(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Intâmplari cu tâlc. Ce lipseste?

Posted by arcaluigoe pe August 12, 2013

Update (1): Atentie! Intentia cu care au fost propuse spre vizionare aceste filme pline de continut, extra-continut si meta-continut, nu denota fabula.

Update (2), (3) – Cainii salbatici africani se numara printre cei mai redutabili si mai eficienti vanatori. Spre deosebire de grupurile de lei si leoaice care vaneaza impreuna si carora, in medie, le reuseste capturarea pråzii o singura data din 10 incercari, haitele de caini au un randament uluitor de 8 succese din 10 incercari. Acest lucru se datoreaza unei coordonari extrem de eficiente, in care strategia si tactica (laborioase si flexibile in functie de prada vizata) sunt dublate de o atenta specializare a muncii, fiecare membru al haitei avand de interpretat un rol anume pentru fiecare scenariu in desfasurare.  De exemplu in cazul vanarii unei antilope (care datorita marimii ei ar putea parea invulnerabila in raport cu micile jivine carnivore) exista caini responsabili cu crearea panicii si fortarea victimei de a se indeparta de turma, urmata de directionarea acesteia catre locul in care asteapta grosul haitei. Acolo se gasesc doi caini anume care au meserii de mare baza. Unul se gata cu dintii de buza antilopei, iar altul de coada. Inebunita de durere si spaima, cu o mobilitate dramatic redusa, antilopa isi epuizeaza repede resursele de energie prabusindu-se si fiind sfasiata de catre caini.

Hienele, desi biologic sunt rude extrem de apropiate ale cainilor, sunt foarte slabi vanatori. Isi bazeza supravietuirea pe oportunism fiind mereu dispuse sa „fure” prada altor animale, inclusiv a leilor, sau sa consume resturi, hoituri, oase, maţe, cadavre in putrefactie, si in genere lucruri refuzate de altii. Au maxilare si danturi extrem de puternice care le permit sa consume si oase, cartilagii, tendoane si maduva. De vanat nu vaneaza decat animale aflate in dificultate, batrane, ranite, bolnave sau foarte tinere abia nascute, incapabile sa se apere.

Update (4) – In primul film in care hiena este muscata de nas de catre caine (probabil specialistul in „buza” al haitei), cainilor le-ar fi stat la indemana s-o ucida pe hiena, cu usurinta. Atunci cand aceasta era imobilizata, ramanand la un moment dat cu abdomenul si cu gatul accesibil muscaturilor cainilor, s-ar fi putut parea ca se afla in mare pericol. Totusi viata ei nu a fost niciun moment pusa in primejdie, cainii ne avand nici urma de intentii criminale. Nici macar muscatura de la nas nu s-a soldat cu ranirea hienei, cainele neincercand sa-si infiga realmente dintii in botul hienei.

Update (5) – In filmul al doilea, prada disputata, nu era (aproape in mod sigur) rezultatul „muncii” vreunuia dintre combatanti. Era un rest proaspat ramas de la masa altora mai mari (o idee „orfana” de autorul ei).  A avut castig de cauza cel caruia i-au venit mai repede ajutoare.

Update (6) – Ceea ce este cu adevarat uluitor in aceste filme este atitudinea (despre lume si viata !?) care transpare din felul in care se comporta (totalmente „inuman„; cinste lor) actorii acestor intamplari cotidiene.

Update (7) – Ca oameni, posesori in egala masura (sau poate nu tocmai egala) a unei inteligente superioare si a unei minti exclusiv egoice, noi, in prostia noastra, avem tendinta de acredita faptul ca personajele carora se intampla sa le fim spectaori sunt impinse in miscare, in actiune, prin resorturi si mecanisme similare celor care ne misca sau ne-ar misca pe noi insine in situatii similare. Cadem cu usurinta in greseala de a-i judeca pe altii cu masura noastra, dupa chipul si asemanarea noastra. Masura noastra este propriul Ego. Suntem incurajati sa facem acest gen de greseala prin aceea ca, fiinte sociale fiind, cel mai adesea avem ocazia sa aplicam acest gen de judecata celor mai la indemana personaje care se intampla sa ne fie prin preajma, ci care sunt de cele mai multe ori oameni, oameni, ca si noi. Intamplator, in cele mai multe din aceste cazuri, judecata noastra (bazata pe propria masura) pare a functiona cumva corect, credibil, potrivindu-se insa numai si numai intamplator, unor personaje care au masuri similare cu ale noastre (egoice), si consolidandu-ne astfel ideea ca asa trebuie sa judecam lucrurile. Asa se face ca atunci cand vedem filme cu animale avem predispozitia de a vedea fabule, precum in operele lui La Fontaine ori ale lui Grigore Alexandrescu. Fabulam, fabuland. Totusi daca am privi mai cu atentie filme in care apar animale salbatice, care se manifesta in libertate, in mediul lor natural, renuntand la a judeca lucrurile intr-o maniera prea antopomorfa, am constata un fapt uluitor si anume cvasi-inexistenta ego-ului in lumea animala. In lumea animala exista prada si pradator. Exista competitori. Dar (cu rare exceptii) nu exista victime si agresori. Nu exista agresiune. Pare de necrezut, nu? Ca sa se inteleaga mai bine ce vreau sa spun, cele doau filmulete propuse ar trebui revizionate, iar apoi imaginate scene echivalente in care in distributie, in locul animalelor, sa apara oameni. Judecand in paralele cele doua seturi de filme, cel real si cel imaginar, am putea face constatari surprinzatoare.

Update (8) – Sa zicem ca v-ati afla la un restaurant de lux care functioneaza in regim de buffet (atentie „all you can eat”) si ca patronul tocmai a decis sa ofere masa pe gratis tuturor purtatorilor de ecuson verde, purtatorii ecusoanelor de alte culori urmand sa-si plateasaca consumatia (pret unic indiferent de cat mananci). Tocmai v-ati pus in farfurie un homar de toata frumusetea asezonat cu tot ce trebuie. In timp ce stoarceti lamâie pe el, cineva vi-l ia din farfurie si fuge cu el, disparand in multime. Cei de la masa vecina se prapadesc de ras. Ce v-ar deranja mai tare? Faptul de a fi ramas fara homar in farfurie SAU faptul ca un asemenea gest a fost comis impotriva d-voastra? In ce proportie?

Update (9) – Cainii se aflau la masa. Le era foame si aveau nevoie de acea hrana. Ideea ca ar fi putut sa ramana cu mai putina mancare decat cea disponibila sau fara toata mancarea prezenta la fata locului (evit sa spun „pe care o aveau”), ii nelinistea. Era singurul lucru care-i nelinstea si pe care voiau sa-l contracareze. Faptul ca hiena voia sa manance „din mancarea lor” nu li se pare in niciun fel un afront, o jignire personala. Gestul si dorinta hienei ca atare nu-i deranjau catusi de putin si nu li se parea ca hiena face ceva neindreptatit. Un uman ar fi fost in primul rand atins de ofensa, de faptul ca cineva-l desconsidera imaginandu-si ca el (tocmai el) este potrivit ca tinta a unui gest potrivnic. Reactia umanului (cu un ego ranit) ar fi fost acea de a pedepsi ofensa zdrobindu-l pe autor, mai degraba de a se limita stric la pastrarea avantajului de a fi in fata unei bucati de carne (evit sa spun „de a o avea „). Umanul s-ar fi luat la harta cu primul „ofensator”, iar in incercarea de a-i arata el aceluia, ar fi ignorat complet faptul ca altii mananca respectiva mancare. Cainii, in mod evident, nu aveau problema asta . Ei aveau grija sa nu se imputineze carnea si… culmea , sa se joace cu hiena (daca tot a trebuit sa se intrerupa din mancat). Atitudinea asta vine in continuarea unui context mai general. Cainii nu considerau ca hiena ar vrea sa le fure lor ceva, ceva ce le-ar apartine – prin faptul ca au obtinut acel ceva prin munca . De alatfel cainii nu considera ca felul in care au obtinut accesul la acea mancare ar fi o munca. Ei au fost la vanatoare, nu la munca. (Munca este cu totul altceva, ceva mult mai grav). Au profitat de ceva, ceea ce le trebuia si se intampla sa fie disponibil (dupa o fuga buna) chiar acolo in zona. Nu-si imaginau ca acel ceva ar fi ceva al lor, ceva ce li se cuvine, si asupra caruia au un drept castigat. Hiena de asemenea nu are intentia sa „fure” sau sa „ofenseze”. Vrea sa manance o bucata de carne si atat. Daca se poate. Tratamentul la care este supusa nu-i produce nicio umilinta. Singurul regret e ca n-a apucat nimic, nu c-ar fi fost bataia de joc a cainilor. In sinea ei a fost multumita cu matul acela pe care a apucat sa-l ia. In filmul al doilea cainele sufera (cu masura) pentru pierdera posibilitatii de a se hrani din acea bucata de carne. Nu are nicio „oftica „ pe hiene si nu le poarta pica. Animalele nu se incurca in metafizica, si asta nu pentru ca nu le-ar duce mintea ci pentru ca sunt mult mai bine ancorate in realitate decat umanii. Umanii au fiecare cate o realitate pe care vor s-o impuna tuturor celorlalti. De obicei este vorba de realitati imaginare, inconsistente, simple prilejuri de manifestare ale egoului. Unul dintre efectele colaterale ale manifestarii ego-ului, este civilizatia umana.

114 Răspunsuri to “Intâmplari cu tâlc. Ce lipseste?”

  1. INTJ said

    offtopic: documentarul (a carui trailer e clip-ul urmator) merita imho vazut

  2. Stely said

    „Intâmplari cu tâlc. Ce lipseste? ” . Ca sa aflam ce lipseste trebuie sa stim ce este prezent, sau sa descifram ” tâlcul” intimplarilor din filmuletele prezentate .
    Prin urmare , avem in primul filmulet o haita de caini africani, care devoreaza o biata antilopa ce tocmai o vanasera . La un moment dat apare o hiena flaminda , care incearca sa fure o halca din prada lor. Desigur , conform Legii junglei-lupta pentru existenta -hiena nu reuseste sa ajunga la hrana ,fiindca are de infruntat o haita unita . In final , haita satula , se milostiveste de ea si ii lasa o ramasita de maţ .
    In cel de-al doilea film avem o admirabila lupta „corp la corp „, intre un caine african si o hiena care isi devora prada , abia vanata prin propriile forte. Cum s-ar zice , cainele venea la „de-a gata „. Lupta a fost insa f.eleganta :fara varsare de singe si cu arme de lupta …legale . Cainele a folosit ceva tertipuri ( atac pe la spate si prin invaluire )dar degeaba . Hiena si-a adjudecat prada , avind parte si de un ajutor pretios de la un „confrate „, pe care l-a rasplatit impartind cu el prada.
    In concluzie , care este „tâlcul”? Presupun ca RALG a intuit ceva asemanari cu lumea oamenilor : si la oameni exista hoti , care fura din munca altora – un fel de legea junglei. Insa ,daca la animalele salbatice domneste fara exceptie legea junglei , la oameni domneste mai intai Legea Morala (legea divina ), apoi legea penala si civila , daca hotii l-au uitat / nu-l au pe Dumnezeu .
    Hmm …ma gandesc insa ca „cineva ” ar putea sa ma contrazica . Daca maimutzele au si ele Legea Morala , de ce le-ar lipsi (si )acestor animalute din jungla ?
    A, ar putea sa spuna ca, in cel de-al treilea filmulet, exista urme de moralitate (ajutor reciproc , iubire , afectiune , prietenie ) . Da ,este posibil ,dar exista totusi ceva … Astept sa-mi spuna (sa ma contrazica )…”cineva „, apoi voi veni cu argumente..

    • RALG said

      Corect. Ne trebuie o maieutica pe film. Ca sa putem intra in „zen” pe acolo. Multumesc pentru deschiderea propusa.

      • Stely said

        Sa mai facem o propunere …🙂

        • RALG said

          Aceasta hiena hedonista, muscata de musca tzetze, nu face parte din peisaj. Muza a lui Mos Ene, poate fi cel mult un contraexemplu (la orice) sau recalma (in general) pentru somnifere dar si (in particular) pentru laxative. Stati sa dea somnambulul Radu Humor cu ochii de el si sa vezi distractie.

          P.S. Lilly asta e intotdeauna off topic. O fi calå. Sau câlå… E ca si disparut din politica romaneasca-caci il vedem si nu e.

        • Stely said

          Cind am pus videoclipul m-am gindit ca ar fi bine sa aduc in discutie lupta politica dintre Crin si Traian . Care dintre ei este „animalul politic ” cel mai bun si ce arme au folosit in lupta lor ? Am fi vazut deosebirea sau dupa caz asemanarea cu lupta pe ciolan a animalelor din jungla . A, am facut deja observatia ca lupta dintre hiena si cainele african a fost fair-play .
          Nu pot sa spun acelasi lucru despre lupta lui Crin Antonescu contra Traian Basescu .

  3. INTJ said

    animalele din filmulete au ceva interesant in comun: isi hranesc puii cu hrana regurgitata … la fel cum au fost hranite si ele.

  4. Ce ar spune Dumitru Constantin -Dulcan: Fiecare specie are exact genul de ”inteligență” care îi trebuie în mediul său. Și exact genul de ”morală” și ”inteligență morală” de care are nevoie in mediul său.

    Sunt extrem de curioasă să aflu cum răspunde comentatorul FĂRĂ EGO. Pentru Roman.

    Mai mult despre asta, pe blogul meu.

    • INTJ said

      mda, alt specialist „mester” in generalizari (legate de domenii despre care are doar informatii superficiale) … ca deh, nu-i asa, nu oricine stie ca specia ursus arctos traieste-n medii foarte diferite sau ca specia danaus plexippus schimba mediile cu fiecare generatie (ca sa dau doar doua exemple).

      despre ghilimele nu mai zic … ca mi-e teama ca-n viitor ajung sa citesc ceva-n genul: „Once upon a time, CDD dreamed that he was a bear enjoying himself. He didn’t know that he was CDD. Suddenly he awoke and was palpably CDD. He didn’t know whether he were CDD who had dreamed of being a bear, or a bear who was dreaming that he was CDD.” … varianta „fluture” fiind prea riscanta pentru un specialist.

      • Citiți ca și cum ar fi italice. Eu nu le am.

        Citiți ”Inteligenta materiei”, apoi combateți.

        Pentru o mai bună combatere, scrieți propriile lucrări, fie și pe un amărât de blog.

        ”Faptili” bate ”vorbili”.
        Fie și cu pseudonimul INTJ.
        Asa e fair play.

        • Fiecare subspecie posedă exact inteligenta de care are nevoie.
          Cand schimbă mediul, acumulează exact acele conduite inteligente de care are nevoie și le transmite prin epigeneză și tot asa.

          Pe bune, ce se întâmplă cu flexibilitatea?

      • Și:
        ”Sfantul Ioan Iacob de la Neamt – O, OM!

        Sfantul Ioan Iacob de la Neamt – O, OM!
        Mareste imaginea.
        O, om, ce mari raspunderi ai
        De tot ce faci pe lume,
        De tot ce spui, in scris sau grai
        De pilda ce la altii dai,
        Caci ea, mereu, spre iad sau rai
        Pe multi o sa indrume.

        Ce grija trebuie sa pui
        In viata ta in toata,
        Caci gandul care-l scrii sau spui
        S-a dus… in veci nu-l mai aduni
        Si vei culege roada lui
        Ori viu, ori mort, odata.

        Ai spus o vorba, vorba ta,
        Mergand din gura-n gura,
        Va-nveseli sau va-ntrista,
        Va curati sau va-ntina,
        Rodind samanta pusa-n ea
        De dragoste sau ura.

        Scrii un cuvant… cuvantul scris
        E-un leac sau o otrava,
        Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
        Ramane-n urma drum deschis
        Spre moarte sau spre paradis,
        Spre-ocara sau spre slava.

        Ai spus un cantec, versul sau
        Ramane dupa tine
        Indemn spre bine sau spre rau,
        Spre curatie sau desfrau,
        Lasand in inimi rodul sau
        De har sau de rusine.

        Arati o cale, calea ta
        In urma ta nu piere,
        E calea buna sau e rea,
        Va prabusi sau va-nalta,
        Vor merge suflete pe ea
        Spre cer sau spre durere.

        Traiesti o viata… viata ta
        E una, numai una,
        Oricum ar fi, tu nu uita
        Cum ti-o traiesti vei castiga
        Ori fericire pe vecie,
        Ori chin pe totdeauna.

        O, om! Ce mari raspunderi ai,
        Tu vei pleca din lume,
        Dar ce ai spus, prin scris sau grai
        Sau lasi prin pilda care-o dai
        Pe multi, pe multi, spre iad sau rai
        Mereu o sa-i indrume.

        Deci nu uita!…Fii credincios
        Cu grija si cu teama
        Sa lasi in urma luminos,
        Un semn, un gand, un drum frumos,
        Caci pentru toate, neindoios,
        Odata vei da seama”.

        http://www.crestinortodox.ro/poezie-ortodoxa/ioan-iacob-hozevitul/sfantul-ioan-iacob-la-neamt-o-om-120647.html

    • INTJ said

      contrary to popular belief, the most shocking english f-word is: fact

    • Fiind probleme cu flexibilitatea, fac un efort de clarificare: am dat un pseudocitat, de aceea ar fi fost bine să am italice la îndemână.

      Cine a citit cărțile acestui om, in banala limbă română, va înțelege mai ușor.

      • INTJ said

        trecand peste amanunte gen „specie descrie o alta multime decat subspecie”, tot nu s-a lamurit cum e cu fluturele monarch care schimba mediul per generatie in calatoria anuala a speciei (nici un fluture nu parcurge tot traseul) …

        cu flexibilitatea stau foarte prost cand aud/citesc generalizari de genul „in (orice) galeata intra 20 de litri de apa” … pe post de adevar absolut.

        iar daca e „pseudocitat”, atunci inainte de a baga in gura omului cuvinte nespuse de el … nu e mai cinstit sa se precizeze „citat aproximativ”? altfel oricine poate sa scrie „papa a spus: nu exista Dumnezeu” … si cine nu crede ce citeste n-are decat sa sape dupa toate cuvintele spuse vreodata de papa, ca-n final (dupa ani de „sapaturi”) sa reiese c-a fost un „pseudocitat” si ca de fapt era: „papa a spus: nu exista alt Dumnezeu”.

        daca n-am lucrari sau macar un „amărât de blog”, n-am voie sa gandesc? iar daca am voie sa gandesc, da’ n-am voie sa zic (fiindca „nu e fair play”)? pe criteriul asta imi fac rapid un blog pe care scriu 3 propozitii adevarate … si apoi pot scrie oricate tampenii vreau eu, ca doar altii cu blog/lucrari ma mai pot contrazice (fata de 7 miliarde ei fiind o multime infima … mai ales daca-i scadem si pe cei ca Ponta).

  5. Test pentru omul FARA EGO (A propos de ”inteligența morală” a speciilor)

    I-am spus unui prieten venit în vizită din străinătate, cu altă mentalitate, despre lipsa de EGO a ”d-lui Goe”. A râs, apoi l-a testat, pe un blog căruia nu vreau să-i fac aici ”promovare”, spunându-i ca este un ”idiot mirific”.

    Au urmat raspunsuri virulente ale ”d-lui Goe”, inclusiv la adresa mea, care nu eram decât spectatoare.

    Mă mai întreb și azi, când am vreme:

    Are ”d-lGoe” EGO?

    Nu are ”d-l Goe” EGO?

    Ce-ar spune comentatorul FĂRĂ EGO?

    Eu aș consemna iute pentru Roman, dacă ar spune ceva.

    Mai mult pe aceasta temă, ”Omul fără Ego”, voi scrie pe blogul meu.

    • RALG said

      Dl.Goe nu are ego. Dl.Goe este Ego. Dl.Ego. Doar ca un ego de care esti „realmente” constient, este practic scos din joc, dezintegrat… Norocul lui e ca are mereu parteneri de joaca dispusi sa-i consolideze dreptul la viata. Apropo, va place Oblio? Un film „lipsit de sens” (no point).

  6. RALG said

    a) Constat cu agreabila surpriza ca ceea pana acum parea putin probabil a inceput sa se intample. Tâlcurile intentionate si absentele notabile pe care-mi propusesem sa le evidentiez pr/in cele doua filmuletze, incep sa capete, de la sine, ilustrare. Realitatea este atat de vasta, de profunda si de densa, iar noi atat de selectivi in a prelua „realitate”, practic strict dependenti de ceea ce considera creierul nostru ca este, nu, nu, important, esential sau deciziv, ci doar util din perspectiva sa (a mintii noastre), incat sansele ca spectatorul, fie el si prea-cinstit cititor si unic, sa vada in realitatea celor doua filme exact ceea ce i se nazarise d-lui Goe sa ilustreze, erau, statistic vorbind, foarte mici. Totusi, in mod cumva magic, fara nicio aluzie spre acele tâlcuri intentionate si absente notabile, iata ca lucrurile par a se misca in acea directie. Imi vine sa zic din nou „de la sine”, dar parca nu-i chiar de la sine ci mai mult de la ego. Sa vedem…

    b) Interesante deveniri ii pasc in realitatea imediata a dialogului lor pe Marginalia si pe INTJ. Intrezaresc faptul ca dl.INTJ este pe cale sa devina dl.Nimeni, in timp ce Marginalia simte/resimte/presimte voluptatea caderii in CMM. S-ar putea scrie o mica piesa pentru pian pe tema asta. Ca spectator imi place pianul. Ador pianul. Nu fluierul, neavand deci cum sa fiu arbitru.

    • INTJ said

      nah! nu tre’ sa trecem cu vedere aspectele pozitive … ca totusi, daca acel „pseudocitat pe post de citat” ar fi fost „Fiecare fiinta/om are exact genul de „inteligență” care îi trebuie în mediul său.„, deja-mi faceam griji ca poate citeste cineva printre randuri. daca un anonim pe net scrie prostii, paguba-n ciuperci … da’ la neanonimii conteaza (Niemand vs Nietzsche).

      • arcaluigoe said

        Ego-ul din oameni poate intra in animale, asa se face ca animalele domestice au ego si sufera aproape la fel ca oamenii, desi ele n-au nicio vina, practic nefiind ego-ul lor ci ego-ul stapanilor lor, atat de dornici sa exporte suflet, prin transfuzie, pretutindeni, catre toate „realitatile” cu care intra in „atingere”. E comedie mare.

        • INTJ said

          (imho) comedia e si mai mare: multi nu se limiteaza la animale domestice … in fond, doar „verdeturile” (precum morcovul sau patrunjelul) nu „urla” la taiera cu cutitul. cum sta treaba cu oul nefecundat inca n-am reusit sa ma lamuresc … da’ mai studiez.

    • Mediul, dec.!

      • @RALG. Nu, merci. Fără zdrăngăneli. Fără hănțăneli.

        @INTJ

        2. Iata ceva frumos:

        [Radu Aldulescu, preluat de mine de pe facebook
        „Stiinta cea mai inalta e sa fii intelept, dar intelepciunea cea mai inalta este sa fii bun.” (preluare de pe „Sfinţi şi eroi”)]

        3. În viața aceasta experimentez EGO-ul. Pentru asta am venit. Il accept, îl iubesc, îl cultiv. În toate ipostazele mele. Altfel rămâneam spirit pur.
        Voi scrie mai mult pe blogul meu.

        @RALG
        4.Un terapeut e un om care s-a vindecat. Un maestru, cineva care a trecut prin inițieri și iluminări succesive. Sorry, nu-mi dați senzația asta când mă judecați.

        Voi scrie mai mult pe blogul meu.

        5. Am muncit destul pentru a merita scoaterea din blogroll?
        Voi considera asta o rasplata, un cadou, un cantec al vieții libere.

        • RALG said

          Sorry??? Aåââå… N-aveti pentru ce dar daca insistati fie… accept. Scuzele. Si va iert, desi imi vine atat de greu. Va iert pentru insistenta cu care-l considerati, mereu fara scrupule, pe dl.Goe un „maestru”.

          Ce zgândareli? Simple constatari prin care imi precizez localizarea in spatiu, unghiul din care privesc peisajul.

          Ati repetat de atatea ori amenintarea ca veti scrie pe blogul d-voastra incat o sa ajunga sa se creada ca aveti blog.

        • INTJ said

          @marginalia non turpia – pentru cand va dor iar ochii, vreti sa va relaxati si credeti ca puteti trece cu vedere cateva mici imperfectiuni, va recomand si eu ceva frumos: Karakara (2012)

          Karakara is an onomatopoeic Japanese word meaning rattle, though contextually in this film by Claude Gagnon it is the Okinawan sake pouring pot by the same name which, containing small beads, rattles when the pot is empty. Introduced fairly early on in the film as the story progresses this becomes more evident as a metaphor for the lives of this unlikely couple; rattling when empty, crying out to be filled again.

  7. Devii ceea ce vad constructorii de realitate. Voi aprofunda pe blogul meu.

    • RALG said

      Mi-l amintiti cumva (pe departe) pe „scriitorul” din „Operatiunea Monstrul” care, si el la fel, mereu aprofunda situatia pe blogul sau.

  8. arcaluigoe said

    Update (1): Atentie! Intentia cu care au fost propuse spre vizionare aceste filme pline de continut, extra-continut si meta-continut, nu denota fabula.

  9. RALG said

    „In lume nu se nasc decat duali.

    Viata se oglindeste-n moarte,

    Teama in neputinta.

    Lumina si haos,

    Intuneric si oglinda,

    Dragoste si disperare,

    Ura si ura intoarsa pe dos in iubiere.

    Eu singur stric echilibrul universului,

    Pentru ca fata de niciun pol, fata de nicio axa, fata de nicio lume,

    Eu nu am simetric.

    Anti-eul meu nu exista.

    De aceea te rog pe tine iubita mea,

    Sa fii, provizoriu,

    numai pana la moartea noastra,

    Simetricul meu.

    Ca sa fie ordine in acest Univers infinit,

    Pe care altfel nu-l putem umple cu sufletele noastre.” – Asimetrie

  10. Imho, romancierul și Omul Radu Aldulescu ar putea fi unul dintre ”cei 36 care țin lumea”.

    Voi scrie mai mult despre asta pe blogul meu.

  11. RALG said

    Furati de sonoritatile totalitar acaparatoare ale pseudonimelor care-si fac veacul de singuratate pe Arca lui Goe (la fara frecventa, pe inserat) uitaseram completamente ca exista pe punte si/sau in calå prezentze din trecut, prezente in prezent, care se afla intr-o relatie de identitate cu prenumele MARIA. Tuturor acelora le transmitem cele mai bune urari si le dorim sanatate si impliniri sufletesti pe toate planurilor.

    P.S. Trebuie sa-l mentionam aici pe unul dintre cei mai vechi clienti ai Arcei lui Goe, dl. Radu Humor, pentru ca s-a trezit sa ne trezeasca din reverie si sa ne releve prin revelare ca avem Marie/Marii la bord.

  12. Stely said

    Stely spus
    august 15, 2013 la 9:59 am 0 0 Rate This

    La Multi Ani Măriei, vizibilă aici si acum ! La Multi Ani Măriei , vizibilă cândva si acum nu mai e .😦 La Multi Ani (si) anonimilor invizibili, care poarta numele Fecioarei Maria !

    Aici este o dedicatie pentru dumneavoastra :

  13. Imho, și aceste două Doamne ar putea face parte dintre cei 36 de anonimi care țin lumea:

  14. Un binevoitor said

    Saptamana trecuta am avut o pana de curent. PC-ul, TV-ul si PlayStation-ul meu, toate au murit, asa ca am fost nevoit sa vorbesc cu familia mea pret de cateva ore bune…Se pare ca sunt niste oameni draguti.

  15. În HUVACA, lucrurile simple, omenești, sunt extrem de greu, dacă nu imposibil, de priceput.
    Imho, HUVACA este o lume artificială și artificioasă.

    Voi scrie mai mult despre asta pe blogul meu

    • INTJ said

      Imho, HUVACA este o lume artificială și artificioasă.” … am tot stat si m-am gandit, da’ si daca iau doar exemplul cu subpersonalitatile, universul uman „de zi cu zi” mi se pare mult mai fake si mai plin de imitatii superficiale. asta-mi aminteste ca-mi spunea cineva acum cativa ani urmatoarele: „in casnicia mea, vreau sa discut cu sotul zilnic, despre orice, carti, filme, viata, etc.” … iar eu i-am raspuns: „trust me: nu vei face asta”.

    • INTJ said

      chiar si-n cazul fericit cand imitatia nu e superficiala (ci, intr-un fel, adauga valoare originalului) … cati refuza version 2.0?

  16. HUVACA (imho), o lume fără Ego.

    O lume fără profunzimi…an world of sadness.

    ………………………………………………………………………………………………………………………

    ”(Metrolyrics PrintTribal
    http://www.metrolyrics.com/printlyric/tribal-lyrics-sadness.html 1/1
    print)

    Tribal Lyrics
    by Sadness

    She makes you dance
    A valkirie seducing the spirits of beyond
    She communicates, through those rhythms With the spirit of hades
    So pure, so deep Magic, mystic, let yourself drift to the
    beyond
    In the depths of belief
    So cold, so glacial Magic, mystic, let yourself drift far away
    In the depths of life
    Look for the pleasures within yourself
    It will guide your aura towards a world Where the trees touch so close that they
    look like they embrace
    Tribal ceremony
    So pure, so deep Magic, mystic, let yourself drift to the
    beyond
    In the depths of belief
    So cold, so glacial Magic, mystic, let yourself drift far away
    In the depths of life
    So far, you can’t imagine it…
    So strong I can almost touch it
    I touch their wives and I touch their gods
    So far, you can’t imagine it…
    So strong I can almost touch it
    I touch their wives and I touch their gods
    You can’t understand it
    Ceremony of a cult, of another century Magic, mystic, witness of celtic legends

    (These Lyrics are informational only. No representation is made or warranty given as to their content. User assumes all risks of use. MetroLyrics
    assumes no responsibility for any loss or damage resulting from such use. All lyrics are property and copyright of their owners, and provided for
    educational purposes only)”.

  17. Radu Humor said

    Mergând la ZdF ca să citesc articolul lui Marius Vasileanu ( pe care-l cunosc şi eu, tatăl său, când nu uită, având grijă să mă anunţe că apare Marius în vreo emisiune TV, de obicei foarte înteresante şi ieşite din tiparul cu care ne-am obişnuit, sau vor să ne obişnuiască alţii🙄 ) am dat peste o înştiinţare care m-a făcut să comentez:
    E foarte frumos că anunţaţi ManyFest-ul de la Timişoara, dar poate şi mai onest ar fi fost să amintiţi şi de celălalt, cu adevărat manifest, pe care îl susţin, de nimeni sprijiniţi, o mână de oameni , la Roşia Montana :
    FÂN FEST !

    P.S. Eu ştiam de „client” atunci când frecventezi bordeluri, restaurante sau chiar bombe şi spelunci de prin porturile lumii ( vezi idolul tău) , sau ceva închisori ( cum sper să o facă, cât de curând, tot el😉 ) .
    Se vede că tu ştii să te apreciezi mult mai bine decât bănuiesc eu …..

  18. În HUVACA, un fapt notabil, imho:

    Poți fi făcut albie de porci de un anonim merituos, care urmăreste prin acest ”tratament” să te ajute sa-ți dizolvi eul, să te călească…(pentru ce? El stie).

    OK, tu vrei să verifici cum stă Master cu Egoul, mai ales dacă ai mai trecut prin initieri (veritabile) în real.

    Răspunzi cu aceeași moneda, dar mai elegant, intr-un limbaj mai putin frust.
    Vrei să vezi ce face el.
    EL…se dezlănțuie violent, cu furibunde atacuri la persoana ta.
    Pierde cultură, erudiție, umor și scoate la lumină rolul -etern uman- de bădăran agresiv.

    Tu, ce să faci? Zici, ca iedul mic din basm: ”Nu e Master, nu e Master!”
    (Citatul e o parafrază, ar trebui scris cu italice, da` n-am).

    • Radu Humor said

      Două P.S.uri şi o mică neînţelegere :

      P.S. Trebuie sa-l mentionam aici pe unul dintre cei mai vechi clienti ai Arcei lui Goe, dl. Radu Humor, pentru ca s-a trezit sa ne trezeasca din reverie si sa ne releve prin revelare ca avem Marie/Marii la bord.

      P.S. Eu ştiam de “client” atunci când frecventezi bordeluri, restaurante sau chiar bombe şi spelunci de prin porturile lumii ( vezi idolul tău) , sau ceva închisori ( cum sper să o facă, cât de curând, tot el😉 ) .
      Se vede că tu ştii să te apreciezi mult mai bine decât bănuiesc eu …..

      • @ Amalia

        Vă răspund cu respect și cu sinceritate:
        Ma refer la ”personajul” ”d-l Goe”. și -desigur- mai ales, la autorul său.

        R.H. nu m-a agresat. Poate uneori a fost mai nepoliticos. Niciodată insă, R.H.nu s-a comportat cu mine ca un ”bădăran agresiv”. În relația cu mine, acest rol i-a revenit ”d-lui Goe” și -uneori- lui RALG, alt membru al ”echipei”.

        Calitatea de ”master” și de ”terapeut” în HUVACA a acestui ”d-l Goe” am verificat-o eu, după cum am mai scris deja.

        Recititi, va rog respectuos.

        Dacă ați fi citit cu atenție și ați fi integrat tot ce am spus, ați fi inteles si făra aceste explicatii.

        R.H. nu se dă ”master”, nu afirmă că aplica ”tratamente”, nu numeste vizitatorii ”creaturi”. Nu le evaluează progresul și regresul în ”tehnica anonimatului”.

        Daca v-a agresat pe dvs., nu-i OK ce a făcut. Dezavuez atitudinea domniei sale.

        Eu insă, nu am a mă plânge de domnia sa.

        PS. Nu voi avea vreme să mai intru în dialog cu dvs.

        Nu vreau pe aici ”hanțăneli” cu nimeni.

        Este dreptul dvs. sa-l admirati pe ”d-l Goe”, vi-l respect.
        Comunicați frumos cu domnia sa, este problema dumneavoastra și a dumnealui. Vă respect colaborarea.

        Eu însă, sunt din altă piesă.

        PS. Am fost onestă și v-am răspuns.
        Hănțăneală pe tema asta însa, nu accept, spun foarte clar.
        Este valabil și pentru alții care ar fi interesați.

        PPS.Vreți să aflați și să înțelegeți mai mult, citiți-mă pe blogul meu.

        • Radu Humor said

          În loc de „hănţăneală”, nu s-ar potrivi la fel de bine, sau chiar şi mai şi… ” clănţăneală” ?🙄

        • Amalia said

          Doamnă , v-am urmat sfatul . Mărturisesc că nu am văzut nici urmă de bădărănie , în afară de cele spuse de acest domn , care , culmea (ce mică-i lumea !) m-a identificat a fi colega lui de facultate ?! Îmi pare rău că nu am înţeles la cine anume faceti referire… Eu ,după cum vedeti ,mi-am argumentat opinia cu exemple (citate) cât sa nu existe confuzii .Dumneavoastră ,dacă vreti să mă convingeţi , aţi putea să procedati la fel :să îmi citati un anume comentariu . Cu tot respectul pentru dvs , dar ce spuneţi aici …R.H. nu se dă ”master”, nu afirmă că aplica ”tratamente”, nu numeste vizitatorii ”creaturi”. Nu le evaluează progresul și regresul în ”tehnica anonimatului”” …. sunt percepţii produse de gândirea d-voastra (de ego ) şi nimic altceva .
          Bun , sunt de acord să ne oprim aici , dar aş vrea să stiti că nu am avut in intentie să va supărati ,nici măcar sa intru la” hăntăneală” cu d-voastră . Nu am ştiut că urarea respectivă nu v-a deranjat .Eu am perceput-o ca fiind adresată cuiva întiînit pe maidan , nicidecum unei doamne .

    • Amalia said

      @Marginalia non turpia ,

      Nu ştiu sigur la cine anume faceţi referire în acest mic fragment din comentariul d-voastră:

      Răspunzi cu aceeași moneda, dar mai elegant, intr-un limbaj mai putin frust.
      Vrei să vezi ce face el.
      EL…se dezlănțuie violent, cu furibunde atacuri la persoana ta.
      Pierde cultură, erudiție, umor și scoate la lumină rolul -etern uman- de bădăran agresiv

      Urmărind însă comentariile din topicele anterioare şi cele de aici , cred că singurul „bădăran agresiv” de aici este unul din „clienţii” nelipsiţi ai Arcei lui Goe . Iată ce m-a determinat să cred asta:

      Radu Humor spus

      august 15, 2013 la 9:09 pm 0 0 Rate This
      Mario, de ziua numelui ( unul dintre ele, de fapt prenume) aş vrea să-ţi spun ” La mulţi ani!
      Dar o voi face (probabil!) pe blogul meu .
      Ce zici ?

      Mărturisesc ca nu am prea am înteles cui i se adresează urarea , întrucît nu vad nici o Maria (o) pe-aici, dar lipsa ei de eleganţă m-a determinat să cred că nici d-voastră nu v-a plăcut , astfel găsind de cuviinţă să i-o spuneţi .Nu înteleg însa de ce nu i-o spuneţi direct .Aşa cum fac eu acum .

      P.S .Se poate ca domnul să se supere că am pus puţin lucrurile în ordine , dar îl atentionez că remarca pe care tot d-lui a făcut- o aici : Eu ştiam de “client” atunci când frecventezi bordeluri, restaurante sau chiar bombe şi spelunci de prin porturile lumii ( vezi idolul tău) , sau ceva închisori ( cum sper să o facă, cât de curând, tot el ) .
      Se vede că tu ştii să te apreciezi mult mai bine decât bănuiesc eu …
      … va confirma că statutul de „client ” pe Arca lui Goe i se potriveste de minune .

      • Marginalia Non Turpia spus

        august 16, 2013 la 4:42 pm 0 0 Rate This
        @ Amalia

        Vă răspund cu respect și cu sinceritate:
        Ma refer la ”personajul” ”d-l Goe”. și -desigur- mai ales, la autorul său.

        R.H. nu m-a agresat. Poate uneori a fost mai nepoliticos. Niciodată insă, R.H.nu s-a comportat cu mine ca un ”bădăran agresiv”. În relația cu mine, acest rol i-a revenit ”d-lui Goe” și -uneori- lui RALG, alt membru al ”echipei”.

        Calitatea de ”master” și de ”terapeut” în HUVACA a acestui ”d-l Goe” am verificat-o eu, după cum am mai scris deja.

        Recititi, va rog respectuos.

        Dacă ați fi citit cu atenție și ați fi integrat tot ce am spus, ați fi inteles si făra aceste explicatii.

        R.H. nu se dă ”master”, nu afirmă că aplica ”tratamente”, nu numeste vizitatorii ”creaturi”. Nu le evaluează progresul și regresul în ”tehnica anonimatului”.

        Daca v-a agresat pe dvs., nu-i OK ce a făcut. Dezavuez atitudinea domniei sale.

        Eu insă, nu am a mă plânge de domnia sa.

        PS. Nu voi avea vreme să mai intru în dialog cu dvs.

        Nu vreau pe aici ”hanțăneli” cu nimeni.

        Este dreptul dvs. sa-l admirati pe ”d-l Goe”, vi-l respect.
        Comunicați frumos cu domnia sa, este problema dumneavoastra și a dumnealui. Vă respect colaborarea.

        Eu însă, sunt din altă piesă.

        PS. Am fost onestă și v-am răspuns.
        Hănțăneală pe tema asta însa, nu accept, spun foarte clar.
        Este valabil și pentru alții care ar fi interesați.

        PPS.Vreți să aflați și să înțelegeți mai mult, citiți-mă pe blogul meu.

        Răspunde

      • RALG said

        @Amalia – Ati incurcat-o. A venit si a doua hiena.

        • Radu Humor said

          Am impresia că ai încurcat-o tu, nu Amalia😆
          Mai bine zis ai insultat-o:mrgreen:
          „(Hienele..) nu atacă decât animale aflate in dificultate, batrane, ranite, bolnave sau foarte tinere abia nascute, incapabile sa se apere.”

          Cum „foarte tânără”, nu pare să fie , deşi după (cum) minte, e posibil şi asta😉 ), iar „abia născută” ( căzută) pe acest blog nici atât,
          rămân de luat în calcul celelalte variante, care nu prea cred că o fac să sară în sus de bucurie :
          „aflată în dificultate” ( de a pricepe cât de cât, despre ce este vorba), „bătrână şi bolnavă” ( deh, toţi îmbătrânim, dar nu toţi aşa de urât🙄 )
          şi „rănită” ( în orgoliul propriu, deşi s-ar părea că-l confundă şi pe ăsta, cu-al tău ) „:lol: )

          P.S.
          Dacă în loc de „rănită”, scriai, chiar din greşeală, „ramolită”, era perfect !
          Dar cine-i perfect😛 ?!

      • Radu Humor said

        „…va confirma că statutul de “client ” pe Arca lui Goe i se potriveste de minune .”
        Din păcate, sau din fericire, cum vreţi🙄 , mai aduceţi o confirmare :
        caracterul, mai mult decât dubios, ca să nu-i spun (şi) altfel, al acestei locaţii😉
        Că blog, nu prea mai pot să-i spun, date fiind cele afirmate, sper în necunoştinţă de cauză !
        Deşi, doar după (pre)nume, că-n rest pare cu totul exclus,
        mi-ar părea foarte rău să fiţi una dintre fostele mele prietene din studenţie – Amalia Pruteanu.
        Ar însemna că a îmbătrânit urât, deşi era o fată extrem de frumoasă !

  19. Imho, ar fi de dorit să ne comportăm și să ne purtăm cu cei din jurul nostru ”ca și cum” am fi/ ar fi unul dintre cei 36.

    O vom face ”în orb”, ”ca și cum”, ipotetic, la risc,
    întrucât -asta orice inițiat (ori măcar cititor de Borges) o știe-
    ei nu pot fi deconspirați
    de Nimeni, pentru Nimic, Niciodată.

  20. RALG said

    Update (2), (3) – Cainii salbatici africani se numara printre cei mai redutabili si mai eficienti vanatori. Spre deosebire de grupurile de lei si leoaice care vaneaza impreuna si carora, in medie, le reuseste capturarea pråzii o singura data din 10 incercari, haitele de caini au un randament uluitor de 8 succese din 10 incercari. Acest lucru se datoreaza unei coordonari extrem de eficiente, in care strategia si tactica (laborioase si flexibile in functie de prada vizata) sunt dublate de o atenta specializare a muncii, fiecare membru al haitei avand de interpretat un rol anume pentru fiecare scenariu in desfasurare.  De exemplu in cazul vanarii unei antilope (care datorita marimii ei ar putea parea invulnerabila in raport cu micile jivine carnivore) exista caini responsabili cu crearea panicii si fortarea victimei de a se indeparta de turma, urmata de directionarea acesteia catre locul in care asteapta grosul haitei. Acolo se gasesc doi caini anume care au meserii de mare baza. Unul se gata cu dintii de buza antilopei, iar altul de coada. Inebunita de durere si spaima, cu o mobilitate dramatic redusa, antilopa isi epuizeaza repede resursele de energie prabusindu-se si fiind sfasiata de catre caini.

    Hienele, desi biologic sunt rude extrem de apropiate ale cainilor, sunt foarte slabi vanatori. Isi bazeza supravietuirea pe oportunism fiind mereu dispuse sa „fure” prada altor animale, inclusiv a leilor, sau sa consume resturi, hoituri, oase, maţe, cadavre in putrefactie, si in genere lucruri refuzate de altii. Au maxilare si danturi extrem de puternice care le permit sa consume si oase, cartilagii, tendoane si maduva. De vanat nu vaneaza decat animale aflate in dificultate, batrane, ranite, bolnave sau foarte tinere abia nascute, incapabile sa se apere.

    Update (4) – In primul film in care hiena este muscata de nas de catre caine (probabil specialistul in „buza” al haitei), cainilor le-ar fi stat la indemana s-o ucida pe hiena, cu usurinta. Atunci cand aceasta era imobilizata, ramanand la un moment dat cu abdomenul si cu gatul accesibil muscaturilor cainilor, s-ar fi putut parea ca se afla in mare pericol. Totusi viata ei nu a fost niciun moment pusa in primejdie, cainii ne avand nici urma de intentii criminale. Nici macar muscatura de la nas nu s-a soldat cu ranirea hienei, cainele neincercand sa-si infiga realmente dintii in botul hienei.

    Update (5) – In filmul al doilea, prada disputata, nu era (aproape in mod sigur) rezultatul „muncii” vreunuia dintre combatanti. Era un rest proaspat ramas de la masa altora mai mari (o idee „orfana” de autorul ei).  A avut castig de cauza cel caruia i-au venit mai repede ajutoare.

    Update (6) – Ceea ce este cu adevarat uluitor in aceste filme este atitudinea (despre lume si viata !?) care transpare din felul in care se comporta (totalmente „inuman„; cinste lor) actorii acestor intamplari cotidiene.

    Update (7) – Va urma.

  21. INTJ said

  22. Radu Humor said

  23. @All

    Putin ajutor. Putina teorie a rolurilor.

    1. Personajul RH are un singur rol: ”bădăranul” sincer, natural.

    2. Personajul ”D-l Goe” are mai multe roluri: intelectualul rafinat, guru-ul susținător, evaluatorul-observator, ”bădăranul agresiv”, care lovește sub centură etc. etc. etc.

    Voi scrie mai mult la aceasta temă pe blogul meu.

    • RALG said

      Ar trebui sa scrieti nu mai mult ci mult mai mult pe blogul d-voastra. Altfel scriitura nu va iese roman ci schita. Dar „mult mai multul” nu-i desigur, nici pe departe, singurul ingredient lipsa.

      P.S. In realitate dl.Goe nu are niciun rol. Niciun alt rol in afara de cele pe care i le atribuiti d-voastra in mod subiectiv, atat cat sunteti d-voastra in stare sa imaginati etc, etc, etc. Va agresati singura cu o voluptate suspecta. Dar ati vrea sa fiti violata nu de un badaran sincer, natural, ci de unul rafinat, intelectual, un master, un guru, care sa va loveasca sub centura prin surprindere. V-ati plictisit de o viata lipsita de surprize si atunci le inventati alaturi de roluri, ingrediente si scenarii. In fapt sunteti un intreg spectacol in incercarea de a-l distribui pe dl.Goe in toate rolurile lipsa. Ceea ce nu ne deranjeaza. Ceea ce nu ne avantajeaza. Ceea ce ne amuza. Sunteti prin urmarea muza care ne amuza.

  24. arcaluigoe said

    Update (7) – Ca oameni, posesori in egala masura (sau poate nu tocmai egala) a unei inteligente superioare si a unei minti exclusiv egoice, noi, in prostia noastra, avem tendinta de acredita faptul ca personajele carora se intampla sa le fim spectaori sunt impinse in miscare, in actiune, prin resorturi si mecanisme similare celor care ne misca sau ne-ar misca pe noi insine in situatii similare. Cadem cu usurinta in greseala de a-i judeca pe altii cu masura noastra, dupa chipul si asemanarea noastra. Masura noastra este propriul Ego. Suntem incurajati sa facem acest gen de greseala prin aceea ca, fiinte sociale fiind, cel mai adesea avem ocazia sa aplicam acest gen de judecata celor mai la indemana personaje care se intampla sa ne fie prin preajma, ci care sunt de cele mai multe ori oameni, oameni, ca si noi. Intamplator, in cele mai multe din aceste cazuri, judecata noastra (bazata pe propria masura) pare a functiona cumva corect, credibil, potrivindu-se insa numai si numai intamplator, unor personaje care au masuri similare cu ale noastre (egoice), si consolidandu-ne astfel ideea ca asa trebuie sa judecam lucrurile. Asa se face ca atunci cand vedem filme cu animale avem predispozitia de a vedea fabule, precum in operele lui La Fontaine ori ale lui Grigore Alexandrescu. Fabulam, fabuland. Totusi daca am privi mai cu atentie filme in care apar animale salbatice, care se manifesta in libertate, in mediul lor natural, renuntand la a judeca lucrurile intr-o maniera prea antopomorfa, am constata un fapt uluitor si anume cvasi-inexistenta ego-ului in lumea animala. In lumea animala exista prada si pradator. Exista competitori. Dar (cu rare exceptii) nu exista victime si agresori. Nu exista agresiune. Pare de necrezut, nu? Ca sa se inteleaga mai bine ce vreau sa spun, cele doau filmulete propuse ar trebui revizionate, iar apoi imaginate scene echivalente in care in distributie, in locul animalelor, sa apara oameni. Judecand in paralele cele doua seturi de filme, cel real si cel imaginar, am putea face constatari surprinzatoare.

    • INTJ said

      da’ cine sa constate? omul citeste/aude „death roll” si ignora ca-i de fapt vorba de „life roll” … de parca el (omul) ar manca aer sau pietre.

      • RALG said

        Update (8) – Sa zicem ca v-ati afla la un restaurant de lux care functioneaza in regim de buffet (atentie „all you can eat”) si ca patronul tocmai a decis sa ofere masa pe gratis tuturor purtatorilor de ecuson verde, purtatorii ecusoanelor de alte culori urmand sa-si plateasaca consumatia (pret unic indiferent de cat mananci). Tocmai v-ati pus in farfurie un homar de toata frumusetea asezonat cu tot ce trebuie. In timp ce stoarceti lamâie pe el, cineva vi-l ia din farfurie si fuge cu el, disparand in multime. Cei de la masa vecina se prapadesc de ras. Ce v-ar deranja mai tare? Faptul de a fi ramas fara homar in farfurie SAU faptul ca un asemenea gest a fost comis impotriva d-voastra? In ce proportie?

        • INTJ said

          daca am ecuson verde, e no brainer. daca am alt fel de ecuson, prima reactie ar fi mirarea … apoi m-as intreba cat de flamand trebuie sa fie cineva ca sa faca asa ceva (am scris mai demult ca dau din start toate bilele albe, negre doar daca n-am de ales). daca n-am ecuson … sunt doar un angajat care trebuie sa-si faca treaba pentru care e platit. cu multimea care rade nu merita sa-mi pierd timpul (ei nu stiu probabil cu e sa-ti fie cu adevarat foame). pe scurt: nu m-ar deranja deloc (cel mult m-ar indispune nitel fiindca trebuie sa-mi iau altceva de mancare sau sa-mi torn apa in pahar) … am trait chestii mult mai rele/ciudate.

        • RALG said

          Cred ca tocmai ati descris o atitudine pur animalica destul de inumana, ceea ce se intampla in contextul in care sunteti o rara avis. In conditii normale, umanul cu pricina ar fi simtit o mare frustrare si o mare furie vzavi de faptul ca este victima a unei asemenea intamplari, cel putin comparativ cu furia si frustrarea legate de faptul ca farfuria e goala si ca trebuie sa se ridice inca odata sa se duca la bufet sa ia alta bucata de homar (presupunand ca homarul este cel care ii place, macar cat imi place mie, de ex). Culoarea ecusonului n-ar trebui sa conteze pentru ca ne aflam la un „all you can eat buffet”, singura „munca” depusa pentru obtinerea hranei fiind autoservirea, admisa pe baza de ecuson. Ce s-ar intampla insa daca si dupa ce ati veni a doua oara cu farfuria de la buffet ati pati la fel ca prima oara? Ati fi oare indreptatit sa credeti ca persoana care face chestia asta nu-i indreptatita sa o faca? V-ar enerva cei care faca haz?

        • INTJ said

          da, stiu ca nu sunt normal la cap … si cel mai bine am inteles asta dupa ce, oprind noaptea (dupa ora 2am) intre localitati, am scos de bunavoie si nesilit de nimeni din portbagaj cheia de roata pentru a o inmana cuiva oprit la marginea drumului (masina cu avariile puse) … moment in care m-am amuzat (cu inima batand puternic) calculand probabilitatea de a incasa cheia peste cap iar unul din cei 4 indivizi de langa masina oprita langa drum sa plece cu masina mea. plecand, m-am intrebat daca as mai proceda la fel si am concluzionat ca da …

          daca persoana respectiva e sau nu indreptatita? desigur ca e … la fel cum a fost si prima data sau cum ar fi fost, de ex. o pisica din acea incapere. pana si homarul ar fi fost indreptatit sa nu ajunga-n farfurie (aka „orice fiinta vie are dreptul la viata”) … dar a ajuns in ea pentru c-a pierdut in lupta pentru supravietuire (respectandu-i-se astfel „nitel mai repede decat anticipat”, dreptul la moarte). a doua oara insa as reactiona diferit … ca deh, a venit si randul meu sa incerc sa supravietuiesc. pe cei care fac haz i-as ignora in continuare.

        • RALG said

          @INTJ – Intr-o noapte unuia ii bate cineva la usa. Tipul somn greu. Nevasta-sa ii da un cot. Vezi ca e cineva la usa. Tipul se da jos din pat bombanind si se duce sa deschida. La usa un tip cu niste chei de masina in mana, cu breloc, ii zice :”Nu va suparati, ati putea sa ma impingeti si pe mine”. Omul enervat ii zice: „Lasa-ma d-le in pace. E doua noaptea”. Ii tranteste usa in nas si se duce inapoi in pat. Nevastasa-l chestioneaza: „Cine a fost?” „Cin sa fi. Un zevzec care voia sa-l imping”. „Da’ tu-ti amntesti cand ai facut pana ca s-a oferit cineva sa te ajute ca altfel ai fi ramas in drum? Nu puteai si tu sa-l impingi? Sa poata si omul sa ajunga acasa. Cat iti lua? 5 minute?”. Bine, Bine, zice tipul, ai dreptate. Ma duc sa-l imping. Afara intuneric bezana. Incepe sa-l strige pe ala: „Bai ala care voiai sa te imping, unde esti?”. „Aici, in leagan” se aude o voce dinspre locul de joaca.

        • INTJ said

          @RALG – facand abstractie de factorul pertubator (femeia care intai il trezeste si apoi ii face morala), imi place mult simbolistica din gluma asta: barbatul care doarme = copil (nenascut), barbatul trezit care merge la usa = copil care face primii pasi, barbatul care iasa afara = (brainwashed) adult, barbatul care trebuie sa faca alegerea = (potentially „remembering”) adult … sincer, eu l-as fi impins/leganat pe tip.

        • Stely said

          RALG -Daca ma grabeam as fi pus comentariul meu inaintea acestuia ,scris de d-voastra . Acum ce sa fac ? Ma multumesc sa ma amuz copios de patania cu „tâlc” din bancul /textul dvs.. Al meu este prea serios si …cam sentimental . E mai bine asa ,sa mergem la culcare cu zimbetul pe buze .
          P.S Dar nu ma pot abtine si va spun : aveti (amindoi ) toata…admiratia mea 🙂

        • RALG said

          Eram sigur ca asa ati fi procedat… sau ca asa intentionati acuma sa fi fost procedand. Dar, asa dupa cum bine ati subliniat, de la intentii pana la fapte sunt atat de multe deveniri esentiale incat nu se mai stie ce se va poate intampla. Pe drumul catre scop scopurile se schimba. N-ati vazut? Si altii au venit aici cu bune intentii dar n-au reusit sa le duca pana la capat, sa le puna in aplicare.

        • INTJ said

          da, aveti dreptate: nu bag mana-n foc pentru mine … da’-n nebunia mea m-am riscat s-o bag pentru altii. privind in urma, desi au trecut multi ani de atunci, inca nu-mi vine sa cred c-am scapat nears. in fond, ce valoare ar avea viata daca am cunoaste dinainte pozitia punctului terminus?

          nu stiu daca scopurile se schimba (presupunand ca scopul initial n-a fost unul pur declarativ) … pasarea ce face pe mortu’ cand apare „pradatorul” pe cer o face pentru a trai, nu ca sa moara … da’ stiu ca difera metodele folosite in ceea ce, pe moment, e perceput ca „last battle for survival of X”.

  25. Imho, oamenii nu sunt mai ”imorali” decat animalele. O astfel de aserțiune mi se pare fara sens. De aceea am dat dislake.
    Ei au doar ”misiunea” de a experimenta mai multe roluri in aceasta viață, și ”pozitive” și ”negative” și de a face fata la mai multe provocari.
    Ei mai au posibilitatea de a transforma mediul si de a se transforma pe ei inșiși (si ”misiunea” de a experienția asta).

    Restul…frumoase ”constructe de realitate”.

    Mai mult, cu altă ocazie, altundeva.

    • RALG said

      Oamenii (bunaoara d-voastra) n-au cum sa fie „mai” imorali decat animalele. Oamenii (bunoara d-voastra) sunt intotdeauna infinit mai imorali decat animalele, chiar daca resursele lor de imoralitate sunt intotdeauna finite. Va dati seama cum vine asta? Stiu ca detestati matematica. Tocmai de aceea va si intreb.

  26. Acum stiu cine este ”Amalia”. Nu o deconspir din bun simț.
    O iert și ii trimit compasiunea mea.

    Nu am intenționat sa o deposedez de un drept.
    Voi veni mai rar pe aici, sa-i las loc să posteze.

    O singura rugaminte am. Sa nu mi se adreseze mie.

    • RALG said

      Acum presupuneti (aveti o Credinta) dar de stiut nu stiti nimic. Cu atat mai abitir „compasiunea” d-voastra nu inseamna nimic. Nici macar ceea ce ati vrea d-voastra sa insemne. Puteti veni oricat de des sau de rar. Indiferent cum anume procedati n-o puteti nici s-o deposedati de vreun drept (drept?) si nici sa-i restrangeti sai sa-i largiti spatiul de exprimare. Va alintati ca de obicei. Nu sunteti in masura sa „rugati” cine cui sa se adreseze intr-o zona libera de restrictii artificiale. Oricum intre d-voastra si ea, agresorul nu este ea. Culmea, nici victima.

    • 1. Avea o rafuială veche cu Radu Humor. N-a avut curaj sa i se adreseze direct si atunci s-a erijat in Guru pentru mine.

      2. Un ”Goe” mai feminin. Un ”Goe” care a aruncat in repetate randuri cu lături pe mine, cot la cot cu ”Goe” mare, convinsă fiind că imi face un bine, că mă educă.

      Din lipsa grava de simt moral, nici macar nu a priceput ce a facut.

      3. O iert, ca si pe autorul lui ”Goe”.

      Dar o rog sa se abțina de a mi se adresa si de a comenta despre mine ceva.

      4. Iar de nu poate și nu poate, o inteleg si o iert.

      Dar in clănțăneală cu ea nu vreau să intru.

      5. Iertam și o hienă, daramite un om, o biata femeie.

      PS. Asa frust si bădăran cum e, RH nu îsi pune mască. Știm că e Radu Humor din Humor. Are curaj să fie el insuși.

      Stiu cine e, avem chiar cunostinte comune. Doi Mariuși.

  27. Erata: Radu Hojbota

  28. @ RALG & INTJ

    Genul acesta de comentarii m-au adus aici:
    ”NTJ spus

    august 16, 2013 la 11:07 pm 2 0 Rate This
    da, stiu ca nu sunt normal la cap … si cel mai bine am inteles asta dupa ce, oprind noaptea (dupa ora 2am) intre localitati, am scos de bunavoie si nesilit de nimeni din portbagaj cheia de roata pentru a o inmana cuiva oprit la marginea drumului (masina cu avariile puse) … moment in care m-am amuzat (cu inima batand puternic) calculand probabilitatea de a incasa cheia peste cap iar unul din cei 4 indivizi de langa masina oprita langa drum sa plece cu masina mea. plecand, m-am intrebat daca as mai proceda la fel si am concluzionat ca da …

    daca persoana respectiva e sau nu indreptatita? desigur ca e … la fel cum a fost si prima data sau cum ar fi fost, de ex. o pisica din acea incapere. pana si homarul ar fi fost indreptatit sa nu ajunga-n farfurie (aka “orice fiinta vie are dreptul la viata”) … dar a ajuns in ea pentru c-a pierdut in lupta pentru supravietuire (respectandu-i-se astfel “nitel mai repede decat anticipat”, dreptul la moarte). a doua oara insa as reactiona diferit … ca deh, a venit si randul meu sa incerc sa supravietuiesc. pe cei care fac haz i-as ignora in continuare”.

    Din pacate, ochii mi-au facut figura si firul s-a rupt. Nu vreau sa-l leg cu un nod grosolan. Mi-ar placea doar sa fiu inteleasă.

    Credeam că pot comunica, asa ca in real, cu acest om și cu alții asemenea lui. Din comunicarea cu astfel de oameni am crescut, am invățat să trăiesc, acolo, in real..

    Cu speranțe de acest fel am venit. Nu vă place cum sunt, OK, e dreptul dvs.

    Eu sunt Marginalia. Am centrul pretutindeni și marginile nicăieri. Voi crește în continuare.

    Pentru ce am primit, Mulțumesc.

    • RALG said

      Eu sunt Marginalia. Am centrul pretutindeni și marginile nicăieri. Voi crește în continuare.

      • 1.Am dat dislike. Pentru mine, acesta nu e un raspuns, ci o simplă ”îngânare”. O strâmbătură.

        2. Daca vrei sa stimulezi un om sa se schimbe, nu asta e calea.
        Ati eludat motivele pentru care v-am iertat, dar n-ați uitat să spuneți că am fost ”troll”, atunci când îmi prezentați blogul. Ce repede ați uitat că dvs. insivă incă sunteți ”troll” pentru alții. Unul mult mai agresiv.

        3. Asta făceați când, chipurile, ma promovați. Tot ce am făcut eu ulterior s-a datorat acestui stimul. M-a mai deranjat extrem de mult faptul ca nu ați putut accepta, omeneste, scuzele mele pentru ca am părăsit un meci unde erati observator.

        4. Aveți de invățat ceva din experienta cu mine. O mai veni pe aici vreo ”creatură” asemănătoare.: ”Nebună”, ”în stare de ebrietate”, ”refuzată în templu, fără tarif că e bătrână”.
        Poate schimbați stilul de reeducare. ””Maestrii mai învață și ei.

        • PS.

          1. Veti avea sigur cu cine sa ”clănțăniți” despre eșecul ”vindecării” mele.

          Aveți creaturi cărora li s-a extras egoul. Care vă conspecteaza constiincios si vă admira neconditionat. Poate vă aduc și alte poze pe care să le comentați.

          2. Eu voi veni sa consemnez cat de bine v-a reușit clănțănirea în cooperarea maestru-discipol.

          Enjoy!

          3. Vorba aia:

          ”Aergistal”! ”foc sacru” etc.

          Alt praf in ochii fraierilor …ca mine, de ce nu. Am ego, am suflet, așadar sunt o fraieră.

          4. Cu riscul de a ramane o fraieră, nu renunt la egoul meu și la sufletul meu.

          Voi vibra mereu la lucrurile frumoase, chiar și atunci când strălucesc prin gunoaie.

          5. Ceea ce dvs. folositi ca praf pentru fraieri, poate fi praf de stele.
          Dar nu realizați ce e, și pentru ce e creat.

          Pentru că v-ați uscat egoul, sufletul și sursa de poezie din dvs. Produceți ”texte” aseptice. Rar, cîte ceva iese din adâncuri. Un fraier ca mine vine, vede, se păcălește.

          6. Textuați.

          Dar…pe mine nu ma puteți usca. Puteți doar să ”clănțăniți” despre mine. (Câteodată, ”badaranul” RH e inspirat. A nimerit-o cu ”clănțănitul”. Dumnezeu nu alege când inspiră.).

          7. A propos, eu nu fac parte din tagma optzecistă!
          Sunt ”o nebună” atipică.

          8. Din Cărtărescu savurez ”Levantul” și ”Nostalgia”.
          Orbitor e un roman nereușit, din nefericire, imho. Și nu doar in opinia mea.

          9. Așadar, ”clănțănire” fericită, vă doresc.

  29. RALG said

    Update (9) – Cainii se aflau la masa. Le era foame si aveau nevoie de acea hrana. Ideea ca ar fi putut sa ramana cu mai putina mancare decat cea disponibila sau fara toata mancarea prezenta la fata locului (evit sa spun „pe care o aveau”), ii nelinistea. Era singurul lucru care-i nelinstea si pe care voiau sa-l contracareze. Faptul ca hiena voia sa manance „din mancarea lor” nu li se pare in niciun fel un afront, o jignire personala. Gestul si dorinta hienei ca atare nu-i deranjau catusi de putin si nu li se parea ca hiena face ceva neindreptatit. Un uman ar fi fost in primul rand atins de ofensa, de faptul ca cineva-l desconsidera imaginandu-si ca el (tocmai el) este potrivit ca tinta a unui gest potrivnic. Reactia umanului (cu un ego ranit) ar fi fost acea de a pedepsi ofensa zdrobindu-l pe autor, mai degraba de a se limita stric la pastrarea avantajului de a fi in fata unei bucati de carne (evit sa spun „de a o avea „). Umanul s-ar fi luat la harta cu primul „ofensator”, iar in incercarea de a-i arata el aceluia, ar fi ignorat complet faptul ca altii mananca respectiva mancare. Cainii, in mod evident, nu aveau problema asta . Ei aveau grija sa nu se imputineze carnea si… culmea , sa se joace cu hiena (daca tot a trebuit sa se intrerupa din mancat). Atitudinea asta vine in continuarea unui context mai general. Cainii nu considerau ca hiena ar vrea sa le fure lor ceva, ceva ce le-ar apartine – prin faptul ca au obtinut acel ceva prin munca . De alatfel cainii nu considera ca felul in care au obtinut accesul la acea mancare ar fi o munca. Ei au fost la vanatoare, nu la munca. (Munca este cu totul altceva, ceva mult mai grav). Au profitat de ceva, ceea ce le trebuia si se intampla sa fie disponibil (dupa o fuga buna) chiar acolo in zona. Nu-si imaginau ca acel ceva ar fi ceva al lor, ceva ce li se cuvine, si asupra caruia au un drept castigat. Hiena de asemenea nu are intentia sa „fure” sau sa „ofenseze”. Vrea sa manance o bucata de carne si atat. Daca se poate. Tratamentul la care este supusa nu-i produce nicio umilinta. Singurul regret e ca n-a apucat nimic, nu c-ar fi fost bataia de joc a cainilor. In sinea ei a fost multumita cu matul acela pe care a apucat sa-l ia. In filmul al doilea cainele sufera (cu masura) pentru pierdera posibilitatii de a se hrani din acea bucata de carne. Nu are nicio „oftica „ pe hiene si nu le poarta pica. Animalele nu se incurca in metafizica, si asta nu pentru ca nu le-ar duce mintea ci pentru ca sunt mult mai bine ancorate in realitate decat umanii. Umanii au fiecare cate o realitate pe care vor s-o impuna tuturor celorlalti. De obicei este vorba de realitati imaginare, inconsistente, simple prilejuri de manifestare ale egoului. Unul dintre efectele colaterale ale manifestarii ego-ului, este civilizatia umana.

  30. Am dat dislike. Animalele au exact atâta ””ego cât le trebuie, ca și oamenii, in opinia mea.
    Cine e atat de convins că el nu are ego si vrea sa scoată egoul din altii, este,, pentru omul prost ca mine, pentru omul de rând, un farsor care iși joaca farse sie insuși.

    Cineva era nevoie sa va spuna asta clar. O facui.

    • ”Ego” presupune emoții, nevoi, dorințe. percepții, inteligență de toate felurile, inteligență emoțională, inteligenț socială etc.O parte dintre ele le au și animalele.
      Cine a crescut un câini, pisici, alte vietăți, știe că au un rudiment de ”ego” care le deosebește unele de celelalte. Au schemele lor perceptive care le pot iluziona, de asemenea.

      Fara Ego poti trăi in ashram, și nici acolo non-stop.

      Că poți modula reacțiile egoului in lumea asta…C`est autre chose!

      Sunt tehnici pentru asta. tTată viața învățăm să le aplicăm.

      Daca egoul meu n-ar fi modulat, v-aș injura scurt in limba maghiara, si nu mi-as pierde vremea vorbindu-vă, detaliind in dulcele grai matern.

  31. INTJ said

    • @INTJ.

      1. Ați practicat, practicați Zen?
      Sau doar citiți si ascultați despre?
      Ce-mi puteți spune din practica personală?

      2. Eu am participat la o singura oră de zazen.
      Prea puțin.
      Imi place sa fac mai intai experienta concreta, apoi sa reflectez despre ea și să aud ce spun alții.

      Pentru ca nu pot prelua automat experiența de viață a altora.

      3. Mai mult, inițierea o faci ”face to face” cu Maestrul, nu cu filme.
      Desi nu neg, a fost un film frumos. Mi-a plăcut, multumesc.

      4. OK, nu v-a interesat o carte cu exercitii care duceau la ”real you”. Dupa multa munca, e drept. Cel ce a scris-o chiar practicase cu mari maestri tehnici orientale. O pusesem eu aici.

      5. Oare A. Wats, dacă l-aș fi contrazis, dacă i-aș fi spus că anumite comportamente ale sale nu-mi plac și nu se potrivesc cu vorbele sale, dacă aș fi râs si eu de el după ce el ar fi ras de mine, mi-ar fi spus că sunt”nebuna”, ”in stare de ebrietate”, ”fără tarif că sunt prea bătrână pentru templu”?
      Si ar fi făcut asta la el ”acasa”, si pe la ”alte case”, la ”spam”?

      6.. Eu invăț prin experiență directa. De asta intreb ce intreb.

      7. De nu puteti sau nu vreti sa-mi raspundeti, pot intelege asta.

      • Am scris despre o experiența spirituala pe care am trait-o. Am simțit acea unitate și curgerea energiei:

        Salt vital. Cu sufletul în douăsprezece culori.
        Halate albastre și albe, funde, mămici care uită sau nu pot să-și recupereze pruncii la sfârșitul săptămânii, săpun (de rufe!) la discreție, domnișoare pline de temperament, jucării roase de timp (dar prietenoase – mari piese pentru construcții, căluți din lemn, păpuși cu fețe de porțelan și rochițe demodate, din tul etc. etc. etc.), ”mama” Ana – gătește dumnezeiește, din orice, și la nevoie aduce de acasă măcar mirodenii, camera neagră unde N. ar vrea sa-i închidă pe ”cei răi”, duminici printre țânci cărora le curge mereu nasul și cuburi risipite pe covorul uriaș din hol, grade didactice, descântece de deochi, ședințe, speranțe de măritiș, CFI-uri.
        Învăț să comunic prin gesturi naturale, să mă încarc de sensurile contextului / contextelor, să trăiesc într-un univers concret și simplificat. Învăț să-i fac să mă privească, mă străduiesc să-i surprind inventând mici scenarii -fur meserie de la educatoarele cu experiență.
        Și vine ziua când privirile lor se încarcă de lumină și blândețe, așa cum mi se întâmplă în cele din urmă cu copiii de orice vârstă. Ceea ce este greu și întunecat în ei coboară prin rădăcinile tălpilor în pământ, și se face pământ. Ceva volatil se separă, urcă și ne învăluie, liniște încărcată de bucurie. Învățăm împreună ceea ce nu cuprinde nici o programă: să ne modelăm sufletele, mintea, unii după ceilalți. Sunt silitori, pentru că -fără asta- ceva s-ar prăbuși ireparabil înăuntrul meu. O simt cu prospețimea celor care încă n-au uitat de unde vin, că pâlpâiri abia văzute ne leagă de alte lumi și – vrând-nevrând – pe toți laoaltă. Că nu există timp-vector, vârste, roluri, în clipa aceasta când învăț să aștept.
        – Așteaptă! Spune Răducu. Are mâna întinsă, cu palma îndreptată spre mine. Eram în impas…Trebuie să vorbim despre 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii. Am o părere cu totul personală despre această zi. La fel ca Ziua Africii Negre, îmi sugerează generozitatea proprietarului de colivii, care deschide ușile și ferestrele o dată pe an, având grijă – bineînțeles – să acopere grădina cu o plasă sigură dar aproape invizibilă. Precauție inutilă! Oricum bietele păsări n-ar avea timp să învețe să zboare prea sus. Am o planșă confecționată convențional și decent, înnegrită pe la colțuri de palmele asudate ale șirurilor de educatoare care s-au folosit de ea. ”Noi vedem în acest tablou” o cameră unde totul este previzibil: masa sau măsuța, scaunul sau fotoliile,vitrina sau biblioteca, de la statut socio-profesional, la statut socio-profesional. Nici un pericol să te rătăcești în acest dreptunghi disciplinat. ”Mama” poartă o rochie didactică: nici prea lungă nici prea scurtă, nici prea strâmtă nici prea largă, nici prea roz nici prea bleu. Femeia așteaptă probabil să i se întâmple ceva, pentru că nu râde și nu plânge, nu șade și nu merge, în general pare a fi și a nu fi de acolo în același timp. ”Fata”, contur erodat de scurgerea inevitabilă a sute de unități didactice, îi oferă un buchet de flori neidentificabile.
        Mintea mea e albă ca o coală proaspătă de hârtie pe care ți-e frică să așterni prostii. Răducu râde, se ridică de pe scăunelul lui (îi place să stea lângă fereastră) și-mi repetă: – Stai! Înțeleg că vrea să mă liniștească: acum n-are de gând să alerge prin cameră, să-și ciupească vecinul ori să picteze pe pereți. Să am răbdare, că știe ce face și n-o să regret. Accept. Toți au înțeles și-l privesc, curioși. E înăltuț și voinic pentru cinci ani, are părul șaten, pielea albă, obrăjori dolofani rozalii, ochi albaștri și un zâmbet pe care și-l recunoaște seducător. Se apropie hotărât de tablou, pătrunde în cameră și locul se cufundă într-un nor albăstrui. Dar pe măsură ce înaintează, ceața se risipește și femeia începe să semene cu mămica lui. E tare frumoasă mămica lui! Camera se lărgește, pereții strălucesc vopsiți în mai multe culori (roz-bej, lila, galben-pai, gri-bleu, alb-crem, verde-smarald). . .nici nu mai sunt patru pereți, e o cameră hexagonală, cum mi-am dorit toată viața! Una din fețe e acoperită cu un tapet ce reprezintă o grădină vie, în trei dimensiuni. Ori nu-i decât un geam uriaș, prin care se vede o grădină? Tufe de forsytia, albăstrele, ghiocei, toporași. Miroase a pământ proaspăt și a iarbă, zumzăie gâze și înmuguresc copăcei. Răducu aleargă spre mămica lui strivind în pumn cozile unui mănunchi de ghiocei – simt asta de parcă l-aș ține eu – ea îl ridică în brațe, îl sărută – văd urmele de ruj, îi aud cerceii lungi zornăind. Apoi așază florile într-un vas trandafiriu, pe o măsuță cu intarsii de sidef. Răducu o zbughește iar spre grădină, nu-l mai văd…strig disperată: Întoarce-te! uitând că nu m-ar putea auzi, chiar dacă ar fi lângă mine. Mă ghicește, se întoarce cu fața, surâzător, și-mi face iar semn să aștept. Reapare în prim-plan, vine spre mine cu mânuța în care ține un ghiocel, arată spre mine și spre Ea că suntem ”la fel”, se înclină și-mi oferă darul ca un adevărat cavaler. Iau floarea delicată – devenită invizibilă în falia dintre lumi – o așez cu infinite precauții pe catedră, într-un pahar ”inexistent”. Mulțumit, băiețelul se așază pe scăunel, cu mîinile la spate și spinarea foarte dreaptă, așa cum o cer tovarășele.
        Celorlalți le-a plăcut. Și pentru că în grădiniță mai totul se însușește prin imitație, mai ales când te-ai născut cu o disabilitate ca a lor, peste un sfert de oră recipientul devine neîncăpător.
        Eu mă simt ciudat, ca și cum aș fi douăsprezece ființe semitransparente deodată și aș trăi douăsprezece feluri de iubire maternă, ca și cum ar trebui să mă mișc simultan în douăsprezece camere extrem de neasemănătoare cu tot ce știu eu…Văd lumea cu ochi de insectă, gata-gata să mă pierd.
        – Ce se petrece aici? Ușa s-a deschis și a intrat d-na N. Pronunță cuvintele foarte rar, exagerat de pedant și are acel gen de figură pe care o capătă actorii când îmbătrânesc: cu multe, foarte multe ”riduri de expresie” ce îi trag fața în toate direcțiile. – Ce-ați făcut cu planșa? se zbârlește indignată. Constat cu stupefacție că are dreptate: lipsesc toți ghioceii din vas, ”fa-ta”nu se vede nicăieri, iar ”ma-ma” e vag-vag conturată. D-na N, educatoare de formație montessoriană – cum ne tot repetă, cu o vechime de treizeci de ani, nu poate fi păcălită. Ea știe că între universuri se pot deschide vase comunicante.
        Plecăm privirile, vinovați: n-am finalizat. În grădiniță, orice activitate se sfârșește prin punerea la locul lor a materialelor cu care s-a lucrat. Reversibilitate, ordine și disciplină. Adunăm ghioceii și îi reintroducem în tablou. ”Ma-ma” își revine, ”fa-ta” îi întinde buchetul, încremenesc amândouă în așteptarea următorului 8 Martie.
        Mă simt iar în pielea mea, doar ceva mai obosită.Copiii stau cuminți, N. ne laudă. Numai Răducu îmi face cu ochiul pe furiș, și am impresia că – pentru o fracțiune de secundă, prin imitație, ei învață totul prin imitație – face același lucru și fetița decolorată din tablou”.

      • INTJ said

        @marginalia non turpia

        1. nu-mi place nici o „moda”. citesc, ascult si ma uit la orice, fara discriminare, in functie de timpul liber … totul e/contine informatie. „practica personala” … e o stare … pe care nici nu incerc s-o pun/limitez in cuvinte.

        2. „să aud ce spun alții.” … de ce? traiesc altii viata dumneavoastra? simtiti/percepeti cu simturile altora?

        3. am crezut ca diin exemplul cu roaba ati inteles deja ca nu-s prieten cu nici un fel de cult al personalitatii … „inventatorul”, „artistul” sau „filosoful” au fost, sunt si vor fi mereu „oameni singuri, pe picioarele lor” … „creatia” nu se face „impins din spate” (nici macar „ghidat”) … iar „experientarea” (ca sa folosesc cuvintele dvs.) e si ea (un fel de) creatie.

        altfel: chiar dvs. spuneati ca „Dumnezeu se experientiaza” (aka e ceva personal) … si acum brusc aveti nevoie de un popa care sa va spuna cum trebuie s-o faceti (de parca v-ar putea lua locul ca sa stie)?

        4. am spus c-o voi citi cand am timp (de ea si nu de altceva mai „in acum”) … oricum tot prost voi muri

        5. eu cred ca da … deoarece e „un vorbitor” si vorbitorii „inca n-au ajuns”. e similar cu ce-mi zicea cineva acum cativa ani in urma: „i found the meaning of life for myself and i know that because i stopped looking„.

        daca ar fi sa ma folosesc de exemplul din clip: cum sa articulezi cuvinte (oricat de multe si mestesugite) care sa descrie acel self cand chiar tu spui ca e una cu tot ce-i viu … iar ego-ul care vorbeste (cel focusat) e infinitezimal? e la fel de ilogic ca „fiecare trebuie sa mearga pe propria cale (aka caile sunt unice), da’ te ghidez eu … ca eu stiu si calea ta”.

        sau ca sa folosesc un exemplu din ce mi-a placut la Osho: sa presupunem ca un pescar atinge iluminarea … despre ce stie el sa vorbeasca? despre pescuit … si si asa e indoielnic ca alti pescari vor intelege mai mult decat inainte (din moment ce ei nu au atins aceeasi stare). privita din exterior, viata pescarului va continua „neschimbata”.

        6. da, nimeni nu va poate ajuta … sunteti „pe propriul dvs. teren de baschet” si oriunde ati merge, tot in el veti ramane. intrebarile sunt bune … daca nu va creati asteptari in ceea ce priveste raspunsurile si acceptati orice raspunsuri primite … pana-n clipa cand „you stop looking”.

        7. v-am raspuns cat am putut … mai ales ca dvs. ati intrebat (aka „you’re still looking”, vezi 6.)

    • RALG said

      @INTJ – As comenta astfel recomandarea d-voastra: O foarte inspirata propunere de vizionare, inspirata atat pentru „unii” cat si pentru „ceilalti”. Pentru spectator filmul (iar nu propunerea de a viziona filmul) nu este o lectie, ci un test de localizare. A face comentarii despre continutul acestui film este ca si cum ai incerca disertatii despre cromatica semnelor de circulatie intalnite pe traseu: Bucuresti 78 Km.

  32. Multumesc.

    • Tehnicile nu dau continut trăirii. Ele sunt elaborate astfel incat fiecare sa ajunga la trăirea proprie. Cu mașina mergem, nu ea ne alege drumul. Un maestru nu dă conținuturi. Nici terapeutul nu dă conținuturi. De aceea sfaturile sunt interzise in meseria de terapeut.
      Dacă duci pacientul in rolul de psihoterapeut accesezi terapeutul sau interior, un fel de suprapersonalitate, care il poate ghida. Dar, pentru asta, folosesti o tehnica. Rolul unei tehnici in eficienta terapiei e cam 15%. Restul: mediul, pesonalitatea lui, personalitatea ta, haloul scolii de psihoterapie.

      Ceva similar cred eu, se intamplă si in dezvoltarea spirituală.
      Maestrul bun e doar un facilitator. Nu critică si nu pune note. Cand face asta, scoate omul din ”aici și acum”-ul învățării personale și il incadrează social, tăindu-i aripile.

      Eu v-am dat mai sus un exemplu literaturizat de trăire proprie. Maestru mi-a fost …Sinele meu Divin.

      Oridecateori am un succes, care mă uimeste in primul rand pe mine, multumesc sursei de spiritualitate care m-a ajutat.
      E modul meu de a lucra asupra ego-ului.

      • INTJ said

        cumulat, in anii ce au trecut, am facut in jur de 10 mii de km prin germania cu masina … dar toti acesti km nu se compara cu prima calatorie cu trenul de la Düsseldorf la Stuttgart. colegul meu de clasa, la care am fost atunci in vizita, mi-a spus cam asa: „te pot duce eu cu masina si-n 4 ore ai ajuns. e mult mai ieftin si mai rapid … dar iti recomand sa alegi varianta asta care dureaza dublu, in care schimbi trei trenuri si calatoresti pe langa Rin.” … ajuns la destinatie am (si l-am) inteles.

        ref. la exemplul cu terapia … presupun ca n-ati vazut ce-au spus altii prin cuvintele puse-n „gura” robotului (din clip-ul propus): nu suntem bolnavi, nu avem nevoie sa fim vindecati (de noi sau de altii) … trebuie doar sa ne „reamintim”. 🙂

  33. Radu Humor said

    Vorba ţiganului : S-o pun, să n-o pun🙄 ???
    Ei, iaca-l pun !
    Că poate vă scot din labirintul ideatic din care văd că nimeni nu mai ştie cum să iasă😉
    Aşa-i când te apuci să filosofezi cu şlapi în picioare😆

    Subiect: TIGANII ELVETIENI
    CLASA POLITICA ROMANEASCA AR TREBUI SA IA EXEMPLU SI SA NU MAI INCURAJEZE NEMUNCA, CERSETORIA, HOTIA , SA SE PLINGA CA N-AU VENITURI LA BUGET SI SA-I PEDEPSEASCA PE CEI CARE AU TRUDIT DIN GREU

    În sfârșit am reușit să înțeleg, de ce nu preferă țiganii Elveția, față de Canada, Franța sau Danemarca.
    Recent m-am reîntors dintr-o călătorie de studiu din Elveția.
    Și acolo se găsesc mulți țigani, dar surprinzător, acolo ei muncesc din greu.
    Conform celor povestite, de către chiar doi proprietari de hoteluri, motivațiile lor sânt următoarele:
    – ajutorul de șomaj se acordă numai după cinci ani de muncă neîntreruptă
    – dacă refuzi o ofertă de loc de muncă, pierzi orice ajutor din partea statului
    – dacă pierzi din vina ta locul tău de muncă: de ex.consum de alcool la locul de muncă, pierzi orice ajutor din partea statului.
    – dacă provoci distrugeri în locuința ta socială, sau la orice alt obiectiv ce se află în proprietatea statului, trebuie să suporți ori costul reparațiilor, ori să lucrezi în cadrul unui penitenciar în folosul societății, până la recuperarea pagubelor.
    Este surprinzător însă, că nimeni nu condamnă Elveția, fiindcă nu hrănește fără muncă pe cei dezavantajați de soartă.
    Și nici nu se amintește nimic pe tot teritoriul Europei despre rasismul elvețian !

    Aș dori ca partidele noastre parlamentare să reflecteze asupra acestor lucruri !!

    • RALG said

      Ba da’ tu care esti o lichea care-si pierde tot timpul pe net, necontribuind cu nimic la buget, un intretinut al statului, n-ar trebui sa reflectati d-le Radu H.? Ha?

  34. Radu Humor said

    Dar uite ce subiect interesant au găsit ăştia din massmedia, cam tot din aceleaşi motive ::
    Cică prinţesa Irina fiica Regelui Mihai, s-ar fi jucat şi ea cu cocoşeii precum Udrea şi Eba, care a şi rămasă plină de Sida, adică borţoasă.
    De prima nu se prinde nimic, deşi a avut şi Cocoş cu acte şi o mulţime doar pentru acte, înclusiv sexuale.
    Cu ăsta singur, Dorin, Udrea a reuşit să câştige milioane de euro prin asfaltări şi prin parcări ( în care-i specialistă !), nu doar vreo 2000 de dolari cât ar fi obţinut prinţesa din luptele de cocoşi şi pentru care riscă vreo 5 ani de închisoare.
    În schimb Leana noastră (parcă suntem blestemaţi, cu astea !) riscă să ajungă preşedinte, dacă celălalt pintenat de la Cotroceni, a cărui ţiitoare de vorbă politică este, nu se răzgândeşte, sau nu se răzgândesc serviciile şi agenturile străine să-l lase din braţe şi pe el, eventual să-l lase să dea din braţe prin mările lumii, că nave româneşti , pe care să le comande, cică el, cel proaspăt brevetat, nu mai avem !
    Până la urmă se dovedeşte că e specialistă în a se juca cu cocoşelul de la Cotroceni ( se cunoaşte “mâna” Tantei Petruţa, care a învăţat-o să se joace cu p…rima😳 ), care cântă cum vrea ea şi de la o vreme, calcă în străchini, mai ceva ca un elefant , doar -doar va reuşi s-o lase în haremul de la Cotroceni, cât are el treabă pe la Palatul Victoria , care pare să nu-i mai surâdă lui Victoraş🙄
    Altul, ce se dă mare cocoş, dar se pare că nu-i decât o biată orătanie de curte ( e drept că el susţine că-i curte europeană, sau cel puţin constituţională, dată fiind pregătirea lui de bază, de care a umplut ţara până la refuz, că avem mai mulţi procurori în funcţie de magistraţi decât Rusia şi America la un loc !).
    Sunt curios acuma, dacă prinţesa, pentru 2000 de dolari va face 5 ani de închisoare, cam în ce secol ar trebui ( după legile americane, că după ale noastre….) să iasă din închisoare a noastră:
    prinţesa vuitoanelor, a schimburilor orale în care n-o întrece nimeni, a terenurilor de sport în pantă, a piscinelor fără apă şi a furtului neruşinat din banul public ( câteva sute de milioane de euro, după cât se laudă că au descoperit, pe post de cocoşei, organele de control ale lui Ponta ) ?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: