(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Ne mai scutiţi cu internetul ăsta?

Posted by Arca lui Goe pe Aprilie 30, 2013

Dacă nu sunteţi născuţi ieri şi vreţi să căutaţi pe internet lucruri pe care le-aţi postat acum 15 ani, să zicem, aveţi toate şansele să nu le mai găsiţi. Între timp, au murit servere, s-au închis servicii de web hosting (ca Geocities de la Yahoo, de exemplu), s-au pierdut multe în procesele de transfer. Astfel, realizezi că pe web nu ai trecut – sau că trecutul tău se rezumă la doar câţiva ani. E o ironie, mai ales că tot auzi că se fac eforturi pentru prezervarea memoriei umanităţii pe internet şi se digitalizează cât mai multe cărţi. La ce bun? Avem cărţi şi de acum câteva sute de ani, iar în sălile de lectură ale bibliotecilor poţi citi articole de ziar şi de pe la o mie opt sute şi ceva. Caută, în schimb, un articol apărut pe net în anii 90 sau chiar în jurul anului 2000 şi te poţi considera norocos dacă îl mai găseşti. De multe ori, dai doar de „umbrele“ lui de pe portalurile care l-au preluat, dar linkurile nu te mai duc nicăieri. Asta se întâmplă şi offline, când e vorba de lumea calculatoarelor, unde noutatea apare într-un ritm tot mai rapid şi în general omoară ceea ce devine vechi. Acum câţiva ani, îţi salvai datele preţioase pe dischete (floppy), să-ţi faci un backup, dacă-ţi crapă calculatorul. Acum nu mai ai cum să accesezi ce e pe respectivele dischete. Aceeaşi soartă vor avea, peste nu mult timp, si CD-urile sau DVD-urile (deja au apărut calculatoare fără cititor de discuri). Cică ni se oferă în schimb cloud-uri. Pentru cât timp vom beneficia şi de acest serviciu, până când îşi va da şi el obştescul sfârşit şi toate datele de acolo vor fi iarăşi inaccesibile? Pe de altă parte, internetul se manifestă ca un veritabil ucigaş al originalităţii. Totul pe web a ajuns să funcţioneze după modelele copy/paste sau share. Dacă postezi ceva valoros – poză, film sau text –, în scurt timp va deveni bunul tuturor şi nimănui nu-i va păsa cine e autorul. Vor fi destui care se vor împăuna cu poza făcută de tine şi vor fi „felicitaţi“ prin like-uri sau vor face trafic pe site-urile lor cu textul scris de tine. Pe scurt, internetul este mediul în care cel mai bine se simt „oamenii recenţi“ (aşa cum îi numea, în alte condiţii, H.-R. Patapievici). Oameni fără trecut şi pentru care valoarea e doar „o vorbă de dânşii inventată“, indivizi care nu există decât ca avatar sau ca nickname, anonimi perfecţi doar pentru constituirea turmelor. Suntem ameninţaţi că internetul va înlocui cultura pe hârtie şi că aceasta va dispărea în cele din urmă. Ne este ridicat în slăvi internetul, care cică e mult mai sexy decât tipăritura şi face lucruri incredibile. Ne este băgat pe gât internetul, pentru că el reprezintă viitorul. După cum vedem de pe acum, e vorba de un viitor fără trecut şi în care mediocritatea face legea. Din fericire, Apocalipsa nu va veni chiar aşa de repede cum ni se prezice. – Cezar Paul-Badescu

4 răspunsuri to “Ne mai scutiţi cu internetul ăsta?”

  1. Maria said

    hai sa ne imbatam
    cu roua diminetilor putrede
    de vara,
    in care simti ca nu mai ai suflet si in care
    ai da
    aproape
    orice
    ca in pachetul de pe masa sa mai fie o tigara.
    Ultima.
    Si incerci ptr a mia oara
    sa-ti cosi
    aripile false
    de inger fals
    si decazut
    ce esti.
    Vesnica pomenire
    Sa nu crezi nimic.

  2. Maria said

    Trudim pe o planetă de păcate…
    O moarte vie stăruie în toate
    Şi ne grăbim spre ţinte ce nu ştim,
    Spre-al lumii obosit ţintirim,
    Înfometaţi de milă şi dreptate.

    Dacă ţi-e sete, apa nu e apă,
    Aerul lumii pute de înţeapă.
    Avem în schimb minciună şi-alte boli,
    – Ospiciu sferoid între doi poli:
    – Poftim de adaptează-te sau crapă.

    Sărmană lume, veştedă grădină,
    Coşmar apocaliptic de rugină
    Şi de tăciune-n pâine şi de jar;
    În loc de ploaie un potop amar
    Şi niciodată pace şi lumină…

    În universul simplu al iubirii
    Au năvălit maşinile şi zbirii
    Şi purpura de patimi şi de rock.
    N-a mai rămas în vatră niciun foc,
    Ci numai artificii şi walkirii.

    Se fură pe lumină şi se minte.
    Totul e strâmb, dar mergem înainte
    Şi nimeni nu se-ntreabă până când.
    Toţi oamenii se cumpără şi se vând,
    Şi angrenajul merge într-un dinte.

    Mai cocoşaţi din zi în zi ne-ntoarcem,
    Chiar nopţile de orice vis le stoarcem.
    Totu-i drăcesc, nici sfântul nu e sfânt;
    Şi vreţi să mai rămânem pe pământ,
    Să-i recoltăm ciulinii şi să-i toarcem?!

    Să vină Domnul să ne dea salvare,
    Să pună iar planeta pe picioare
    Şi, fiindcă nu-i singurul bolnav,
    Că nu doar trupul nostru este sclav,
    Să toarne-n suflet – Duh de vindecare.

  3. Jakson caraibe said

    paper or net the same shit

  4. Maria said

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: