(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Despre autoamagire…

Posted by Arca lui Goe pe Iulie 9, 2013

…ori poate despre automanipulare.

S-a spus despre cuvinte ca ne-au fost date pentru a ne ascunde gandurile. Uneori reusim performanta notabila de a ne ascunde gandurile chiar si de noi insine, alterandu-le in asa hal, prin cuvinte, incat nu mai suntem in stare sa le distingem, sa le recunoastem, sa le controlam. Incercarea deliberata, practicata in mod constant, repetitiv, de a-i manipula pe altii, duce inevitabil la derapaje spectaculoase, sfarsind intr-o automanipulare de mai mare dragul. Din dorinta de a ne impune punctele de vedere, ideile, pseudoideile, convingerile, fixatiile, idiosincraziile, marotele, prejudecatile, supozitiile, speculatiile ori felurite alte ipoteze si presupuneri, in dauna adevarului, in favoarea propriei importante, practicand (amatoriceste) manipularea, alunecam adesea in situatii rizibile. Incapacitatea de a manageria adevaruri partiale si/sau multiple ori difuze, contradictorii, inabilitatea de a accepta principiul incertitutinii, ne constrang sa abolim logica in favoarea unor fabulatii aberante dar cu aparenta de rationamente. Avand de impus altora concluzii prestabilite (de multe ori aflate in mare dezacord cu realitatea), aflati in imposibilitatea de a le demonstra valabilitatea, ne dedam adesea unei alternative paguboase (simple surogate), aceea de a-i convinge pe interlocutori, ori de a-i anihila. Pervertirea amatoriceasca a logicii in scopul de a convinge-sau-zdrobi, atunci cand nu putem demonstra, duce inevitabil la automanipulare. De regula in aceste situatii (ilogice) apelam la intuitie si la mimetism, imitand mecanic, instinctiv,  mecanismele de manipulare utilizate la scara larga, din abundenta, pe toate canalele media, de catre altii la fel de amatori, alimentand astfel o stare generala de confuzie si deruta, amplificand-o, si facându-ne in final sa credem noi insine ca am reusit sa construim o argumentare logica, rationala, onesta, impecabila.

Prefata

Cu masca

Exemple ale acestui gen de situatii se gasesc duium, totusi o mai plenara ilustrare decat cazul d-nei CMM cu greu s-ar putea gasi. Doamna CMM este o anonima oarecare, o persoana de care n-a auzit nimeni cu exceptia rudelor si a celor carora li se ofera cu de-a sila ca exemplu de personaj cu buletin de identitate. Doamnei CMM ii este harazit anonimatul ca destin. Obsesia ei in legatura cu ideea ca n-ar fi (chiar) anonima nu este nici pe departe nici singura si nici cea mai grava. D-na CMM este, printre altele, obsedata de identitatile altor anonimi, intr-atat incat se poate lasa prada celor mai bizare si mai fistichii manifestari in timpul crizelor aferente. Exista suficient material bibliografic (inclusiv pe Arca lui Goe) care poate atesta aceasta cruda realitate. Totusi in caz de nevoie, in anumite perioade de acalmie, d-na CMM poate mima destul de bine normalitatea, o aparenta normalitate. Bunaoara acum, de curand, a scris pe blogul domiei sale un articol destinat consolidarii unor vechi obsesii, intr-un stil care nu iese din tiparul manipularilor ordinare practicate in mass media oficiala sau in blogosferele adiacente, cu deosebirea ca d-na cu pricina nu pare constienta de falsitatea argumentarii respective.  Ne fiindu-i la indemana sa deconspire identitatea d-lui Goe (o dorinta bolnava si inutila) se razboieste, asa in general, ca etapa preliminara, cu ideea de anonimat si cu dreptul anonimilor de a face comentarii sub psudonim. Acest gen de manifestari vor fi devenit, in conceptia dumneaei, ilegale, imorale si indezirabile, fapt ce constituie (printre altele) un soi de autonegare, daca vreti. Asa zisa argumentare este intzesata, intr-un dozaj destul de echilbrat, de false argumente, false implicatii logice, sofisme, adevaruri de umplutura si de ipoteze si speculatii aflate intr-o plaja larga de plauzibilitate. Inca din titlu:

Anonimatul pe Internet. Un drept democratic ori o ”oportunitate” de manifestare a violenței?

Sugestia acestui „ori” exclusiv este toxica. Dupa cum incearca sa sugereze inabila d-na,  „anonimatul pe internet” n-ar putea fi decat ori „una”, ori „alta”. Nu si „una”, si „alta”, ori poate nici „una”, nici „alta”. In realitate anonimatul pe internet este (in mod evident) si una si alta. Oricum, in genere, orice drept democratic poate fi oricand o „oportunitate” de manifestare a violentei, ceea ce nu justifica suprimarea drepturilor democratice. Dreptul la anonimitate este la fel de important ca (si indisolubil legat de) dreptul la libera exprimare, dupa cum (de ex.) votul este direct, egal si secret.  In egala masura cutitul de bucatarie este o ustensila utila la gatit cat si o arma alba cu care se pot regla conturile intre sotii infideli (vezi cazul Cioaca-Elodia).  Ce-ar fi sa fie interzisa detinerea cutitelor de bucatarie in bucatarii si a sticlelor de bere in berårii?

In continuarea articolului, preluand un nefericit fragment dintr-un text al domnului Adrian Papahagi (persoana publica), anonima CMM comite iarasi o tipica fractura logica. I-auzi argumentare:

* * *

Domnul  Adrian Papahagi postează pe Facebook  un text interesant despre dialogul imposibil.

Citez:

”Dialogul imposibil:

-nu poți dialoga cu oameni de rea credință

-nu poți dialoga cu mincinoșii și calomniatorii

-nu poți dialoga cu cei care îți lipesc etichete și te reduc la acestea

-nu poți dialoga cu anonimi care nu își asumă măcar propria identitate

-nu poți dialoga cu țopârlani care nu te respectă, te înjură, te iau de guler și știu ei mai bine decât tine orice

-nu poți dialoga cu cretinii, nebunii, fixiștii, mitomanii (adesea anonimi) ai net-ului

-nu poți dialoga cu cei incapabili să citească corect și până la capăt un text și care nu au disciplina intelectuală de a urmări un argument

Sau poți, dar e pierdere de timp și sursă de enervare”.

Îl consider perfect îndreptățit să gândească astfel. Mi s-a întâmplat și mie.

* * *

I-auzi taina. Sa juri ca-i chiar asa si altceva nu. In context. O tehnica des uzitata. Ca sa „vinzi” o minciuna pe post de „adevar” o livrezi la pachet cu un set impresionant de adevaruri (aparent) incontestabile. Astfel strecurata, pare digerabila si uneori poate fi accepata de catre interlocutorii neatenti. Ce sanse ar fi avut dl. Papahagi sa convinga vreun cititor despre valabilitatea uneia (anume) dintre afirmatiile sale daca ar fi livrat-o singura, neambalata in truisme penibile?

Cum ar fi sunat (oare) acest „adevar”:

Nu poți dialoga cu anonimi care nu își asumă măcar (n.b. ???)  propria identitate.

daca ar fi aparut, singur, negru pe alb, fara zgomot de fond?

Fara masca – Din râie se intrupeaza Carmen-Maria

Trecand peste gaunosenia evidenta a formularii (auzi taina: anonimi care-si asuma identitatea), ar fi de zis ca interlocutorii anonimi pot fi la fel de comozi sau incomozi, decenti sau indecenti, onesti sau ticalosi, valizi sau invalizi ca si cei neanonimi. Acest lucru poate fi demonstrat simplu prin nenumarate exemple si contra-exemple. Sunt convins ca atat dl. Papahagi cat si d-na CMM pot da exemplele si contra-exepmlele potrivite. (De exemplu vizitatorii anonimi care au comentat pe blogul d-nei CMM chiar articolul la care ne referim, contestand clar si argumentat valabilitatea teoriei papahagi-cememiste, sunt interlocutori valizi acceptati ca atare de catre d-na CMM, in timp ce asa-zisul neanonim, Abålaru Viorel, cetatean din Corabia, s-a dovedit a fi un interlocutor invalid pentru d-na CMM, cei doi cetateni afurisindu-se reciproc, radiindu-se din blogroll si anuntandu-si incheierea oricarui dialog). Ca fapt divers ar mai fi de zis ca si „adevarurile incontestabile” folosite ca ambalaj al ideii ca nu se poate dialoga cu anonimii, sunt comice in felul lor, si false din perspective potrivite, ca de asa sunt adevarurile: relative. Sugestia ca (a) unii interlocutori ar fi in permanenta „de rea credinta, mincinosi, calomniatori, cretinii, nebunii, fixiștii, mitomanii, incapabili să citească corect și până la capăt un text si sa identifice un argument valid” ori VICEVERSA (de buna credinta, sinceri, onesti etc.) este (desigur) falsa.  Adesea autorilor le este insa mai comod sa-i eticheteze astfel (pe baza unor probe partiale) pe comentatorii incomozi. De asemenea (b) ideea inoculata cum ca interactiunea dintre „pårti” s-ar reduce (sau ar trebui sa se reduca) la „dialog”; apropo – Ce este dialogul? – este falsa, gresita, inadecvata… ca si (c) impresia ca din doua una, ori esti fortat sa „dialoghezi” ori esti constrans sa(-i) elimini pe „dusmanii din vorbe”. Nici vorba. Exista cåi intermediare, solutii alternative, poate mai dificile dar categoric mai eficiente si mai corecte.

In continuarea articolului såu, d-na CMM fractureaza iarasi logica (intr-un mod grosier) prezentand cateva ipoteze (cu un variat grad de plauzibilitate) incercand sa acrediteze tacit (a) ideea ca acestea ar constitui in set complet de posibilitati (adica ca adevarul s-ar afla musai intr-una dintre aceste ipoteze) ceea ce este fals, dupa cum, intr-o maniera foarte simpla, a fost demonstrat de catre unul dintre comentatorii anonimi care au binevoit sa comenteze insidiosul articlol, si (b) cum ca intre „plauzibil” si „adevarat” se poate pune (la alegere; la alegerea dansei) semnul egal. Da de unde.

Anonimatul este un drept. Nu o obligatie. La fel ca si dreptul lal liber exprimare. La fel ca sexul liber consimtit.

Pierderea dreptului la anonimitate este doar primul pas catre pierderea dreptului la libera exprimare.

Exista o mana de anonimi puternici care lupta din rasputeri sa elimine dreptul altora (al tuturor celorlalti) la anonimitate. Din pacate acestora li s-au asociat (in)voluntar o mare multime de neica-nimeni cu eticheta, care s-au transformat (peste noapte) in apostoli ai convertirii la non-anonimat. Racolarea unor asemenea activisti misionari, plin de zel si elanuri, gata sa faca prozeletism in aria transparentei altora, intru transportarea cu orice pret a spatiului lor privat, din realitate in mediul virtual, este un proces in avalansa care se autointretine si se autoamplifica. E un sindrom. Vremea in care acesti inconstienti cu buletin vor forma o masa critica ce le va ingadui celor care chiar au motivele si mijloacele de a suprima dreptul la anonimitate (ei insusi cam anonimi) nu este departe. Mai mult de jumatate din drum a fost parcurs. Limitarea dreptului la libera exprimare va deveni apoi mult mai simpla si mai efectiva. Ca sa fim realisti ar trebui spus ca acum libertatea de exprimare se manifesta azi (in internet) in proportie de cam 10%. Atunci cand (aproape) nicio forma de anonimitate nu va mai fi posibila (in cam 5 ani de aici inainte) libertatea de exprimare nu va mai depasi 1%. In acest context ramane cat se poate de hilar faptul ca dorinta fierbinte a d-nei CMM (persoana cu o mie de psudonime) de a stii cine este dl.Goe, au facut-o sa construiasca asemenea teorii fanteziste (in contra naturii) dupa ce a revarsat fara nicio economie eforturi considerabile in investigatii, analize (literare, stilistice, comparative), cautari, anchete, intinse pe luni de zile, care au dus-o succesiv la concluzia certa si momentan-definitiva ca dl. Goe ar fi ba unul, ba altul, ba chiar ca ar fi mai multi deodata.  Cu obsesiile maniacale nu te poti pune.

5 răspunsuri to “Despre autoamagire…”

  1. Stely said

    Dar ce spuneti de faptul ca mie mi-a fost interzis din start accesul pe blogul dumneaei, desi simte nevoia imperioasa de a-mi cunoaste parerea despre ceea ce scrie ? A mea si indirect pe cea a Dlui Goe ? Altfel de ce m-ar bombarda zilnic cu e-mail-uri in care nu uita sa-mi dea anume linkuri si ,desigur, sa pomeneasca de mila ei crestineasca pentru mine si pentru Dl Goe ? Desigur, intuiesc scopul lor … Doamna CMM stie ce face . Si-a facut blog ca sa se razbune, in primul rind pe Dl Goe ,apoi pe mine. Sa nu spuneti ca este numai o impresia a mea. Am dovezi destule. A ajuns sa -mi trimita si ceea ce-i scriu diversi „prieteni” din lista ei de pe facebook ,referitor la parerea d-lor despre „hermenauticele” ei topice … Bunaoara, un comentariu al lui Liviu Antonesei ,in care spune ca dibuit incotro” bate saua” madama… Era vorba despre cine sunt personajele descrise de dumneaei pe un alt topic .

    Faptul ca aminteste de pataniile ei pe Arca lui Goe , in schimb uita sa aminteasca de toate mizeriile scrise de ea aici ,lasindu-i pe necunoscatori sa creada ca a fost „linsata” pe nedrept , este dovada manipularii si automanipularii , a amagirii ,dar si a josniciei ei. Cindva toate astea o vor strivi, da … Saraca de ea isi da seama ( in anumite momente )ca nu poate sa-si stapineasca pornirile si cauta sa se minta ca ea nu este agresorul ci victima …

    • RALG said

      a) Interesante „amanunte”. Intregesc in mod cat se poate de natural profilul psihiatric al personajului. Doamna „stie” (inr-adevar, cât de cât) ce face, in mic, in ceea ce priveste utilizarea mijloacelor, dar habar nu are ce face in mare, in felul in care-si „stabileste” scopurile spre care este târâtå de o forta irezistibila si neinteleasa si al caror inteles ii scapa. Ceea ce o pune in miscare nu are nimic rational. Stie cum se face sa desigilezi o seringa, sa absorbi continutul fiolei, sa ti-o injectezi in vena… pare o cunoascatoare, o profesionista. De ce o face si ce efecte se vor produce apoi nu are nici cea mai vaga idee. Cred insa ca este bine ca si-a facut blog. Practicarea fara scrupule a ingradirii libertatii de exprimare a anonimilor si neanonimilor prin cenzura si abuz era cat se poate de asteptata, facand parte din profilul d-nei. Presupun ca mentinerea unui blog care o constrange (cel putin pe moment) la salvarea aparentelor unei normalitati in raport cu uzantele, poate fi utila in a-si mentine vechea sa boala si metehnele sub control. Se elibereaza de obsesii fortandu-se sa le introduca intr-un cadru standard. Cred totusi ca-i acordati o prea mare atentie si va implicati emotional mai mult decat este cazul. Faptul ca va hartuieste si va bombardeaza cu e-mailuri, invadandu-va spatiul privat, este desigur un abuz, care in mod normal ar trebui sanctionat prin lege.

      b) Motive de „razbunare” pe dl,Goe (un personaj) pot exista cel mult in mintea dumneaei. Simple obsesii maniacale. Nu sunt interesat sa i le demontez.

      c) Foarte nostima aparitia in peisaj a fratelui Liviu Antonesei, plarierul de la Iasi, responsabilul cu „chapeau-bas-ul” la defuncta Cretocratie vesela.

  2. Stely said

    a)” Cred totusi ca-i acordati o prea mare atentie si va implicati emotional mai mult decat este cazul. ”

    Eu spun ca nu , dimpotriva ma amuza …dar ,daca dvs percepeti asa din ceea ce scriu la adresa ei , probabil ca exista un mic sâmbure de adevar. Dar, faptul ca nu i-am raspuns la nici unul dintre cele 30 de mesaje trimise in ultimele trei zile , este dovada ca nu i-am dat importanta . De altfel sper (dar nu bag mana in foc) ca am lecuit-o . Astazi este prima zi cind nu am mai primit nimic.
    Iata cum am potolit-o
    :http://www.raph.com/3dartists/artgallery/6226.jpg

    b) Asa zic si eu , dar nu credeti ca dorinta ei de razbunare ar putea sa se indrepte asupra „sosiei ” D-lui Goe ?

    c) Aici este e-mailul cu pricina :

    „Iata parerea unui intelectual ne-anonim:

    „Liviu Antonesei says:
    02/07/2013 at 23:28
    @) C-MM

    Mi-a placut! Cunosc si eu cazul, daca am hermenutizat bine! Auguri!”

    P.S. Daca cineva s-ar putea oripila de gestul meu, de a-i deconspira unele mesaje, ii reamintesc ca dinsei nu-i pasa , ba dimpotriva imi spune ca o ajut sa creeze mai bine . Adica o stimulez. 🙂

  3. dlnimeni said

    Un comentariu cu titlu exceptional. Un exemplu clasic de anonim care isi asuma propria identitate. „Cracanel: …”Eu sunt Bibicul, nene Iancule…””. Si unul de motivatie a dorintei de anonimat. „Didina: S-a hotarit! nu pot sa scap de dobitocul asta…ma cunoaste.” O alta motivatie. „Catindatul: Strasnic le tachinez!…”
    Putem considera ca, in D’ale carnavalului, Caragiale opereaza cu doua spatii: spatiul „real” al personajelor si spatiul lor carnavalesc. Spatiul de carnaval presupune, prin adoptarea mastii si costumului de carnaval, transformarea personajelor dupa dorinta, in personaje anonime, in personaje noi, proprii noului spatiu sau in personajele identice cu cele din spatiul „real” al personajelor. Prin mascare si re-costumare, personajele se transforma, deoarece ele nu primesc, dupa voie, doar o alta identitate ci si o alta stare. Cu personajele transformate se poate scrie o alta piesa. Discut de transformare ca sa nu le zic prea brusc. De fapt, este vorba de alte personaje obtinute prin transformare. Intre personaje si transformatele lor exista conexiuni, desi transformatelor li se pot scrie destine proprii noului spatiu. In spatiul „real” al personajelor, Catindatul este un singur personaj; in spatiul de carnaval al personajelor, el este trei personaje: personajul necostumat, la fel cu acela din lumea „reala” si alte doua personaje distincte prin portul a doua rinduri de costume si masti.
    Spatiul virtual este o transformare a spatiului real, cu personaje (oameni) cu tot, iar o eroare mare este aceea de a nu fi in stare sa pricepi si sa accepti acest lucru, continuind sa operezi in spatiul virtual cu toate notiunile specifice lumii reale. Personajele din spatiul virtual pot alege si ele intre a avea aceeasi identitate ca in spatiul real, a avea o alta identitate ori a ramine anonim, dar, atentie, anonimi raportati la spatiul virtual. In spatiul real, Dl Goe ( de exemplu) este un anonim. Mai mult, in spatiul real Dl Goe nici nu exista, ci exista personajul real care, odata cu spatiul, se transforma in Dl Goe cel din spatiul virtual. Pentru spatiul virtual Dl Goe nu este un anonim, ci un personaj cunoscut intr-un subspatiu al spatiului virtual. Personajele din spatiul virtual au, relativ la acest spatiu, o viata proprie. Mai mult, transformarea din spatiul real in cel virtual poate fi, pentru oameni, functional vorbind, multiforma, din moment ce o persoana din spatiul real poate lua mai multe identitati virtuale. Poate ca nu v-am plictisit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: