(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for mai 2013

Afla data cand vei muri!

Posted by Arca lui Goe pe mai 30, 2013

Daca esti curios poti obtine o predictie AICIAICI ori AICI.
Daca nu esti curios in aceasta privinta atunci
Obliviscaris ut vos mos mori,
pentru ca oricum nu se va intampla niciodata de-adevaratelea…

Death-Clock-600x581

Posted in Arcaluigoeologie | 13 Comments »

Si împreună… ne vom prăbuşi !

Posted by Arca lui Goe pe mai 29, 2013

Posted in Aliorum Textuum | 3 Comments »

Razboaiele lui Napoleon si Hitler contra Rusiei – drumuri spre Iad

Posted by Arca lui Goe pe mai 28, 2013

Doua figuri marcante ale istoriei, Napoleon si Hitler, si-au condus armatele spre infrangere, atunci cand au atacat Rusia. Razboiul contra Rusiei a insemnat drumul spre Iad pentru amandoi.

Pe 22 iunie 1941, Germania declansa razboiul impotriva URSS. Pe 23 iunie se aniverseaza 200 de ani de cand imparatul francez Napoleon invada Imperiul rus cu armata sa, informeaza Pravda.

Cateva date din istorie, care sunt prezentate mai jos, arata niste coincidente extrem de interesante si ciudate.

Asemanari intre Napoleon si Hitler

– Napoleon s-a nascut in anul 1760, iar Hitler in 1889 (la o diferenta de 129 de ani),
– Napoleon a venit la putere in anul 1804, iar Hitler in 1933 (la o diferenta de 129 de ani)

– Napoleon a intrat in Viena in anul 1812, iar Hitler a plecat din Viena in 1941 (la o diferenta de 129 de ani)

– Napoleon a pierdut razboiul in anul 1816, iar Hitler in 1945 (la o diferenta de 129 de ani).

Aceste informatii par surprinzatoare. Dar si altele: Napoleon si Hitler au venit la putere cand aveau varsta de 44 de ani. Ei au atacat Rusia la 52 de ani. Imparatul si Fuhrer-ul au pierdut razboaiele la 56 de ani.

Multi cercetatori au gasit asemanari intre locurile de nastere ale lui Napoleon si Hitler. Corsica a devenit teritoriu francez cu cateva luni inainte de nasterea lui Napoleon. Austria a devenit o parte din Germania, ca urmare a anexarii acesteia din 12 martie 1938.

Napoleon si Hitler infranti in Rusia

Cu toate acestea, este clar ca exista mult mai multe diferente decat asemanari intre cei doi conducatori. Nu a fost doar o similitudine majora in viata lor faptul ca au atacat Rusia si au trebuit sa plateasca pentru asta.

„Pacea care se va incheia va pune capat influentei dezastruoase pe care Rusia a avut-o in Europa vreme de 50 de ani. Voi merge la Moscova si voi termina totul printr-o lupta sau doua.

Tarul Alexandru va cersi pacea in genunchi. Voi arde Tula si voi dezarma Rusia”, a spus Napoleon.

„Armatele germane trebuie sa fie pregatite sa distruga Rusia Sovietica intr-o campanie pe termen scurt, inainte ca razboiul impotriva Angliei sa ajunga la final”, a scris Hitler.

Adolf Hitler nu a ascultat de apropiatii sai si de creatorul celui de-al doilea Reich, Otto von Bismarck. Acesta din urma scria: „Chiar si rezultatul cel mai favorabil al razboiului nu va duce la descompunerea principalelor forte din Rusia.

Acest stat, chiar si dupa distrugerea totala, se va transforma intr-un inamic razbunator”. Iar aceste randuri au fost scrise cu mai mult de 50 de ani inainte de operatiunea Barbarossa, cea de invazie a Uniunii Sovietice.

Nici Napoleon nu a ascultat de generalii sai, care l-au sfatuit sa renunte la expeditia din Rusia. „Razboiul impotriva Rusiei este un drum spre Iad”, a spus generalul si diplomatul francez Caulaincourt. Sursa: Ziare

Posted in Aliorum Textuum | 23 Comments »

E preacurvia un păcat? Sau n-a fost niciodată?

Posted by Arca lui Goe pe mai 26, 2013

Dacă un bărbat se uită interesat la o femeie, apoi cucerind-o și posedând-o e, în majoritatea cazurilor, apreciat și de multe ori invidiat. Invers, dacă o femei e procedează identic e catalogată drept \”uşoară\”. Ambele fapte sunt identificate cu unul dintre cele șapte păcate biblice: preacurvia!

Cât de puri suntem trupește sau sufletește? Dante i-a spus păcatului poftei trupești: luxuria, desfrâu. În Evanghelia dupa Matei e sugerat că acela care se uita cu „poftă” – epithimia – la o femeie a comis deja un adulter cu ea în sufletul lui.

„Cu siguranță, profesorului Simon Lajeunesse, de la Universite de Montreal, nu i-a venit în minte citatul din Biblie când a constatat, stupefiat, anul trecut, că nici unul dintre bărbații intervievați pentru studiul lui privind efectele pornografiei la adulți, nu era cast din acest punct de vedere. Cum să compari două grupuri când toți, până la ultimul, văzuseră cel puțin o dată în viață un film porno. Vârsta medie la care începuseră era de zece ani!”, explică psihiatrul Gabriel Diaconu.

Dacă ești credincios nu înseamnă că ești și „cuminte”

Bine, vor spune unii: Asta e Canada, e America, un continent depravat, sunt toți niște filistini!”. Totuși, potrivit ultimului recensământ, mai bine de trei sferturi dintre canadieni se declară creștini. În România, nouă din zece inși se identifică drept credincioși. Te-ai aștepta ca preacurvia, înșelatul partenerei, umblatul cu femei ușoare, să fie mai rar întâlnite. Nu e nicio diferență!

La început am fost poligami

Imagini ale seducției există de la înnceputul lumii. Plăcerea libidinală, dimpreună cu satisfacția sațietății sunt, fără doar și poate, două dintre gândurile originare ale omului, mult mai vechi decât orice filosofie a cosmosului sau intepretare a vântului ca aliterație.

„Noi, oamenii, nu suntem decât recent monogami, probabil de cand am devenit suficienți pe Planetă. Preacurvia, ironic trebuie remarcat, ar fi însemnat anihilare dacă s-ar fi aplicat, riguros, pe când Umanitatea se măsura în câteva mii de perechi reproducătoare. Fără promiscuitate, mai mult, nu poți să admiți nici măcar de departe posibilitatea că toți avem strămoși comuni, biblici. Primele vlăstare trebuie că s-au cuplat, acuplat, și copulat unii cu alții, și cu mai mulți în același timp”, te pune pe gânduri doctorul Diaconu, psihoterapeut la clinica Mindcare, din București.

Curva e inamicul nevestei nu al bărbatului

Cu alte cuvinte, „Luxuria”, desfrâul intervine când deja omul și-a structurat comunitatea, din vânător a devenit fermier, s-a așezat și odată cu așezarea s-a împrejmuit cu garduri, uși și ferestre.

Domesticirea câinelui e obligatoriu precedată, la nivel fundamental, de domesticirea stăpânului lui, or evoluția uneltelor și diversificarea alimentației au însemnat că viața omului, ca speranță, a crescut, și odată cu ea și disponibilitatea de-a crește copii.

„Așa e! E rezonabil că în astfel de comunități erau mai puține femei disponibile. Majoritatea aveau un partener cu care creșteau copii. Cele libere care, din varii motive, nu-și puteau găsi un bărbat au trebuit să supraviețuiască, să aibă de mâncare și să lupte pentru un statut social. De-aici traficul de bunuri în schimbul serviciului sexual. Greu găsesc argument, în continuarea unei atare idei, că prostituția a fost un concept demonizat de un bărbat!”, spune lucrurilor pe nume doctorul Diaconu.

De la Ștefan cel mare la Bill Clinton

Mai degrabă femeia deja cu bărbat, și care vroia sa-l păstreze, e cea care a împins o scoatere a obiceiului în afara legii, deîndată ce o lege a fost posibilă.

„Dacă e ceva mai rău decât o femeie desfrânată e o femeie umilită prin repudiere”, e oarecum cinic, dar tranșant psihiatrul.

„În tradiţia românilor, dominată de bunul-simţ ţărănesc, preacurvia este privită cu înţelegere, cu umor, cu un sentiment de complicitate şi chiar cu admiraţie. Ştefan cel Mare a fost glorificat pentru faptele lui de arme, dar şi pentru aventurile lui galante. La noi, Bill Clinton n-ar fi fost dezavuat după episodul cu Monica Lewinsky. Poate că, dimpotrivă, i-ar fi crescut capitalul politic”, e de părerea criticului literar Alex. Ștefănescu.

Puritanismul s-a născut din sifilis!

Dacă în Republica lui Platon, în Imperiul Roman, sau Egiptul Antic sexul și sexualitatea făceau parte din viața ordinară, de zi cu zi, Europa Evului Mediu a lăsat o apăsare, un complex peste mintea individului.

„Puritanismul si protestantismul născute în urma marilor epidemii de sifilis care au măturat continentul mai intâi în secolul XV, apoi XVII, au transformat femeia într-un recipient de seducție și distrugere!, spune psihiatrul. Comunități din Franța, Germania, Benelux au ars femei pe rug timp de mai bine de 150 de ani. Obiceiul a fost exportat și peste ocean, în America.

Antonime pentru o femeie cinstită

„Iară noi, de la Mavrocordat citire, suntem un popor pudic si ludic, inventatorul bancurilor cu Bula și-al afuriseniilor către femeie care se întind, lingvistic, de la Nistru pan’la Tisa. Din sânul micului târg, al comunității rurale, toate urdorile psihicului nostru etnic se-adună în bube, mucegaiuri și noroi: curvă, prostituată, parașută, pararamă, târfă, centuristă, stoarfă, rapandulă, farfuză, gioarsă, stricată…”, enumeră psihoterapeutul.

Știm, cu toții, multe antonime la femeia cuminte, virtuoasă, de casă.

Alex Ștefănescu: „Nu înțeleg de ce preacurvia e un păcat!”

În literatură, care este prin definiţie – ca şi visul – un spaţiu al libertăţii, au legitimitate atât iubirile în care partenerii îşi acordă reciproc exclusivitate: Petrarca–Laura, Romeo–Julieta etc., cât şi trecerile fără regret ale unui bărbat de la o femeie la alta: Don Juan, Casanova ş.a. În schimb, femeia infidelă este pusă la zidul infamiei, nedreptate flagrantă, expresie a discriminării practicate de-a lungul sutelor de ani”, se revoltă critical literar Alex Ștefănescu.

În finalul pledoariei sale, literatul conchide: „Nu înţeleg de ce preacurvia este blamată şi supusă interdicţiei de una din cele zece porunci. Poate am să aflu pe lumea cealaltă, când vreun sfânt va avea răbdare să-mi explice de ce trebuie considerată un păcat”.

„Doar brutele copulează. Copulația este lirismul maselor” – Charles Baudelaire

„Curvele și-au primit denominativul peiorativ de la poziția lor geografică, în curbe, faimoasele „centuri” (kurvi) în slavona. Un alt substantiv derivat, ilustrează, geometric, rotunjimile unei zone anatomice – prilej de șut și de sărut”. – Gabriel Diaconu, psihoterapeut

„În legătură cu eficienţa escapadelor amoroase – în stilul lui Ştefan cel Mare – există două versuri populare foarte inspirate: „Descalecă şi f…/Încalecă şi du-te!”. –Alex.Ștefănescu, critic literar

Sursa: EVZ

Posted in Aliorum Textuum | 20 Comments »

Globalizarea explicata?

Posted by Arca lui Goe pe mai 24, 2013

SaseSase

Ca recompensa se dedica acest topic aceluia/aceleia care a dezlegat enigma de la topicul precedent:

9puncte_4Linii

 

Aaaa, si sa nu uit… Vizavi de desenul celor 9 puncte de mai sus se cere trasarea unei linii frânte, formata din cel mult 4 segmente, care sa treaca prin toate cele 9 puncte, fara a ridica creionul de pe hârtie. Trasarea poate incepe din oricare dintre cele 9 puncte. Se preconizeaza ca, la un moment dat, gasitorului sa i se ofere o recompensa (alta decat satisfactia intrinseca, interiora, vizavi de faptul ca a gasit solutia).

Posted in Aliorum Textuum | 9 Comments »

De ce apa fierbinte îngheaţă mai repede decât apa rece?

Posted by Arca lui Goe pe mai 23, 2013

De ce apa fierbinte îngheaţă mai repede decât apa rece? Oamenii de ştiinţă au decis să ofere un premiu de 1.000 de lire, aproximativ 1.250 de euro, pentru cel care va oferi un răspuns pertinent la această întrebare la care şi Aristotel a evitat să răspundă, scrie Daily Mail.

Fenomenul, cunoscut ca efectul Mpemba, este dilema a cărei rezolvare va fi recompensată cu suma de bani de către Societatea Regală de Chimie din Marea Britanie.

În 1968, studentul tanzanian Erasto Mpmemba le-a pus profesorilor de la Universitatea Dar es Salaam următoarea întrebarea: “Dacă luăm două recipiente cu acelaşi volum de apă, la 35 de grade, respectiv 100 de grade Celsius şi le punem în congelator, prima care îngheaţă este apa fierbinte. De ce?”. Profesorul universitar nu a putut să răspundă la această întrebare şi a numit fenomenul după numele studentului care i-a pus-o.

În zilele noastre Societatea Regală de Chimie a pus la bătaie premiul în bani pentru cel care va elabora o explicaţie pertinentă la această dilemă ştiinţifică. – Sursa Magazin

S-au inscris 22000 de concurenti, au fost alesi 11 finalisti, a fost declarat un castigator si acceptata o explicatie:

AICI – Short explanation:

„The statement by J. D. Brownridge, „Hot water will freeze before cooler water only when the cooler water supercools, and then, only if the nucleation temperature of the cooler water is several degrees lower than that of the hot water. Heating water may lower, raise or not change the spontaneous freezing temperature,” summarizes in great part the conclusions that may be drawn from almost all the data I have collected myself and others presented earlier. However, the effect of convection, which enhances the probability of warmer water freezing first should be emphasized in order to express a more complete explanation of the effect.

„The fact that this effect is not fully resolved to this day, was an indication to me that fundamental problems lie underneath it, but still I did not expect to find that water could behave in such a different manner under so similar conditions. Once again this small, simple molecule amazes and intrigues us with it’s magic.”

S U P LI M E N T :

1) Cum ar trebui sa arate simbolul care s-ar potrivi in pozitia urmatoare in seria de mai jos (gasitorului recompensa):

Serie

Posted in Aliorum Textuum | 8 Comments »

Reportaj fără anestezie

Posted by Arca lui Goe pe mai 21, 2013

Avortul, o despărţire în somn de copilul care moare înainte să se nască

Marea majoritate a femeilor care fac avort au până în 20 de ani. Deşi dură, descrierea unui chiuretaj poate fi o lecţie bună. În România, media avorturilor la mia de femei este de patru ori mai mare decât în Vestul Europei.

Poate părea şocant să descrii amănunţit cum se face un avort, cum fătul este absorbit printr-un vacuum şi părţile mai mari sunt smulse cu penseta. Dar e ceea ce trebuie să afle tinerele de 17-20 de ani, care reprezintă majoritatea covârşitoare a celor ce recurg la chiuretaj. „E urgie, 80-90% dintre femeile care cer întreruperea de sarcină au până în 20 de ani. Nu e vorba de lipsa de informaţii, ci de neconştientizarea consecinţelor, e vorba de nepăsare”, spune dr. Mihai Băcilă.

Aparent, totul se încheie în 30 de minute, dar adevărul despre avort este altul: angoasa apare mai târziu şi macină psihic femeile mult timp după aceea.

Motive inventate şi pe care nu le crede nimeni

Cinci tinere aşteptau miercuri dimineaţă în aripa de chiuretaje a Spitalului „Dr. Dumitru Popescu” din Timişoara. Un sentiment ciudat li se citeşte pe faţă, oftează adânc şi groaza le dă obrajilor o tentă pământie. La ieşire, sunt galbene ca nişte lămâi stoarse. Niciuna nu vine cu părinţii aici, în general le însoţeşte o prietenă sau iubitul. „Tot timpul invocă un motiv: anticoncepţionalele nu şi-au făcut efectul, au o afecţiune pe coloană şi nu pot duce sarcina sau alte boli… Ne-am obişnuit”, mărturiseşte doctorul Băcilă. În clinica de avorturi singurul lucru adevărat e taxa: 80 de lei pentru cele mai sărace, cu anestezie locală, sau 130 de lei, dacă vrei să dormi atunci când viaţa din interior dispare, prin mâna medicului, într-o tavă smălţuită. O fiolă de Diazepam intravenos e suficientă ca să lipseşti de la propria ta despărţire de copilul care moare înainte să se nască.

„În spital nu facem consiliere psihologică”

Un nou val de teroare începe în faţa cabinetului de chiuretaje. În timp ce aşteaptă să îi vină rândul, nimeni nu îi explică unei tinere de 18 ani prin ce chinuri va trece ca să piardă sarcina nedorită. „În spitale nu se face consiliere psihologică”, spune dr. Mihai Băcilă. Ajunsă la rând, totul i se întâmplă ca la o fabrică unde se lucrează pe bandă rulantă. Fata urcă pe capra ginecologică şi, după cum a avut bani să plătească, va simţi sau nu durere. Văzut din exterior, e groaznic.

Metalul fin rupe în bucăţi embrionul

„Doare ca naiba”, mărturiseşte, la ieşirea din cabinet, cu ochii înroşiţi de lacrimi, una din tinerele care a avortat, la 25 de ani. Mai întâi, pacientei i se pun valvele metalice folosite în orice consult ginecologic. Apoi, cu un fel de andrele, lungi, numite Hegare, medicul străpunge metalul rece şi corpul pacientei, începând manevrele de lărgire a colului uterin. Sunt un fel de baghete de inox care încearcă să dilate colul de la zero la aproximativ doi centimetri, dacă sarcina este spre finalul perioadei legale în care se poate face avortul, şi anume 12 săptămâni. Este manevra cea mai dureroasă şi durează între 5 şi 10 minute. „Dilataţia colului este partea cea mai dureroasă, nu chiuretarea propriu-zisă”, explică dr. Băcilă.

La 12 săptămâni, fătul are 11–12 cm lungime, iar capul cam doi centimetri diametru. Când colul e suficient de dilatat, se intră cu chiureta. Metalul fin ascuţit rupe în bucăţi embrionul, parte din el se scurge printr-un canal special al ustensilei, într-o tavă aşezată între picioarele pacientei, în timp ce părţile mai mari sunt trase afară cu o pensă specială. „Se foloseşte o pensă lată cu care tragi bucăţi afară. Poţi scoate bucăţi de mâini, de picioare. Nu e plăcut pentru nimeni să vadă aşa ceva, nici pentru medicii cu experienţă”, mai spune specialistul. Dacă sarcina e mai mică, poate fi aspirată cu un vacuum.

Momentul în care şi medicul se satură

Nu se miră nimeni că tot mai mulţi medici refuză să mai facă avorturi la cerere. Fostul director de la Spitalul „Dr. Dumitru Popescu” este unul dintre ei. „În 1993, după 11 ani în domeniu, am decis să nu mai fac întreruperi de sarcină. Am văzut la ecograf cum se mişcă embrionul, chiar la această vârstă mică, am făcut experimente şi am înţeles că este vorba de viaţă uterină. Din acel moment nu am mai fost de acord să irosesc o potenţială viaţă umană”, explică dr. Dan Păscuţ.

El crede că este nevoie de multă educaţie sexuală pentru ca tinerele să nu mai ajungă la chiuretă. „Din experienţa mea, cele mai multe femei care fac chiuretaje sunt tinere, adolescente, până în 20 de ani, nu vorbesc cu familiile, acasă, nu au educaţie la şcoală. În mod normal orele de educaţie sexuală ar trebui începute la şcoală şi continuate în primii doi ani de facultate”, e de părere medicul.

CONTRACEPŢIE IGNORATĂ – Convingeri româneşti: „Pastilele îngraşă, de la sterilet faci cancer”

Statistic, aproape jumătate dintre românce nu folosesc nicio metodă contraceptivă. Totul dintr-o lipsă crasă de educaţie. „Avem paciente care refuză din start orice metodă contraceptivă. Sunt clientele noastre fidele, fiecare medic cred că are grupul lui, femei care vin anual aici. Vin şi îşi fac chiuretaj ca şi cum ar fi cel mai firesc lucru din lume. Totul porneşte de la lipsa lor de educaţie. Nu iau pilule pentru că «îngraşă» sau pentru că «apoi nu mai poţi să faci copii», nu vor sterilet pentru că «faci cancer», ca să citez numai câteva dintre explicaţiile de care ne izbim atunci când încercăm să le explicăm faptul că avortul nu este metodă de contracepţie”, a mai declarat dr. Mihai Băcilă.

Anul trecut, la spitalul timişorean s-au efectuat peste o mie de avorturi.

Româncele preferă „contraceptivele” naturale

Aproximativ 30% din femeile din Europa care rămân însărcinate aleg să renunţe la sarcină, arată cea mai recentă statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Cea mai mare rată a avorturilor este în ţările estice. Dacă în Europa Occidentală rata avorturilor la cerere este de 12 la 1.000 de femei de vârstă reproductivă (între 15 şi 44 de ani), în Europa de Est, au loc 43 de întreruperi de sarcină la 1.000 de femei.

Specialiştii OMS apreciază că rata avorturilor este mare în această parte a Europei întrucât majoritatea cuplurilor nu folosesc o metodă de contracepţie.

Potrivit unei statistici efectuate în urmă cu câţiva ani de Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală în România, 48% din femei nu folosesc nicio metodă contraceptivă. Doar 35% apelează la mijloacele de contracepţie moderne, iar restul de 17 procente folosesc încă metode contraceptive „natural”, precum metoda calendarului, coitus interruptus sau spălăturile vaginale.

„În 1993, după 11 ani în domeniu, am decis să nu mai fac întreruperi de sarcină. Am văzut la ecograf cum se mişcă embrionul, am făcut experimente şi am înţeles că este vorba de viaţă uterină. Din acel moment nu am mai fost de acord să irosesc o potenţială viaţă umană,” Dr. Dan Păscuţ, Medic ginecolog la Spitalul „Dr. Dumitru Popescu” Timişoara

Posted in Aliorum Textuum | 3 Comments »

Idei de afaceri – Suc de soc

Posted by Arca lui Goe pe mai 21, 2013

In ciclul „idei de afaceri” propunem acum in debutul verii (Litoral 2013) productia (acasa) si distributia  (pe plaja) a sucului de soc. Poate fi si sirop de coacaze, de zmeura sau limonada. Important este ca prezentarea si livrarea sa se faca intr-o forma atractiva pentru client:

SiropDeCasa

Posted in Arcaluigoeologie | 1 Comment »

Filmul filmelor despre Cartea Cartilor

Posted by Arca lui Goe pe mai 20, 2013

Dumnezeul care nu a fost acolo. Unde?

Duminica Orbului Aniversara… 23

Va uram vizionare placuta. Subtitrare in limba româna.

Posted in Aliorum Textuum | 3 Comments »

Fast life – Musca si fugi…

Posted by Arca lui Goe pe mai 19, 2013

…muzica si dans pentru oameni grabiti

Posted in Aliorum Textuum | Etichetat: , , | 13 Comments »

Cele mai frumoase locuri de pe Pamant – O viziune

Posted by Arca lui Goe pe mai 18, 2013

Posted in Aliorum Textuum | 2 Comments »

Accidentul, Jocul de-a vacanta, Steaua fara Nume – Ultima oara

Posted by Arca lui Goe pe mai 16, 2013

CosticaB

Posted in Aliorum Textuum | 10 Comments »

Vederi din oraşul Reşiţa

Posted by Arca lui Goe pe mai 15, 2013

Da, Reşiţa este un loc magic. Nu ştiu ce anume o face să fie aşa şi cred că nu voi descoperi niciodată – nici nu mă preocupă foarte mult. Când am intrat prima dată în Reşiţa, pe singurul bulevard pe care-l are, am avut efectiv un sentiment de panică amestecat cu sentimentul nimicniciei. Am avut dintr-o dată, deşi pe atunci mi se părea că sunt deşteapta deşteptelor şi stăpâna maşinaţiunilor, un sentiment acut, scurt, intens, că sunt o cantitate neglijabilă şi prost alcătuită. Asta m-a iritat şi mi-a făcut inima să fluture: senzaţia că se uită cineva la mine – nu se uita nimeni real, concret, dar aşa am simţit – cu milă amestecată cu dispreţ şi curiozitate. Şi o vagă maliţie. ceva de genul: “Asta e tot ce ai reuşit tu să scoţi maximum din ce ţi s-a dat?…”

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAm alungat sentimentul acesta ca pe-o muscă supărătoare şi mi-am continuat “eficienţa”. Dar cuiul se înfipsese. Simţeam nevoia să mă întorc. Să mai culeg din văzduhul ei ceva… Nu a mai fost nimic, doar privirea aceea moale, senină, albă, nici încrezătoare, nici dezaprobatoare, nici “asertivă” (un cuvânt la modă  )) ), doar o privire. De fiecare dată când mă întorceam la Timişoara eram un om zdrobit, din ce în ce mai zdrobit, cu unghiile tăiate din carne, cu toate instinctele mele de prădător bine antrenat pentru mlaştina de pustă date peste cap, înnodate, mierii… S-a dus naibii şi eficienţa… Nu mă mai interesa ce mă interesa înainte. Nu ştiu cum ţi-ai dat seama dar cu adevărat ai un instinct infailibil şi aici m-ai “ochit” perfect. Într-o zi m-am întâlnit cu Reşiţa şi n-am mai avut scăpare. Ei, aş fi avut, puteam să duc acea viaţă dinainte prevăzută, de prădător.  )) Nu, n-am vocaţie de prădător. Nici de pradă, cred. Deşi, socialmente, acum nu mă interesează aproape nimic din ce-i interesează pe oameni.

Reşiţa aştepta placidă să apară zănatica de Savitsky, cu zâmbetul ei vag ironic şi cu aerul ei că nu dă doi bani pe nimic, pentru că, nu-i aşa?, ştia ea mai bine cât preţăluiesc oamenii şi gesturile. Ea avea timp să aştepte şi de fapt nici nu aştepta. Eu aveam nevoie de Reşiţa, Reşiţa se putea lipsi foarte bine de mine.

Resita_4Sunt multe legende în legătura cu fuga mea din marea metropolă, nah! Timişoara, unde, vorba ceea, “începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș” prin presa vremii celeia. Vânător de nimicuri. Una a fost că m-am îndrăgostit şi-am fugit cu un artist. Nimic mai fals. De îndrăgostit, da, m-am îndrăgostit iremediabil, de la prima contrariere. De când m-a privit ca pe o gânganie neterminată, ea, care era chiar legenda lumii, leagănul vieţii, puterea necunoscută a adâncurilor nevăzute, un suflet uriaş, pulsatil, generos şi blând respirând prin dealurile sale energia eternităţii. Reşiţa nu e un fost oraş muncitoresc, monoindustrial. Nu e nici măcar un oraş chezaro-crăiesc sau teresian. Sau e şi acestea dar e mult mai mult decât atât. Reşiţa e un topos, un pământ de-întemeiere; dacă Universul n-ar fi existat, el putea foarte bine să înceapă să fie din retorta aceasta minunată, cu pietre cenuşii, cu dealuri de calcar, cu pădurile ei, cu o sălbăticie inocentă a împrejurimilor văii Bârzavei… Cu un spirit al locului care m-a pironit, m-a contrariat şi m-a vrăjit recuperându-mi sufletul pierdut, sufletul acela, inocent, îngeresc pe care-l uitasem cine ştie pe unde. Reşiţa m-a ajutat să mi-l găsesc, să-l curăţ, să-l retopesc o dată, de două ori, de trei ori şi nu-mi mai fie frică sau ruşine să ies cu el în lume şi să zic că-i al meu. N-a fost uşor cu o încăpăţânată ca mine, desigur. Reşiţa m-a învăţat că trebuie să te mai şi adaşti, chiar aşa, neoprindu-te, să te uiţi roată în jur şi să fii atent la oameni. Eu n-am văzut nicăieri – şi am umblat destul; probabil că mai există locuri unde se-ntâmplă asta, dar nu-mi vin acum în minte – case construite ca la Reşiţa, în pintenul dealului, în prelungirea stâncii, îmbinând făcutul de mâna omului cu natura, împletindu-le; aici omul n-a fost atât de imbecil încât să vrea să stăpânească natura, şi-a dat seama că e greşit sau inutil, şi s-a rostuit în prelungirea ei. Superbă inteligenţă. Când am văzut prima dată acele case am exclamat: Câtă înţelepciune de viaţă!…

resita300px-147_DCELa o vreme, m-a primit în ea, cu bucurie. Am râs şi ne-am bucurat de prieteni,de voie bună, de doine. Pe urmă a venit un pic de întuneric, în mod natural, aş zice. Reşiţa este singurul loc de pe pământ unde eu pot trăi, ştiai, nu-i aşa? De câte ori mă duc pentru o perioadă mai lungă altundeva, abia aştept să ajung “acasă”, înapoi, acasă. Poate c-o să mă vindec. Sau, măcar, să fie suportabil… Mulţumesc că eşti aici, prietene. Incertitudinea e cea mai teribilă dintre rele.

resita_locomotiva

P.S. Actualmente Gabriela Savitsky locuieste intr-un trandafir rosu din Resita. Intamplarea face sa treaca (iarasi) printr-o incercare grea. Cu siguranta ca o vizita facuta cu gandul sau cu vorba buna, ori altele idei inca si mai consistente, venite de la fiecare dintre meta-cunostintele sale virtuale pot face mai usoara depasirea acestei incercari.

Posted in Aliorum Textuum | 15 Comments »

Aceşti bătrâni făţarnici

Posted by Arca lui Goe pe mai 14, 2013

Am observat la bătrânii din jurul meu, la cei pe care îi văd la televizor ori la cei cărora le citesc anumite texte în presă că sunt preocupaţi de două lucruri: patriotismul şi credinţa în Dumnezeu. Lucruri frumoase. Totuşi, ei vor să arate cu ostentaţie cât sunt de patrioţi şi de credincioşi. Dar sunt mai degrabă precipitaţi şi buimaci, de parcă cineva i-a trezit din somn şi i-a luat la întrebări: eşti patriot?, eşti credincios?

.

Eliberaţi de munca de zi cu zi, aceşti oameni par să fi descoperit sensul existenţei: dragostea de România. ţin să fie prezenţi la urnele de votare pentru a-şi face datoria de cetăţeni, de buni români, şi votează en-gros pentru „viitorul României”. Asta este explicaţia oficială, declarată papagaliceşte. În realitate, patrioţii votează cu cei care le promit că vor avea grijă de pensionari, de bătrâni, de categoriile defavorizate, cu politicienii care îi amăgesc cu creşterea pensiilor şi cu o listă confortabilă de medicamente. Vrăjeli! Votul bătrânilor nu este nicidecum pentru „viitorul ţării“, ci unul strict de interes personal, egoist, care ţine de pâine, de zahăr şi de ulei…
.
Îi aud vorbind cu mânie (şi cu stomacul gol) despre România noastră, ţară bogată şi frumoasă, care a fost jefuită de străini, nişte borfaşi, de aceea o ducem atât de prost. Uniunea Europeană şi NATO sunt pentru ei nişte „agresori“ care şi-au bătut joc de noi, care ne asupresc, care „se amestecă în treburile interne“, care ne-au furat demnitatea de români. Cartea naţionalistă este strânsă în braţe. Naţionalismul e scut şi spadă. Dar e şi o pâine bună de mâncat. Amintirile personale sunt invocate ca exemple pozitive: Ceauşescu a făcut, a dres, a fost bun… Nu-i interesează ce se întâmplă în alt colţ de lume. Ce nu-i românesc poate să piară!Am constatat la unii oameni care au ajuns la o vârstă înaintată că dintr-odată au devenit credincioşi. şi ţin neapărat să arate că ei cred. Dar predicile lor sună atât de fals! Vobesc pe nas, cum se spune, o trăcăneală. Credinţa asta a lor, vânturată ca o rufă pusă la uscat, seamănă cu o manevră de a se pune bine. Cu Dumnezeu. Pentru că asta au învăţat o viaţă întreagă, să se pună bine: cu şeful de birou, cu inginerul-şef, cu şeful de sindicat ca să obţină nişte bilete la Saturn, cu secretarul de partid să capete o butelie, să se pună bine cu gestionarul de la alimentară pentru o bucată de brânză. şi după o viaţă întreagă de „pus bine“ cu şefii şi de pupat funduri, iată că a venit vremea bătrânilor să se pună bine şi cu Dumnezeu! Pentru că cine ştie cum o fi dincolo, nu-i aşa? Dar nu-i de-ajuns să se „pună bine“! Trebuie să dea lecţii, să facă morală celor tineri, să arate că s-au pus bine, pentru că ei au ajuns înţelepţi. Bătrâneţea unor astfel de oameni nu echivalează neapărat cu înţelepciunea.

.

Cred că aceste apucături de patriotism şi de credinţă nasc nişte caraghioslâcuri agresive, ţâfnoase şi arogante, demne de dispreţ. Seamănă cu nişte socoteli meschine. Pentru că nu izvorăsc din adâncul sufletului. – Autor Petre Barbu

Posted in Aliorum Textuum | 29 Comments »

Chipul nemerniciei. Despre minciună, dezinformare, manipulare

Posted by Arca lui Goe pe mai 13, 2013

Mai poate avea loc o revoluţie în România? Dacă da, ea se va îndrepta, sper, contra hidoaselor metode de promovare a represiunii şi restauraţiei totalitare prin calomnii…

Am fi vrut să-i uităm. Dar cum am putea? Securitatea şi apologeţii ei continuă să mizeze pe amnezia şi dezinformarea noastră, pe manipularea memoriei, a iubirii de neam, pe calomnierea ca instrument represiv, de intimidare şi de blocare a adevărului. Toate spre a reabilita poliţia politică şi a promova restauraţia.

Misiunea executată de apologeţii din trusturile patronate de oligarhia securistă şi de lacheii lor e simplă. Seamănă cu a naziştilor care, acum exact 8 decenii, ardeau cărţile disidenţilor în piaţa publică spre a spulbera, după ce puseseră mâna pe puterea politică, şi orice urmă de opoziţie spirituală. În România contemporană se încearcă punerea pe rug, prin calomnie, a reputaţiei ziariştilor şi cărturarilor independenţi. Prin minciuni, răstălmăciri, revizionism şi torpilarea oricărei dezbateri oneste, diferenţiate se grăbeşte actualizarea şi reeditarea trecutului, cu tot cu represiunea lui totalitară, dar în aşa fel încât, pentru a-l evoca pe Aldous Huxley şi al său Brave New World, tirania să înceapă să ne placă.

Într-o atmosferă otrăvită de eşecul intelectualităţii româneşti de a profita de un răstimp de aproape un sfert de veac spre a aborda diferenţiat vinovăţiile trecutului, a decanta şi tranşa problema memoriei şi chestiunea complicităţilor cu regimurile totalitare, acest obiectiv nu e utopic.

Nu întâmplător, în România multora le place primitivul ton xenofob şi antioccidental din vituperaţii antieuropene gen Crin Antonescu. Ton, ce reaminteşte fatal de „mândria naţională” indusă, ca surogat de pâine, de propaganda regimului comunist, milioanelor de muritori de foame şi de frig din România ceauşistă.

Mai ştim oare ce a declanşat evenimentele din decembrie 89? Ne dăm seama cum se manifestă actualmente spectrul infamiei ceauşiste? Cum poate fi exorcizat? În frica de pedepsele draconice pentru un avort şi de controalele poliţiei politice; în frigul din case, când, lihniţi de foame cum erau, părinţii nou-născuţilor se luptau cu cele 2-3 grade din locuinţe, punând pe copiii lor încă o pătură şi încă una, în speranţa că măcar bebeluşii vor supravieţui; în toate acestea şi în insuportabila minciună zilnică a propagandei rezidă cauzele revoluţiei din 89.

Or, pentru toate acestea, pentru torturarea, decenii la rând, a românilor de vină e securitatea. Nu doar cea din epoca, din fericire scurtă, a cuplului Ana Pauker – Gheorghiu-Dej, ci şi din cea neaoşă, ceauşistă…

Când, în 1989, în ciuda teoriei puciului şi-a insistenţelor unor pseudo-istorici asupra presupusei prezenţe a unui „mare număr de ruşi” la Bucureşti, tinerii români au ieşit în masă în stradă, revolta lor a fost una anti-securistă.

Când liceenii şi studenţii s-au confruntat cu „teroriştii”, încercând să oprească tancurile dictaturii cu pieptul gol, când şi-au dat viaţa strigând, „vom muri şi vom fi liberi”, nemernicia criminală a comunismului care-i ameninţa nu era anonimă. Avea un chip. Era chipul ofiţerilor şi agenţilor poliţiei politice, cu gradele şi numele lor. Era faţa sinistră a unor generali de securitate precum Pleşiţă, Iulian Vlad, ori adjunctul acestuia, Aurel Rogojan.

E incontestabil că, dacă spre deosebire de toate celelalte din estul şi centrul Europei, revoluţia română a fost, câtă a fost, una sângeroasă, acest fapt s-a datorat, în mare măsură, ticăloşiei poliţiei politice comuniste. Care, sub Ceauşescu, nu s-a rezumat „să apere ‚cuceririli’ revoluţionare”, în speţă averile imense acumulate de nomenclatura comunistă, să-i spioneze şi să-i prigonească pe români, ci-şi inventase sieşi şi o falsă justificare patriotică.

Securitatea ar fi fost, vezi bine, nu atât o simplă organizaţie criminală, precum Gestapoul, cât, în opinia unora dintre mai-marii, generalii şi ofiţerii ei, un aparat chipurile „de apărare” a naţiunii în faţa ruşilor, ungurilor şi altor „alogeni”.

Realitatea e alta. Au scos-o în evidenţă disidenţii, „transfugii”, istoricii oneşti, securiştii convertiţi la antisecurism şi democraţie precum Pacepa. Pâinea cea de toate zilele a poliţiei politice era represiunea. Era prigonirea, reprimarea, reeducarea poporului român.

Or, în ultimii ani, revizionismul istoric care neagă această realitate sau o minimalizează şi o relativizează, aşa cum s-a făcut şi cu Holocaustul, s-a văzut umflat cu pompa. S-au înmulţit îngrijorător apologiile cu inflexiuni fasciste şi legionare la adresa naţional-comunismului securistic, laudele aduse orientării antisemit-xenofobe şi rasiste a poliţiei politice a regimului ceauşist.

Declanşată de mult, semnalată de observatori competenţi, precum fostul disident Gabriel Andreescu, ori de şeful Comisiei de istorici care a întocmit valorosul Raport de condamnare a comunismului, Vladimir Tismăneanu, aceste panegirice fac parte dintr-o sistematică şi amplă campanie. Scopul ei e reabilitarea securităţii şi pregătirea terenului ideologic al restauraţiei.

Se tricotează la aceste obiective nu doar în cărţile unor istorici răstălmăcitori ai trecutului, de pildă, prin trivializarea şi relativizarea Holocaustului, precum ale americanului Larry Watts, un entuziast adulator al „geniului” diplomatic al lui Ceauşescu. Watts, care sugerează că oameni ce-au trădat comunismul, precum Pacepa, ar fi în realitate inşi care i-ar fi trădat pe români a devenit, ca istoric, un soi de pontif, de alibi şi martor principal în confecţionarea restauraţionistelor mitologii ceauşiste.

Se lucrează la aceiaşi campanie şi în blogurile care, departe de a înfiera comunismul, aşa cum vor să pară, susţin în fapt astfel de autori. Cu toţii utilizează toxic impulsurile naţionaliste româneşti spre a ridica osanale tezelor auto-justificative ale celor mai abominabile figuri ale poliţiei politice ceauşiste.

Te întâlneşti la tot pasul cu aceste odioase exemplare. De pildă, dacă ai ghinionul de a da, în internet, peste un blog în genere plicticos, uneori imund, precum cel ţinut de un oarecare V. Roncea, un ins cu fumuri de jurnalism de investigaţie şi pretenţii de respectabilitate ong-istă. De ani de zile site-ul său iese în evidenţă prin campanii virulente de susţinere a securiştilor de rang înalt şi a pseudo-istoricilor cu obsesii ultranaţionaliste şi, pe de altă parte, de ţintuire la stâlpul infamiei a celor mai importanţi gânditori şi militanţi pentru democratizarea României.

Cu sete şi aprigă mânie proletară loveşte acest blog în toţi cei care au refuzat să înghită gogoaşa patriotismului securistic, care încearcă să demaşte manipulările sistematice ale specialiştilor în dezinformare din trusturile de presă controlate de oligarhia securistă, sau sunt pur şi simplu neobedienţi faţă de emanaţiile ei.

Cei „demascaţi” alcătuiesc practic toată crema gândirii antitotalitare româneşti: Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu şi mulţi alţii. Sunt intelectuali de-o calitate maximă, cercetători, savanţi şi autori de o moralitate şi o competenţă profesională ireproşabile, oameni care se bucură, pe bună dreptate, de-o indestructibilă credibilitate internaţională.

În răspăr faţă de realitate şi de verdictele CNSAS unora dintre cei asasinaţi în efigie li se impută frecvent şi calomnios „turnătorii” la securitate imaginare, ori discutabile devreme ce n-au făcut rău nimănui. Ceea ce aminteşte de vorba unui fost disident potrivit căruia, „în România, securiştii strigă securiştii”.

Alţii se văd învinuiţi din raţiuni de obârşie sau din te miri ce alte motive.

În rândul celor atacaţi din greu autorul blogului cu pricina a inclus recent şi Europa Liberă şi Deutsche Welle. A făcut-o probabil în siajul vituperărilor din epoci de puci ale premierului Ponta, care înainte de a se hotărî să coabiteze, se plângea în vara anului trecut de prezumtivi jurnalişti chipurile „infiltraţi” de securitate în media occidentală.

În reacţie la articole în care s-a evidenţiat derapajul USL-ist şi modul în care se manipulează la Bucureşti opinia publică, n-a fost scutit nici autorul acestor rânduri de atenţia dezinformatorilor profesionişti. Astfel, între frânturi de semi-adevăr, de manipulări, dezinformări, „Caţavencii” şi în siajul lui alte site-uri, între care blogul lui Roncea, au lansat minciuni sadea. Mi s-a atribuit o denumire prezentată fals şi defăimător, ca fiind „numele meu real”, spre a se implica ori sugera că aş semna cu un pseudonim şi mi-aş ascunde obârşia.

În context se cere semnalat că, pentru oştirea denigratorilor, recursul la metoda securistă de tristă faimă a politicii de cadre comuniste, în speţă la calomnierea indirectă, prin trimiterea la „originile sociale nesănătoase” ale celui înfierat e un instrument tipic.

Inutil de speculat dacă aceste site-uri, din care unele pretind a fi de „investigaţie”, dar nu sunt, devreme ce nu s-au obosit să verifice informaţiile primite, au căzut în capcana întinsă de vreun ex-securist incompetent, dar dornic de-afirmare. Cu informaţii trunchiate extrase din dosarele pe care le-a întocmit poliţia politică în epoca în care-şi urmărea victimele se face de mult politică în România. Sigur e că, în ceea ce mă priveşte, publicarea lor este şi rodul fanteziei aprinse de USL-ism, Antenism şi anti-băsism.

Fapt este că falsificarea realităţii, intoxicările şi calomnia se împerechează mai mereu cu tentativa discreditării celor care au pus constant umărul la eliberarea României, la consolidarea democraţiei româneşti şi a statului de drept.

Plasarea dezinformatoare şi manipulatoare a unor nume de ziarişti în rând cu indivizii compromişi e o tipică metodă securistă şi, de altfel, un modus operandi care uneşte toate poliţiile politice ale tuturor sistemelor şi mişcărilor totalitare.

În fine, se cere spus clar: în pofida miturilor puse în circulaţie şi întreţinute cu ajutorul oligarhiei actuale spre a pune pe butuci memoria şi a desfiinţa libertatea şi viitorul european al României, atât securiştii, cât şi legionarii au trădat mârşav interesele naţionale. Patrioţi n-au fost. Patrioţi, din unghiul meu, s-au dovedit în schimb adversarii rinocerizărilor din toate timpurile, începând cu Mihail Sebastian şi continuând, după 1945, cu Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu. Între ei sunt oameni ca Noel Bernard, Vlad Georgescu, Nestor Rateş, Nadia Pohne, Tatiana Korn care au condus departamentele româneşti de la Europa Liberă şi Deutsche Welle, susţinând, din occident, prezervarea autenticelor valorilor româneşti. Unii cu preţul propriei lor vieţi.

Securiştii nu şi-au depăşit în schimb condiţia de torţionari, de prigonitori şi asasini ai românilor. Petre Badica afirma recent, în paginile României libere, că n-ar mai fi posibilă o revoluţie. Pentru că, altfel decât în 1989, când ne unea ura generată de Nicolae Ceauşescu, n-am mai şti azi pe cine să detestăm. Ba eu aş avea, parcă, o idee. Viitoarea revoluţie se va îndrepta, sper, contra hidoaselor metode de promovare a represiunii şi restauraţiei totalitare prin minciuni, dezinformări şi calomnii, ca şi împotriva marilor şi micilor lor şamani. – Sursa: Deutsche Welle

Posted in Aliorum Textuum | Etichetat: , | 13 Comments »

Prădători aerieni feroce

Posted by Arca lui Goe pe mai 12, 2013

Cea_mai_celebra_libelula

Sageti de lumina lovesc o libelula in insulele Riau din Indonezia, cel putin asa pare in fotografia lui Shikhei Goh, care a castigat concursul anual de fotografie organizat de National Geographic, la sectiunea „Natura”. Shikhei Goh a spus ca aceasta poza a fost facuta in urma unei decizii grele, avand de ales dintre a-si uda aparatul sau de a profita de lumina uimitoare din timpul unei ploi tropicale. Amy Toensing, membra a juriului de la acest concurs a declarat: „Aproape simti cum libelul se lupta cu vremea. Cand te uiti la ea iti vine sa spui: ‘Tine-te bine, prietene'”.

La prima vedere par nişte insecte inofensive şi chiar frumoase, dar conform unui studiu, nu sunt ceea ce par! Continuare:  EVZ

 

Posted in Arcaluigoeologie | 3 Comments »

Tehnicile secrete pentru controlarea dezbaterilor de pe forumuri şi a opiniei publice

Posted by Arca lui Goe pe mai 10, 2013

Dincolo de ştiri :

Traducerea postării de pe NewsReload (Les techniques secrètes pour contrôler les forums et l’opinion publique).

Atenţie, e ceva serios !

În data de 12 iulie anul trecut, site-ul Cryptome, un fel de precursor al WikiLeaks, care publică documente pe care guvernele și corporațiile nu ar dori să le vadă pe net, a postat explicațiile tehnice și mărturiile unui ex-agent COINTELPRO. COINTELPRO este o organizație legată de FBI-ul din SUA, a cărei misiune era de a dezinforma și de a înşela grupurile de activişti. Oficial, COINTELPRO a dispărut în ’71, dar organizația şi-a schimbat doar numele. În prezent se mai adaugă şi modul convențional de infiltrare în grupurile activiste dar şi în cele guvernamentale care prestează pe Internet, pentru a îngropa bâzâitul care deranjează şi a „curăţa” forumurile.

La data de 18 iulie, dovezile de la Cryptome au fost postate mai întâi pe Slashdot de către un contributor mai vechi. Și, lucru ciudat, postarea a fost cenzurată. Aceasta este motivul pentru care subiectul mi-a atras atenția.

Acest document scoate la lumina zilei toate tehnicile folosite de către guverne, dezinformatori, de către cei care fac politică, etc. pe net dar şi în viața reală, pentru a-şi discredita adversarii şi a îngropa subiectele sensibile.

Acest lucru este foarte răspândit în SUA, dar ar fi o greșeală să credem că astfel de practici nu se regăsesc şi în Franța.

Este un document foarte instructiv şi pe măsură ce-l citeam realizam faptul că eu devenisem deja dovada acestor manipulări. La televizor, în dezbaterile politice, în interviurile din ziare, dar cel mai tulburător în cadrul comentariilor de pe site-ul meu sau al altora sau pe Twitter. Fără a deveni paranoic, acum mă întreb dacă unii oameni care tocmai au postat şi semănat îndoială la unele din articolele mele mai „sensibile” sunt doar nişte troli care se plictisesc sau agenți de dezinformare ?

Dar asta e puţin important … Citiți acest document puţin cam lung dar pasionant, care vă va permite să „detectaţi” tentativele ulterioare de manipulare la care suntem toţi supuşi, fie atunci când avem o opinie, fie ca simpli spectatori.

Tehnici pentru manipularea forumurilor pe Internet

Există mai multe tehnici dedicate controlului și manipulării unui forum pe internet, indiferent de conținutul sau de oamenii care discută. Vom vedea fiecare tehnică și vom demonstra că este suficient un număr minim de etape pentru a prelua în mod eficient controlul unui „forum necontrolabil”.

Tehnica # 1 – „FORUMUL CULISANT” („FORUM SLIDING” – forum care „curge”)

Dacă a fost postat pe forum un subiect foarte sensibil, de natură critică, acesta poate fi rapid eliminat prin metoda „forumului culisant”. În cadrul acestei tehnici, cei care manipulează forumul postează imediat, discret, un număr de „subiecte” care nu au legătură cu cel sensibil şi care sunt lăsate apoi să staţioneze, să se învechească, împingând în jos subiectul sensibil, făcându-l astfel greu vizibil pe ecranul calculatorului. Ca să se poată declanşa „toboganul forumului culisant” şi pentru a „spăla” postarea critică, este nevoie de conturi false de pe care să se posteze pe rând diverse subiecte, acoperind astfel manipularea făcută sub ochii publicului. Deși este dificil sau imposibil să se cenzureze un mesaj sensibil, acum este pierdut într-o mare de postări inutile şi independente.

Tehnica # 2 – RUPEREA CONSENSULUI („CONSENSUS CRACKING”)

A doua tehnică eficientă este „ruperea consensului”. Dacă doriţi să distrugeţi un consens, tehnica folosită este următoarea : de pe un cont fals, postați un mesaj. Acest mesaj apare ca fiind legitim şi corect, dar partea sensibilă este că afirmaţia are o ipoteză foarte fragilă, fără dovezi care să susțină ceea ce este scris. După ce aţi postat acest mesaj, prin alte conturi false introduceţi lent răspunsuri în favoarea acestui subiect. Este imperios necesar să fie reprezentate ambele părți, în așa fel încât cititorul neavizat să nu poată determina care parte deține adevărul. Pe măsură ce apar postările şi răsp… Continuarea la sursa, la Riddick RO ori, in caz ca sursa originala nu mai este valabila atunci aici, la copy-paste.

Posted in Aliorum Textuum | 1 Comment »

Secretele teribile ale Bisericii Scientologice

Posted by Arca lui Goe pe mai 8, 2013

Multe vedete de la Hollywood au devenit adepte ale scientologiei. Tom Cruise, de pilda, permite Bisericii Scientologice sa-i dirijeze toata viata, sustine in noua sa carte, „Going Clear: Scientology, Hollywood, and the Prison of Belief”, detinatorul unui premiu Pulitzer, Lawrence Wright.

Dupa cum scria un cotidian american, grozaviile descrise in cartea sus-amintita depasesc tot ceea ce se stia despre Biserica Scientologica. Wright isi doreste sa fie obiectiv. El nu da verdicte, ci incearca sa inteleaga. Ce-i atrage pe oameni catre aceasta secta religioasa? De ce oare, vedetele de la Hollywood merg ca mustele la miere spre aceasta religie, care nu este altceva decat o invatatura veche, modernizata cu elemente SF, se intreaba Wright, citat de Deutsche Welle

Pentru ce lupta scientologii?

Purificarea totala a sufletului, acesta este telul primordial al scientologilor. Aceasta purificare se atinge dupa un indelung proces tearapeutic numit „Cleaning”. Cel care atinge cea mai inalta treapta a purificarii si eliberarii sta deasupra legilor Universului si timpului, fiind capabil sa infaptuiasca minuni, cred scinetologii.

Cu alte cuvinte, explica Wright, scientologia este o prelungire a gnosticismului. In antichitatea tarzie, gnosticii se straduiau sa gaseasca raspunsuri urmatoarei intrebari: de ce lumea este atat de rea, daca ea a fost creata de bunul Dumnezeu? Neputand da un raspuns acestei intrebari, gnosticii au ajuns la concluzia ca lumea nu a fost creeata de Dumnezeu, ci de Diavol.

La fel ca si scientologii, gnosticii se credeau o elita intelectuala, care este initiata intr-o stiinta secreta ce ii detaseaza de marea masa a muritorilor. Cunostintele secrete le permit gnosticilor si scientologilor sa-si pastreze sufletele curate intr-o lume in decadere. Astfel, ajung la telul suprem: omul, propriul Dumnezeu, mai spune Wright.

In lumea stralucitoare a Hollywoodului, inecat in miciuna si inselaciune, exista multe capcane. Multi, care ajung sa se creada adevarati idoli ai multimii, cad in capcana de a nazui catre ceva mai inalt. Conform lui Wright, foarte multe vedete sunt atrase de o organizatie totalitara, precum Biserica Scientologica, tocmai din aceasta cauza.

John Travolta, Priscilla Presley se inchina unui cult, iar Tom Cruise, crescut intr-o saracie lucie si batut frecvent de parinti in copilarie, le permite scientologilor sa-i conduca viata.

In cartea sa, Wright isi indreapta atentia catre cunoscutul regizor canadian, Paul Haggis, care la inceput a fost un adept entuziast al scientologilor, dar pana la urma s-a desprins de ei, secta numindu-l „persona non grata”. Istoria lui Haggis arata ca Biserica Scientologica este o inchisoare din care cu greu se scapa.

Unde se termina libertatea?

Ca orice miscare totalitara, si scientologii ingradesc libertatea individului. Ei se lupta – sau cel putin asa cred adeptii sectei – impotriva oprimarii sociale. Au si un inamic cert: psihiatrii si industria farmeceutica. Si, ca in orice miscare totalitara, „lupta pentru libertate” se termina cu instructia int-un asa numit Gulag.

Wright sustine ca „Gaura” este o tabara inchisa, construita intr-o parcare de rulote, intr-un loc pustiu din Califonia, unde scientologii care isi doreau libertatea se caiesc. Acestia dorm pe pamant, mananca din gunoaie si sunt suspusi unor pedepse perverse. In cartea sa, Wright citeaza martori care sustin ca au vazut cum liderul Bisericii Scientologice, David Miscavige, isi biciuia adeptii. – Sursa AICI

Posted in Aliorum Textuum | Etichetat: , , , | 7 Comments »

Moartea nu există

Posted by Arca lui Goe pe mai 6, 2013

Obliviscaris ut vos mos mori

Cei mai mulţi oameni se tem de moarte, cred în ea pentru că au fost învăţaţi că vor muri. Ei se asociază cu corpurile lor, iar acestea mor, inevitabil. Conform unei noi teorii însă, specialiştii sugerează că moartea nu este un eveniment final. Dr. Robert Lanza, director ştiinţific la „Advanced Cell technology” şi profesor la Facultatea de Medicină din cadrul Wake Forest University, a oferit noua abordare a fenomenelor care se produc în momentul morţii, din perspectiva fizicii cuantice. Anumite observaţii nu pot fi prevăzute la modul absolut, există o gamă de observaţii posibile pentru fiecare probabilitate. Pentru a explica acest concept, specialistul a oferit exemplul universurilor multiple, aprofundat de biocentrism, o nouă teorie ştiinţifică. Există un număr infinit de universuri, conform teoriei, şi orice s-ar putea întâmpla se petrece într-unul sau altul. „Moartea nu există în aceste scenarii, la modul real. Toate universurile posibile există simultan, indiferent de ce se întâmplă într-unul din ele. Deşi corpurile sunt destinate să se autodistrugă, sentimentul de a fi în viaţă, conştientizarea lui «cine sunt eu?» nu este nimic mai mult decât o sursă de energie de 20 de waţi care funcţionează în creier. Dar această energie nu dispare la moarte”, a explicat Robert Lanza. Una dintre axiomele ştiinţifice este aceea că energia nu moare niciodată, nu poate fi creată sau distrusă. Întrebarea la care cercetătorul a elaborat un răspuns în studiul său asupra morţii este dacă această energie transcende dintr-o lume în alta. 20 de waţi de energie Indiferent de alegerile făcute de cel care observă o acţiune, cel care o efectuează va experimenta efectele acesteia, a explicat cercetătorul. Legăturile dintre evenimentele în care sunt implicaţi subiecţii observaţi şi universuri depăşesc conceptele noastre clasice de spaţiu şi timp. „Dacă cei 20 de waţi de energie ar proiecta un rezultat sau altul pe un ecran, aceeaşi «baterie» ar fi responsabilă pentru proiecţie, indiferent dacă fasciculele ar ajunge pe un ecran sau pe mai multe”, a scris cercetătorul pe site-ul sau, roberlanza.com. Percepţia şi experimentarea se traduc prin informaţii descifrate de creier, pentru care spaţiul şi timpul sunt doar instrumente de ordonare a acestora. Într-o lume lipsită de spaţiu şi timp, moartea nu există. Chiar Einstein spunea către sfârşitul vieţii: „Prietenul meu a plecat din această lume ciudată cu puţin înaintea mea. Aceasta nu înseamnă nimic. Oamenii ca noi ştiu că distncţia dintre trecut, prezent şi viitor este doar o iluzie care persistă cu încăpăţânare”. Nemurirea nu înseamnă existenţă perpetuă într-un timp nesfârşit, ci locuieşte, mai degrabă, în afara timpului cu totul, a explicat Lanza.

Multivers

Posted in Aliorum Textuum | 27 Comments »

Christos a înviat

Posted by Arca lui Goe pe mai 5, 2013

Paste fericit tuturor !!!

Magical-Forest-Wallpaper

Christos a înviat !

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , | 9 Comments »

Reţelele sociale sunt o formă de pornografie

Posted by Arca lui Goe pe mai 4, 2013

Aveţi o temere personală legată de internet?

Nu. Chiar îmi place. Nu prea navighez, însă scriu texte pe iPhone, trimit mailuri şi citesc cam 15 cărţi în acelaşi timp. Ador că le pot avea în buzunar şi că pot să trec de la una la alta doar cu un click.

Vorbeaţi cândva despre „pornografia dezastrelor“, referindu-vă la televiziuni. E aplicabilă şi Internetului?

Scriitorul J. G. Ballard a identificat, în anii ’70, puterea ştirilor despre dezastre de a ucide sentimentele – o numea „moartea afectului“. Din punct de vedere intelectual, internetul este o mare invenţie. Emoţional, însă, lucrurile devin problematice. Interacţiunile sociale pe care le aveam de-a lungul unei zile nu mai sunt astăzi cu oamenii, ci cu ecranele calculatoarelor şi telefoanelor. Asta e o mare pierdere. Reţelele de socializare au înlocuit un simţ real al comunităţii. Şi da, cred că sunt şi ele o formă de pornografie, fiindcă funcţionează pe un principiu al plăcerii la vederea experienţelor celorlalţi. Literatura actuală e plină de replici de genul: „Oh, m-a scos din lista de prieteni de pe Facebook!“ Şi te gândeşti: Poftim? De ce te preocupă atât? Nu e ca şi cum ar fi fost o relaţie reală…

Una dintre cărţile dumneavoastră, „Cucul şi pupăza“ e povestea unei femei căreia începe să îi crească un penis. Când aţi scris-o, v-aţi gândit  la felul în care se transformă feminitatea astăzi?

Am scris-o cu atât de mult timp în urmă! Cred că prin anul 1992…

social_media_networks_23422300

… Fragment dintr-un interviu scriitorul Will Self

Posted in Aliorum Textuum | Etichetat: , , , | 2 Comments »

Deep web – tenebrele Internetului

Posted by Arca lui Goe pe mai 2, 2013

Cum ar fi dacă ai afla că Internetul pe care îţi petreci zilnic timpul nu este decât o mică parte dintr-un întreg mult mai vast şi, în cea mai mare parte, mai întunecat? Cum ar fi dacă ceea ce credeai că ştii despre Internet se dovedeşte a fi doar o mică parte din ceea ce ESTE cu adevărat Internetul? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că există un Internet “ascuns”, care cuprinde de câteva sute de ori mai multă informaţie brută decât Internetul “vizibil”? Păi… e adevărat. Există un astfel de Internet.

Informaţiile despre subiect sunt foarte contradictorii şi, în ceea ce mă priveşte, nu toate credibile. Dar o să încerc să fac un rezumat cât mai comprehensibil, după ce m-am aventurat eu însumi în “tenebrele” Internetului. Va reieşi un text destul de lung, cu multe trimiteri la alte siteuri, pentru a nu-l face chiar interminabil. Înainte să mă apuc de scris postul ăsta, am căutat după informaţii şi prin punct ro dar puţinele date existente sunt doar copypasta din engleză, din surse îndoielnice. Aşa că voi încerca să fac puţină lumină.

Internetul ascuns şi/sau Internetul invizibil reprezintă între 80% şi 96% din întregul Internet (depinde de la “sursă” la “sursă” ). Ceea ce ne lasă cu 4%-20% din el “la vedere”. Ce înseamnă “la vedere”? Adică informaţiile respective pot fi căutate şi găsite cu motoarele de căutare. Imaginaţi-vă motoarele de căutare ca nişte pescadoare, care “pescuiesc” în oceanul Internetului. Plasele lor, oricât de mari, nu ajung foarte adânc şi, deşi prind foarte mult “peşte”, nu vor reuşi să-l prindă pe tot. Cea mai mare parte din posibila “pradă” scapă, deoarece se află mult mai adânc decât pot ajunge năvoadele lor. Eric Schmidt, CEO-ul Google, explica de curând că Internetul, în totalitate, este estimat la 5 milioane de terrabytes de informaţie, din care cel mai mare motor de căutare, pescadorul Google, a indexat 200 de terrabytes, adică 0,004%!! -Continuarea AICI la – El Lunes

* * *

Breaking news:

… Presedintele Turkmenistanului, Gurbanguly Berdymuhamedov, a suferit o cazatura zdravana de pe cal, la cateva secunde dupa ce a castigat o cursa. Presa de stat din izolatul stat fost sovietic incearca insa sa blocheze informatia cu privire la incident. Berdymuhamedov tocmai castigase o cursa de un kilometru in Ashabat, pe calul sau preferat, Berkarar (Puternicul – n.red.), la cursa anuala de cai de duminica. In inregistrarea video poate fi vazut un barbat ce pare a fi presedintele, in tinuta traditionala de calarie, aruncat din sa de calul care pare a se impiedica imediat dupa ce a traversat linia de finish a cursei. Presedintele zace nemiscat, cu fata in jos, mai multe secunde, pana cand zeci de oficiali din securitate, imbracati in negru, se reped sa il ridice si sa-l duca intr-un loc ferit. In cele din urma, este preluat de o masina. Presa turkmena a relatat pe larg victoria presedintelui in cursa, ce i-a adus un premiu de 11 milioane de dolari, insa a omis caderea acestuia…

… Trecutul poet Viorel Abalaru si-a privatizat viitorul la blog astfel incat faptul ca n-are musterii sa inceteze sa mai fie de notorietate publica …

… dupa ce anul trecut actualul pamfletar Dorin Tudoran a ratat, din culpa, serbarile Goe de 1 Aprilie, ca sa nu mai råmâie repetent si anul acesta, nea Goe Tudoran a decis sa sara peste luna aprilie in intregimea ei. L-a demascat, de ziua lui Nichita Stanescu, ultima zi din luna lui marte, pe profesorul Costică Brădățan, incercand apoi sa se teleporteze direct in luna lui mai… trecand prin cateva porti galactice in forma de conferintze dâmbovitzene despre „ce este dizidentza”. Aterizarea sa in Certocratia natala este asteptata dupa sarbatorile de 1 Mai, 2 Mai, 5 Mai, 8 Mai, 9 Mai si 10 Mai pe care dl. nea Goe Tudoran le va serba cu fast in vest. In familie…

Traian Basescu si Victor Viorel Ponta au consumat mici la mare in aceeasi zi de 1 Mai, punctual(i) in aceeasi statiune. In schimb Crin-ul asteapta sa fie polenizat pe tot intinsul patriei, atat de polarizat(å)…

Angela si Elisabeta o vor asista la Londra pe Victoria B. pe camp, sa arbitreze o disputa intergermana (Bo-Ba), fotbalul fiind un joc in care 22 de domni alearga dupa o minge si in care nemtii castiga…

Ultima Orå:

… Trecutul poet Viorel Abalaru si-a de/privatizat viitorul la blog astfel incat faptul ca n-are musterii sa re/devie de notorietate publica … Mai nou domnia sa s-a decis sa vândå nemurire cu luna, in såptamâna patimilor, contra la o-ţâră de atentzie sincera, precum poetul Garii de Nord recitari contra la o votka. Beneficiarul (momental) al prezentului este viitorul Radu Humor al blogului de la Corabia, un oarecare Nicolae Margarit… Nu se stie insa daca mestrul, candidat la inviere tehnologica – la cheremul generatiilor viitoare, isi va tine trecutele promiuni de nemurire temporara, de-a dreapta sa, facute altora care i-au fost spectatori … cumintzi, cândva… Daca nu i-o uita pana atunci…

Posted in Aliorum Textuum | Etichetat: , , | 4 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: