Schimbarea
Posted by Arca lui Goe pe aprilie 29, 2013
Filmul dureaza 2 ore si 51 de secunde (din viata) dar nu trebuie sa pierzi „atâta timp”. Se vor viziona numai primele 5 minute si 51 de secunde… Cine va mai putea apoi sa renunte la vizionare… if any, va putea face comentarii inteligente pe bloguri si/sau desenutze artistice de cai verzi pe pereti, de toti banii, pentru restul celor 115 minute:
Se dedica de la sine prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe dar si – mai ales – d-lor gemeni Pârjani si Padine, incredibil de identici in auto-ideatici, pentru atunci cand vor avea un moment cuantic.
(b)Arca lui goE 
Maria said
Votez schimbarea
ApreciazăApreciază
Maria said
În moarte se respiră greu
În schimb, e veşnică. Mereu
Voi respira şi tot mai greu
Această stare de ne-eu.
Zilele noaptea se schimbă
Ca femeile cuminţi
Când au buzele fierbinţi
Şi vorbesc în altă limbă.
Când cu trupul gol se plimbă
Dragostea de fată mare
De la vis la disperare
Noaptea zilele se schimbă.
În moarte se respiră greu
În schimb, e veşnică. Mereu
Voi respira şi tot mai greu
Această stare de ne-eu.
ApreciazăApreciază
Stely said
@Dl Goe – Multumesc pentru dedicatie . Sigur ca filmul nu mi-a fost dedicat numai mie , dar nu stiu daca si alt „prea-cinstit cititor citit si unic al Arcei lui Goe ” a simtit ce am simtit eu . Uite ,am sa spun prima : m-am simtit minunat .Asta deoarece , in timp ce vedeam filmul, am realizat ca ceea ce simteam de citva timp este adevarat . Da % Da% 🙂
P.S . Poate am sa scriu si eu povestea mea .
ApreciazăApreciază
Nelu said
poate scrie si nea goe o carte si baga in ea si povestile viziatorilor 😉
ApreciazăApreciază
Stely said
Ce fel de povesti ofera vizitatorul @ Nelu ? Din acelea cu intrigi si birfe gen telenovele argentiniene ? Pai ce mai asteptati ?
ApreciazăApreciază
Maria said
Sufletel !
Ma numesc Carmen daca povestirea mea suna a poveste de dragoste atunci asta a fost daca nu e o simpla marturisire a unor clipe
Anul trecut stateam foarte mult pe internet datorita locului de munca si din vorba in vorba din intamplare am cunoscut o persoana masculina pe un site.
Nu i-am acordat nici o atentie speciala am vorbit la fel cu toti ceilalti, pe un ton de gluma, nimic serios, nimic concret doar ca el a vazut ceva si a continuat sa intre in fiecare zi sa vorbeasca cu mine, azi asa, maine asa, vreo 2 luni asa pana cand incepe sa imi spuna cat de mult insemn ptr el, eu am ignorat complet declaratiile de amor cum in 2 luni sa se implice omul atat de mult, nu ne cunoasteam deloc doar simple conversatii nu sunt indeajuns ptr o relatie . El a insistat iarasi dintr-un motiv necunoscut mie si a insistat a inceput si cu telefoane zilnic celputin un telefon, cel putin 5 minute conversand si pe internet macar 2 ore
Au trecut 4 luni asa sept 2003, dec 2003, sf de an nu ne-am intalnit eram prea departe .
La miez de noapte 12 12 2003 spre 1.01 2004 mi-am pus o dorinta, sa iubesc si sa fiu iubita, sa simt ce inseamna sentimentul cel mai special dintre toate, nu speram sa fie el speram doar sa fie un el.
Am continuat sa vorbim si primul pas l-am facut eu, am fost in orasului lui in ianuarie si ne-am intalnit . M-am speriat, asta fuse prima reactie, m-am speriat de el, de felul de a fi, prea direct, prea mult deodata, si tot ce vorbisem noi mi se pare fara nici un folos, eram doar eu si el ptr prima oara necunoscuti pe un drum plin cu damburi si gropi . Am ales sa mergem amandoi pe drumul ala, am realizat un mic inceput si eram atat de incantati, zambeam fericiti ca 2 nebuni mergand pe strada, o doamna ne-a zambit si ne-a spus sunteti o pereche minunata, nu am sa uit ziua aia niciodata , , normal drumurile ni s-au despartit si am continuat internet, telefoane si reintalniri in orasul lui, increderea mea crestea pe zi ce trece, realizam ca sunt iubita si ca iubesc, era un sentiment prea puternic sa il pot stapani, mi-am permis sa imi fac vise, sperante, de fapt ne-am permis amandoi sa ne facem planuri impreuna unul si cel mai important a fost o mica vacanta doar noi 2 intr-un colt indepartat de tara, sa spun cum a fost, dis de dimineata el langa mine, daca plecam mai mult de ora de langa el suna sa ma intrebe unde sunt, faceam mancare impreuna, ne relaxam la tv impreuna, dansam , sau pur si simplu miezul noptii ne prindea vorbind, fusera clipe de vis ptr amandoi nu multe dar indeajuns sa realizam ca suntem bucatica lipsa, sufletul pereche, , jumatatea, , da ok fuse o vacanta vreo 7, 8 zile ce au zburat f repede si am revenit la ale noaste orase impreuna cu diferitele implicatii job familii.
Treptat au intervenit probleme noi simteam acelasi lucru chiar mai puternic dar cumva peste puterile noastre , multe probleme au aparut unele le-am rezolvat altele sunt si acum …..
El s-a lasat furat de alte tentatii numite droguri, eu nu am putut sa fac nimic ptr a il opri, eram prea putin, deja drogul furase locul cel mai important, continui sa sper ca va redeveni omul din trecut dar e f greu acum
El e tot departe, acum eu am ales sa fiu si mai departe dar e tot in gandul meu
Voi veni acasa, sper sa il revad dar ce folos.
Fuse ceva frumos, doresc tuturor sa simta momentele de bucurie impartasite impreuna, eu ma bucur de ele, ma bucur si de cele triste ptr ca m-au facut sa realizez ca dorinta mea s-a implinit, am iubit , am fost iubita si a fost superb.
Si acum iubesc dar nu e acelasi lucru decat daca va fi impartasit
Cine stie poate cel de sus ma vaajuta sa imi implinesc si dorinta pe care mi-am pus-o la cumpana dintre ani acum 2004-2005
Carmen Elena
ApreciazăApreciază