Despre Schimbul de mâine al Omului – Robotul

Preambul: Nu mai avem vreme pentru aproape nimic. Suntem mereu aglomerati, ocupati, stresati, obositi, fara chef. Este clar ca nu mai avem timpul (liber) de alta data, de pe timpuri. Suporterii teoriilor ultra-conspirationiste ne avertizeaza ca s-au intamplat lucruri dramatice si ca odata cu alinierea galactica 😯 s-au produs schimbari cuantice in complexul campurilor magnetice ale planetei, care au avut ca rezultat modificarea ritmului local de scurgere a timpului. 🙄 Asa se face ca ziua nu mai are 24 de ore ca pe vremuri (cum stiam noi) ci doar 16 asa incat incercarea noastra disperata de a le trata ca fiind tot 24 ne bulverseaza teribil bioritmul, pricopsindu-ne cu coplesitoarea senzatie a faptului ca nu amvem timp pentru mai nimic. In tot cazul pentru mai nimic de soi, mai de Doamne ajuta, ci doar, cel mult, pentru mizilicuri, pentru fleacuri si palavre. In realitate se intampla ceva mult mai banal dar nu mai putin dramatic: ne aflam in plin Soc al Viitorului, anticipat de altfel de anumiti autori. O componenta a acestui soc este aceea ca oferta de petrecere a timpului (liber sau nu) a explodat, cå, spre deosebire de vremurile de odinioara in care ne era ingaduit dumnezeiescul plictis (pe care nu-l apreciam cum se cuvine) avand de facut alegeri simple si sansa de a ne dedica alegerii facute, acum avem de ales dintre 1000 de oferte tentante care ni se arata de indata toate deodata. Pe vremuri ne uitam pe indelete la telecinemateca miercurea si la teleenciclopedie sambata, savurand filmul impreuna cu tot restul natiei. Era imposibil sa nu impartasim acelasi sistem de valori ceea ce ne facea apti de placuta socializare atunci cand de intalneam semenii. Astazi suntem fortati sa navigam printre mii de alternative, pentru a ne putea informa care-i cea mai buna, care ni se potriveste cel mai tare, pentru a putea apoi alege in cunostiinta de cauza, (nu?), iar acest proces de „informare” ne rapeste tot timpul, practic ne ingaduindu-ni-se sa ne oprim la vreuna dintre alternative. Suntem constransi la superficialitate si incompatibilitate (cu altii dar chiar si cu noi insine). Solutia acestei probleme (sau rezultatul ei) ar putea fi inlocuirea oamenilor cu robotii care sa poata procesa informatii de 1000 de ori mai repede astfel incat abundenta de azi a „informatiei” (sa ne prefacem ca despre informatie este vorba) sa le apara ca o penurie, si sa-i faca sa se simta ca pe vremea cand exista doar un singur canal de televiziune care emite doua ore pe zi. Presupun ca stiti ca au fost vremuri in care Internetul nu exista. Am incheiat preambulul.

Ramasese vorba sa caut un punct de intrare in Zen, vizavi de o tema propusa de catre colegul de anonimitate INTJ, despre eventuala umanizare a robotilor (coroborata cu robotizarea umanoizilor), ca posibila alternativa de progres si evolutie a actualei societatii surmenata pana la nevroza si psihopatie. Am gasit cred un punct de intrare potrivit prin care sunt adusi in atentie (atentie va rog) robotii umanoizi ultra-performanti, atat de performanti incat nu pot fi deosebiti de oameni, dar si o alta categorie socio-profesionala direct implicata in problema: påtura psihiatrilor si a psiho-terapeutilor. Scurta lectura propusa mai la vale (10-11 pagini de carte) ne poate da, cred, o perspectiva corecta si un tonus potrivit pentru abordarea serioasa si competenta a temei vizate. Cuvantul cheie fiind „interdisciplinaritatea”. 😉 Va urez o lectura placuta si fertila: