(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

1 Aprilie se intoarce. In tarile calme.

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 1, 2013

aprilfools1De obicei data de 1 Aprilie este zi de mare sarbatoare pe Arca lui Goe, este ziua nationala a tzarii noastre si, printr-o fericita coincidenta ziua de nastere a d-lui Goe el insusi in persoana. Anul acesta venerabilul d.Goe (adica eu) implineste 113 anisori. Nu-i mult dar este, nu-i asa?, o”cifra” rotunda, o varsta frumoasa. In plus, de fiecare data, cu aceasta ocazie festiva aflam fel de fel de lucruri (tråsnai) interesante, utile si mai ales vesele pana peste cotele de avarie, in special despre cine si/sau ce mai este dl.Goe (adica eu). Prin urmare la noi, pe Arca lui Goe, 1 Aprilie este ceva similar, ca anvergura, cu siesta de la Rio.

Acum doi ani, de exemplu, in 2011, prima oara dupa un lung sir de incercari ale altora de a ma face sa fiu cineva, am decis eu singur cin’ sa fiu, si drept urmare am (si) fost, pentu o zi, onorabilul Emil Stefan Barna, professor la Facultatea de Fizica in Bucuresti, in timp ce, fortat de imprejurarile zilei si ajutat de piaza rea, dl.Polichinelle (despre care nimeni nu stie cine ar putea fi) a fost ajutat sa devina spontan, tot pentru o zi Haulica-Dan-Academician… Bine… traditia este mult mai veche, nu dateza doar de doi ani si-un personaj si n-a fost inventatata de catre dl.Goe (un egoist care-si ajunge perfect siesi cu cat este: un umil anonim amator in HUVACA noastra cea de toate zilele si noptile – albe), ci de altii mai de soi (fel de fel de soiuri amestecate).

Important este ca odata amorsata aceasta traditie s-au gasit mereu persoane oneste binevoitoare, cu autoritate si notorietate ca sa o consolideze. Anul trecut de exemplu, dupa ce a pendulat cu gratie intre cateva variante de lucru extrem de nostime, despre cine e si cine nu e dl.Goe, dl.Dorin Tudoran (scriitor de fictiuni) ajutat corespunzator pe la spate de un prieten de-al sau, securist sau sinecurist (n-am inteles bine) din Australia a venit cu bomba, acreditand, aluziv, ideea ca onorabilul d.Goe ar fi si mai onorabilul d.Nicholas Andronesco, caruia foarte seriuosul con Dorin, intocmai ca un securist incepator, i-a publicat, in gluma (ca era 1 Aprilie) toate coordonatele, bibliografia si adresa de e-mail AICI, mizand pe simpatia generala de care se bucura dl.Goe pe blogul sau si nu numai, sperand s-o transfere astfel si asupra profesorului Andronesco. Ca sa fie. Conul Dorin era foarte convins ca amicul sau din Australia i-a spus adevarul adevarat si ca nu i-a vandut gogosi doar asa ca sa faca fun de dansul de 1 Aprilie. Ce ne-am mai râs. Ca de obicei conul Dorin nu mi-a acordat dreptul la replica dar macar s-a vindecat deplin si definitiv de hartzuirea d-lui Goe. Obisnuia sa faca aluzii rautacioase la adresa d-lui Goe, sa-i posteze anumite comentarii, scoase din context, sa-l pomeneasca ofensator desi dl.Goe era banat, interzis, cenzurat… si fara niciun drept la replica, lucruri care desigur (nu) ma deranjau dupa cum i-am si spus (zadarnic) in nenumarate randuri. Dupa gluma atat de (ne) reusita de anul trecut insa s-a vindecat ca prin farmec. Nici picat cu ceara nu l-ai mai putea face sa scoata vreun cuvant despre dl.Goe. Chiar si pe Nenea il evita de atunci. In sfarsit, totul e bine cand se termina cu bine.  S-a lecuit si ne-am impacat. Acum suntem prieteni. Parca am fi facut armata impreuna. La o unitate de securitate.

Ei, ce frumos era pe vremuri de 1 Aprilie. Sarbatoare nu gluma. Anul asta insa nu. Si nu. Toata lumea, dar absolut toata lumea care simpatizandu-l in mod extrem pe dl.Goe avea de gand sa-l pacaleasca (lume nu gluma) s-a grabit. Cu totii m-au pacalit in avans, asa ca sa fie siguri ca n-o sa ramân nepacalit… Mai intai m-a tradus Mitza, Mitza, a opta oara, cel mai sacru amor al meu, fidela mea „amanta” literara, al carei pår zici ca-i facut cu fierul, dar nu d-le, e natur. A intrat la banuieli grele, m-a urmarit prin bloguri straine (dar unde n-a venit dupa mine), si-a identificat rivalele potentiale si le-a sinucis pe rând aruncandu-le vitrion in ochi pe unde le prindea, pe CMM, pe Stely, pe Maria si chiar si pe Isabel Allende… apoi mi-a turnat o revulutie ca pe la noi, pe la Ploiesti (ca-i si dânsa fiica amarnicå, dân popor), mi-a tras un perdaf de fata cu colegii dumneaei de birou, apoi si-a luat jucariile erotice si-dusa a fost, lasandu-ma sedus si abandonat. S-a intors in urbea ei natala, iar pe mine m-a bagat la moderare scotzându-ma din inima si din blogroll. Dramele Parisului cate au iesit pana acuma sunt moft pe langa ce-am simtit eu pacalit intr-un asa hal fara de hal. Zici ca-i crima pasionala in toata regula. Aiurea. Mitza, Mitza a opta minune a lumii e doar un (foarte simplu) animal politic, care a simtit nevoia imperioasa sa fie alaturi de cei din masa poprului (stii, masa – sufragiu, apropo de alegerile de asta toamna). Pacaleala Mitzii e o simpla executie politica, pac la Razboiu, rece si fara sentiment… Mitzo, Mitzo, dar chiar nu mai puteai astepta pana azi, de 1 Aprilie cand se deschide gradina de la Iunion? Mergeam si noi amandoi, serveam un mic si o bere de ziua mea (plateam eu) si ma pacaleai grandios de fata cu toti musterii, facandu-mi cadou de ziua mea, o pereche de papuci. Papuci de bei/zadea. Aia da taina, aia pacaleala, aia zi de 1 Aprilie… Asa… am ramas mofluz in avans si pana sa vina 1 Aprilie am apucat sa ma consolez, fiind gata sa-mi refac viata.

Bine, acuma Mitzei i-a fost degrab, ca de… e tânåra, ochi alunecosi inima zburdalnica, o inteleg. Dar pe d-na CMM n-o mai inteleg. Dânsa m-a pacalit tot anul cate putin si cand a fost la o adica sa fie 1 Aprilie ce credeti ca face dumneaei? Il pacaleste pe altul, pe unul Viorel Padina de la Corabia, lasandu-l cu ochii in soare tocmai cand avea omul mai multa nevoie de consiliere psihologica si de musterii la taina (ca omul e plin de taine). Dar parca numai dansa! M-a pacalit in avans pana si dl.Nimeni, adeptul absolut si personalizarea deplina a lui fesina lente, Viorel Padina la fel, si el, toti in mod independent, dar de parca ar fi fost vorbiti. M-au pacalit  rau de tot inca si altii nu tocmai hâtri, care s-au unit intr-un grup de hiene diversioniste ca sa ma pacaleasca mai cu spor: un muschetar (Porthos), un tiriplic (Iepurele) si o cegârlå (Elmmar). Stiti ce au fost in stare sa faca pentru a fi siguri c-or sa ma pacaleasca? N-o sa credeti. Au pacalit mai intai Decablogul Muschetarilor (tot pentru unul, unul pentru tot) aducandu-l in faliment. Puteti crede? Si totusi este crudul adevar. Problema este ca toate aceste pacaleli spectaculoase au fost puse in scena, epuizandu-se prea devreme, inainte de aceasta admirabila zi de primavara, 1 Aprilie 2013, in care pentru prima oara, dupa multa vreme, se pare ca voi råmâne nepacalit. Asa se intampla cand contezi prea mult pe lumea virtuala.

In lipsa de altceva, si daca conditiile meteorologice vor fi favorabile (ca daca iar e frumos afara, pas de-a avea timp), o sa rememorez si o sa consemnez aici pe Arca lui Goe, pacalelile carora le-am fost victima si/sau martor, de anul trecut si pana acum, elogiindu-i cum se cuvine pe ingeniosii autorii ai acestor mirifice farse.  Intre timp am fost, pentru o vreme, Nicolae Coande, am cochetat un pic cu ideea de Varujan Pambuccian, pe urma am devenit in proportie de 75% Basarab Nicolescu, pentru ca in final sa ma materializez 99% in postura de Gheorghe Iova, iar in rest (1%) am fost „troll„, „securist” si „fante de discotecă rurală pusă’n curul curții” pe care-l stie, zice-se, chiar si dl.Radu Pârjan (un prieten de-al meu, nu-l stiti voi). Bine acuma o sa ziceti ca sunt eu nebun pentru ca prea e cuantica povestea asta cu ubicuitatea d-lui Goe, prezent simultan in mai multe locuri, cand undå, cand corpuscul… cand unul, cand altul, cand in entanglement cu toata lumea. Eee, asta e. Traim intr-o lume eminamente cuantica. Abia dupa ce voi epuiza aceste palpitante potentialitatii  (sper ca repede) voi putea in fine sa ma re/intorc in SF-era lui Goe pentru finalizarea experimentului necesar reconcilierii profanului cu cuantica.

Pana atunci insa vin si va zic: Traiasca 1 Aprilie in fiecare zi a anului.

april fool

Si totusi n-am ramas chiar nepacalit pe ziua de azi, iar 1 Aprilie isi regaseste macar un pic din gloria de odinioara.  Pacaleala imi vine de la Hanul Muschetarilor care si-a avut azi – 1 Aprilie – inaugurarea, fixandu-si astfel ziua de nastere. Prin urmare, incepand de anul acesta, dl.Goe (nascut, dupa cum se stie, fix pe 1 Aprilie 1900) nu mai are monopolul aniversarilor buclucase si al farselor autorizate. Ce pot sa zic? Le spun la multi ani si mult succes in HUVACA.

12 răspunsuri to “1 Aprilie se intoarce. In tarile calme.”

  1. Vizitatorul said

    Vad ca anul asta domnul Tudoran ii dedica o oda lui COSTICĂ BRĂDĂȚAN. 🙄

    • Dl.Goe said

      Este dreptul suveran domniei sale cerocrate sa dedice ce vrea, cui vrea. Ceea ce ma mira este ca dl.Costica Bradatan nu reuseste sa afle despre existenta elegiei ce-i este dedicata. Sunt sigur ca daca ar afla ar zice „multumesc”, spre bucuria amifitronului. Daca nu se osteneste nimieni sa-l anunte… de… Trista zi de 1 Aprilie pe Certocratia. Toti se prefac preocupati de lucruri mult mai serioase. Blogul serios e serios si in ziua de Pasti, dupa cum si zice o vorba din batrani.

  2. d'Artagnan said

    DlGoe, vă rog frumos, toată lumea știe sigur că sunteți Mircea Cărtărescu…chiar ne credeți copii?!

    • Dl.Goe said

      Eeee, am fost odata. Ca niciodata. Nu cred ca-mi puteti refuza dreptul la progres. Nu ca n-as mai fi. Ca sunt. Sunt tot ce-am fost, nu ma pot dezice (de dragul Mircea), dar am adugat note noi… din bube, mucegaiuri si noroi. Bine, acuma un prieten zoomorf de-al meu (nu-l stiti d-voastra), materie prima nu alta, ar deduce rapid, dupa o judecata sumara, ca ma cred Tudor Arghezi. Nici vorba.

  3. Stely said

    Eheei ,cite identitati nu i-am atribuit si eu Dlui Goe !!! Dar de la o vreme m-am lasat pagubasa .Ce-i drept m-a ajutat sa ma lecuiesc definitiv si @ CMM .Cred (totus)i ca s-a lecuit si ea. Insa nu bag mina in foc, intrucit viata este complicata si …plina de surprize . Asadar, nu se stie ce i se va mai nazari .

    • arcaluigoe said

      Dedicatia rimeaza bine cu ziua de sarbatoare. Merci. Da, asa cred si eu ca d-na CMM este vindecata. Prin epuizare. Chiar m-a impresionat efortul intelectual, dedicatia, sarguinta cu care a cules texte, a facut studii comparative, a pus cap la cap detalii etc. Ai zice ca a reusit sa-si imbrace idiosincraziile in aparenta unor studii stiintifice.

  4. Maria said

    • Dl.Goe said

      Foarte interesanta varianta recitativa (sic) a piesei interprtata de Ion Caramitru. Ar fi mers si in SF-era lui Goe. Uite una inca si mai dragutza:

  5. Mitzaa Biciclista said

    „Ei, ce frumos era pe vremuri de 1 Aprilie. Sarbatoare nu gluma. Anul asta insa nu. Si nu. Toata lumea, dar absolut toata lumea care simpatizandu-l in mod extrem pe dl.Goe avea de gand sa-l pacaleasca (lume nu gluma) s-a grabit. Cu totii m-au pacalit in avans, asa ca sa fie siguri ca n-o sa ramân nepacalit… Mai intai m-a tradus Mitza, Mitza, a opta oara, cel mai sacru amor al meu, fidela mea “amanta” literara, al carei pår zici ca-i facut cu fierul, dar nu d-le, e natur. A intrat la banuieli grele, m-a urmarit prin bloguri straine (dar unde n-a venit dupa mine), si-a identificat rivalele potentiale si le-a sinucis pe rând aruncandu-le vitrion in ochi pe unde le prindea, pe CMM, pe Stely, pe Maria si chiar si pe Isabel Allende… apoi mi-a turnat o revulutie ca pe la noi, pe la Ploiesti (ca-i si dânsa fiica amarnicå, dân popor), mi-a tras un perdaf de fata cu colegii dumneaei de birou, apoi si-a luat jucariile erotice si-dusa a fost, lasandu-ma sedus si abandonat. S-a intors in urbea ei natala, iar pe mine m-a bagat la moderare scotzându-ma din inima si din blogroll. Dramele Parisului cate au iesit pana acuma sunt moft pe langa ce-am simtit eu pacalit intr-un asa hal fara de hal. Zici ca-i crima pasionala in toata regula. Aiurea. Mitza, Mitza a opta minune a lumii e doar un (foarte simplu) animal politic, care a simtit nevoia imperioasa sa fie alaturi de cei din masa poprului (stii, masa – sufragiu, apropo de alegerile de asta toamna). Pacaleala Mitzii e o simpla executie politica, pac la Razboiu, rece si fara sentiment… Mitzo, Mitzo, dar chiar nu mai puteai astepta pana azi, de 1 Aprilie cand se deschide gradina de la Iunion? Mergeam si noi amandoi, serveam un mic si o bere de ziua mea (plateam eu) si ma pacaleai grandios de fata cu toti musterii, facandu-mi cadou de ziua mea, o pereche de papuci. Papuci de bei/zadea. Aia da taina, aia pacaleala, aia zi de 1 Aprilie… Asa… am ramas mofluz in avans si pana sa vina 1 Aprilie am apucat sa ma consolez, fiind gata sa-mi refac viata.

    Bine, acuma Mitzei i-a fost degrab, ca de… e tânåra, ochi alunecosi inima zburdalnica, o inteleg.”

    Pentru că textul mi-a stârnit râsul la lacrimi, aducându-mi aminte că o glumă bună trebuie gustată, am să mă strădui să nu mai fiu încăpăţânată în ceea ce vă priveşte. Dar nu vă pot promite mai mult. Animalul politic din mine nu e dispus la negociere atunci când preroraţia altuia, în ceea ce mă priveşte(şi nu doar pe mine), nu dă dovadă de condescendenţă, depăşind raţiunea mânat, mai degrabă, de orgoliu.

    • Dl.Goe said

      Dar macar din cand in cand putem fi mândri c-avem orgoliu… Ca toti (cam) avem… Desigur, nici vorba de vreo negociere… Plus ca solicitarea de a nu depasi ratiunea aduce un pic a… moartea pasiunii. Nu crez sa va avantajeze varianta asta. Eeee, dar ce facem noi aicia, planificam viitorul? Anticipam pre-meditand? N-are rost. Om trai si-om vedea. Ma bucur ca paragraful cu pricina v-a inveselit.

      • Mitzaa Biciclista said

        Nu depăşirea raţiunii, ci motivul care duce la asta. Şi asta poate duce la ireconcilieri.
        Noroc că războaiele se termină totdeauna. Dar nu învinge orgoliosul, ci raţionalul. Că ne place, au ba.

        • Dl.Goe said

          Nu prea dau „like”-uri pe blogul asta, dar de data asta am facut o exceptie cu comentariul d-voastra, care cu umilinta (o spun, imi) depaseste ratiunea. Desigur ca ne place. Rationalul care invinge scapandu-ne de ireconcilieri. Va multumesc pentru ca, trecand peste orgolii, v-ati hotarat sa ridicati (de poroba presupun) auto-interdictia de a mai comenta pe Arca lui Goe. Cat suntem inca pe pace (pace tie) eu va spun bine-ati re-venit. 🙂 ♪♪♪

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: