(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Aiurea in tramvai. 4 x 4.

Posted by Arca lui Goe pe Martie 9, 2013

Eeeee, inainte vreme povestile erau povesti. Fie ca li se spunea basme, snoave, legende ori chiar istorii cand aplecai urechea la un vorbele vreunui povestitor in tramvaiul 16 stiai ca nu vei fi in pierdere. Te alegeai cu ceva. Acuma din 10 povesti abia daca mai gasesti una cu tâlc, restul fiind bancuri, fel de fel… Cica unu care renuntase sa mai circule cu tramvaiul 16 isi luase un ditamai „gipan” pe care scria 4 x 4. Unul mai glumet din fire s-a apucat sa i-l scrijeleasca adaugand cu un cui ” = 16 . Omul cu „gipanul” s-a facut foc si para vazandu-si masina zgariata. S-a dus la service si a reparat zgarietura din vopsea. Problema era ca glumetul era si insistent asa ca a doua zi a zgâriat iar ” = 16 „. Dupa cateva episoade din astea omul cu „gipan” i-a cerut artistului de la service sa-i scrie frumos cu vopsea 4 x 4 = 16 ca sa-l calmeze pe nebun. A doua zi sub formula respectiva a gasit scrijelit cu cuiul: Corect!

Imi luasem gândul ca as putea sa mai prind ceva notabil pe ziua respectiva, consolandu-ma cu ideea ca macar acuma Tramvaiul 16 circula pe strada mea asa incat  n-o sa mai fiu fortat sa ma urc aiurea-n tramvai, doar pentru povesti. O sa ma duc la serviciu, la piata, in vizite cu tramvaiul 16. Daca aud si vreo poveste bine (e bonus), daca nu, nu. Totusi chiar cu o statie inainte de a ajunge acasa o doamna eleganta a inceput sa-i spuna o poveste unui nepotzel, de profesie ziarist, o poveste care mi s-a parut demna de interes, asa ca n-am mai coborat ci am continuat inca vreo 5 statii…

Iulia Guéritée: Am rendez-vous  la intrarea palatului din Jardin de Luxembourg, cu d’Artagnan. Nu e o glumă; dimpotrivă, la intrarea în palatul Senatului francez mă aşteaptă asistenta lui Aymeri de Montesquiou-Fezensac d’Artagnan. Urmaşul celebrului muschetar, primarul localităţii Marsan (sudul Franţei, 427 de locuitori), în vârstă de 70 de ani, este cel care a reuşit în primăvara acestui an să dovedească încă o dată că Alexandre Dumas a minţit oareşcum. „Sunt bastarzi ai imaginaţiei mele… nici Athos, Porthos, nici Aramis nu au existat niciodată„, avea să scrie celebrul scriitor francez, atunci când i se ceruse adevărul asupra identitaţii celor trei (patru) muschetari. Personaje pe care le-a împrumutat, de fapt, din memoriile jurnalistului şi pamfletarului Courtilz de Sandras.

Din mai 2012, senatorul Montesquiou are dreptul să poarte numele eroului lui Alexandre Dumas (e descendent al vărului primar al lui d’Artagnan, Pierre de Montesquiou-Fezensac, conte d’Artagnan), iar această recunoaştere este pentru căpitanul Companiei de muschetari din Armagnac un lucru firesc. „Nu vi se pare că şi semăn, fizic, cu d’Artagnan?”, mă întreabă, şăgalnic, senatorul care n-a pierdut nimic din farmecul predecesorului său. Ochi jucăuşi, privire directă şi vag zeflemitoare, dar semeaţă şi fără jenă. Nu mai are pletele din tinereţe, dar demersul şi alura i-au rămas. „V-aş arăta, dacă aţi fi la Marsan, sabia lui Treville… Ştiţi că e la mine?” În spatele fotoliului său se află un portret al lui d’Artagnan. (continuarea)

La intoarcere mi-am zis ca ori ce ar fi o sa cobor ca sa ma duca acasa, chiar si de-ar incepe cineva sa insire o poveste mai tare decat cea despre Hamlet, nefericitul print al interpretarii de la Copenhaga. Am avut noroc de-o poveste scurta si draguta spusa de o tanti si incheiata taman la tzanc:

A fost odată un iepuraș care a dorit să fugă de-acasă. Așa că, i-a spus mamei: „Fug de-acasă!”
„Dacă fugi” zise mama, „Voi veni după tine. Pentru că tu ești iepurașul meu.”

„Dacă vii după mine,” zise iepurașul, „o să devin un pește într-un râu și voi înota departe de tine.”
„Dacă vei deveni un pește într-un râu”, zise mama, „Eu voi deveni un pescar și te voi pescui.”

„Dacă te vei face pescar,” zise iepurașul, „mă voi transforma într-o piatră, sus pe munte, departe de tine.”
„Dacă vei deveni o piatră sus pe munte”, zise mama, „atunci eu voi deveni un cățărător și voi urca până la tine.”

„Dacă te vei face cățărător,” zise iepurașul, „atunci mă voi transforma într-un ghiocel într-o grădină ascunsă.”
„Dacă vei deveni un ghiocel într-o grădină ascunsă,” zise mama, „atunci eu voi deveni un grădinar. Și te voi găsi.”

„Dacă te vei faci grădinar,” zise iepurașul, „atunci eu mă transforma într-o pasăre și voi zbura departe de tine.”
„Dacă vei deveni o pasăre,” zise mama, „atunci voi deveni un copac unde să îți poți face cuib.”

„Dacă vei deveni copac,” zise iepurașul, „atunci mă voi transforma într-o corabie și voi naviga departe de tine.”
„Dacă te vei face corabie și vei pleca departe de mine,” zise mama, „atunci eu voi deveni vânt și te voi sulfa încotro vreau eu să mergi.”

„Dacă te vei face vânt,” zise iepurașul, „atunci eu ma voi transforma într-un băiețel și voi fugi într-o casă.”
„Dacă te vei face băiețel,” zise mama, „atunci eu voi deveni mamă și te voi prinde și te voi îmbrățișa.”

“Ei, culmea,” zise iepurașul, „atunci mai bine să rămân unde sunt și să fiu iepurașul tău.”
Și așa a făcut.
„Poftim un morcov,” zise mama. –  de Margaret Wise Brown in talmacirea lui Cristian – Ovidiu Lucaci

44 răspunsuri to “Aiurea in tramvai. 4 x 4.”

  1. Dl.Goe said

    Se pare ca tramvaiul 16 nu detine monopolul povestilor cu tâlcuri aiurea. Pe firul povestilor in care din ce in ce mai batranul Robert de Niro isi imparte gloria cu m/ucenici mai tineri, din ce in ce mai tineri, trecand prin seria celor cu de acum ne-mai-tanarul Edward Norton si ajungand in preajma bipolaritatii din Silver linings playbook, tanarul Bradley Cooper recidiveaza intr-o poveste captivanta cu tâlcuri multiple si cu o morala cam imorala. Ti-o recomand si tie prea-cinstite:

  2. mihai rogobete said

    Moscova, februarie 1980, ora 3 noaptea, minus 40 de grade, coadă la carne, vreo trei sute de oameni. Pe la 5, apare măcelarul, care le zice:
    – N-o să vină multă. Am primit indicaţii de la Centrală să nu dau la evrei.
    Fără să protesteze, vreo patruzeci de oameni se desprind din coadă şi pleacă prin viscol.
    Pe la 7.30, măcelarul iese şi zice:
    – M-au sunat de la Comitetul municipal. O să fie puţină rău. Cică să nu dau la ăi care nu-s membri de partid.
    … Peste o sută de oameni se retrag tăcuţi.
    La 11, măcelarul iese iar:
    – Am primit un telefon de la Kremlin. Vine doar un pic de carne. N-o să vând decât la foştii ilegalişti.
    Pleacă simplii membri de partid, rămân doar vreo duzină de indivizi, îngheţaţi bocnă.
    Atunci, măcelarul le spune:
    – Dumneavoastră o să înţelegeţi: nu e carne deloc. Puteţi să plecaţi.
    Ceea ce şi fac, abia mişcându-se. Nişte bătrâni ilegalişti n-o să protesteze! Totuşi, unul îi spune altuia, clănţănind:
    – Nu ştiu de ce, dar am senzaţia ca evreii sunt avantajaţi!

    • Dl.Goe said

      Asociatia barbatilor de varsta a III-a,
      dupa lungi dezbateri pe tema „DRAGOSTEA”, a decis :
      DRAGOSTE CU SULA, NU SE POATE !

      – Dragule, ce sa-mi cumpar ca atunci cand voi aparea pe plaja sa intoarca toti
      capul dupa mine?
      – Schiuri.

      Din curiozitățile lumii: știai ca ardelenii se reflectă în oglindă cu o întârziere
      de 5 minute?

      Daca ti-ai gasit femeia visurilor tale, ia-ti adio de la celelalte vise.

      Pana nu conduci tu singur masina, n-o sa inveti niciodata sa injuri corect.

      Nu dati banii pe prostii, curve si benzinarii!

      Culmea casniciei: La a treia nevasta, sa ai aceeasi amanta.

      Bentley : Am folosit scrumiera azi, doresc sa o inlocuiesc.
      Lamborghini : Problema grava, apare un suierat de vant la 320km/h
      Toyota : Voua va merge masina cu baterii AA sau AAA?
      Ferrari : Am traversat o cale ferata, pagube sub masina de 20.000$.
      VW : Am facut pana, mai aveam motorina, dar s-a terminat uleiul.
      Smart : O idioata cu un Jeep a trecut azi peste masina mea
      Jeep : Mi s-a blocat un smart intre motor si scut (poze)
      Ford : Stie cineva un mecanic bun?
      Renault: Mai am o luna tratament psihiatric, incep sa ma obisnuiesc cu greierii.
      Cadillac : La voi in garaj aveti loc sa deschideti usile?
      Honda : Am furat cheile de la masina bunicului, cum o pornesc?
      Audi : Cat de mult pot sa-mi iubesc masina!
      Mercedes : De unde oglinzi mai ieftine?
      Porsche : Si eu am probleme cu ceafa de la acceleratie.
      Fiat : Hei, nu mai e nimeni pe aici?
      Hummer : Caut service mai apropiat de 10km, ca ma costa 1mil drumul.
      Citroen : Mi s-au defectat comenzile vocale si bordul holograma.
      BMW : Am scos toba si tot nu reusesc sa trezesc tot cartierul.
      McLaren : Un penibil cu un F16 a sugerat sa ne intrecem.
      Skoda : Am mai gasit o piesa identica cu Audi la motor.
      Subaru : Cumpar cauciucuri.
      Land Rover : Intalnire auto maine pe Himalaya.
      Volvo : Petitie pentru noile teste NCAP cu 10 stele.
      Dacia : Am schimbat totul si tot nu porneste!

      Deviza anestezistului roman: Un pacient bine fixat nu necesita anestezie.

      Pacientul: – Domnule doctor, ce aveti pentru Parkinson?
      Doctorul: – Tot respectul meu!

      I: Unde se afla punctul G la femei?
      R: In urma ultimelor cercetari, s-a descoperit ca este situat la sfarsitul cuvantului “shopping“

      Nevasta-mea mi-a spus ca, atunci cand dorm, ii las impresia c-o ignor!

      – Daca-mi mai zici ca sunt grasa, te voi parasi!
      – Dar, draga, gandeste-te la copilul nostru!
      – Care copil?!
      – Pai, nu esti insarcinata?

      I: Ce fac barbatii insurati?
      R: Regreta.

      – Mamico, vaca zice muuu sau nuuu?
      – Eh, depinde de bou…

      Culmea optimismului: sa-ti astepti sotia in fata supermarketului cu motorul pornit.

      • dlnimeni said

        Bune glume. Glume insa. Altfel, un nou premiu in UK pentru Dacia Duster: http://www.autoexpress.co.uk/dacia/duster/62926/dacia-duster-named-carbuyer-car-year

        • Dl.Goe said

          Pai asa se intampla, oamenii glumesc despre lucrurile in legatura cu care nu-si permit sa fie seriosi. Buna Dacia dar nici Tramvaiul 16 nu e rau. Mai poti auzi o poveste, un banc…

          – Cum arată diavolul?
          – Câteodată atât de bine, încât îl ceri de nevastă.

          Matrimoniale: Doresc sa fac cunostinta cu 3-4 barbati pentru relatii serioase!

          Cum se justifică un preot:
          “Să nu te simţi niciodată aiurea dacă te zgâieşti la sânii unei tipe care poartă un maieu când plouă. Ploaia e de la Dumnezeu”

          – V-aş recomanda, pe cât posibil, o viaţă sexuală regulată. Sunteţi căsătorită sau aveţi un prieten?
          – Şi soţ, şi prieten, domnule doctor, dar se cam lasă unul pe altul!

          Întrebare la ora de istorie:
          – Cine l-a bătut prima dată pe Ştefan cel Mare?
          – Mă-sa.

          Oamenii de ştiinţă britanici au stabilit ca iepuroaicele niciodată nu apucă să spună că le doare capul!

          Nu vreau să par nepoliticos, dar aş face sex cu tine.
          Nu vreau să par curvă, dar sunt de acord!

          De ziua prietenei mele, i-am cumpărat o sticlă mare de şampanie, pe care însă, până la urmă am băut-o eu aproape pe toată.
          De ziua mea, ea mi-a dăruit un vibrator. Ce răzbunatoare…

          Sexul surpriză este cea mai placuta metodă de trezire. Asta dacă nu eşti în puşcărie…

          Un tip intră cu soţia într-un bar, o aşează pe ea la o masă şi merge să cumpere ceva de
          băut. În timpul ăsta o prostituată se apropie de soţia lui şi-i şopteşte la ureche:
          – Ăstuia să-i ceri banii înainte să faci sex cu el, are obiceiul să nu plătească…

          Ileana vine acasa de la policlinică:
          – Gheorghe, ştii, ceea ce timp de 30 de ani am crezut că e orgasm, în realitate este astm bronşic!

          Doi marinari discută:
          – Când cobor pe uscat, în două minute am două femei pe braţe!
          – Nu te cred. Nu există tatuaj aşa rapid!

          Dacă mărimea nu contează, de ce nimeni nu a văzut vibratoare cu lungimea de 7 cm?

          Am găsit azi un flyer în cutia poştală: “Dacă eşti alcoolic sună la numărul ăsta…”
          Aşa că am sunat, era un bar deschis non stop…

          Anunţ de la primărie: “Bărbaţii cu păr pe piept nu vor primi iarna
          aceasta subvenţii pentru încălzire”.

          Ştiaţi că fraza “vino la mine să ne uităm la un film” determină fetele să se epileze?

          Status pe Facebook:
          Nu vreau să scriu că soţul este plecat în deplasare. Altfel vor veni violatorii pe Calea Victorie nr. 43, a treia uşă, la parter!

          O doamnă merge la psiholog. Acesta îi spune:
          – Saptamâna viitoare vom lucra cu inconştientul.
          Ea-i raspunde :
          – Nu cred că soţul meu o sa vrea sa vină…

          Dupa ultimele evenimente din Dambovita,cu ursii care au atacat oameni, postul de televiziune Animal Planet a hotarat sa introduca Stirile de la ora 5

          Doi amici:
          – Am auzit că te-ai însurat, De ce?
          – Nu mai voiam să umblu pe la alte femei.
          – Şi acum?
          – Acum vreau!

          Domnisoara, va privesc si nu am cuvinte… -Dar bani ai?

          Alcoolul ucide celulele nervoase. Raman doar cele linistite…

          Dacă simţi că soarta îţi pregăteşte un şut în fund, nu încerca să te întorci, lovitura este mult mai dureroasă!

          Fluierul piciorului este un dispozitiv de găsire a mobilei pe întuneric.

          Într-o zi un bătrân a luat un coș și s-a dus să culeagă niște fructe din livada de lângă lac.
          Când a ajuns acolo a observat niște fetișcane care se scăldau.
          Fetele când l-au văzut au intrat repede în apă până la gât și au strigat la el: „Nu ieșim din apă până nu pleci boșorog pervers!”
          „Stați liniștite” zice bătrânul „nu sunt aici ca să vă văd dezbrăcate. Am venit doar să dau de mâncare la crocodil.”

  3. Dl.Goe said

    Repetabila povara, drumul catre esentializare, sau poate doar un simplu fapt divers. Cine stie. Conul Dorin (vechiul con Dorin) serbeaza ziua de 8 Martie, dupa canoanele de alta data.La indigo. Privindu-i articolele de 8 Martie – Ziua Internationala a Femei/i/lor, de anul trecut – 2012 si de anul acesta – 2013 nu se poate sa nu avem un tulburator sentiment de deja viu. Aceeasi poza, acelasi prim comentariu la misto al aceluiasi neamt tzigan, aceeleasi replici date neamtului de catre Dorin Tudoran si Florin Cormoran. Trebuie sa fie vorba despre inexorabilitatea Certocratiei vesele. Probabil ca lucrurile se vor repeta identic la anul si la multi ani. Sanatate sa fie ca doamne se aduna.

    • Maria said

      Sunt femeie, deci am dreptul, la o adică, să fiu misogină în timpul liber. Dacă bărbaţii discriminează femeile, sunt ticăloşi, dar noi avem dreptul să fim nemiloase cu sexul cât p-aci frumos.

      Săptămâna trecută, scriam că ne-am cam pierdut dreptul de a primi mărţişoare, fiindcă nu mai dăm doi bani pe ele (dau bărbaţii ceva mai mult de doi bani). În sfânta zi de 8 martie, aşteptam cadouri, deşi până mai ieri necheza toată lumea că e o sărbătoare comunistă şi că mai dă-o dracului.

      Dracul a fost recunoscător, că el în speţă e băiat bun, doar că are gură rea. A luat-o, a şters-o de praf şi-a renovat-o. Şi, ca orice agent sentimentalo-imobiliar, încearcă să ne-o vândă la suprapreţ. Femeile aşteaptă, de 8 martie, pupici pe năsuc şi parfumuri cu pampon. Pe vremea când primeam cadouri de la soţul aferent numai şi numai în această zi festivă, eram tembel de fericite. Între timp, de când am traficat multe alte sărbători (vezi Sfântul Valentin), ni se pare că totul ni se cuvine, cu atât mai mult bucheţoiul de flori de 8 martie.

      Femeia deşteaptă e suspect de proastă. Credem că, dacă bărbaţii noştri vin acasă cu un cadou cumpărat din goana adulterului, s-au răzgândit şi s-au hotărât să ne iubească din nou. Mda, mi-aduc aminte că un fost iubit mi-a adus de 8 martie o brichetă scumpă, iar eu n-am fumat niciodată. Mă adora, era nebun după mine. Evident, ca o doamnă Columbo ce sunt, am descoperit că primise şi el bricheta de la o firmă entuziastă, care (aţi ghicit) dădea brichete promoţionale în dar. Şi pentru că nici el, nici nevastă-sa nu fumau (am uitat să vă spun că era însurat bocnă), bricheta a ajuns la mine. O am şi azi, dacă n-o fi murit, vorba epilogului din basmele româneşti.

      De când sunt pe Facebook, constat că femeile îşi spun ”La mulţi ani”-uri între ele. Ne mai urează şi bărbaţii câte-un coş cu păpădii (foto şmanglit de pe Internet), la modul colectiv. Dar în esenţă, femeile au grijă unele de altele, se ghiocelesc de zor, îşi aduc aminte una alteia că viaţa merită trăită, fac schimb de citate din Confucius şi decid a mia oară că bărbaţii sunt din ce în ce mai imparicopitaţi.

      Sunt om şi nimic din ceea ce e femeiesc nu mi-e străin. Aştept sărbătorile ca să am ce bârfi cândva în cartea mea de memorii. Am s-o scriu atunci când voi afla că am o boală incurabilă. Dacă mor brusc de infarct, îmi cer scuze. Am trăit, de 8 martie, şi lucruri bune (când bărbaţii mi-au dăruit câte-un pix superb, în care probabil îi durea foarte tare), şi lucruri proaste, când bărbaţii mi-au dăruit sinceritatea lor, nu mi-ar mai fi dăruit-o. Ceva de genul ”sunt însurat şi-am uitat să-ţi spun”, nu mai ţin minte exact.

      • Mitzaa Biciclista said

        Era să cad de pe scaunul de la birou spre hazul colegilor! Căci citind cele scrise aproape cu sufletul la gură, încântată de stilul fluent și amețită de nervul ce răzbate din penița sigură pe greutatea cuvintelor bine legate, am rămas ca la dentist și mă pregăteam să scriu un ditamai comentariu admirativ și de apreciere maximă în care să vă ridic osanale eterne. Fiindcă, Maria dragă, obișnuită să văd cum vă exprimați doar prin exemple muzicale adunate de pe Youtube ori prin poeziile scrise de diferiți poeți clasici, nu mică mi-a fost mirarea să văd că poate doar modestia și vreo timiditate iremediabilă vă oprește de la publicarea unor asemenea articole demne de a fi citite și de cei mai profani.
        Era să sar în sus strigând cu emfază:”Chapeau bas, Marie!” Dar nu. Elanul mi-a fost curmat brusc, precum viața unui porumbel luat la țintă de praștia unui nichiperce. Articolul este scris de d-na Simona Catrina și publicat în Adevărul.
        Mor de necaz! Și aș putea să jur că, probabil, și domnia voastră se numără printre cei care îl acuză pe Victor Ponta de copy-paste.

        • Valentin said

          La asa premier asa popor 😉

        • Dl.Goe said

          Doamna Mitza – In sfarsit v-ati gasit justificarea potrivita pentru faptul ca nu-l blamati pe dl.Victor pentru plagiat si ca nici nu va rusinati pentru asta. Campania d-voastra de deconspirare a surselor d-nei Maria este de-a dreptul neverosimila, ca sa zic asa. Mi le amintiti cumva pe Agata Cristea si pe Rodica Ojog-Brasoveanu. Dar de ce nu ati adaugat link-ul catre articolul din Adevarul? Si, sunteti sigura ca Maria nu-i chiar Simona Catrina? Si, ziceti ca v-a placut textul? Probabil ca daca nu-l „plagia” Maria n-ati fi avut parte de el. Asa ati avut parte de incantare, de revelatie, de etalarea formidabilei perspicacitati, plus satisfactia demascarii. Doamna Mizta presupun ca d-na Maria jubileaza. Cred ca este exact reactia pe care o astepta, in special de la d-voastra care nu sunteti la prima „abatere”. Imi amintesc ca mereu ati fost la datorie precizand cuminte de unde citeaza Maria. M-a amuzat teribil odata remarcand ati precizat ritoasa, ca sa nu creada cineva altceva, ca autorul versurilor citate fara ghilimele de catre nefercita Maria, eate, vai, Mihai Eminescu. Presupun ca ati gugålit, ca si acuma, ca sa va aflati de la cine fura „scriitoare” Maria. Acuma sper sa nu va demobilizeze reactia mea in fata ridicolului intr-atat incat sa abandonati sarcina auto-asumata. Este foarte, foarte, util sa subliniem apasat, insistent, orice plagiat acolo unde se intampla pana cand impostorul este pedepsit si deposedat de avantajele necuvenite obtinute prin nefolosirea ghilimelelor, intr-o lume dotata ci Google si detectivi perspicace.

          P.S. Sunt ultra incantat sa aflau ca cititi Arca lui Goe chiar si de la birou, in timpul serviciului. 😉

        • Dl.Goe said

          @Valentin – Va referiti la d-na Maria sau la d-na Mitza?

        • Ei, dle Goe, hai să nu spuneţi acum că sunteţi dezamăgit de faptul că, uite până şi Mitzaa! aplică una din metodele d-lui Băsescu. Pfoai, şi eu care puteam să mă jur (dar nu mai spun pe ce) că veţi fi bucuros fiindcă urmez, fie şi momentan, căile preaiubitului conducător.
          Că mi-a plăcut textul? Da, mi-a plăcut. Nu văd de ce nu aş recunoaşte asta. Mai ales că am precizat clar plăcerea resimţită la citirea unui text bine închegat. Că mi-ar fi plăcut să fie declarată sursa? Sigur că da, dar nu pentru ca să trăiţi domnia voastră cu impresia că am eu vreun ţel autoimpus, ci pentru că aşa ar fi corect. E asta un păcat? Din cât îmi aduc eu aminte, ori de câte ori mă punea tataie să recit o poezie, urcată pe scăunel, în faţa „mosafirilor” spre încântarea lui personală şi spre chinul meu propriu, ştiu că întotdeauna după ce spuneam titlul adăugam şi numele poetului. Desigur că această precizare, probabil, la vremea respectivă se făcea mai mult spre făloşenia de a fi văzut şi „mosafirii” că nepoţica moşului ar fi început să citească din cărţile ce stăteau stivă pe toate rafturile, dulapurile, scrinurile, mesele, măsuţele etc. Făloşenia bunicului, să ne fie clar. Mi-a fost drag bătrânul. Deşi, pe tot parcursul copilăriei mai mult m-a dojenit. Dar aşa era vorba lui. Însă mi-a rămas printre multe alte moşteniri spirituale mai toate, ruşinea asta de a nu mă împăuna cu sudoarea minţii altuia. Dacă vreţi puteţi să spuneţi că e un fel de cinstire a numelui. Căci oare cum ne putem aduce aminte de cei care ne îmbogăţesc literatura, şi nu numai, decât prin pomenirea lor ori de câte ori le cităm, cu emfază sau nu, urcaţi pe scăunele au ba, din creaţiile care mai stau mărturie şi azi. Că aceste creaţii le regăsim în cărţile tipărite pe hârtie sau în format electronic(mai nou), că le căutăm prin biblioteci, pe la prieteni ori chiar pe google, eu zic că nu e rău. Nu este condamnabilă intenţia de a arăta că îţi place frumosul. Dar este mai păcătos ca dacă ai aceste afinităţi şi le dezvălui şi altora care, nu neapărat din lipsă de educaţie, nu au auzit/văzut/citit acele creaţii, să nu ştie şi cui aparţin de drept. Cine ştie? Poate că dezvăluind lucruri frumoase pe care le ştim, cei în faţa cărora facem acest lucru vor dori să ştie mai multe.Şi mai multe. Iar prin asta eu tot cinstirea numelui înţeleg.
          Dacă Maria este autoarea articolului de mai sus, adică domnia sa fiind chiar Simona Catrina, ce a reţinut-o să facă însăşi dumneaei trimitere către postarea din Adevărul? Hai să fim serioşi! Cred că încercaţi să-mi jigniţi inteligenţa tratându-mă ca pe un copil de grădiniţă care încă nu a învăţat culorile şi vreţi să mă convingeţi că iarba e albastră şi funda mea din păr e roşie când eu de fapt iar sunt tunsă chilug, nu port bască şi afară ninge.
          Spuneţi că Maria jubilează şi că exact la asta se aştepta din partea mea eu nefiind la prima abatere? Păi pe mine asta mă face să înţeleg, mai degrabă, că de fapt domnia sa şi-a autoimpus un ţel. Acela de a-mi spori educaţia prin căutarea surselor. În acest caz nu pot decât să-i mulţumesc sincer. Întotdeauna mi-au plăcut provocările şi dorinţa de cunoaştere. Iar dacă aceasta dorinţă mai este şi întreţinută de strădania unora în mod expres, nu pot decât să le fiu încă o dată recunoscătoare.
          Şi da, folosesc google search. Şi wikipedia. Şi dicţionarul explicativ al limbii române. V-am mai spus de multe ori că unor cuvinte cărora nu le cunosc sensul, le caut înţelesul. Trăiască internetul şi viteza de acumulare a cunoştinţelor în dauna timpului pierdut alergând de la un raft la altul pe culoarele interminabile şi prost luminate.
          Mă bucur că sunteţi încântat că vă citesc şi în timpul serviciul. Mai ales că încântarea domniei voastre vine în urma mărturisirii mele sincere. Împreună cu mine vă citesc şi colegii mei. Spre deliciul comentariilor de după. Care comentarii,chiar dacă nu apar aici, vă asigur că ne stârnesc râsetele şi zâmbetele.

        • Dl.Goe said

          @Doamna Mitza – Sa va traiasca seful si colectivul vesel. Cat priveste compunerea d-voastra trebuie sa marturisesc sincer ca m-a intristat. Imi vine sincer sa plâng. Sunt o fire sensibila. Va stiam o persoana cu simtul umorului, va credeam o fire deschisa… Acum tot vazandu-va pusa pe demonstratii, prelungi, fortate, ma cuprinde asa un soi de disperare. O disperare, locala, fireste, punctuala ca sa zic asa dar totusi disperare. Dupa cum ziceam, daca asta n-ar fi atat de putin, as zice ca ma dezamagiti. M-ati amagit ca sa ma dezamagiti. Te pomenesti ca a fost premeditare la mijloc. Nu cred ca are rost sa intru in detalii pe text. Astept semne ca m-am inselat si ca sensibilitatea mea sentimentala m-a facut sa exagerez fara motive serioase.

          P.S. Cred ca singura „victima” colaterala ramane d-na sau d-soara Simona Catrina sau si mai precis numele domniei sale, de care domniile noastre nu auzisera pana sa ni se propuna, jignindu-se serios inteligenta, textul cu pricina de care domnia doamnei Maria. Data fiind discutia de fata sper ca daca peste doua saptamani voi aduce vorba despre Simona Catrina o sa va amintiti despre cine vorbesc. Bine acuma o sa ziceti ca va jignesc memoria dar va rog sa tineti seama ca este foarte posibil ca intre timp Maria sa mai comita si alte plagiate cu autori semi-cunoscuti si s-ar putea sa ne incurcam in nume. Placerea lecturii va ramane, iar imaginea d-lui Ponta se va consolida.

        • Stely said

          Ahaaaa!! Uite , am gasit motivul pentru care @ Dl Goe a sarit in ajutorul Mariei . Pai bancurile astea sunt rodul creatiei dumnealui ?

          „Bentley : Am folosit scrumiera azi, doresc sa o inlocuiesc.
          Lamborghini : Problema grava, apare un suierat de vant la 320km/h
          Toyota : Voua va merge masina cu baterii AA sau AAA?
          Ferrari : Am traversat o cale ferata, pagube sub masina de 20.000$.
          VW : Am facut pana, mai aveam motorina, dar s-a terminat uleiul.
          Smart : O idioata cu un Jeep a trecut azi peste masina mea
          Jeep : Mi s-a blocat un smart intre motor si scut (poze)
          Ford : Stie cineva un mecanic bun”

          NU,le-a „furat”de aici :

          http://www.funkydonkey.ro/tag/identica

          Pe mine nu ma deranjeaza . Ma intriga insa faptul ca @Mitzaa Biciclista a luat-o in vizor numai pe @Maria . Nu cumva o putem banui de o anume discriminare ? Nu,dar mai mult ca sigur o putem banui ca a vrut sa fie on topic -adica -„Auirea in tramvai ” … 🙂

          P.S. Videoclipul de mai jos sugereaza ca „cineva ,nu spun cine ” ,ar trebui sa aiba curaj sa comunice cu ajutorul cuvintelor sale . Mi-as dori sa-i cunosc gindurile, opiniile ,sentimentele ,asa cum ar trebui sa fie ele :autentice . Dar cu toate astea marturisesc ca m-am obisnuit cu acest mod de comunicare ,desi am avut de citeva ori tendinta de a riposta. Nu pentru ca plagiaza ci pentru ca le plaseaza te miri unde si mai ales ca le confera o anume tenta rautaciosa.

        • Dle Goe
          Citind comentariul domniei voastre recunosc că de data asta m-ați pus în dificultate, căci dragă domnule încă nu m-am dumirit asupra concluziei demonstrației la demonstrație: plăcerea de a fi descoperit în mine un cititor atent sau plăcerea de a-mi face cunoștință cu scrierile doamnei Simona Catrina? Dar cum ambele variante le pot considera favorabile mie, accept această stare de plăcută confuzie.
          Posibil ca, de data aceasta, prestația mea în compunerea de mai sus, că bine ziceți compunere, nu a atins nivelul literar mult așteptat de domnia voastră. Probabil tocmai aceasta a fost cauza pentru care, zăpăcit de formele mele(literare) ați terminat procesul demonstrativ înainte să ajungeți la fondul problemei. Se mai întâmplă. Și asta chiar nu e o rușine, deși vă înțeleg disperarea afișată. Însă nu trebuie să renunțați tocmai acum. Și dacă este adevărat ce se spune într-un proverb că „speranța moare ultima” atunci credeți-mă când vă îmbărbătez, spunându-vă că încă nu e totul pierdut.
          Stely.
          Îmi pare rău că vă simțiți intrigată de faptul că nu sunteți luată în seamă în comentariile mele. Dar încă nu mi-ați demonstrat că mi se vor îmbogăți cunoștințele generale dacă aș interveni ori de câte ori prestați pe acest blog. O fi neatenția mea? Poate lipsa de concentrare în ceea ce vă privește? O fi pur și simplu ignoranța care mă caracterizează atunci când mă încăpățânez să nu văd dincolo de cuvintele pe care domnia voastră le cheltuie cu generozitate, fără o prea mare noimă, atunci când insistați să demonstați că vă pricepeți? Posibil. Dacă este așa, doamnă, promit să-mi reconsider atitudinea față de domnia voastră. Dar nu vă pot promite prea multe, doamnă. Am și eu limitele mele, ca fiecare de altfel.
          Dar, ca să vedeți că totuși încerc să vă urmăresc, am privit cu atenție videoclipurile de mai jos, că eu am observat două și nu unul și am înțeles așa: că cel postat de Maria exprimă clar poziția dumneaei în toată această chestiune, postură de altfel de înțeles dacă ar fi să judecăm după natura comentariilor de până acum. și aici recunosc că această concluzie mi-a fost întărită de spusele domniei voastre și că cel postat de domnia voastră se referă la poziția dumneavoastră în această chestiune. O poziție care, înainte de orice, dezvăluie mult curaj, pentru care nu pot să nu recunosc că vă admir sincer.
          Maria
          Fiindcă vă plac mult poeziile și ați arătat cât de bogat vă este bagajul cunoștințelor în literatură, calitate față de care eu nu pot rămâne insensibilă, am să intervin pe lângă domnia voastră rugându-vă stăruitor să dezvăluiți sursa originală a următoarei poante:
          Cică un tip se duce la spovedanie și îi spune preotului:
          -Părinte am păcătuit. Am cedat poftelor trupești păcătuind cu soția altuia.
          -Fiule, dacă vrei iertarea păcatelor, trebuie să mărturisești și cu cine anume ai păcătuit.
          -Nu pot părinte, îmi este imposibil să fac așa ceva!
          -Hai fiule, spune sincer. A fost nevasta morarului?
          -Nu pot părinte să spun, chiar de ar fi să ajung în iad.
          -Fiule ca să primești iertare trebuie să mărturisești. A fost nevasta șefului de post?
          -Iartă-mă părinte, dar nici dacă trec prin focul Ghenei nu spun.
          -Fiule, înțelege că nimic nu ne curăță de păcate, decât mărturisirea adevărului absolut. A fost nevasta primarului?
          -Părinte nu spun și pace. Dacă nu pot fi iertat de păcate, atunci am să trăiesc așa cum s-o putea cu ele.
          Pe drumul de întoarcere către casă, păcătosul nostru se întâlnește cu un vecin:
          -Ce faci, domne, ai fost la preot la spovedanie? Hai să nu-mi spui că ai devenit credincios.
          -Nu vecine. Am fost să mai aflu încă trei adrese unde-mi pot încerca norocul.”
          În speranța că veți da curs cererii mele, adusă numai și numai spre desfătarea cititorilor, reușind astfel să-l remontați și pe Dl. Goe, vă urez o zi plăcută și lecturi cât mai ușoare.
          Trăiască rezistența prin cultură!

        • Stely said

          @Mitza Biciclista,
          Imi pare rau ca v-ati simtit ofuscata de o gluma nevinovata .Dar ,chiar daca nu v-ati dat seama ,eu am vrut sa va vin in ajutor . Stiam ca ati mai intrat de citeva ori in polemici ,ce s-a soldat prin a recunoaste ca nu va pricepeti prea bine,nici la „subiecte legate de politica”,nici la cele legate de fizica cuantica si, pe deasupra ca va cam place sa dati explicatii „chiar si acolo unde nu sunt cerute”.

          Iata ce ati marturisit pe un blog ,pe care il vizitez si eu din cind in cind . Aici :

          „Eu sunt, în subiectele legate de politică, precum afonul martor la concert căruia îi place muzica dar nu distinge notele. Are nevoie de cineva să i le explice cum se aud și din spatele scenei, nu doar din fața ei ”

          Si aici :

          „Da de unde! Eu zic că vă place să lăsați impresii de neînțelegător dat fiind faptul că femeilor le place să dea explicații, chiar și acolo unde nu sunt cerute. Eu sunt cel mai bun exemplu. Iată-mă cu un comentariu, ușor deplasat, doar ca să mă bag în seamă, prefăcându-mă la rându-mi că n-am înțeles ceea ce domnia voastră a înțeles desigur.
          Cred că am început să mă învârt în explicații ori ele în mine, căci simt un ușor vertij ”

          Prin urmare crezind ca ati intrat din nou intr-un „usor vertij ” am vrut sa va ajut . De fapt am constatat ca nu numai dvs ati comentat „on topic „ci si eu ,intrucit am stiut de la inceput ca imi veti da un raspuns atit de plin cu … „explicatii” . 🙂

          P.S. Constat ca ,spre deosebire de mine @ Maria a fost mult mai transanta . 🙂

        • Stely
          Hai să vă ajut un pic. Atunci când folosiți virgula, urmați următoarea regulă: cuvânt-virgulă-pauză-cuvânt. Urmăriți-vă textul înainte de a-l posta. Asta dacă doriți să vă iau în serios.

        • Dl.Goe said

          @Doamna Mitza – Vad ca sunteti de o admirabila consecventa. Nu doar ca aparator din oficiu al drepturilor intelectuale ale omului, al limbii si patriei, al demnitatii poporului, ca avocat al normelor ortografice, ortoepice si de punctuatie. Sunteti consecventa mai ales d-voastra insiva (This above all: To thine own self be true.). Cand cititi cititi, cand gatiti gatiti, iar cand futeti futeti. Parca asa ziceati, fara sa puneti nicio virgula, nicio pauza, intre futeri. Nu c-ati avea nevoie. Stimata doamna, ce cacat de replica e asta cu „cuvânt-virgulă-pauză-cuvânt.”? Imi pare cam de clasa a-III-a. Dar cand vine de la cineva care nu-si are chiar intotdeauna virgulele la locul lor se duce catre grupa mijlocie-mica. Probabil ca ati fost soim (al patriei) ceea ce, desigur, va da dreptul de a va repezi ca uliul in maruntaie, asta… maruntisuri… Ce naiba doamna, ne tinem de prostii… Vreti sa spuneti ca colegii d-voastra de birou râd din atata lucru? Or fi gâdiliciosi. Cred ca o subestimati pe d-na Stely. Ceea ce va poate fi fatal. Parerea mea.

      • Stely said

      • Stely said

        @MitzaaBiciclista ,
        Eu nu-mi doresc sa ma luati in serios. Insa , cum de nu va dati seama ca deja ati si facut-o ? Altfel nu vad de ce a trebuit sa recurgeti la o asemenea strategie !? Cred ,totusi, ca ati vrut sa va asigurati o retragere de genul „loveste si fugi” . Deci nu grija de modul cum scriu va paste pe dvs. Dar, culmea, a mai vrut cineva sa ma ajute privitor la cum trebuie asezata virgula in propozitie. Dupa cum veti vedea sfatul dumneaei a fost insa invers.
        Uite :
        „Te rog din suflet, pune semnele de punctuatie corect, asa cum fac eu aici. Nu lasa pauze intre cuvant si semn de punctuatie. Da impresia de lalaiala, de neglijenta. E ca si cum ai umbla nepieptanata. Ia exemplu si de la D’Artagnan, si de la Mitzaa Biciclista. Ei scriu f ingrijit”

        Prin urmare i-am urmat sfatul .In primul rind ca a fost a doua persoana care mi-a atras atentia in acelasi sens , in al doilea rind ,stiu ca este coautoare intr-o lucrare (nu stiu exact) despre respectarea regulilor de scriere . Intr-un cuvint este profesionista in domeniu. Recunosc insa ca am gasit un indreptar scris de George Prtuteanu ,in care specifica regula pauzei (spatiul alb )dupa virgula.
        Ramane de vazut ce voi face in continuare. Desigur ca ma voi ingriji cum se poate de bine sa respect cu strictete regulile de scriere.

        P.S.Asta – cu pauza dupa virgula – cred este o greseala minora . Eu vad altele si mai mari . 🙂
        PPS .@Dl Goe ,sa stiti ca am tinut intotdeauna cont de faptul ca @Mitza Biciclista si @Dl Nimeni va sunt dragi „asa cum sunt ei ” .Si ,cum nu vreau sa va provoc vreo neplacere ,ma declar gata sa iau sfatul doamnei Mitzaa Biciclista in serios.

      • Dl.Goe said

        La cererea publicului prezent, in acord cu deontologia comunicarii care are aplicare numai in prezenta publicului, si in acord cu alte norme facultative in tara d-lui Ponta, precizam ca textul postat de catre d-na Maria este preluat adlitteram din ziarul Adevarul, unde a aparut sub semnatura Simonei Catrina cu titlul Bărbaţii care nu te ucid te fac mai puternică. Este valabil si viceversa. Pentru cei pe care nu-i ucide d-na Mitza devenind intotdeauna un intåritor. Indiferent de sex.

        • Maria said

          Un camp pustiu,
          Batatorit ca un drum,
          Si din cand in cand
          Cate o carte.

          La distante foarte mari,
          Vreo carte fundamentala,
          Tare ca piatra.

          Vine unul, gafaind de muschi,
          Sanatos ca un zeu nou,
          Si scuipa pe ea,
          Pe fiecare la rand.
          Calca peste ele dumnezeieste.

          A obosit, a mers destul,
          Campul se intinde inainte pustiu,
          Batatorit ca un drum.
          Alergatorul cade jos, moare,
          Devine carte fundamentala, ultimul cuvant,
          Semn peste care nu se mai poate trece.

          Se aude un gafait,
          Din spate rasare cineva,
          Un alergator se opreste, scuipa pe semn,
          Si se pierde in zare.

        • Dl.Goe said

          @Maria – Indraznesc sa presupun ca aceasta poezie a lui Sorescu n-a fost compusa de d-voastra. Alegerea ei pentru a fi strecurata aici, in acest foarte particular loc, mi se pare insa foarta inspirata. De altfel tehnica d-voastra de a comunica, folosind, in loc de cuvinte din dictionar, pachete de cuvinte grupate anterior de catre altii, considerand literatura universala un imens tezaur folcloric, nu este chiar lipsita de sens.

  4. Maria said

  5. Dl.Goe said

    Tot bântuind prin Adevar, in cautarea textului furat-hotzeste de catre d-na Maria, am dat peste un alt text excelent, numai bun de pråduit. Se ofera recompensa cui ghiceste cine l-a scris:

    Am auzit, în vremea din urmă, cîteva voci decise să apere declaraţiile guvernului român cu privire la Schengen invocînd, între altele, o replică a subsemnatului, la sfîrşitul unei conversaţii cu Madeleine Albright. DE ACELASI AUTOR Economii Câteva comentarii la reacţiile forumiştilor Obsesii şi competenţe Pentru rigoare istorică, mă simt obligat să fac cîteva precizări. Da, am spus dnei Albright, la Washington, că aderarea la NATO este o prioritate a statului român, că, pentru integrarea noastră în organizaţia cu pricina, avem solide argumente politice, geopolitice şi tehnice, pe scurt, că ceea ce depinde de noi am făcut. Restul e o hotărîre de ordin contextual, inevitabilă în fapt, chiar dacă încă aproximativă în timp. Cînd „momentul” deschiderii uşilor va fi venit – am adăugat în încheiere, cu un subton de umor – daţi-ne un telefon. Era, în fond, un fel de a spune: n-are rost să luăm mereu totul de la început, să facem, iarăşi şi iarăşi, inventarul atu-urilor noastre, al beneficiilor reciproce care decurg din includerea noastră în structurile NATO. Ştiţi ce vrem, ştiţi cît de intens vrem ceea ce vrem, ştiţi că îndeplinim criteriile cerute. Decizia este, acum, la dumneavoastră. Cînd o veţi lua, sunaţi-ne! (Detalii despre acest episod se pot găsi în cartea fostului ambasador american la Bucureşti Jim Rosapepe, apărută în 2009, cu titlul „Dracula is Dead”). Pentru ca situaţia de atunci să semene cu cea de azi, ar fi trebuit să-i vorbesc doamnei Albright cam în felul următor: dacă nu ne primiţi în NATO pînă săptămîna viitoare, aflaţi că vom scoate aderarea de pe lista noastră de priorităţi. Nu înţelegem să cerşim în genunchi un privilegiu, cînd, de fapt, e vorba de un drept al nostru decurgînd din calitatea de popor demn, aflat, la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, de partea aliaţilor. Nu ne vreţi? Atunci nici noi nu vă vrem. Am trăit atîta timp fără NATO (ba chiar împotriva lui), putem trăi foarte bine şi fără! Ar fi fost un discurs grosolan, contra-productiv, nerealist. Aderarea la NATO era esenţială pentru noul stat român şi, ca obiectiv prioritar, se bucura de sprijinul unanim al tuturor forţelor politice din ţară, fie ele la guvernare sau în opoziţie. Nu mi se pare că declaraţiile provincial ţîfnoase de-acum au ceva în comun cu discursul meu din 1998. Strategia politică şi retorică a guvernanţilor actuali în chestiunea Schengen e remarcabilă prin infantilism, amatorism diplomatic şi agresivitate vidă. Mă mir sincer că dl. Corlăţean, care nu e, totuşi, străin de teritoriul politicii externe şi părea să navigheze cu mai multă prudenţă printre fiţele răzgîiului naţionalist de la vîrf, a căzut în această derivă. De personaje secundare, fără nici o experienţă în domeniu (genul Duşa, Stroe, Antonescu etc) nu mă mir. Marea lor „strategie” e încercarea de a transfera la Bruxelles un vajnic eroism de Găeşti, o mîndrie băţoasă (şi perdantă) de nubile răzvrătite. Nu ne vreţi? Foarte bine! Ne luăm jucăriile şi plecăm! Suntem un neam viril şi veşnic nedreptăţit. Şi dacă ne enervăm, avem noi ac de cojocul vostru! O să vă facem” aroganţe” peste „aroganţe”! UE ne persecută? O s-o persecutăm şi noi pe ea! Nu-i mai cumpărăm lalelele, îi cerem viză la intrarea pe teritoriul patriei noastre, îi dăm afară pe investitorii europeni şi exportăm pui cu salmonela. Am putea începe, sfătuiţi de subtilul diplomat Mircea Diaconu (e de necrezut cum omul acesta atît de talentat se întrece mereu pe sine în derapaj şi inadecvare!) prin evacuarea Carrefour-ului de pe meleagurile noastre. Să vedem unde o să-şi mai vîndă dumnealor marfa? Nu vor să-l traducă în engleză pe Vlahuţă? N-o să-l mai traducem nici noi în română pe Shakespeare! Şi la urma urmelor, a se slăbi cu turismul şi plecarea la muncă spre vest! Avem tot ce ne trebuie la noi acasă, pe plaiurile noastre. Suntem aici de milenii şi putem foarte bine să nu mai trecem graniţele niciodată. Vom sta laolaltă, vom plînge strămoşeşte pe la chefuri, vom chibiţa războaiele istorice organizate de politicienii noştri prin codrii naţionali: preşedinte contra premier (şi viceversa!), USL contra PDL, PDL contra USL, USL contra USL, USL contra PNL (şi viceversa), PNL contra PNL şi contra USL, referendumuri vesele şi triste, dansuri braziliene cu Mazăre, nopţi „de fior şi rîs” cu Badea şi cîte şi mai cîte. Nu ne lipseşte nimic! Să-şi vază de treburile ei Europa! Ce? Noi ne amestecăm într-ale sale? Să ne dea doar ceva bănuţi, căci suntem „membri cu drepturi egale”! Avem răbdare! Poate cîndva ne va ruga şi Uniunea bruxelleză să se integreze în România! O vom îngopa deîndată în MCV-uri severe şi JAI-uri nemiloase! O vom ţine la coadă la Curtici şi la Nădlag! Dacă e reciprocitate, reciprocitate să fie! Şi-au făcut-o cu mîna lor!” – A.P. Schengen, reciprocitate şi alte fleacuri

    • Stely said

      Am ghicit ,chiar de la inceput . Cine altul ar fi stiut atit de bine toate dedesubturile intrarii Romaniei in NATO si UE ? Desigur ca „textul ” scris de domnul Andrei Plesu este excelent .Stiu,sunt f.multi cititori care il vad altfel decit noi .Consider insa ca ei nu-l” citesc” cu destula rigoare si cu respect pentru optiunile istorice ale Romaniei .Optiuni care cindva au fost unanime ,indiferent de ce majoritate politica se afla la putere. Insa ceea ce se intimpla in prezent este de -a dreptul strigator la cer. Politicieni care pana mai ieri se revendicau a fi pro-occidentali si pentru care as fi bagat mana in foc ca sunt sinceri si bine -intentionati au cu totul alte optiuni.
      Daca ei ar avea argumente solide nu ar fi atit de grav . Dar cum argumentul lor este unul singur -anume -ura pentru Traian Basescu ,ele(optiunile) devin catastrofale pentru viitorul tarii ,intrucit decurg nu din rationamente juste ci din resentimente ,prejudecati si interese obscure.
      Eu sunt cit se poate de speriata . Nu as fi daca ar fi vorba numai de citiva politicieni, care sunt intr-un fel de delir atunci cind vine vorba de Traian Basescu ,cel pe care occidentul il tine „in brate”. Dar din pacate nu sunt citiva .Sunt multi si sunt din partidele aflate la putere. Acestia isi permit (iata) sa puna mai presus de interesul national ,intersele unor indivizi certati cu legea .Indivizi cu dosare penale si care se afla in guvernul Romaniei. Ce se afla in mintea celor doi lideri USL ? Cred ei ca sustinerea populara( de moment) le da dreptul sa se joace cu viitorul tarii ? Cit de imbecili pot fi de nu-si dea seama ca peste un an sau doi este posibil ca aceasta sustinere sa dispara ,poate chiar din cauza acestor optiuni anti-occidentale ?
      Ma intreb ,deasemenea ,ce il determina pe acest „Cacarau de Romania „sa scuipe pe institutia prezidentiala si sa boicoteze ,impreuna cu niste alti „cacarai „din PNL ,discursul din parlament al presedintelui tarii ? Cred ei ca votantii USL, aplauda acest gest de huligani din Ferentari ?

    • Radu Humor said

      Pleşu e destul de scârbos şi numai cum arată, însă atunci când începe să grohăie devine de-adreptul hidos.
      Păi exact ce i-a spus el madamei se putea folosi grobian, în mod asemănător împotriva lui !
      Doar că atunci nimeni n-a avut atâta nesimţire şi atâta dorinţă de parvenire bolnăvicioasă !
      Iar dacă are cumva impresia că i-a ieşit un foileton memorabil, plin de umor şi inteligenţă, păcat de hârtie !
      Nu aia tipărită, că aia suportă orice, ci aia igenică folosită pentru a face curat în urma lui :mrgreen:

      Schengen, reciprocitate şi alte fleacuri

  6. Stely said

    De pe „feisbuc „adunate :

    „Bună, eu sunt Calimente
    Predam Sport și-Antrenamente
    Pân’ s-ajung actualmente
    Ca să schimb trei parlamente
    Logică?! N-am elemente
    Totuși fac câteva fente
    Pe problemele ardente.
    Încasez și dividende
    Din morale falimente.
    Bună, eu sunt Calimente „

  7. Stely said

    Fragmente din mesajul preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României .

    „Iată care ar fi planul de acţiune pentru a avea succes în Consiliul JAI din decembrie. Unu – desemnarea conducerii Parchetului General şi a DNA în cel mai scurt timp. Doi – îndepărtarea din Guvern a miniştrilor cu dosare penale în instanţă. Eu nu acuz pe nimeni, vreau să fiu foarte clar, şi orice om are dreptul la prezumţia de nevinovăţie, dar pentru unele state este greu de înţeles de ce nu reuşim să punem în afara Executivului un cetăţean care are probleme cu justiţia şi să îl aducem înapoi imediat ce o instanţă se pronunţă în favoarea lui. De asemenea, un statut al parlamentarilor, care să îi aşeze pe parlamentari pe picior de egalitate în faţa legii, pe picior de egalitate cu orice cetăţean, este o altă cerinţă a partenerilor noştri europeni, unde statul de drept şi egalitatea de şanse în faţa justiţiei sunt sfinte. În sfârşit, implementarea, conform angajamentelor, a Codului penal şi a Codului de procedură penală, speranţa că intrarea în vigoare a acestor două Coduri nu va fi amânată. Şi nu în ultimul rând, un angajament, chiar al Parlamentului, din câte ştiu, acela de a avea un Cod de conduită al parlamentarilor. Am convingerea că aceste elemente vor fi de natură a asigura eliminarea reticenţelor unor state membre şi ne vor netezi şansele unei decizii pozitive de intrare în spaţiul Schengen înainte de sfârşitul anului. Propunerea ca intrarea în Schengen până la sfârşitul anului să devină un obiectiv al nostru, al dumneavoastră, al Guvernului şi al preşedintelui, o întăresc şi vă asigur de dorinţa mea fără rezerve de a avea un parteneriat care să ne ducă la succes. Avem nevoie şi putem să mutăm frontiera Uniunii Europene pe Prut. Este, cred, o datorie a noastră faţă de români.

    De aceea, apelul meu la dumneavoastră, liderii acestei ţări – orice deputat, orice senator este un lider politic – apelul meu la dumneavoastră este la responsabilitate în declaraţii, pentru că nu aveţi în spate un partid de 3%. Aveţi 60 – 70% din voturile populaţiei. Un discurs antieuropean, antioccidental nu face decât să ne întoarcă înapoi. România are nevoie ca poporul ei să creadă în drumul spre Vest. Pentru că, sincer, nici nu avem alt drum. Cine are alternativă la acest drum? De aceea, rugămintea mea este: responsabilitate, nu numai pentru că orice declaraţie este analizată de partenerii noştri europeni, şi nu aş vrea ca România să fie etichetată foarte curând ca fiind o ţară eurosceptică. Responsabilitatea declaraţiilor este esenţială şi pentru cei care v-au votat, dar şi pentru partenerii noştri europeni. Şi, o ultimă menţiune, înainte de a-mi încheia discursul: vă mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să mă adresez Parlamentului României, repet, în cele trei probleme pe care le-am enunţat astăzi. În mine puteţi avea oricând un partener de nădejde. Vă mulţumesc mult!””

    • arcaluigoe said

      Nu cred ca discursurile presedintelui se mai pot adresa contemporanitatii bastinase, oricat de corecte, coerente, consistente, morale se pragmatice ar fi. Cel de fata nu face exceptie. In sf-era locala, masina de tocat cu ventilator si-a facut treaba, amestecandu-i laolalta pe imbecili si ticalosi, dandu-li-se impresia, si unora si altora, ca atitudinea lor fata de Basescu este corecta, morala, potrivita. Fiind acestia destul de multi, in acord cu normele democratice, mesajele presedintelui trebuie sa tinteasca tocmai ceea ce este complementar „contemporanitatii bastinase”, adica celor din afara acesteia. Ceea ce cred ca se si intampla. La urma urmei istoria va fi consemnata in viitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: