(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Prostul şi internetul (sau invers)

Posted by arcaluigoe pe Iulie 8, 2013

CartePentruAnalfabetulDinMineNu-mi dau seama dacă viitorul liberei exprimări a fost confiscat în totalitate de site-uri şi reţele de socializare sau dacă măcar o bucăţică din el rămâne rezervat tipăriturilor.

Cert este că, astăzi, din ce în ce mai puţini oameni aşteaptă dimineaţa pentru a-şi cumpăra ziarele de la chioşc şi a le răsfoi după micul dejun. Informaţia circulă, dintr-un capăt într-altul al lumii, în doar câteva secunde. N-ai nevoie decât de o bună conexiune la internet pentru a afla, aproape în timp real, cine este noul Papă sau dacă experimentul nuclear al Coreei de Nord a avut succes. Tot din faţa unui mic ecran şi a unei tastaturi poţi declanşa o amplă mişcare de protest, aşa cum s-a întâmplat la Chişinău, în urmă cu aproape trei ani.

Comunicarea este mult mai puţin anevoioasă, însă orice progres în această direcţie are efecte adverse, greu de cuantificat. De pildă, apropierea prostului, la un click distanţă, de tot ce înseamnă dezbatere de idei. După cum probabil aţi constatat de nenumărate ori, prostul este toxic pentru idee şi pentru tot ce înseamnă acumulare intelectuală. El nu este sensibil la argument, iar bunul-simţ nu-i este opozabil.

Prostul cu tastatură în faţă strică „aerul virtual” şi plescăie satisfăcut din întunericul camerei de unde postează comentarii despre orice şi despre oricine. El îl alungă pe cititorul obişnuit să analizeze informaţia şi să o cântărească obiectiv, deturnându-l de la o dreaptă judecată. Pe scurt, prostul generează nervozitate şi lehamite, inhibând apetitul pentru exprimarea opiniei în mod civilizat. La fel de condamnabil şi alarmant este că unii autori încearcă să încoloneze proştii, în speranţa obţinerii facile de audienţă. Tratarea unui subiect serios în termeni scandaloşi generează controverse de proastă calitate, umflând artificial „cifrele de audienţă”. Cui foloseşte asta? Până la urmă nimănui, pentru că artificialul nu se va putea transforma niciodată în natural. Practic, îi elimini din dezbatere pe aceia care ar avea ceva de spus, dar care nu vor să-şi arunce ideile într-o hazna virtuală.

Ei bine, vechiul cititor de ziare, reviste şi alte tipărituri era, în general, mai dispus la reflecţie înainte de exprimarea unei concluzii. În plus, recitea un text, îl compara cu altele pe aceeaşi temă, discuta cu vecinul sau colegul de serviciu. La redacţie se primeau scrisori, unele dintre ele surprinzător de documentate şi de interesante. Ce-i drept, publicul nu afla atât de repede ce se întâmplă însă, în mod sigur, vedea mai clar de ce se întâmplă un anumit lucru.

Noţiunea de „exclusivitate de presă” aproape că a dispărut astăzi, ca şi aceea de „analiză”. Este preferat comentariul „la botul calului”, născut nu atât din experienţă proprie şi efort intelectual, cât din prejudecată şi dorinţa de a provoca. O astfel de abordare este extrem de comodă în „epoca lipsei de timp”. Totuşi, „fast-food”-ul informaţional va creşte o generaţie uşor de manipulat şi greu de convins să asculte punctul de vedere al celuilalt. – Sursa George Radulescu

7 Răspunsuri to “Prostul şi internetul (sau invers)”

  1. Stely said

    „Cui foloseşte asta? Până la urmă nimănui, pentru că artificialul nu se va putea transforma niciodată în natural. Practic, îi elimini din dezbatere pe aceia care ar avea ceva de spus, dar care nu vor să-şi arunce ideile într-o hazna virtuală.”

    Impresia mea este ca dl. jurnalist are aceleasi complexe ca si Andrei Plesu .Nu accepta cititori „prosti” care, desi ii citesc toate „prostiile” ,indraznesc sa -si exprime opiniile (chiar daca destul de primitiv ).

    „Cui foloseşte asta”?, se intreba dinsul ? Eu cred ca in primul rind dumnealui . Nu stiu daca este platit la nr. de comentatori sau vizualizari , dar cred ca un articol bun este vizualizat de multi cititori si ,desigur ,comentat la fel. Daca sunt comentarii negative (cum pe buna dreptate au fost acum ) tot dumnealui are de invatat . Asta, daca are destula pricepere sa citeasca printre rinduri (si)comentariile „prostilor”. Un autor bun nu ar trebui sa fie afectat de unele derapaje verbale sau de ciondanelile comentatorilor. Eu chiar ma/il intreb :cine il opreste sa nu coboare(sub anonimat) in subsolul articolului si sa le raspunda cum se cuvine ? Celor „prosti” intr-un fel ,iar celor buni in altfel. Numai dinsul poate transforma „artificialul” in „natural „. Pina la urma( spun eu) „Prostia „unora este cit se poate de naturala , iar daca ei(prostii) o scot la suprafata prin comentarii prostesti , ea (prostia ) trebuie combatuta . Nu asta este menirea unui ziarist – formator de opinie ?

    Iar ceea ce spune aici ( cred eu ) este o Prostie cit toate zilele …

    „Ei bine, vechiul cititor de ziare, reviste şi alte tipărituri era, în general, mai dispus la reflecţie înainte de exprimarea unei concluzii. În plus, recitea un text, îl compara cu altele pe aceeaşi temă, discuta cu vecinul sau colegul de serviciu. La redacţie se primeau scrisori, unele dintre ele surprinzător de documentate şi de interesante. Ce-i drept, publicul nu afla atât de repede ce se întâmplă însă, în mod sigur, vedea mai clar de ce se întâmplă un anumit lucru.”

    Pai de unde stie dinsul ce faceau cititorii cind citeau ziarul la serviciu ? Ii spun eu ce faceau :acelasi lucru . Ajungeau sa se certe ca la usa cortului … Si nu pe marginea ideilor, intrucit prosti erau si printre colegii de serviciu si vecinii lor . Ahă ,uneori ajungeau la certuri (si )cu parintii sau fratii etc…A, dar desigur , dl autor nu era acolo sa-i auda cum il/ii injurau si pe dumnealui/lor.
    Prin urmare ,dupa parerea mea , autorul articolului nu a scris cel mai bun articol . In primul rind pentru ca si-a jignit toti cititorii ( buni / prosti ) datorita neinspiratei generalizari , iar in al doilea rind pentru ca si-a dezvaluit propriile frustrari, neputinte, precum si o mentalitate invechita . Oare ce virsta o fi avind ?
    P.S. M-am uitat … este tanar . E, mai are de invatat, nu-i totul pierdut.

    • RALG said

      In mare masura aveti dreptate. Totusi, desi avantajele unei depline libertati de exprimare continua sa compenseze consistent dezavantajele (inerente) acestui gen de „interactiune” („interactiune” in care „comunicarea” este o componenta cu o pondere destul de redusa), este ingrijorator ca unul dintre argumentele solide care putea fi utilizat acum cativa ani in favoarea „liberalizarii” exprimarii (in special in anonimat) s-a cam stins. Pana acum cativa ani exprimarea (extem de) libera in conditii concurentiale extreme (fara cenzuri, protectionisme si/sau moderari partizane, amatoricesti sau de-a dreptul stupide), constituia o admirabila premisa a progresului indivizilor. Era vizibil faptul ca majoritatea celor care se antrenau liber in acest fel (fie ca era vorba de anonimi anodini ori de persoane publice validate deja in postura ca performeri intelectuali ai dialogului, polemicii, comunicarii, rostirii etc.) progresau practicand acest gen de arta a conversatiei. Se putea observa clar ca multi isi amelioreaza stilul de a vorbi si de a gandi, abilitatea de a mânui corect limba romana, gramatica, logica, cunostintele, fair-playul si respectul pentru deontologia comunicarii. Un optimist si-ar fi putut imagina cu usurinta ca pe acel trend se va ajunge dupa un oarecare timp la o selectie naturala a participatilor la traficul cu vorbe de claca virtuala, la o decantare a temeor si ideilor etc., ca se va instaura (de la sine) un anumit nivel al competentelor, elegantei si rafinamentului. Totusi acest lucru nu s-a intamplat. Ritmul progresul si trendul crescator al acestuia, vizibil cu ceva vreme in urma pe durata anilor, s-a diminuat, ajungandu-se la saturatie si stagnare. In mod bizar pare ca majoritatea participantilor si-au atins limitele, ca au dat deja tot ce pot, angajandu-se ferm pe o panta descrescatoare. Nimeni nu mai progreseaza. Ploua cu exemple, iar contra-exemple cam ioc. Despre cauzele care au dus la aceasta stagnare ar fi multe de spus. Poate cu o alta ocazie. Din nefericire atingerea limitelor de sus s-a intamplat mult prea devreme, mult inainte de a putea avea parte de discutii competente, elevate, tolerante… Impresia mea este ca vizavi de nivelul discutiilor in HUVACA urmeaza sa se instaureze temenic, pentru o lunga perioada de timp, evul mediu. Renasterea pare mai departe decat oricand. In acest context, texte precum cele propuse de catre dl. George Radulescu, din pacate, se inarca automat de o plauzibilitate care da apa la moara conservatorilor si celor care se opun liberei exprimari (o categorie foarte bine reprezentata si bine populata cu sub-categorii). Totusi chiar daca pe moment nu se mai poate conta prea tare pe evolutia si progresul valoric al vorbitorilor anonimi, prin exersarea vorbirii, gandirii, invatarii, sub presiunea concurentiala a mediului, tot raman destul argumente (despre care am mai tot pomenit de-a lungul timpului pe Arca lui Goe si despre care poate vom avea ocazia sa mai vorbim altadata) care sa justifice deplin incurajaarea libertatii de exprimare, renuntarea la cenzura, banari, restrictii, intoleranta si alte feluri de constrangeri artificiale. Oamenii ar fi trebuit deja sa se fi imunizat fata de toxicitatea inerenta a unora dintre vorbele puse liber in circulatie. Cei care capata dureri de cap reale, atunci cand sunt formal contrazisi, contestati ori eventual injuriati de catre anonimi virtuali, ar face bine sa mai stea si pe acasa… Dupa cum unii au si facut-o deja. Vezi cazul Tudoran.

  2. Stely said

    ” Cei care capata dureri de cap reale, atunci cand sunt formal contrazisi, contestati ori eventual injuriati de catre anonimi virtuali, ar face bine sa mai stea si pe acasa… Dupa cum unii au si facut-o deja. Vezi cazul Tudoran. ”

    Unii au facut-o deja , iar altii/altele care abia si-au facut blog, se rafuiesc cu anonimii inchipuindu-se victima lor :

    „Confruntându-mă cu violența anonimă, am gândit că ar fi bine ca Internetul să aibă niște reguli de bune practici și punitive pe care le avem în viața reală, unde nu ne putem ascunde în anonimat spre a exista și unde cei ce comit agresiuni pot intra sub incidența legii. Prietenii mai tineri decât mine mi-au spus că gândesc totalitar, autoritar. Mi-am însușit critica, sunt un om care a trait în societatea comunistă multilateral dezvoltată din 1948 până în 1989, așadar e foarte plauzibil să nu fi scăpat necontaminată.”

    P.S. Este un scurt citat luat de pe blogul unei doamne „marginale „, care este la fel de complexata si frustrata ca si autorul de fata . Dar dumneaei mai are ceva in plus : este obsedata de dorinta de a deconspira un anume anonim. Are o polita de platit si ar face orice sa -l dea in vileag.” Orice” insemnind sa scormoneasca, prin metode securistice ,in viata intima a unor personalitati din viata reala, încât sa gaseasca oarece asemanari cu anonimul incomod . De fapt , cred ca dinsa nu-si da seama ce face . Hartuirea si santajul sunt si ele sub „incidenta legii „.

    • RALG said

      „Doamna” respectiva este un priculici nostim care se joaca cu focul. Desi danseaza pe sârmå in vecinatatea unor aspecte penale ale vietii, am mari indoieli ca ar putea suferi rigorile legii pentru abuzurile pe care incearca (din greu) sa le comita. Cu o mare probabilitate, in cazul in care s-ar confrunta cu legea, si-ar putea declina relativ usor orice responsabilitate pe motive medicale… de iresponsabilitate. Nu cred ca este in deplinatatea facultatilor mintale. „Doamna” cu pricina ramane un mare paradox: desi este hidoasa reuseste sa fie nostima. Hazlie chiar, in varianta hilara. Important ar fi ca mârsaviile pe care le incearca sa nu-i faca rau ei insesi si sa nu-i agraveze boala. Sper ca este supravegheata corespunzator de catre cadre medicale specializate care au evaluat corect riscurile la care se expune respectiva pacienta lasata sa bântuie brambura pe net.

  3. RALG said

    Pierdere dreptului la anonimitate este doar primul pas catre pierderea dreptului la libera exprimare.

    Exista o mana de anonimi puternici care lupta din rasputeri sa elimine dreptul altora (al tuturor celorlalti) la anonimitate. Din pacate acestora li s-au asociat (in)voluntar o mare multime de neica-nimeni cu eticheta care s-au transformat (peste noapte) in apostoli ai convertirii la non-anonimat. Racolarea unor asemenea activisti misionari, plin de zel si elanuri, gata sa faca prozeletism in aria transparentei altora intru transportarea cu orice pret a spatiului lor privat din realitate in mediul virtual, este un proces in avalansa care se autointretinesi se autoamplifica. E un sindrom. Vremea in care acesti inconstienti cu buletin vor forma o masa critica ce le va ingadui celor care chiar au motivele si mijloacele e a suprima dreptul la anonimitate (ei insusi cam anonimi) nu este departe. Mai mult de jumatate din drum a fost parcurs. Limitarea dreptului la libera exprimare va deveni apoi mult mai simpla si mai efectiva. Ca sa fim realisti ar trebui spus ca acum libertatea de exprimare se manifesta in proportie de cam 10%. Atunci cand (aproape) nicio forma de anonimitate nu va mai fi posibila (maximum 5 ani de aici inainte) libertatea de exprimare nu va depasi 1%.

  4. INTJ said

    fara tor (https://www.torproject.org/) nu exista anonimitate (reala) pe net … iar la presiunile *AA tot mai multi ISP sunt obligati sa ia masuri impotriva anonimitatii. la asta se „adauga” (plecand de la prezumptia ca n-ar exista nici o legatura cu *AA-urile anterioare) si altele gen:

    According to The Mainichi, the National Police Agency (NPA, a bit like the Japanese FBI) is going to urge ISPs to block customers if they are found to have „abused” Tor online. Since Tor anonymizes traffic, that can be read as a presumption of guilt on anyone who anonymizes their Web activity.” (http://arstechnica.com/tech-policy/2013/04/japanese-police-ask-isps-to-start-blocking-tor/)

    altfel spus: intr-o mare roz de flamingo cautand mancare in apele sarate ale lacului, cu ochiul liber nu prea ai sanse sa identifici indivizii … da’ daca le implantezi tuturor un rfid, deja e joaca e copii sa urmaresti fiecare miscare a oricarui individ.

    ps: sa mai amintesc ca unii oameni si-au implantat voluntar rfid-uri pentru „beneficiile” aduse de un astfel de dispozitiv? sau sa zic de google si wikipedia, „sursele” de incredere?

    • RALG said

      Pâna nici de murit nu se poate muri de-adevaratelea fara acordul deplin al muritorului… Avizi de notorietate, curiosi pana la morbid in legatura cu identitatile altora, ametziti de limbi de moarte, gagautzii si gagautzele absorbite in internet direct din rect, de pe sol, din carciumi, parcuri, maidane, scoli, discoteci, biserici, birouri, locuinte si existente sordide, au si votat deja cu inima (inima mare, creier mic) in favoarea interzicerii anonimitatii… in lumea virtuala… care lume, lume, va deveni in curand un tzarc, un simplu tzarc, pe lumea cealalta – lumea reala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: