optic. Si totusi are. Veti vedea ca are. Se va releva. Apoi, deodata (dupa „n” minute) s-ar aprinde un bec (becul) si s-ar face lumina… In sfera… la momentul t-zero si… Si? (va urma)

Update 4. // ??-??-????

56 răspunsuri to “Sfera lui Goe”

  1. Stely said

    „Scopul meu principal este sa lamurim niste aspecte legate de felul profan in care ar trebui sa ne raportam noi la aspectele cuantice ale existentei materiei, in contextul in care printre noi nu se afla niciun expert in mecanica cuantica. ”

    Asa da . Ginditorul din sfera trebuie sa fie insusi Dl Goe . 🙂

    • Dl.Goe said

      Gânditorul este intr-adevar dl.Goe, iar dl.Goe este fiecare dintre noi. Constiinta fiecaruia dintre noi forteaza starile cuantice sa ne transforme in acel dl.Goe anume…

      • Stely said

        Ar fi prea frumos ca sa fiu „ginditorul dl Goe ” . Daca as avea aceeasi experienta , sau daca as avea puterea de a reproduce informatii sau trairi ale unor experiente pe care nu le-am avut (cum ar fi aceasta propusa aici ) as considera ca ceva invizibil ,in afara constiintei mele ,ma coordoneaza .
        Spuneti ca si constiinta mea poate forta starile cuantice ? Si cum asa ? Ma transform automat in „acel Dl Goe „(primul ginditor din sfera ) ? Haida ,de .. 🙂
        Ca sa pot fi acesta ,trebuie mai intai sa stiu cite ceva (muuult ) despre conceptele fizicii cuantice .Sa stiu legile care guverneaza „lumea ” cuantelor ,dar si pe cele care guverneaza materia ;sa stiu daca si cum cum se pot uni intr-un tot si ce ne deosebeste pe noi fiintele vii ,cu constiinta ,de aceasta lume invizibila . Exact :au si ele (cuantele )constiinta ? Exista mai multe Realitati? A,am citit ca gindirea este un eveniment cuantic .Prin urmare asta ar putea sa ne foloseasca in experimentul mental din sfera , propus de „ginditorul Dl Goe „? Eu am spus ca n-as intra ,caci stiu ce ma asteapta … Dar ce ,Schrodinger a bagat biata pisica in cutie ?
        Deci sa ne imaginam ,asadar … Mai intai insa asteptam unele detalii ale experimentului .Cele cu privire la timpul petrecut inainte ,de aprinderea becului ,spatiul existent etc…

        • arcaluigoe said

          @Stely – Cred ca sunteti sau va propuneti sa fiti cuminte, dar cum orice idee pusa in practica este un inger cazut, o asemenea incercare va scade cumintenia. Da, d-voastra sunteti d.Goe. Si multi altii. Si in multe feluri. Legile care guverneaza orice sunt oricum… false, inexacte, provizorii… Sau nu?

      • Stely said

        Stely mai spunea cindva :” In ce fel de armonie se afla el cu sine ,cu mine,cu tine ,deci cu Universul ? 🙂

        Iar @Dl Goe ii raspundea :@Stely are un umor nebun. Pacat ca umorul in exces i-a distrus intuitia feminina. E clar ca ma zvârcolesc… Desi, pot jura cu mana pe inima ca sunt in deplina armonie si cu dânsa si cu geniul. Dizarmoniile pe care le resimte si dansa si si geniul provin din alta parte, din ideea de a pastra pe blog numai energiile pozitive (care energii?) aceasta fiind o idee nenaturala, o fortare in van, care produce fracturi, dezechilibre, disturbatzii si in final dizarmonie. Dl. Goe nu are parte de aceasta dizarmonie pentru ca nici n-o practica nici nu-i este victima( …… ) De unde si seninatatea armonioasa a d-lui Goe cu sine (si deci cu Universul, Stely & Viorel y compris)”

        P.S. Cred ca @Dl Goe a avut dreptate si atunci,dar si acum . 🙂

        • Dl.Goe said

          @Stely – Iar asta ar fi o dovada a faptului ca-se-foarte-bine-poate calatori in trecut si ca Universul in ansamblul sau este o intamplare intamplatoare intamplata deja 🙂 😦

        • Stely said

          Nu sunt nici inginer ,nici manager si nu voi mai avea nici tendinta de a fi „cuminte „. M-a convins dl Goe ca odata ce am intrat in joc mi-am pierdut deja cumintenia . 🙂 Deci m-a convins ca odata cu asta voi avea in continuare curajul sa ma alatur lui /voua ca sa aflam impreuna ” taina mecanicii zisa si cuantice…” Ca intrebarea mea plina de scepticism ,adica asta :”Spuneti ca si constiinta mea poate forta starile cuantice ?” – insemnind ca ieri inca nu aveam (curaj ) ,inca nu credeam si inca nu stiam sau nu intelegeam prea mult ,iar azi indraznesc sa spun ca as putea avea curaj , as putea crede , as putea sti si as putea sa inteleg …

          Astea fiind zise (acum )” e musai ” sa raspund la intrebarea d-lui Goe de aici :

          „Asadar care e pana la urma taina mecanicii zisa si cuantice? Si cum de reuseste ea sa imparta oamenii in doua categorii (?) : (a) cei care inteleg mecanica cuantica si (b) cei care n-o inteleg. In categoria (b) intrand desigur (b1) agnosticii, (b2) ateii si (b3) fariseii. Stie cineva? ”

          Adica in ce categorie si subcategorie ma regasesc ? Am inteles eu, dupa ce am citit ,am audiat si vizionat destul de multe despre mecanica cuantica, atit cit sa ma situeze in categoria „a” ? . Mai am inca nevoie de timp ? Cred ca da .Dar nu cit sa aleg integral categoria „b” .Deci ce voi raspunde ? Voi raspunde ceea ce am raspuns cindva . Cred in existenta divinitatii ,dar nu personificata .Cred ca exista undeva ,in firea mea o „dumnezeire „. Este ea (dumnezeirea ) forta nevazuta a unei entitati cuantice ? Nu stiu .Ceea ce stiu insa este faptul ca nu ma situez nici in tabara agnosticilor, nici a ateilor ,intrucit m-am declarat crestin ortodox si,desigur , nici in cea a fariseilor .
          Dar ce ma determina sa ma declar parte a unei forte nevazute ? Este indeajuns ce stiu ,ce am inteles ?
          Adica am inteles bine ca -„lumina este în acelaşi timp şi undă şi corpuscul (şi continuă şi discontinuă), ca materia pe care dacă o privim o putem considera si continuă dar si formată din multe discontinuităţi, ca şi alte lucruri pot fi continue,dar în acelaşi timp sunt formate din discontinuităţi legate între ele prin ceva care le confera calitaţile continuităţii ” ?

          Sau, am inteles bine ” locul fiintei umane ca sistem natural „? Sau ca : ” O coerentă remarcabilă pare să guverneze scara cuantică si scara cosmologică. Scara intermediară, cea a fiintei umane, scapă oare unitătii, tot mai sesizabile, a lumii ? ”

          Oare a m inteles bine ca (citez ):” Singura exceptie, în starea actuală a cunostintelor noastre, se manifestă la scară cuantică, ce este caracterizată printr-o spontaneitate fundamentală, locas al unei anumite libertăti. Numai la scară cuantică un eveniment este neasteptat, ne-predeterminat ; în acest sens se poate vorbi despre o anumită libertate.
          Dar între libertatea cuantică si libertatea fiintei umane este o diferentă importantă. Evenimentele cuantice nu aleg între a coopera sau nu între ele – neseparabilitatea lor le fortează să se supună acestei cooperări. În ansamblu, scara cuantică nu alege între a coopera sau a nu coopera cu scara cosmologică. Totul se petrece ca si cum autoorganizarea si autoconsistenta ar putea opera până la un anumit punct, acela al aparitiei vietii si a fiintei umane. De aici încolo intervine un nou tip de alegere : acela între evolutie si involutie.”

          Aici sunt convinsa ca am inteles : Fiinta umană apare ca fiind singurul sistem natural care are posibilitatea de a alege între evolutia speciei sale si distrugerea ei totală.”

          Si, fiindca am inteles, pot spune acum ca, „Ginditorul Dl Goe ” e musai sa se sacrifice . 😯 Sa „intre” in Sfera !!
          P.S. Sunt insa si eu aici 🙂

        • arcaluigoe said

          @Stely – Discursul d-voastra artata ca si cum v-ati afla intr-o stare de cuplare cuantica (entanglement) cu anti-particula d-voastra, aflata deja in Sfera lui Goe, inainte de aprinderea becului.

          Inainte de a adauga (eventual/e) alte comentarii comentariului d-voastra, as preciza ca termenii „agnostic”, „ateu” si „fariseu”, nu au fost folositi in mod direct ci in mod figurat, relativ la atitudinea fata de mecanica cuantica ca „Dumnezeu” al discutiei intamplatoare, amorsata pe Arca lui Goe, si nu asa in general. Intrucat am mai avut de a face cu aceast gen de neintelegere (vizavi de termenul „bigot” de exemplu) si intrucat, nefiind (inca) Humpty Dumpty, nu pot sa pretind ca atunci cad zic „Soare” sa se intelaeaga „Pricepi?” imi propun sa fiu mai atent pe viitor in legatura cu utilizarea ghilimelelor, ca sa nu ajung naiba la vreo incompatibilitate relativista, precum Victor Viorel Ponta, dintr-un detaliu atat de minor.

        • Stely said

          Asta inseamna ca am raspuns ca o scolarita” cuminte” ? Acum sa ramina asa ,ca o spovedanie . Dar daca dvs promiteti niste „ghilimele ” promit si eu ca pe viitor sa nu (s) pun totul cu/ la suflet…

        • Dl.Goe said

          Asta cu ne-pusul la suflet trebuie exersata indelung. Nu se poate obtine peste noapte. Va promit sprijin. Spusul cu suflet va iese (deja) destul de bine.

          N-as categorisi discursul d-voastra ca fiind cuminte si scolaresc. Nici invers. Are asa… cam de toate… Voi reveni asupra lui, fie cu „un raspuns” direct, fie ca de obicei cu insertii si apropouri vizavi de el strecurate prin alte comentarii. O sa vedeti d-voastra… si cand o sa vedeti o sa observati si observand veti forta colapsul functiei de unda care descrie incertitudinnea cu care comunicam…

      • Radu Humor said

        Ever since, I have been loving myself with my habits, with my aberrations
        and I enjoy the frenzied time, myself, without a clue…

        Tristule !

  2. dlnimeni said

    Iata ca ne-am desprins din experimentul Schrödinger, asa incit dl Serban Foarta are prilejul de a mai scrie o poezie (ce rimeaza cui Goe? Nimic, dupa doua dintre dictionarele noastre de rime de pe intenet: totusi, dupa noe si aloe, gasite „manual”, tehnica de calcul zice, in final, de canoe, diploe, plnactonivoe, benzoe, floe, meloe, hidroe, porumbelulluinoe. Pare ca munca dlui Foarta nu va fi asa de usoara ca in cazul lui Schrödinger. Stely a emis o opinie interesanta: este util sa intri in sfera? Adica de a parasi pozitia de observator extern pentru aceea de observator intern. Discutiile de pina acum ne-au lamurit ca suntem capabili sa observam o singura stare a unui sistem la un moment dat, chiar daca ceea ce denumim, in context, „stare”, ar fi o „suprapunere de stari”. Ca observatori externi, am observa, pe toata durata experimentului, sfera. Adica, lasind deoparte speculatiile legate de modificari in mediul exterior, observam o singura stare, caracterizata in principal de sfera cu noi insine inauntru. Ca observatori in interiorul sferei, observam doua stari: starea „de lumina” si starea „de intuneric” (presupunind, de bun simt, ca nu avem capacitatea de a observa si starile tranzitorii), la fel, fiecare dintre aceste stari in acceptiunea ca observam o singura stare la un moment dat. Si fara sa ne introducem pe noi insine in observare. Scuze acum, intrerup, trebuie sa-mi incep ziua de lucru.

    • Dl.Goe said

      Mai rimeaza si ZOE. Si TOE. (Theory Of Everything). Dar rimeaza foarte bine si Dl.Nimeni, rima fiind la inceput. Si desigur Mitza, Stely, Coraliana, a little bit of Monica in my life, a little bit of Erica by my side. A little bit of Rita’s all I need, a little bit of Tina’s what I see. A little bit of Sandra in the sun, a little bit of Mary all night long. A little bit of Jessica here I am, A little bit of you makes me a little bit a blogger to be. Toate rimeaza armonic…

      La experiment vom reveni. Pe moment imi lipseste din inventar a patra dimensiune a universului relativist. Sunt fortat sa dispar cu viteza luminii. In vid. Voi lovi peretele incintei sferice si voi reveni. N-am unde sa evadez. Am?

      • dlnimeni said

        Este si jocul Tic Tac Toe (cunoscutul x si o din anii scolaritului). Si ar mai fi aloe si ahoe, dar si asa am biruit azi doua motoare de cautare, mai las ceva de facut si urmasilor. Nu, nu cred ca aveti unde sa evadati. Si de ce sa evadati? Si de unde sa evadati? Credeti ca timpul este a patra dimensiune sau credeti ce spun unii despre asta? Cred ca nu voi mai interveni la acest topic si ma voi bucura de comentariile doamnelor, deoarece prea multe lucruri mi s-au intimplat de dimineata si – si din cauza asta – nu mai pot iesi dintr-o imagine sistemica, imagine care nu mai este folositoare, cred, sferei lui Goe, de la un punct incolo.

  3. coraliana said

    Ceea ce am retinut din lectia despre ”pfisica” este faptul ca perceptiile noastre – oricat de complexe ar fi se opresc undeva la limita accesibila senzatiilor si ca mai bine i-am lasa pe specialisti sa stabileasca limita dincolo de care pot fi percepute aspectele cuantice ale existentei materiei.Intuitia nu cred ca are legatura cu partea cuantica a fizicii . Parafrazandu-l pe Vasile Bogrea as zice ca mai bine e sa fii fizician fara sa emiti teorii,ipoteze, decat sa scrii paradoxuri fara sa fii fizician ,iar daca fizica n-ar fi decat ciripit, toti vrabioii ar fi cel putin rivalii lui Einstein. Eu,de exemplu ,as percepe desenul prezentat de dl Goe ,precum interiorul Pammantului ,cu miezul sau incandescent ,care-si trimite energiile spre exterior.Dar de la perceptia mea pana la adevar e cale batuta de multi !….

    • Dl.Goe said

      Binele si mai binele sunt relative la context, nu-i asa?

      Sfera lui Goe in cazul particular in care ne referim la Pamant si la miezul sau incandescent (!?) ? Hm! N-ar fi o varianta banala de interpretare. Puteti dezvolta?

  4. CITITI REPEDE, INAINTE SA SE STEARGA: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cristian_Tudor_Popescu. Autorul sunt eu. 😆

  5. Iepurele de Martie said

    CRISTIAN TUDOR POPESCU – WIKIPEDIA: http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2013/01/21/cristian-tudor-popescu-wikipedia/.

    • dlnimeni said

      Am citit si am recunoscut stilul Iepurelui De Martie. Poate ca ati remarcat insa ca dl CTP pare a-si face un merit personal din faptul ca este injurat. Poate ca se gindeste si el la fraza „20% dintre oameni te injura orice ai face” sau/si la ” recunosti un om destept dupa multimea prostilor care se aduna ca sa-l doboare”, dar si aici apare principiul incertitudinii, in sensul ca nu stim unde se afla pozitionat dl CTP, in aceste fraze.

  6. coraliana said

    🙂 m-ati prins cu mâța-n ..sfera . Comentariul meu a fost relativ, si in text si in context, o teorie a ”mai bine”lui ati facut-o chiar dvs cu cateva articole in urma . La ”false revolutii”. Bineinteles ca imaginea postata de dvs n-are legatura cu miezul (relativ !?) de care spuneam eu in comentariul anterior . Stiu decat atat ,deci nu pot dezvolta, ca miezul pamantului este o masa solida, probabil din fier,care pluteste intr-o topitura(incandescenta !?) numita manta , ceva despre un camp magnetic enorm provocat (nu cred ca e un termen corect) de diferentele de rotatie ,a scoartei si a miezului si ceva despre undele seismice ce pornesc ca si in desenul dvs,din miez . Si cam atat !
    ”Mai mult” altadata, in alta ”clipa” . Structura pamantului a fost stabilita prin metode seismice si magnetice ,dar la fel de bine se poate spune(de altii,nu de mine) ca nimic nu-i batut in cuie !
    Spuneti in acelasi articol,”False revolutii” : ” viteza luminii in vid este mai mica decat constanta universala “c”. Infinitezimal mai mica, la a milioana sau la a miliarda zecimala, in tot cazul dupa un numar foarte mare dar finit de zecimale. Daca viteza luminii in vid ar fi absolut egala cu “c” probabil ca Univesul n-ar putea exista. ”
    Asta numai dvs o puteti sustine , eu pot decat sa fiu de acord !

    • arcaluigoe said

      Exista o colectie infinita de enunturi pe care le putem sus-tine cu totii (impreuna sau separat) fara sa fim obligati sa le demonstram. Cel putin nu atata vreme cat nimeni nu poate demostra ca negatia nuntului nostru ar fi adevarata, intr-un context similar sau mai larg decat cel in care formulat noi enuntul. Nici Einstein n-a demonstrat ca viteza maxima in univers ar fi „c” (pe care el o confunda (sic) cu viteza lumini in vid) ci a postulat acest lucru. Ma rog, pe urma a scris o teorie bazata pe acest postulat care s-a bucurat si se bucura inca de o anumita popularitate la public prin potrivelile pe care le ofera in raport cu o colectie importanta de perceptii ale publicului despre rea-litate. Ceea ce dl.Goe n-a facut plecand de la postulatul sau. Ceea ce este cumva o realitate inevitabila daca stai sa te gandesti…ca… Teoria lui Ptolemeu construita in jurul faptului ca Pamantul ar fi in centrul Universului a fost valabila 1400 de ani. Valabilitatea teoriei lui Newton bazata pe postulatul ca spatiul si timpul ar fi absolute a durat 300 de ani. Teoria lui Einstein bazata pe postulatul care afirma ca „c” este viteza maxima in Univers va fi valabila 150 de ani. Pe baza acestui trend teoria lui Goe bazata pe ideea ca viteza luminii in vid e mai mica decat „c” va fi valabila timp de -5 ani (minus cinci ani, adica un timp negativ). 🙂 Ceea ce inseamna ca o va fi scrisa peste vreo 5 ani… de acum… inainte. Entropic vorbind. Sau, mai rau, ca in viitor vom putea calatori in trecut, in timp inapoi. Apoi. Ceea ce s-ar putea sa fie (tot) inevitabil cata vreme d-vastra (o constiinta) „nu puteti fi decat de acord” daca am retinut eu bine. 🙂

  7. Asterix said

    Eu cred ca sfera lui Goe este Sistemul Solar. Soarele incandescent in mijloc, iar omuletul de lut este Pamintul care se gindeste.

    • arcaluigoe said

      @Asterix – O varianta de studiu interesanta, plina de posibilitati si extra-posibilitati. Presupun ca sfera respectiva s-ar intinde pana la Centura Kuiper. Sau, de ce nu, pana la marginea Universului cunoscut. Ne-ar ajuta sa anticipam cazul particular al situatiei in care sfera lui Goe ar avea o raza infinita. 😯

      Inntre timp am putea sa ne gandim (simplificand) la cazul particular al Geodei pariziene. Daca ajungeti la Paris nu tatati La Geode. Poate oferi sugesti valoaroase in legatura cu Sfera lui Goe.

      la-geode

  8. coraliana said

    @Dl Goe

  9. dlnimeni said

    Nu pot sa tin doar pentru mine aceasta stire : „Titlul noului roman al lui Dan Brown va fi dezvăluit literă cu literă pe rețelele de socializare” ! Si ma gindesc la vremea in care scriitorul va publica un viitor roman, de 586 de pagini, tot litera cu litera pe retelele de socializare. Am putea incerca si noi pe bloguri!

    • Dl.Goe said

      La inceputurile telefoniei mobile in Romania, pe plaja de la Costinesti, o companie de telefonie (Connex parca) in colaborare cu una de bauturi alcoolice – Havana Club – incercau sa-si promoveze impreuna produsele, organizand un concurs cu premii. Priemiul cel mare era un telefon celular pe care unul singur dintre cei inscrisi in concurs il putea castiga. Pentru asta fiecare dintre voluntarii inscrisi in concurs primea provizoriu un telefon celular de la care trebuia sa-l sune pe presedintele juriului si sa solicite priemiul. Pentru asta fiecare voluntar era asistat de un reprezentant al Havana Club si unul Connex. Pentru fiecare pahar de Cuba Libre baut, concurentul primea o cifra a numarului de telefon (din cele 7) la care trebuia sa sune. Cel care reusea sa sune primul primea premiul. Se pare asadar ca nici in aceasta privinta Dan Brown nu-i tocmai original. Dar asta nu conteaza, nu-i asa?

  10. arcaluigoe said

    Update 2. – 22-12-2013

    Ar trebui spus ca experimentul mental propus si banal intitulat „Sfera lui Goe” este o alternativa profana a celui intitulat „Pisica lui Schrodinger”. Desigur ca cei care ar dori sa stabileasca vreo relatie de similaritate intre cele doua experimente mentale vor intelege ca in Sfera lui Goe, Goe joaca rolul pisicii iar Sfera joaca rolul lui Schrodinger. De aceea n-ar strica sa clarificam in doua vorbe ce-i cu acea pisica blestemata a lui Schrodinger, adica pana la urma ce-i cu acea mecanica cuantica care impruna cu cea relativista trag (fiecare din alta directie) de realitatea noastra cotidiana incercand sa o ajusteze si sa o acomodeze in patul realitatii lui Procust. Asadar care e pana la urma taina mecanicii zisa si cuantice? Si cum de reuseste ea sa imparta oamenii in doua categorii (?) : (a) cei care inteleg mecanica cuantica si (b) cei care n-o inteleg. In categoria (b) intrand desigur (b1) agnosticii, (b2) ateii si (b3) fariseii.  Stie cineva?

    • dlnimeni said

      Poate este, poate nu. De ce? Experimentul PS are un singur eveniment (aparitia particulei), iar aparitia particulei, urmata, teoretic de moartea pisicii, conduce la faptul ca nu mai asteptam nici o reactie daca prelungim experimentul in timp. Cu alte cuvinte, ca sistem, acesta nu mai este controlabil la particulele care se pot succede cite una pe ora. Pisica a murit de la prima particula. Experimentul SG are doua evenimente (aprinderea si stingerea luminii). Fizic, putem discuta de aparitia/ disparitia luminii, adica de energie, in dualitatea sa corpuscul/unda. Am putea denumi aceasta un eveniment cuantic. Cred ca am putea vorbi de functia de unda, de miscari de particule la scara atomica ( desi aceste miscari exista si in intuneric, intunericul nu este acelasi lucru cu vidul!), de probabilitati si statistica. In micro. Macrosistemic, prelungirea experimentului in timp inseamna repetarea celor doua situatii, ceea ce ne face sa intram in sistemele discrete in timp, neliniare, cu o functionare asemanatoare cu aceea a frigiderului. Nu mai moare nici o pisica si nici observatorul. In SG, la scara macrosistemica, putem discuta nu doar de cuantica, iar in cadrul sistemului discret, nu doar de controlabilitate ci si de stabilitate si hiperstabilitate (teoremele lui Popov).

      • Dl.Goe said

        Un tip zboara cu balonul admirand peisajul rural pe care-l survoleaza. La un moment dat isi da seama ca s-a ratacit si observand un om dedesubt coboara balonul sa-l intrebe unde se afla.

        -Nu te supara, am si eu nevoie de ajutorul tau. Trebuie sa ma intalnesc cu un prieten intr-o jumatate de ora si nu stiu unde sunt.

        -Cu placere: te afli la bordul unui balon, la 10m deasupra solului, coordonatele fiind 41 de grade latitudine
        nordica si 63 de grade longitudine estica

        -Cu singuranta esti inginer!

        -Ai dreptate, cum ti-ai dat seama?

        -Pai foarte simplu: toate datele pe care mi le-ai dat sunt corecte din punct de vedere tehnic, dar n-am nici cea mai mica idee ce sa fac cu informatiile primite, si sunt in continuare la fel de ratacit ca si inainte.

        -Tu cu siguranta esti manager!

        -Ai dreptate, de unde stii?

        -Pai e si mai simplu: Habar nu ai unde esti si nici unde te duci. Ai facut o promisiune pe care habar n-ai cum s-o tii, si mai mult, te bazezi pe mine sa-ti rezolv problema. Rezultatul este ca esti tot in situatia in care erai si inainte de a te intalni cu mine, numai ca acum este vina mea!

      • Dl.Goe said

        In cazul experimentului lui Schrodinger, asa dupa cum ne spune (si) poetul Serban Foarta, moartea pisicii este problematica, nu doar incerta, probabilistica, dar ambigua in dualismul ei potential, frizand daca nu absurdul macar o fractura a bunului simt comun. In acord cu interpretarea de la Copenhaga, cu care Einstein si Schrodinger au fost in dezacord, starea (de sanatate a) pisicii depinde de valoarea unei stari cuantice a unei particule, care stare este nedeterminata atata vreme cat este nu exista faptul observarii ei de catre un observator constient. In interpretarea de la Copenhaga starrea de nedeterminare este echivalenta cu faptul ca atat timp cat nu este observata, particula respectiva se afle (simultan; dar ce mai e simultaneitatea?) in toate starile posibile cu putinta si ca numai observarea constienta duce la colapsarea functiei de unda care conduce paticula intr-o stare anume, unica. Prin urmare atata vreme cat nu deschidem cutia, particula se afla in toate starile cu putinta simultan, ceea ce ar conduce la ideea ca pisica, care depinde strict si direct de starea particulei, este in acelasi timp in doua stari, vie si moarta. Deschiderea cutiei va conduce la colapsul (retroactiv ?!) al functiei de unda si vom avea (dupa cum ne va fi fost norocul) o pisica vie sau o pisica moarta. Cata vreme nu deschidem cutia, pisica e si vie si moarta (nu nici vie nici moarta) nu pentru ca n-am stii noi cum e, ci pentru ca, in absenta unui observator constient, lumea ar ramane o colectie integrala, finita, de posibilitati care co-exista, simultan.

  11. arcaluigoe said

    Update 3 // 23-12-2013

    Cred ca va imaginati ca despre peripetiile subiective (sentimentale) ale d-lui Goe in Sfera sa s-ar putea scrie (atentie diateza pasiva) romane de aventuri. Chiar si facand unele presupuneri constrangatoare necuantice, contingente cu cele propuse de catre nimeni altul decat dl.Nimeni, in acest blog despre Nimic, pe un topic care nu duce Nicaieri (ca sa vezi a dracului fatalitate), prin care dl.Goe (cel interior sferei sale) ar urma sa fie colapsat intr-o stare unica, a unui personaj aflat, la debutul experimentului, intr-o stare normala (cu o istorie normala, o copilarie normala, studii normale, cariera normala, familie normala, sanatate normala, perspective normale, toate in acord cu normele in vigoare) si tot ar ramane o bogatie de peripetii subiective (sentimentale) cu care s-ar confrunta dl.Goe (indiferent cine ar fi acesta, inclusiv daca ai fi chiar TU, da tu) pe durata experimenului clausrarii (in)voluntare in sfera lui Goe, pentru a se putea construi pe baza lor un roman de aventuri (in genul Aventurilor lui Tom Sawyer).

    Haide sa presupunem un caz particular, al unei sfere cu o raza de 3,14 metri, opaca, inchisa etans, bidirectional izolata/ecranata termic, fonic si electomagnetic (nu si gravitational ca nu se poate) si aflata in stare de imponderabilitate. Ce s-ar intampla cu un d.Goe scufundat brusc intr-o camera oarba si surda, in bezana deplina si tacere totala, la momentul „t minus 1” (momentul plutirii; momentul t-zero fiind acela ulterior in care intamplator dl.Goe ar calca pe bec, aprinzandu-l)? Ne-am afla in fata tipicului experiment al privarii de senzatii despre care se spune ca cei mai rezistenti nu-i pot face fata mai mult de 45 de minute. Dupa o vreme ti-ai putea auzi inima, plamâmii, intestinele, sangele curgandu-ti prin vene, pulsul… Un intreg univers de sunete. Probabil ca dl.Goe ar incerca sa vorbeasca (despre ce? Ca Iona?), sau chiar sa ţipe (nici ţipenie), sa se agite… Ar trai stari. Ganduri. Spaime. Ar incepe sa halucineze, sa aiba vedenii prin bezana. Sa auda sunete inexistente. Ma rog, tot felul de chestii pe care un romancier talentat le-ar putea pune cap la cap pentru a scrie un roman de aventuri (in genul Aventurilor lui Tom Sawyer).

    Bine, acuma veti spune ca asta n-are a face cu problema initiala care cerea descrierea cu lux de amanunte a ceea ce se intampla in interiorul incintei sferice intre momentul t-zero si momentul t-doi (ulterior momentului t-unu) sub aspect optic. Optic. Si totusi are. Veti vedea ca are. Se va releva. Apoi, deodata (dupa „n” minute) s-ar aprinde un bec (becul) si s-ar face lumina… In sfera… la momentul t-zero si… Si? (va urma)

    • Stely said

      Curaj ! ” Zarurile au fost aruncate ” 🙂

      • arcaluigoe said

        Curaj? 🙄 Bon courage! Noroc bun! Nu ne trebuie curaj pentru ca nu are de ce sa ne fie frica. Cat timp nu ne vede nimeni suntem si vii si morti, si orice altceva. Credeti ca ne „observa” cineva? Va spun io ca nu e nimeni. Daca vreti stau eu de 6. Sase-sase, poarta-n casa. Ca sa una, alta… Am ochean.

        Va propun sa fiti d-voastra prima care vine cu descrierea cu lux de amanaunt a episodului in debutul caruia care se aprinde becul in sfera… cu raza de 3,14… metri

  12. Maria said

    • Dl.Goe said

      Macabra viziune asupra lumii, chit ca se incheie cu happy-end. As propune ca alternativa o scena similara dintr-un film excelent – Disparitia (The Vanishing) chiar si in versiunea americana (pentru ca-mi place la nebuie Jeff Bridges) – Vezi de la 1:35 incolo…

      • Stely said

        Uff !!! Acum nu mai pot sa mai dorm !!! Ma gindesc la ” sarmanul” Dl Goe … Ce-o fi facind cu zarurile acelea ? Macar sa se joace cu ele ,caci sigur stie cum … Dar o fi adevarat ca ” aruncarea unui „zar” cuantic nu are antecedent; adică nu are o cauză cunoscută. „?

        • Stely said

          Hmm … e clar ,deja vad stele verzi 🙂 „nu mai pot sa …dorm „

        • Dl.Goe said

          @Stely – Eu v-am invitat sa fiti prima care creioneaza Interpretarea de la Arca lui Goe, dar ati declinat discret cererea mea si uite asa v-a luat-o Maria inainte, orientand discutia intr-o directie cam infundata…

  13. Dl.Goe said

    Mircea Flonta – Ce este interpretarea unei teorii fizice?

    Miercuri, 28 noiembrie 2012, a avut loc în Amfiteatrul Titu Maiorescu al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti conferința Ce este interpretarea unei teorii fizice?, susținută de prof. dr. Mircea Flonta, cadru didactic al Facultăţii de Filosofie.

    În cadrul acestui eveniment, profesorul Mircea Flonta, a abordat un aspect al relaţiei dintre gândirea filosofică şi creaţia ştiinţifică, anume relaţia internă dintre reflecţia filosofică şi gândirea teoretică în fizică, în cadrul interpretării unei teorii fizice fundamentale. Astfel, întrebarea care apare în această situaţie este dacă fizica teoretică modernă este dependentă sau nu de reflecţia filosofică.

    Introducând conceptul de interpretare a unei teorii a fizicii moderne, profesorul Flonta argumentează că, pentru o lungă perioadă de timp, această problemă nu a existat, deoarece se considera că noţiunile şi legile formulate de teoriile fizice descriu anumite caracteristici relaţionale, structurale ale universului natural, iar concepte precum particule, masa, forţa, timp etc. au corespondențe în limbajul comun. Schimbarea a venit începând cu secolul XX, odată cu apariţia unor teorii fizice precum teoria relativităţii.

    Pentru a ilustra modul cum se profilează distincţia între modelele matematice ale teoriilor fizice şi răspunsul la întrebarea ce anume descriu ecuaţiile fundamentale ale teoriei despre lumea fizică, profesorul Mircea Flonta se opreşte asupra a două teorii, elaborate în primul deceniu al secolului XX: teoria electronului (legată de numele fizicianului a lui H.A. Lorentz şi a matematicianului şi fizianului Henri Poincaré) şi teoria relativităţii (legată de numele lui Albert Einstein).

    Aceste două teorii încearcă să dea răspunsuri cu privire la întrebări care se ridicau în epocă referitoare la noi descoperiri exprimentale şi care nu puteau fi explicate prin teoriile existente. Deşi ambele teorii aveau formalisme matematice echivalente şi explicau aceleaşi fapte experimentale, ele erau considerate teorii diferite deoarece ecuaţiile lor au fost asociate cu interpretări esenţial diferite. Explicaţia dată de profesorul Flonta acestei situaţii este că autorii acestor teorii au considerat imaginea fizică a lumii drept o componentă esenţială a teoriei fizice, rezultând astfel două construcţii ce ofereau imagini diferite ale lumii şi erau deci apreciate drept teorii fizice diferite.

    Pentru a oferi o imagine contrastantă cu această situaţie, Mircea Flonta introduce în discuție teoria mecanicii cuantice, formulată în deceniul al treilea al secolului XX, ce a a generat de asemenea divergenţe în interpretarea acesteia. Analizând natura acestor divergenţe, profesorul Flonta aminteşte despre Einstein, al cărui argument era că mecanica cuantică este o teorie „corectă, dar incompletă” şi ea nu oferă înțelegere, așa cum o fac teoriile fizice clasice. De cealaltă parte, susţinătorii interpretării de la Copenhaga, considerau că mecanica cuantică oferă înțelegere, însă de un alt tip, diferit de teoriile clasice.

    Concluzionând, profesorul Mircea Flonta revine la întrebarea dacă există acea relaţie internă între reflecţia filosofică şi gândirea ştiinţifică, şi argumentează că, cel care crede că cercetătorul trebuie să ofere o înţelegere unei teorii fizice precum mecanica cuantică afirmă existenţa unei asemenea relaţii, iar cel care susţine ca o asemenea înţelegere nu este importantă, contestă existenţa unei asemenea relaţii de pe pozitia unei abordări pragmatice.

    Conferinţa s-a încheiat în aplauzele publicului, care a avut de asemenea ocazia să adreseze o serie de întrebări pertinente profesorului Mircea Flonta.

    Articol realizat de Nicoleta Petrucă, intern al Biroului de Relații Publice

  14. INTJ said

    as avea o intrebare: ajuta (la ceva) intrebarile retorice?

  15. Stely said

    @INTJ ,
    As avea si eu o intrebare : dumneavoatra ce credeti ?

  16. Dl.Goe said

    Odata o studenta mi-a zis: „Dom’ Profesor as avea o intrebare. Pot sa v-o pun?”. I-am spus: „Nu. Pentru ca sunt insurat”.

    • INTJ said

      eu n-am talentul dvs. si prin urmare voi fi mai direct: mi-a placut mult imaginea aleasa de dvs.

      • arcaluigoe said

        De data asta n-a fost o imagine aleasa. Am compus-o. O compozitie originala. Mai ramane s-o incarc cu semnificatie si extra-semnificatie si capodopera e gata. Am potcoava. Inca trei potcoave si un cal si ma pot inscrrie la concursul de echitatie. Unde as putea castiga medalia de aur si simpatia publicului. Faptul ca d-voastra va place imaginea aleasa, asa dupa cum i-a placut (aproape mut) si d-nei Gabriela Savitsky, inca inainte de fi decorata cu semnificatii este un semn (as zice) bun.

        • INTJ said

          o compunere (originala) nu e „din nastere” (deja) plina de semnificatii? eu credeam c-ar fi … iar daca totusi e, nu-i destul pentru un „imi place”?

        • Dl.Goe said

          @INTJ – Gratzie insistentelor noastre puse in comun suntem pe cale sa evidentiem un mic exemplu de ambi/guitate artistica, vizavi de ilustrarea grafica (per se) a Sferei lui Goe. Pe de o parte am avut parte de insistenta d-voastra de a mentiona si sublinia ca in intalnirea optica cu desenul postat s-a intamplat (in interiorul d-voastra) nasterea unor mici emotii vizuale (v-a placut pur si simplu desenul, atata cat era, fara alte consideratii colaterale), emotii care este posibil sa fi fost de de natura artistica, pe care d-voastra le-ati pus pe seama unor semnificatii oarecare, prezente in desen si cu care s-a intamplat sa fiti (cumva) compatibil, rezonant. Pe de alta parte am avut parte de excesul de falsa modestie al d-lui Goe (…) si de insistenta de a sublinia ca desenul respectiv nu-i autonom ci doar o mica piesa dintr-o „creatie” mai mare, de cu totul alta natura decat a artelor plastice. Mare greseala. Va marturisesc ca desi nicio clipa n-am fost focalizat pe crearea unei creatii grafice care sa poata emotiona de una singura sau sa poata transmite ceva de una singura, de indata ce a fost gata, a reusit sa ma incante (vizual) suficient de mult incat sa devina, pentru o vreme, singurul continut al articolului intitulat „Sfera lui Goe”. Mi se pare deja evident ca orice alte adaugiri intamplate sau planuite sunt spre scadere, nu spre crestere. Oricea as (mai) face va fi spre rau vizavi de potentialul artistic al banalului meu desen menit sa ilustreze un experiment mental, menit sa ilustreze o interpretare profana a Interpretarii de la Copenhaga a naturii cuantice a Universului infinit si inedit… etc. Dar (vai) incercarea aceasta poate esua lamentabil, bine merci. Este extrem de pretentioasa in context si probabilitatea de a reusi este infima. Si atunci intervine dilema. Oare merita sa dau vrabia din mana pe cioara de pe gard. Si mie mi-a placut desenul (creat intr-un moment de neatentie). Nu sunt sigur daca mi-a placut intr-un fel consistent cu felul in care v-a placut d-voastra, sau Gabrielei Savitsky, ori Coralianei… dar mi-a placut. Nu sunt sigur ca felul in care voi reusi sa „explic” perceptia profana acceptabila asupra naturii (zise) cuantice a realitatii imi va placea la fel de mult, ori ca altora le va placea… Dar, ma rog, nu asta e problema (voi deschide, am deschis deja, alt topic)… Problema este „ce este arta?” Poate fi arta o creatie capabila sa produca (spectatorilor) emotii straine, emotii de alta natura decat a celor care l-au animat in mod constient pe creator in timpul creatiei?

          Conform „Interpretarii de la Sosea” asupra artei, despre „insemnele” care pot denota arta, artistul trebuie sa fie (spre deosebire de sarlatanul artistic) nitelus egoist si autist, sa fie ocupat exclusiv cu traducerea etericelor sale emotiilor in forme perceptibile senzorial, aceasta fiind o contitie necesara a conditiei de artist (desigur nu si suficienta, altminteri am putea crede ca ne aflam intr-un Univers populat exclusv cu artisti). Apoi artistul trebuie sa fie dintru-inceput un neinteles in incifrarea sa. Pe urma ar trebui ca prin efort sa poata fi descifrat (macar partial) de catre un numar oarecare (dar semnificativ) de spectatori (compatibili) capabili sa refaca (intelegand) drumul in sens invers, retraind la capatul drumului niste emotii similare, din aceeasi sfera cu cele originale ale artistului. Cu toate ca schita grafica „Sfera lui Goe” intra punctual in conflicte cu acest conrext restrictv al „Interpretarii de la Sosea” asupra artei, tot nu e clar daca „desenul ilustrativ al Sferei lui Goe” este sau nu este un „obiect de arta” si daca efortul d-lui Goe de a-l incropi este sau nu este un „gest artistic”. Probabil ca mai trebuie lucrat la definitia artei. Asadar, ce este arta?

    • Radu Humor said

      Odată un student a întrebat ….şi profesoara a răspuns că-i măritată !
      Dar nu mă mai miră nimic în ce vă priveşte.
      Ai ajuns să te învârţi (ca un coi într-o căldare) într-o sferă redusă de subiecte, practicând o onanie specifică
      celor săriţi de pe fix, tocmai din cauza ei ( aici nu a labei, ci a babei- Stely) !
      Şi nici nu-i de mirare ! Nici măcar pentru cei care mai dau pe aici doar ca să se amuze de idioţeniile voastre savante !
      Mărturisesc totuşi că apreciez încercările tale de a ieşi de sub apăsarea sufocantă a imbecilităţii Mata Halei scăpată de sub control. Chiar psihiatric 🙄
      Îmi închipui ce porţii de râs consumă Abălaru, fără să-l coste nimic 😆
      Şi tu care credeai că i-ai suflat-o 😆

      P.S. Tot respectul pentru CMM, care s-a dovedit până la urmă o Doamnă !
      Ceea ce de partea cealaltă s-a dovedit că nu se poate 🙄

    • Trivia said

      ce mha goe esti si tu profesor ?

      • Dl.Goe said

        Oooo, nu nici vorba. Nici nu sunt insurat. Dar asa credea persoana aceea despre care am presupus ca ar fi studenta.

        P.S. Daca prin absurd as fi profesor mi-as permite oare sa (men)tzin Arcå? Probabil ca nu.

  17. […] a lui 3 si 14, adică a numărului π. O constanta universala esențială, definitorie pentru Sfera lui Goe (despre care cei cu memorie își amintesc că are o rază egală în valoare absoluta – […]

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: