Nu comparati Transilvania cu Tirolul de Sud, ca nu tine
Posted by Arca lui Goe pe august 26, 2013
Un text simplu, clar si la obiect:
De la un timp incoace, se tot fac ciudate paralele intre Transilvania, pe care o cunoastem cat de mare este, si Tirolul de Sud, un teritoriu de 7.400 kmp, respectiv cat un judet de-al nostru, ceva mai marisor. Problema insa nu pleaca de la suprafata, care este o simpla chestiune de imagine. Problema pleaca de la istoria faptelor, unde e loc de si mai putine asemanari.
Umbrela imperiala
Tinand isonul domnului Tokes, un oarecare Toro T. Tibor, presedintele unui partid cam necunoscut, intitulat PPMT, s-a apucat sa demareze o discutie incitanta, cu urmatoarea declaratie: „Dupa Primul Razboi Mondial, Tirolul de Sud a fost luat Austriei si cedat Italiei”. Trec peste detaliul ca Austro-Ungaria, nu e Austria si observ cum incearca cei din tabara domnilor Tibor si Tokes sa sugereze prin comparatie ca, dupa Primul Razboi Mondial, si Transilvania a fost luata tot de acolo si cedata brusc Romaniei. Mutatis mutandis.
Dar Primul Razboi Mondial n-a fost un joc de puzzle, unde iei piesele dintr-o parte si le muti in alta. Razboiul il dezlantuise Imperiul Austro-Ungar, care s-a dovedit a fi un urias mamut cu picioare de lut si care a platit oalele sparte de el insusi, cand s-a pabusit, incendiind continentul. Austria si Ungaria erau nucleul unui adevarat puzzle, unde intrau laolalta bosniaci, croati, slovaci, sloveni, cehi, precum si romani transilvaneni, banateni sau bucovineni, toti inghesuiti sub aceeasi umbrela imperiala.
Dupa ce umbrela a luat-o vantul, iar mamutul cu picioare de lut s-a recunoscut invins, invingatorii au incercat greaua sarcina de a face ordine in acest conglomerat multinational. Nimic n-a fost „luat” de undeva sau „dat” altundeva. Totul a fost reconsiderat, pentru ca mamutul sa ramana in limitele adevaratelor sale dimensiuni.
Fara echivoc
Asa au aparut state noi pe harta Europei, asa au fost reconsiderate spatiile popoarelor. Atunci, micutul Tirol de Sud a revenit Italiei. Dupa cel de al Doilea razboi Mondial, Austria care, desi nu luptase, se gasea in tabara invingatorilor ca victima a Germaniei agresoare, ar fi putut usor sa-si anexeze Tirolul de Sud. Dar n-a facut-o. Din culanta, l-a lasat acolo, in Italia invinsa, rezervandu-si insa dreptul de protectorat pentru etnicii sai. Nu comentez daca era bine sau rau. Comentez ca acesta a fost faptul istoric.
Transilvania insa n-a ajuns in Romania nici „luata”, nici „data”, nici rezultata din vreo culanta a Ungariei vecine. Intreaga Europa, reunita de doua ori in conferinte ale pacii, a considerat-o fara echivoc apartinand statului roman.
Aici, etnicilor minoritari li se respecta valorile si traditiile culturii proprii, au scoli in limba lor, tiparituri in limba lor, universitati, biblioteci acces la orice forma a culturii si multe altele. Atunci, se pune intrebarea fireasca: de unde si pana unde, ideea atat de nastrusnica de protectorat al Transilvaniei, pornind de la evenimentele tragice in care se instituise cel al Tirolului de Sud?
Pretinsul protectorat al Transilvaniei n-are nici precedent, nici echivalent, nici macar asemanare cat de vaga cu vreo situatie asemanatoare care a functionat sau functioneaza in alta parte decat in imaginatia fierbinte a partidului extraparlamentar la care m-am referit.
Zgandarirea sentimentelor patriotarde
Cazul Tirolului de Sud, unic si izolat, demonstreaza insa modul in care promotorii ideii nu sesizeaza in ce situatie delicata pun ei Europa insasi, extrapolandu-l pentru Transilvania. Eventualul succes al domnului Toro T. Tibor in demersul sau ar starni panica in randul celor mai multi dintre vecinii Ungariei, amenintati toti cu niste neasteptate protectorate, picate pe nepusa masa. As merge mai departe si as privi la harta intregii Europe, redesenata cu greu dupa cele doua teribile razboaie din secolul trecut. Ideea nastrusnica ale liderului PPMT ar putea zgandari sentimentele patriotarde ale altor lideri, gata sa ceara protectoratul vecinilor pe propriul teritoriu, numai ca sa-si justifice pozitia in fruntea unor partide, din cele cu nici 1%.
Adeptii domnului Tibor vor sa ceara ajutor european, dar nu protectoratul este viitorul Europei, ci integrarea. Nu mi se pare ca, intr-o Europa Unita, protectoratul ar avea obiect. Cu atat mai putin ar avea obiect liderii de carton ai unor partide de mucava, injghebate pro domo, numai ca sa aiba ei obiect de activitate. – Victor Pitigoi – Ziare.com
(b)Arca lui goE 
marginalia non turpia said
Nicolae Margineanu, cel mai competent psiholog al nostru (imho), ”a militat pentru retrocedarea Transilvaniei de Nord, ca apropiat al şefului reprezentanţei americane, Burton Berry, dar a refuzat apoi postul de ambasador în Statele Unite, oferit de Petru Groza”.
http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1070%3Anicolae-mrgineanu&catid=60%3Adin-marea-de-amar&lang=ro
ApreciazăApreciază
marginalia non turpia said
Pentru ca a participat la tratative, comunistii l-au rasplatit cu 17 ani de inchisoare. A facut 16.
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Va place Margineanu?
ApreciazăApreciază
marginalia non turpia said
Un savant cu simț civic.
Un social-democrat, nu un regalist.
Dar…un om care și-a iubit țara și a onorat-o în felul său. Un om caruia ii datorăm un banal ”multumesc” atunci când vorbim de Transilvania, provincie românească.
Nu pot vorbi ”la rece” despre acest om.
Nu pot spune doar: ”Oh, îmi place”.
Din cărțile sale am aflat ce inseamna psihologie ”vera”.
”Nicolae Mărgineanu a urmat școala primară din Blaj. Licență în 1927 și doctorat în filosofie, specialitatea psihologie în 1929 al Universității Regele Ferdinand I din Cluj, cu mențiunea magna cum laude. Ulterior a efectuat stagii post universitare de specialitate la Leipzig, Berlin, Hamburg, în 1929, la Paris, în 1930 și la Londra, în 1935. S-a reîntors în țară și a ocupat catedra de psihologie a Universității din Cluj. A fost de asemenea cercetător științific și bursier al fundației Rockefeller la Universitățile Duke, Yale, Columbia și Chicago în perioada 1932-1943.
Între 1926-1947 a urcat în ierarhia universitară de la preparator la conferențiar la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Cluj.
Nicolae Mărgineanu a fost închis în anul 1948, pentru activitatea sa în Asociația Româno-Americană (A.R.A.), ce a constat în conferințe despre America și în informarea părții americane despre situația Transilvaniei; cu alte cuvinte, a ajuns în închisoare fiindcă și-a folosit talentul persuasiv pe lângă americani pentru ca Transilvania să revină României.
Între 1971-1980 a fost profesor suplinitor al fostei sale catedre. În 1971 devine profesor invitat la Universitatea din Bonn. În 1972 devine profesor invitat la Universitatea din Hamburg. Invitat al fundației Rockefeller în anii 1979-1980. Diagnosticat cu cancer se întoarce în țară unde moare pe 13 iunie 1980”.
”Cărți publicate
La Editura Institutului de Psihologie al Universității din Cluj
Psihologia exercițiului, 1929
Psihotehnica în Germania, 1929
Psihologia germană contemporană, 1930
Psihologia învățării, 1930
Psihologia franceză contemporană, 1932
Psihologia configurației( în colaborare cu L.Rusu, A. Roșca, D. Todoran), 1932
Elemente de psihometrie, 1938
Analiza factorilor psihici, 1938
Psihologia persoanei, 1940
Psihotehnica în marea industrie, 1942
Psihotehnica, 1943
La alte edituri[modificare]
Problema evoluției, Editura Societatea de Mâine, Cluj, 1931
Natura științei, Editura științifică, București, 1968
Sub semnul omeniei, Editura pentru Literatură, Bucrești, 1970
Psihologie și literatură, Cluj, Dacia, 1971
Condiția umană, Editura științifică, București, 1973
Psihologie logică și matematică, Dacia, 1975
Amfiteatre și închisori, Editura Dacia, Cluj, 1991
Opere în limbi străine
Beiträge zur Psychologie der Übung, Zeitschr. F. Angew. Psychol. 39, 1931, 491-530.
La théorie des facteurs, L’Ann Psychologie, Paris, 1934,
Les facteurs psychologiques, L’ Ann Psychologie, Paris, 1934,
La nature de la loi scientifique et ses conditions d’exactitude, Alcan, Paris, studiu intr-un volum colectiv de omagiere a lui Pierre Janet,
Logical and Mathematical Psychology, Editura Presa Universitară, Cluj, 1997(postum)
Depth and Height Psychology, Editura Presa Universitară, Cluj, 1998, (postum)”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_M%C4%83rgineanu
ApreciazăApreciază
RALG said
@Marginalia Non Turpia – Va multumim pentu detalii. Foarte binevenite in context.
ApreciazăApreciază
marginalia non turpia said
O carte ce merită să fie citită spre a cunoaște istoria noastră ”trăită” (imho): ”Amfiteatre și închisori”, de Nicolae Mărgineanu.
Ca orientare politică, savantul Nicolae Mărgineanu, cunoscut in Europa și în America, era social-democrat.
http://agenda.liternet.ro/articol/13457/Marian-Radulescu/Cand-universitatile-erau-underground-Amfiteatre-si-inchisori.html
PS. Fiul sau, regizorul Nicolae Mărgineanu, a produs -cu fonduri extrem de precare- un documentar despre ”experimentul Pitești”, film pe care l-a numit ”Demascarea”.
ApreciazăApreciază
Dan Ghenea said
Fiindca tot suntem in preajma lui 23 august, e bine de stiut ca daca Regele nu facea nimic pentru ca Romania sa iasa din razboiul impotriva Natiunilor Unite, sovieticii ar fi propus, la Conferinta de Pace, o Republica Autonoma a Transilvaniei. Denumirea de „republica autonoma” sugereaza ca ar fi fost inclusa ca parte a RSS Ucrainiene.
Asa ca Transilvania nu a fost „data” Romaniei pe baza „drepturilor”, ci pe baza actiunii armatei romane, in doua randuri, o data sub comanda Regelui Ferdinand, a doua oara sub comanda Regelui Mihai.
ApreciazăApreciază
RALG said
Cred ca ceea ce spuneti d-voastra este corect. Cred ca, pe anumite layer-e ale realitatii (realitatea istorica dar si cea universala) este si adevarat. Din ne/fericire realitatea este ca o ceapa, o ceapa mare si puturoasa cu multe layer-e, foi si foitze. Pe vreuna din foitele acelea s-ar putea spune ca Basarabia a fost pierduta sub comanda Regelui Mihai. Si ar fi la fel de corect. Apropo care este azi atitudinea Majestatii Sale Regale fata de Republica Moldova? In ce relatii se afla Regele cu respectiva Republica? Are Alteta sa un plan anume, o strategie vizavi de viitorul republicii? Va intreb cu toata sinceritata pentru ca felul in care puneti problema ma face sa cred ca ca va aflati intr-o pozitie cu mai multa vizibilitate spre familia regala. Urmarind canalele media obisnuite publicul este lipsit informatii consistente care sa ateste vreo starea anume de fapt in aceasta privinta.
Va multumesc pentru interventie, as zice insa ca este (cel putin) riscant (nu, nu aici pe Arca lui Goe unde nu risca nimeni nimic, ci in afara ei) sa spunem ca Transilvania a fost „data” Romaniei nu pe baza „drepturilor” ci prin actiunea armatei / armatelor. Actiuni armate se pot petrece oricand, iar armate sunt multe pe lumea asta compusa, ca ceapa, din multe straturi.
ApreciazăApreciază
Dan Ghenea said
1. Regele Mihai a primit o tara fara Basarabia. Nu poti pierde ceea ce nu ai avut.
2. Basarabia a fost recastigata militar de catre generalul Antonescu, regele acordandu-i cu aceasta ocazie gradul de maresal. Maresalul a angajat armata romana dincolo de Nistru fara acordul regelui; a urmat catastrofa de la Stalingrad si Basarabia a fost din nou ocupata de sovietici; ar fi fost ocupata intreaga Moldova daca regele nu intervenea la 23 august. Asadar, regele nu a pierdut Basarabia, ci a pastrat Moldova de dincoace de Prut.
3. Romania a fost o tara invinsa la masa tratativelor din 1947, ca si Ungaria. Cu deosebirea ca Ungaria a luptat pana la capat de partea Germaniei si i s-a luat tot ce capatase cu ajutorul Germaniei. Nu a fost vorba de „dreptate” aici, ci de intelepciunea unui rege tanar, care (spre deosebire de Antonescu) a stiut si a vrut sa-si puna in joc viata si onoarea pentru a obtine tot ce mai putea obtine pentru tara lui.
4. Regele a spus-o clar: juramantul sau a fost facut pentru toti romanii (inclusiv cei din Moldova de dincolo de Prut) si e valabil si azi. Asta nu inseamna ca il veti auzi vreodata facand declaratii bombastice urmate de … nimic.
5. Regele, ca rege, nu se afla in nicio relatie cu asa-zisa Republica.
6. Nu am o pozitie speciala in raport cu familia regala. Tot ce scriu se bazeaza pe informatii care sunt la indemana oricui. Doar sa aiba mintea deschisa si bine aerisita dupa intoxicarile comunisto-securiste
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Va multmesc pntru precizari. Aveti dreptate, intoxicarile comunisto-securiste au actionat foarte parsiv, perfid, avad asupra unora efecte directe, iar asupra altora efecte… inverse. Toate efecte parsive ale intoxicarile comunisto-securiste care se vad pretutindeni, in mesaje, in interpretari, presupuneri, formulari. Apropo, presupun ca este (ar trebui sa fie) evident ca interpretarile d-voastra ar putea fi reformulate (…) fara a se intra astfel in nicio „contradictie antagonica” cu adevarul tranzitiv al istoriei curgatoare.
Daca Ungariei i s-a luat doar pentru ca a fost pana la capat de partea Germaniei, inseamna ca cererile ei de azi, cand nu mai este de partea Germaniei, sunt indreptatite. Asa ar decurge pe cale logica din spusele d-voastra. Ungaria a suferit destul pentru o greseala a unei generatii trecute, foarte trecute. Si cum pentru o vina finita nu este normal sa se aplice o pedeapsa infinita, ar fi cazul sa se faca anumite revizuiri, pe ici pe colea, si anume in punctele esentiale. Nu? Draguta si ideea ca Regele si-a pus viata in joc dar de pierdut si-a pierdut-o maresalul Antonescu.
ApreciazăApreciază
Dan Ghenea said
1. Amandoi si-au pus viata in joc. Cu diferenta ca maresalul era pe cale sa aleaga sa moara odata cu Romania. Pentru care nu era dispus, totusi, sa sacrifice ceea ce credea el a fi „onoarea de militar”. Regele n-a uitat ca prima lui datorie e fata de tara si a facut ceea ce ii cerea ratiunea de stat, nu consideratii abstracte despre onoare si dezonoare.
2. Sigur ca Ungaria poate cere orice, si poate invoca orice fel de „indreptatiri”, dar va obtine ceva doar daca va avea forta necesara (economica, politica, militara, demografica). Si nu mi se pare ca in 1920, 1940 sau in 1947 au contat prea mult „drepturile”. In 1920 armata romana era inca la Budapesta, in 1940 Manoilescu a lesinat cand a vazut harta care i-a fost prezentata (si nici nu apucase sa deschida servieta ticsita cu documente care dovedeau „indreptatirile”), iar in 1947 Ungariei i s-a luat de catre Stalin ceea ce primise (cu acordul lui Stalin!) de la Hitler. As simple as that!
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
1) Presupuneri putem face o multime, mai ales aflati sub influenta teribilelor intoxicari comunisto-securiste (organe care l-au predat pe maresal bolsevicilor si i-au asistat in „procesul” de „judecare” a acestuia, iar apoi pentru decenii i-au invatat pe copii, in manualele de istorie ca acesta a fost un dictator odios). Putem desigur ca sa presupunem ca Romania ar fi „murit” odata cu maresalul intr-o moarte care nu s-a mai intamplat (fiind contramandata) pentru niste consideratii abstracte si puerile despre onoare si dezonoare. Putem presupune si ca n-ar fi murit. Ungaria n-a murit. In schimb Romania a „murit putin” odata cu Antonescu, judecat sumar si formal de catre bolsevici intr-un simulacru de proces. De data aceasta nu doar ipotetic ci efectiv. Da, Regele Mihai si-a riscat viata pentru Romania dodoloata pe 23 August. Pe 30 Decembrie nu si-a mai riscat-o. Ce rost ar mai fi avut? Romania nu mai era dodolooata, Antonescu nu mai era maresal, si orice risc ar fi fost doar pentru consideratii abstracte si puerile despre onoare si dezonoare.
2) Atata vreme cat tot ceea ce conteaza (si credem asta cu tarie si impartialitate) este forta necesara (economica, politica, militara, demografica) ce rost mai are sa vorbim despre abstracte consideratii precum onoarea si dezonoarea, intelepciunea, sacrificiile si juramintele de credinta ale conducatorilor (maresali sau monarhi – ce conteaza?) sau despre felul in care anumite personaje istorice si-ar fi pus in joc viata si onoarea, sacrificand-o pe altora? Ramanem intelesi. Cata vreme putem sa le dam bozgorilor peste bot Transilvania e a noastra. Cand n-om mai putea e a lor. Daca nu cumva Monarhia va salva iarasi Romania. As simple as that!
ApreciazăApreciază
Dan Ghenea said
Monarhia nu va salva Romania, dar cred ca ar putea servi Romania. Inca odata!
ApreciazăApreciază
RALG said
D-le Dan Ghenea, daca nu ma insel eu foarte, foarte tare, disting in mesajele d-voastra pe aceasta tema o anumita implicare afectiva (un inceput de patima?). Daca e asa, mi-ar placea sa stiu daca d-voastra pledati in favoarea ideii de monarhie (asa in general) sau inercati (doar) sa aparati legenda istorica a unui monarh anume, in interminabilului context istoric prilejuit de al doilea razboi mondial. Presupun ca nu voi sti-o poate niciodata.
ApreciazăApreciază
Dan Ghenea said
E usor sa raspund: si-si. Monarhia a servit si ar putea servi si in viitor Romania, iar Regele Mihai nu are nevoie de apararea mea – este cu siguranta una dintre figurile legendare ale secolului XX.
Toate luarile de atitudine sunt determinate afectiv, dar patima e definita ca un afect exagerat, daunator propriilor interese si care nu tine cont de ratiune (sper sa nu fie cazul meu, dar daca ati detectat aceste simptome la mine, spuneti-mi!)
ApreciazăApreciază
Dan Ghenea said
Ca sa fac si un comentariu mai aproape de subiect (Tirolul de Sud), pastorul spune prostii cand vorbeste de „protectorat”: in tratatul De Gasperi – Gruber se mentioneaza explicit ca Austria nu se va amesteca in politica interna a provinciei autonome Trentino-Alto Adige (SudTirol, in germana),
ApreciazăApreciază
RALG said
„…iar Regele Mihai nu are nevoie de apararea mea – este cu siguranta una dintre figurile legendare ale secolului XX.” – Absolut de acord cu ambele afirmatii.
Nu, n-am detectat „patima” (era sub semnul intrebarii, ca potentialitate), doar ca ne-am obisnuit ca adesea, in tara noastra de dor, in spatele unor implicari afective sa se afle, ascunse pentru o vreme, patimi, fel de fel de patimi, pe aceleasi vechi dureri. Eu nu cred ca monarhia ar mai putea sau ar mai trebui sa joace vreun rol activ, decisiv. in viitorul Roamniei. Cred ca ar putea continua o vreme sa influenteze discret „lucrurile” si „oamenii”, prin forta sa istorica, prin extragerea selectiva a unui anumit trecut (esente) din trecut si diseminarea lui in prezent. Ar fi bine sa fim o un popor mandru de istoria sa si de personalitatile desenate si desmnate de istorie (inca de pe vremea in care era contemporanitate) pentru a se materializa pe ea insasi spre a deveni ISTORIE. Daca aducem personalitatile trecutului in prezent numai pentru a le pune sa se bata, sa se confrunte, ca niste marionete, ele intre ele sau cu marionetele momentului, ori pentru a le propune ca „inlocuitori” (adica surogate), alternative ale prezentului care nu ni-i mare, nu vom avea decat motive de patimi nu de mandrie nationala vizavi de un trecut care nu mai reuseste sa se decanteze. Si maresalul Antonescu este cu siguranta una dintre figurile legendare ale secolului XX.
ApreciazăApreciază
Dan Ghenea said
Eu vad lucrurile din urmatoarea perspectiva: monarhia constitutionala s-a dovedit, dupa parerea mea, un sistem mai sigur si mai performant decat republica. Asa ca eu cred ca republicanii romani ar trebui sa dovedeasca, in cazul particular al Romaniei, ca republica a fost atat de performanta incat merita sa lasam in urma si traditie si legitimitate pentru a o adopta,
Republicanii romani, in schimb, au ca argumente principale discreditarea monarhiei romane si asa zisul anacronism al monarhiei in general (ambele sustinute mai degraba cu resturi de teorie marxista).
Eu nu sustin monarhia pentru meritele ei trecute, ci pentru ca are un mare potential, iar sublinierea meritelor trecute nu e decat un raspuns la argumentele de tipul „bine, o fi buna monarhia acolo la ei in Suedia, dar la noi, cu cine?”
ApreciazăApreciază
Radu Humor said
„Eu nu cred ca monarhia ar mai putea sau ar mai trebui sa joace vreun rol activ, decisiv. in viitorul Roamniei. ”
), mi mimai viitorul, ci şi prezentul României 🙄
Bine că în schimb crezi că o caricatură ca Băsescu, poate face şi altceva decât să distrugă ( la indicaţii străine
Dar despre asta nu sufli o vorbă !
Probabil că nu poţi sufla şi mânca căcat în acelaşi timp
ApreciazăApreciază
Stely said
Un dialog frumos, interesant si util . Argumente si contraargumente pertinente , care dau valoare atit articolului scris de Victor Pitigoi, cat si reluarii lui pe Arca lui Goe .
Eram inclinata sa cred ca, declaratiile acelor politicieni unguri sunt politicianiste si, ca atare, nu trebuiesc bagate in seama nici de mass-media romaneasca si nici de politcienii romani. Acum cred insa ca este bine sa fie „bagate in seama” si de unii si de altii . Mass -media sa prezinte faptele echilibrat si fara resentimente , iar politicienii sa raspunda asa cum se cuvine unor declaratii (chiar daca sunt politicianiste). Nu stiu ce credeti d-voastra despre declaratiile „dure „facute de Traian Basescu , precum ca : Romania isi va asuma leadershipul punerii la punct a Ungariei, care a devenit focar de instabilitate in regiune / Liderii unguri au fost indecenti, foarte probabil ca anul viitor nu va mai avea loc in Romania Universitatea de vara a maghiarilor .Eu nu cred ca a gresit sau ca a fost „penibil „. El a facut ceea ce trebuia sa faca un sef de stat – sa semnaleze niste nereguli care ar putea sa afecteze stabilitatea tarii si … „in regiune „. Constatarea facuta nu este exagerata .Laszlo Tokes a ajuns vicepresedintele PE si cu ajutorul europarlamentarilor romani din grupul partidelor crestin populare.. Prin urmare ar fi trebut sa nu faca declaratii „indecente” de genul – „Ardealul are nevoie de protectoratul Ungariei „.
Referitor la intrebarea pusa de RALG -„Apropo care este azi atitudinea Majestatii Sale Regale fata de Republica Moldova? In ce relatii se afla Regele cu respectiva Republica? Are Alteta sa un plan anume, o strategie vizavi de viitorul republicii? „- cred este binevenita . Da, Alteta sa ar fi trebuit sa-si precizeze „atitudinea” atit in ce priveste Moldova cit si Transivania fara a considera ca in cazul in care si-ar exprima -o (prin declaratii ) ar putea fi considerata „penibila ” sau” bombastica „.
Faptul ca si Regele se intereseaza de viitorul Moldovei ar fi pentru moldoveni un semn ca sunt sustinuti in aspiratiile lor de integritate in UE .
ApreciazăApreciază
Stely said
P.S Dar , sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului „:Regele Mihai I al Romaniei a decis sa il decoreze pe primarul Capitalei R. Moldova, Dorin Chirtoaca, cu Ordinul Coroana Romaniei in grad de Cavaler.
http://www.ziare.com/europa/moldova/primarul-chisinaului-decorat-de-regele-mihai-1249077
ApreciazăApreciază
RALG said
@Stely – Va multumim pentu detalii. Foarte binevenite in context.
ApreciazăApreciază
marginalia non turpia said
Eu cred că la producerea unui fenomen pot contribui, cu diferite ponderi, mai mulți factori (vezi ANOVA).
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Ati fost foarte subtila! 😉 (Aparte, catre public) Ceea ce nu-i de colea pentru o umila persoana umana.
ApreciazăApreciază
marginalia non turpia said
Se dialogheaza aici foarte competent despre republica, monarhie.
Eu vin cu o intrebare de om de rand, de prost pragmatic, dornic sa invete..
Monarhia are potențial. OK. Potențialul se realizeaza prin membrii Casei Regale.
Printul Duda nu e membru al vreunei Case Regale prin sânge. Nu are sânge albastru.
Nu a adus noi alianțe prin simpla sa venire. (Am senzatia ca i-a adus insa pe Iliescu si Constantinescu la diverse evenimente).
Ar putea fi insa soțul Reginei noastre.
Poate acest cuplu să actualizeze in viitor potențialul Casei Regale a Romaniei?
Ce calitati personale ale lor ne îndreptățesc sa speram?
Ce relații cu alte Case Regale (influente) ne indreptatesc sa speram?
Ce context global, european, ne indreptateste sa speram?
PS. Am fost unul dintre componentii acelui milion de oameni de rand care au strigat in 1990 ”Monarhia/salvează Romania”.
ApreciazăApreciază
INTJ said
„Bientôt les pays seront remplacés par des entreprises. On ne sera plus citoyen d’une nation mais on habitera des marques : on vivra en Microsoftie ou à Mcdonaldland; on sera Calvin Kleinien ou Pradais.” ~ Beigbeder, Frederic – 99 francs (carte si/sau film)
ApreciazăApreciază
marginalia non turpia said
J’ai feuilleté. C`est vraiment très intéressant. Merci!
ApreciazăApreciază
marginalia non turpia said
O perspectivă asupra lumii in care trăim. Mărcile (comerciale) și globalizarea:
(Am frunzărit eu la iuțeală).
”« Le capitalisme a survécu au communisme.
Il ne lui reste plus qu’à se dévorer lui-même. »
CHARLES BUKOWSKI,
Le capitaine est parti déjeuner et les marins
se sont emparés du bateau, 1998”.
” Tout s’achète : l’amour, l’art, la planète Terre,
vous, moi. J’écris ce livre pour me faire virer. Si je
démissionnais, je ne toucherais pas d’indemnités. Il
me faut scier la branche sur laquelle mon confort est
assis. Ma liberté s’appelle assurance chômage. Je préfère
être licencié par une entreprise que par la vie”.
” Pour la première fois dans l’histoire de la planète
Terre, les humains de tous les pays avaient le même
but : gagner suffisamment d’argent pour pouvoir ressembler
à une publicité. Le reste était secondaire, ils
ne seraient pas là pour en subir les conséquences”.
” J’aime imaginer des phrases. Aucun métier ne donne autant
de pouvoir aux mots. Un rédacteur publicitaire, c’est
un auteur d’aphorismes qui se vendent. J’ai beau haïr
ce que je suis devenu, il faut admettre qu’il n’existe
pas d’autre métier où l’on puisse s’engueuler pendant
trois semaines à propos d’un adverbe. Quand Cioran
écrivit : « Je rêve d’un monde où l’on mourrait pour
une virgule », se doutait-il qu’il parlait du monde des
concepteurs-rédacteurs ?”
”Les marques ont gagné la World War III contre les humains. La particularité
de la Troisième Guerre mondiale, c’est que
tous les pays l’ont perdue en même temps. Je vous
annonce un scoop : David ne bat jamais Goliath.
J’étais naïf. La candeur n’est pas une qualité requise
dans cette corporation. Je me suis bien fait avoir.
C’est, d’ailleurs, mon seul point commun avec vous”.
”« On peut faire d’aussi précieuses découvertes dans les
Pensées de Pascal que dans une réclame pour un savon. »
MARCEL PROUST”
” «Or c’était le temps où les pays riches, hérissés
d’industries, touffus de magasins, avaient découvert
une foi nouvelle, un projet digne des efforts supportés
par l’homme depuis des millénaires : faire du monde
une seule et immense entreprise. »
RENÉ-VICTOR PILHES,
L’Imprécateur, 197’4.”
Asadar, Casele Regale ar putea fi cele ale producției de mărfuri și cele publicitare. Iar lumea ar putea deveni o mare Intreprindere globală, cu o reclamă colosală.
Ei, atat am priceput eu deocamdată.
ApreciazăApreciază