This entry was posted on Iulie 28, 2013 la 2:22 am and is filed under Aliorum Textuum.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, sau trackback from your own site.
8 răspunsuri to “Dan de la Slatina – Urca oile la munte”
1. Ancestrala ”Mioriță” (nu sunt ”în trend”, eu prețuiesc atitudinea ciobanului ”condamnat” la moarte. Moartea e – nu doar, ci și – în opinia mea, un lucru demn de învățat, greu de învățat și absolut necesar de învățat).
2. Totalitarismele de orice fel. De ce nu comunismul și neocomunismul…
Etc.etc.etc.
3. Și…mirific, faptul că se cântă pentru niște oameni cu bani, posibil proaspăt îmbogățiți (aici fui răutăcioasă, că dă bine), la un ”eveniment” al lor, unde bănuiesc eu că un cântăreț e bine plătit, oricum mai bine decât alți ori aceeași profesioniști în alte ocazii.
B. Iar Ciobanul? Aceasta e întrebarea…
C. Munții, un loc de profunde cugetări, regăsiri, găsiri, împliniri.
Ce mic e omul, fie el și oier profesionist, în fața Muntelui!
Melodia, pe linga faptul ca imi creeaza o stare de viociune „saltareata”, imi trezeste si multe amintiri (placute)din timpul tineretii mele . Cintecul facea parte din repertoriul nostru (al grupului de prieteni ) pe care il cintam la petreceri .
Dar cel mai mult imi aminteste de o anume perioada (de virf )a profesiei mele, pe care din pacate am incheiat-o (nu de buna voie) numai dupa 5 ani .
Prin urmare turma aceea de „mioare” raspindita pe pajistile insorite de la munte, imi aminteste de asa- numitele expeditii pe care le faceam cu elevi, eu , fiind da, conducatoare de „echipaj „(unica din judet) .Expeditiile era organizate de inspectoratul scolar impreuna cu Consiliul judetean al pionierrilor, precum si cel al elevilor utecisti . 🙂 Ei bine , in prima zi plecam de jos( de la Runcu -Dimbovita) pe un traseu bine stabilit dinainte, spre Leaota unde innoptam( in corturi)urmind ca a doua zi sa mergem timp de 8 ore catre al doilea punct de popas : Curmatura fiarelor . Aici, corturile erau asezate linga o stina de oi ,iar mai jos , dupa ce parcurgeam o bucatica de padure deasa era un izvor cu apa rece, la care „ne adapam” si ne spalam. Seara, dupa ce ne instalam bagajele in corturi, aprindeam un foc de tabara la care mai intai frigeam sunca si costita afumata, apoi mergeam la stina si negociam cu ciobanii care in schimbul unor pachete de tigari si citeva paini , sa ne pragateasca o mamaliga mare ,lapte fiert la ceaun si bulzi cu brinza de oi. Dupa ce mancam cu o pofta nebuna, petreceam pina la miezul noptii. La prima expeditie (aici)am avut si un musafir pe care l-am simtit misunind printre cortutri ,dar de care nu ne-am speriat deoarece credeam ca este doar un caine de la stina . A doua zi insa am aflat cu groaza ca a fost un urs .
De aici si pina la al treilea popas ,cabana Padina , treceam pe linga turme de oi insotite de citiva caini si desigurde ciobanii lor; deasemenea si pe traseele pina la Pestera Ialomitei ,Babele ,Crucea de la Caraiman , Vf Omul ,Obirsia Ialomitei ,pe care le faceam intr-o singura zi ; apoi in drumul catre casa prin Cheile Tatarului ,Cheile Orzei , lacul Bolboci (care era atit de limpede incit se vedeau in el duiumul de pastravi . Am nostalgia acelor vremi. Am vrut sa refac traseul cu familia mea ,dar am reusit numai o parte din el. Nimic nu mai era la fel …
P.S. Am facut imprudenta s-i duc pe-acolo pe sora mea , fiica ei de cinci ani si pe cumnatul meu . E, ce am patit atunci nu va mai spun :shock : Acum insa, ne distram grozav ori de cite ori ne amintim .
Uf ,acum am vazut! „Expeditiile erau”… daca mai sunt , va rog sa nu va sfiiti sa mi le spuneti . Eu mai vad acolo niste virgule puse aiurea . Ce zici CMM ? 🙂
Nimic nu mai era la fel … ca in amintire. Amintirea prezenta a unor timpuri magice, identica doar cu sine insasi. Superbe amintiri mai aveti in prezent, iar evocarea lor, inevitabil, mi-a adus si mie, tot in prezent, niste amintiri teribil de asemanatoare, in esenta lor, cu ale d-voastra.
marginalia non turpia said
A. Generoasă metafora ”oițelor”:
1. Ancestrala ”Mioriță” (nu sunt ”în trend”, eu prețuiesc atitudinea ciobanului ”condamnat” la moarte. Moartea e – nu doar, ci și – în opinia mea, un lucru demn de învățat, greu de învățat și absolut necesar de învățat).
2. Totalitarismele de orice fel. De ce nu comunismul și neocomunismul…
Etc.etc.etc.
3. Și…mirific, faptul că se cântă pentru niște oameni cu bani, posibil proaspăt îmbogățiți (aici fui răutăcioasă, că dă bine), la un ”eveniment” al lor, unde bănuiesc eu că un cântăreț e bine plătit, oricum mai bine decât alți ori aceeași profesioniști în alte ocazii.
B. Iar Ciobanul? Aceasta e întrebarea…
C. Munții, un loc de profunde cugetări, regăsiri, găsiri, împliniri.
Ce mic e omul, fie el și oier profesionist, în fața Muntelui!
RALG said
La hanul muschetarilor am dat peste unii (nu spui cine, persoane neimportante) care nu intelesesera nimic din Miorita. Incredibil…
marginalia non turpia said
Leșe e o mare iubire a mea.
Mulțumesc. O voi da mai departe. Dar din dar…
Stely said
Melodia, pe linga faptul ca imi creeaza o stare de viociune „saltareata”, imi trezeste si multe amintiri (placute)din timpul tineretii mele . Cintecul facea parte din repertoriul nostru (al grupului de prieteni ) pe care il cintam la petreceri .
Dar cel mai mult imi aminteste de o anume perioada (de virf )a profesiei mele, pe care din pacate am incheiat-o (nu de buna voie) numai dupa 5 ani .
Prin urmare turma aceea de „mioare” raspindita pe pajistile insorite de la munte, imi aminteste de asa- numitele expeditii pe care le faceam cu elevi, eu , fiind da, conducatoare de „echipaj „(unica din judet) .Expeditiile era organizate de inspectoratul scolar impreuna cu Consiliul judetean al pionierrilor, precum si cel al elevilor utecisti . 🙂 Ei bine , in prima zi plecam de jos( de la Runcu -Dimbovita) pe un traseu bine stabilit dinainte, spre Leaota unde innoptam( in corturi)urmind ca a doua zi sa mergem timp de 8 ore catre al doilea punct de popas : Curmatura fiarelor . Aici, corturile erau asezate linga o stina de oi ,iar mai jos , dupa ce parcurgeam o bucatica de padure deasa era un izvor cu apa rece, la care „ne adapam” si ne spalam. Seara, dupa ce ne instalam bagajele in corturi, aprindeam un foc de tabara la care mai intai frigeam sunca si costita afumata, apoi mergeam la stina si negociam cu ciobanii care in schimbul unor pachete de tigari si citeva paini , sa ne pragateasca o mamaliga mare ,lapte fiert la ceaun si bulzi cu brinza de oi. Dupa ce mancam cu o pofta nebuna, petreceam pina la miezul noptii. La prima expeditie (aici)am avut si un musafir pe care l-am simtit misunind printre cortutri ,dar de care nu ne-am speriat deoarece credeam ca este doar un caine de la stina . A doua zi insa am aflat cu groaza ca a fost un urs .
De aici si pina la al treilea popas ,cabana Padina , treceam pe linga turme de oi insotite de citiva caini si desigurde ciobanii lor; deasemenea si pe traseele pina la Pestera Ialomitei ,Babele ,Crucea de la Caraiman , Vf Omul ,Obirsia Ialomitei ,pe care le faceam intr-o singura zi ; apoi in drumul catre casa prin Cheile Tatarului ,Cheile Orzei , lacul Bolboci (care era atit de limpede incit se vedeau in el duiumul de pastravi . Am nostalgia acelor vremi. Am vrut sa refac traseul cu familia mea ,dar am reusit numai o parte din el. Nimic nu mai era la fel …
P.S. Am facut imprudenta s-i duc pe-acolo pe sora mea , fiica ei de cinci ani si pe cumnatul meu . E, ce am patit atunci nu va mai spun :shock : Acum insa, ne distram grozav ori de cite ori ne amintim .
Stely said
Uf ,acum am vazut! „Expeditiile erau”… daca mai sunt , va rog sa nu va sfiiti sa mi le spuneti . Eu mai vad acolo niste virgule puse aiurea . Ce zici CMM ? 🙂
RALG said
Nimic nu mai era la fel … ca in amintire. Amintirea prezenta a unor timpuri magice, identica doar cu sine insasi. Superbe amintiri mai aveti in prezent, iar evocarea lor, inevitabil, mi-a adus si mie, tot in prezent, niste amintiri teribil de asemanatoare, in esenta lor, cu ale d-voastra.
Stely said
„Cintecul facea parte din repertoriul nostru (al grupului de prieteni ) pe care il cintam la petreceri „.
Si asta : (eu vocea intai)
RALG said
Ehe-hei: