(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Efectul Gulea asupra d-lui Plesu

Posted by arcaluigoe pe August 27, 2013

Dupa cum bine preciza un oarecare d.Eckhart Tolle (printre altii), trecutul nu prea exista, are cel mult o existenta iluzorie, este un simplu ecou imaterial al prezentului, adesea un simplu accesoriu al acestuia. (n.b. la fel este si viitorul dar acesta nu face obiectul prezentei dizertatii intrucat dl.Plesu nu citeste SF-uri). Nu prezentul isi datoreaza existenta trecutului ci taman invers. Singura consistenta a trecutului poate fi cladita exclusiv in prezent. Si cum prezentul este mereu altul si trecutul este (devine) si el de un dinamism debordant. Amintirile noastre depind exclusiv de niste reactii chimice si de niste procese neurologice care se produc in ceierul nostru acum, strict acum, in clipa prezenta a rememorarii, in care evocam asa zisul trecut. Trecutul este „ce” si „cum” suntem in stare sa „ne amintim” acum, in prezent, cu ajutorul mintii noastre (inselatoarei noastre minti). Eventualele probe „zise” materiale ale acelor trecuturi (fotografii, documente, suveniruri, roci, oase, fosile, eroi, morminte) toate-toate sunt si ele ancorate in prezent, interioarei clipei, niste obiecte din prezent carora le atasam, mental, semne ale trecerii inexorabile a timpului. Felul in care „arata” ele in prezent ni se pare o poarta potrivita pentru a calatori in timp, imaginandu-ne (pe baza unui set neinfailibil de reguli) cum aratau ieri, alataieri etc. Arati cuiva o poza si zici cu evlavie: „Asta sunt eu, in vara lui o mie noua sute toamna cand am luat premiul I in clasa a-IV-a, ba nu… intr-a-V-a… paremi-se”. Aiurea. Ceea ce arati nu esti tu-si-trecutul tau ci o simpla bucata de hartie, prezenta, in prezent, capabila sa stimuleze, in prezent, niste reactii chimice si niste procese neurologice exclusiv in mintea ta. Nu si celui imbiat sa se zgaiasca la poza. El, cel mult, va zice in treacat, doar: „Vai ce dragutz erai, copil fiind!”. Trecutul, viitorul, tot ceea ce este interior clipei se (tot) schimba. Clipa cea repede…

Imi place sa citesc articolele d-lui Plesu, desigur cå si pentru forma lor (placuta) si pentru continutul lor (educativ), pentru umorul lor, dar si (mai ales) pentru a vedea cum se mai schimba trecutul, cum curge si cum se (mai) preface, sub pana nastrujnica a unui perpetuu carcotas de geniu, nascut mofturos, caruia ii face o deosebita placere sa se plânga (cu mare talent) in egala masura de „nenorocirile trecutului – comunist” cat si de „racilele prezentului – capitatlist”. Si eseurile ii reusesc intotdeauna…  O vreme am avut senzatia ca se repeta, obositor, ca se plange mereu si mereu de aceleasi si aceleasi lucruri, in acelasi fel. Faptul ca scrie cu talent, ca are haz, nerv, verb, ca are dreptate domnule, m-au facut sa trec peste aparentele redundante, continund sa-l citesc, avand astfel sansa sa remarc faptul ca dl.Plesu nu sta pe loc, nu se repeta „identic” ci progreseaza, da inainte, ii vine mintea la cap pe zi ce trece, devine cu fiecare clipa mai intelept, mai tolerant, mai nu stiu cum. Daca aceasta prefacere denota tarie (de caracter) fiind strict de natura intelectuala (controlata de catre dl.Plesu el insusi in persoana) sau denota slabiciune (gingasie) fiind de natura afectiva, o „inmuiere” venita odata cu varsta, care-l forteaza pe om, pe masura ce-i scade viata, sa-si recupereze trecutele vieti ale risipitoarelor sale tinereti, este totalmente neimportant. Este ceea ce este. Banuiam de o oarecare vreme ca dl.Plesu este pe cale sa descopere (adica sa accepte) ca a existat viata in „comunism”. Asupra imprejurarilor anume prin care aceasta stare de lucruri urma sa devina vizibila in articolele sale, destinate exclusiv aducerilor la zi (actualizarii trecuturilor), n-aveam nici cea mai vaga idee si nicio o premonitie nu ma bantuia. Imi luasem gandul ca dl.Plesu ar putea auzi si lua in considerare indemnurile, in aceasta directie, venite de la forumistii sai „apodictici” care-l venereaza din subsol. injurandu-l. Dl.Plesu fiind un june cu educatiune era condamnat sa se prefaca, etern, ca nu-i aude.  A fost necesar un impuls potrivit de la o persoana autorizata (Stere Gulea) pentru ca dl.Plesu sa acccepte sa-si actualizeze status-ul in Facebook.

Dar iata pe viu cum se manifesta efectul Gulea asupra d-lui Plesu – Nostalgia „cu chip uman”

Cu ultimul film al lui Stere Gulea („Sunt o babă comunistă”), tema „comunismului” nostalgic intră într-o etapă nouă. Dezbaterea se mută din spaţiul ideologic şi politic, în acela al domesticului şi al „general-umanului”. Nu mai discutăm „dacă era mai bine sau nu, pe vremea lui Ceauşescu”, „dacă e mai important să ai paşaport şi libertate de expresie sau să ai loc de muncă asigurat şi salariu decent”, „ce e de ales între neajunsurile comunismului şi racilele capitalismului” etc. Discutăm cum arată viaţa oamenilor şi a sufletelor indiferent de sistemul politic în care i-a azvîrlit istoria. Căci, în definitiv, problematica destinului individual, a vieţii de familie, a prieteniei, a iubirii şi a suferinţei e marcată, fireşte, de context, dar are şi o dimensiune autonomă, etern omenească, aceeaşi peste tot şi în orice regim.

Am mai spus-o şi altădată: orice tip de „lume” include toate elementele „lumescului”, chiar dacă în dozaje diferite. Pînă şi universul concentraţionar lasă loc pentru iubirea aproapelui, pentru lirism, pentru frînturi de umor, pentru frînturi de bucurie patetică, pentru revelaţie şi credinţă. Nu «pleci» din comunism capră şi ajungi în capitalism, gazelă. Sau viceversa. În comunism, dincolo de toate opreliştile exterioare, oamenii treceau prin toate experienţele unei vieţi omeneşti „clasice”: se îndrăgosteau, chefuiau (atît cît se putea), făceau haz (de necaz, dar şi de dragul hazului), aveau speranţe, aspiraţii profesionale, prieteni, duşmani, satisfacţii (sau exasperări) domestice.

După comunism, cu alt instrumentar şi cu alte orizonturi, toate aceste experienţe au continuat să existe şi ar fi sărăcitor să le marginalizăm, sau să le reducem la „sosul” nou al circumstanţelor social-politice. Marile schimbări sunt „mari”, trecerea de pe un mal pe altul al istoriei e radicală, spectaculoasă, eventual traumatizantă, dar fiecare ajunge „dincolo” cu acelaşi temperament, cu aceleaşi interese, cu aceeaşi educaţie, cu acelaşi bagaj somatic şi psihologic. Nu „pleci” din comunism capră şi ajungi în capitalism, gazelă. Sau viceversa. (Cu excepţia cazurilor de ipocrizie şi duplicitate cronice). După 1989, am avut, de nenumărate ori, ocazia să verific un cuvînt al lui Constantin Noica, pe care, atunci cînd ni l-a spus, nu l-am luat în seamă cu suficientă atenţie: „Va veni un moment cînd vă veţi da seama că limitele interioare sunt mult mai greu de dus decît cele exterioare”. Aşa e: duci cu tine, în orice împrejurare nouă, întregul balast al firii tale. Asemenea călugărilor, despre care se povesteşte, în Pateric, că, descurajaţi de vreun eşec spiritual, dau vina pe chilia inadcvată în care trăiesc şi hotărăsc să se mute în alta. „Nu faceţi asta – le spune cîte un înţelept – oriunde vă veţi muta, veţi duce cu voi aceeaşi chilie!” Filmul lui Stere Gulea – în care, cum era de aşteptat – se percepe minut de minut „gheara” maestrului, nu exclude, totuşi, posibile comentarii de tip istoric. S-ar zice, de pildă, că e foarte greu să faci o ierarhie ţeapănă între lumea falsă a comunismului şi lumea dificilă a capitalismului. Nu s-a trecut din regnul diavolului în acela al îngerilor. Am schimbat, într-un anumit sens, un drac cu altul, dracul terorii şi al utopiei ucigaşe, cu cel al unui imanentism crîncen, egolatru şi risipitor. Lucifer a făcut loc lui Ahriman… Am stat sub un singur tăiş: acela al puterii arbitrare şi schimonositoare, acum stăm sub valori cu două tăişuri: libertatea, competiţia oarbă, democraţia, descurcăreala. Un lucru trebuie spus, totuşi: cu toate relele sale, capitalismul n-a produs niciun Gulag. Nu Sighet, nu Siberia, nu Piteşti, nu foametea ucrainiană, nu revoluţia culturală maoistă, nu genocidul practicat de khmerii roşii. Cei care vorbesc de ”blocuri” şi ”metrou” ar face bine să-şi amintească şi de Canal, de de Valea Jiului, de Braşov, de cele două ceasuri de televiziune omagială, de cozile la alimente elementare, de frig, întuneric, frică. ş.a.m.d. Un singur „derapaj” e de reproşat, după părerea mea, filmului: fiica Emiliei, emigrată în America, revine pentru scurt timp în ţară, să-şi prezinte partenerul american. Aflăm că e însărcinată, că o duc greu în Statele Unite, că n-au bani de chirie. Şi atunci părinţii din România, aşa săraci şi nostalgici cum sunt, îşi amanetează apartamentul lor de bloc şi-şi salvează astfel copilul cu ”un pumn de dolari”. Care va să zică la noi se mai găsesc încă oameni de omenie care să contrabalanseze ”duritatea” americanilor. Care va să zică tot noi, aşa prăpădiţi cum sîntem, putem, la o adică, să-i salvăm pe americani. Cam roză şi ţanţoşă sugestie!

Un lucru trebuie spus, totuşi: cu toate relele sale, capitalismul n-a produs niciun Gulag. Dincolo de toate, filmul lui Stere Gulea e o extraordinară victorie a experienţei, talentului, meşteşugului şi umorului. Nimic din ce e dramatic pe ecran nu alunecă spre afectare melodramatică, nimic din ce e amuzant nu cade în deriziune trivială sau în poantă ieftină. Imaginea lui Vivi-Drăgan, impecabilă şi ingenioasă. Uluitoare, pentru mine, este performanţa actorilor. Luminiţa Gheorghiu are anvergura unei vedete planetare, pe care Oscar-ul are ghinonul de a o fi ignorat. E din stofa unor personalităţi de prim rang: Anna Magnani sau Irene Papas. Rareori am văzut o combinaţie mai convingătoare de forţă şi disciplină, de expresivitate şi firesc. O altă, fermecătoare, prezenţă este Marian Râlea, un actor departe de a fi folosit, îndeobşte, la înălţimea înzestrărilor lui. Dar toţi, chiar şi cei distribuiţi în rolul episodice, au pregnanţa şi eficienţa adevărului trăit, a profesionalismului de top. Ar trebui să-i amintesc, alfabetic, pe toţi. Deasupra întregii întreprinderi, se simte autoritatea cordială şi priceperea regizorului. Mă aşteptam.

Dar Stere ştie să fie, mereu, dincolo de aşteptări. Regret că n-am putut fi de faţă la lansarea bucureşteană a filmului. Era ziua mea. Cum mi-ar fi stat să ies pe scenă, pe 23 august, şi să pronunţ fie şi numele filmului: Sunt o babă comunistă!  // by Andrei Gabriel Plesu – Nostalgia „cu chip uman”

Promo – pro domo

Sunt o baba comunista” are toate semnalmentele unui film bun, educativ, amuzant, conciliant, profund, uman si induiosator, a carui vizionare nu trebuie ratata. Fireste ca ne-ar face o foarte mare placere sa-l recomandam tuturor, tuturor roamnilor, cu mic cu mare, fie ca au trait (au apucat sa traiasca si) „in comunism” (E prea lung drumul pana-n comunism de nu-l scurtam cu gari si cu etape, dupa cum zicea poetul Vladimir Mayakovsky nascut in bălţi, nesfârsit am zice noi, neterminat ar zice altii, si dus e poetul), fie ca nu, n-au apucat „onoarea muncii”, chit ca cei care n-au apucat deloc-deloc sa supra-vietuiasaca in „comunista era”, in plin supra-realism socialist, nici macar prin reprezentatii lor (care prin parinti, care prin bunici, care prin inductie, care prin convectie, macar din si prin povestile acestora), iesind din… travaliu direct in tranzitie, n-ar intelege nimica si s-ar râde degeaba (ceea ce este, oricum, mai mult decat nimic). Fireste ca ne-ar placea sa-l recomandam tuturor acelora. Din pacate nu putem face acest lucru. Trebuie sa ne multumim a-l recomanda vizitatorilor nostri. Ceea ce si facem: il recomandam prin urmare prea-cinstitului vizitator citit si unic al Arcei lui Goe si in special babelor comuniste de care nu ducem lipsa la blog, aflându-se din belsug.

UPDATE: Din ciclul „Hazul bestial al omului serios si gospodar” reluam aici (cu felicitari) o fabuloasa mostra de umor nimanian, postata pe blogul sau de catre nimeni altul decat de dl.Nimeni. Am ras cu lacrimi.

Tenisul astazi

Posted on 27 august 2013
.
Ca sa inteleg mai bine articolele dlui CTP, acum, in timp ce lucrez, trag cu coada ochiului la TV, la openul Statelor Unite. Este o partida de tenis feminin disputata de doi barbati: Serena Williams si Francesca Schiavone. Dupa zgomotele pe care le fac, cele doua jucatori vomita foarte des.

*

109 Răspunsuri to “Efectul Gulea asupra d-lui Plesu”

  1. RALG said

    Doar o femeie poate fi atât de insistentă incat să introduca o parolă greşită până când calculatorul îşi va da seama că el e, de fapt, cel care a greşit!

  2. RALG said

    Doua prietene :
    – Draga, de un sfert de ora sotul tau flirteaza cu blonda aia, fara rusine si tu nu zici nimic ?!!!
    – Sssstt, taci din gura, ca vreau sa vad cat poate sa mai stea cu burta supta…

  3. http://ro.scribd.com/doc/39057263/Andrei-Plesu-Despre-Frumusetea-Uitata-a-Vietii

    • RALG said

      Va multumim pentru recomandare. Sunteti o a doua Stely a Arcei lui Goe.

      • @Ralg

        Ha, ha, ha!

        Constat ca ati inceput sa va reinventati.

        Va ofer un mic ”present”:

        ”Re-Invent Yourself

        (De Vision)

        Songwriters: KETH, STEFFEN/URBAN POETRY, –

        Back in my room again
        A smell of cheap perfume
        Trapped in myself again
        Prepared to meet my doom
        Permanent reflection
        A need for mental food
        Afraid of my actions
        Here in this solitude
        So predictable
        And conventional
        Just re-invent yourself
        Nothing fictional
        It’s only natural
        So re-invent yourself
        Mental infection
        The answer lies in you
        Far from perfection
        There’s so much work to do
        Broaden my perception
        Can’t see the wood for the trees
        Things lose their attraction
        I hate this lazy me
        So predictable
        And conventional
        Just re-invent yourself
        Nothing fictional
        It’s only natural
        So re-invent yourself
        So predictable…
        So conventional”

  4. Faze de exprimare de sine cu referire la ”alter”:

    1. ”Ad hominem” rauvoitor

    2. ”Ad hominem” binevoitor (a se vedea aici si acum).

    3. Capacitatea de a face referiri la continuturile oferite de umila persoană.

    PERSEVERAȚI!

    • RALG said

      Ati reusit sa postati copia unei replici de fix 3,143453024993959478593847275394… la patrat, pe care ati facut-o /d-voastra. Aveti grija cum gestionati originalul.

  5. RALG said

    Se pare ca umila persoana umana este masochista si exhibitionista. Dupa ce s-a schingiuit singura, etalandu-se, flagelandu-se si mutilandu-se pe blogurile altora (nu le mai insir), si dupa ce s-a chinuit un pic, cedand repede in fata durerii, pe propriul blog, umila persoana umana a decis iarasi sa-si incerece norocul si sa gaseasca satisafactie masochismului care o chinuie, aici, pe Arca lui Goe. Tttt. Intuita nu o insala. Aici, gratie libertatii depline de exprimare, va putea intr-adevar sa se auto-satisfaca pe deplin, in public, in fata martorilor care o vor privi ingroziti cum arde sub forta auto-combustiei. Sa arzi daca trebuie, dar macar sa faci si tu o lumina. De scrum o sa ne ocupam noi daca vantul desertului nu va rezolva problema.

  6. Vai!

    Ati decăzut la ”ad hominem” răuvoitor.

    Exact cum estimam. Prag 0,001, inalt semnificativ.

    Noapte bună!

    • RALG said

      Doamna Mecu dar nesatula mai sunteti. Ca nu va mai saturati de experientiere particicipativa si de recoltarea probelor de cultura pentru laborator si a datelor „pentru roman”. O sa va iasa fluviu. Noi v-am spus… N-ati vrut sa ne credeti… Acuma na beleaua! ca colectarea datelor v-a devenit iarasi mai importanta decat romanul… in sine. Deznodamantul se amâna pana la calendele grecesti de la pastele cailor. Tocmai acuma cand incepusem si noi sa tragem nadejde si ne facem sperante desarte c-o sa intram a doua oara in istoria literaturii, inca si mai abitir decat prima. Iluzii spulberate. Va rugam sa vedeti si d-voastra ce puteti face.

      P.S. Cum a iesit cronica la placinta cu ou? Ca nu ne-ati spus…

  7. INTJ said

    • RALG said

      Superba propunere de dezbatere, interesant semnal critic vizavi de intamplarile superficiale de pe coaja Arcei.

    • @INTJ

      Andrei Pleșu are un bun eu observator (leac pentru iluzii) și se autoevalueaza corect, în opinia mea. Un intelectual rafinat, o personalitate complexă.

      Foarte on topic postarea dvs. aici.

      Foarte on topic și la topicul precedent.

      • @INTJ

        Şerban Foarţă: „Şi somnul inimii e monstruogen.”

        http://www.thechronicle.ro/opinion/serban-foarta/

        ”G.Ş.: Ce este adevărul?
        Şerban Foarţă: Sunteţi cumva Pontius Pilatus, Praefectus Iudaeae? – Căci, într-un fel, „Quid est veritas?” e întrebarea lui (cf. Evangelium secundum Ioannem, 18, 38). După cum ştiţi, Isus nu dă niciun răspuns. N-aş îndrăzni, nici eu, s-o fac”.

        ” G.Ş.: Iluzia pe care refuzaţi să o confruntaţi cu realitatea concretă?
        Şerban Foarţă: Iluzia d’aia e iluzie, pentru a nu fi confruntată cu realităţile concrete”.

        ” G.Ş.: O întrebare pentru posteritate?
        Şerban Foarţă: A pus-o altul mai de mult şi-i foarte simplă. Mai înainte să dispară în, pare-se, posteritate, William Saroyan a trâmbiţat în patru vânturi că,-n seiful nu ştiu cărei bănci yankee, se află un mesaj al său, de cercetat post-mortem. Pe o fiţuică, scria doar atât: „Ce se întâmplă azi?” ”

    • RALG said

      @INTJ & Margi… Foarte intersant paternul dupa care se desfasoara dialogul d-voastra!🙂 S-a cristalizat destul de usor, credem noi. La un moment dat am fost ingrijorati sa sesizam tendinta de abandon a mamei adoptive universale careia incepuse sa-i fuga mintea aiurea. Istoricul adoptiilor si abandonurilor ei (habar nu aveti cati orfani si orfane a sedus si abandonat) ne sporea ingrijorarea. Dar totul e bine cand se termina cu bine.

    • Dl.Goe said

      O femeie merge la hipnoterapeut:

      – Dle Doctor, stiti am o problema, de fiecare data când ies în oras cu vreun barbat, NU pot sa îl refuz si totul se termina cu o partida de sex si de fiecare data, a doua zi ,ma simt prost, de parca as fi o prostituata.

      – Ok, nicio problema, o sa facem o terapie de hipnoza, o sa va aduc în stare de trans si dupa ce va veti trezi o sa puteti sa spuneti NU.

      – Dvs nu m-ati înteles, eu nu vreau sa spun NU, eu vreau sa nu ma mai simt ca o prostituata!

  8. RALG said

    – De ce te-ai indragostit de mine?
    – Din cauza ochilor.
    – Iti plac ochii mei?
    – Nu, am vederea proasta!

  9. RALG said

    Bula joca cu maica-sa un joc de-a ghicitul cuvintelor:
    – Mama, ghici la ce cuvant m-am gandit, din patru litere!
    Maica-sa se gandeste un moment, dupa care ii arde lui Bula o palma. Bula
    incepe sa planga:
    – Pentru ce, mama? Eu m-am gandit la cuvantul „casa” !
    Se apropie si tatal lui Bula si-i trage o palma sotiei:
    – Ai inteles? La casa trebuie sa te gandesti, la casa !

  10. RALG said

    UPDATE: Din ciclul „Hazul bestial al omului serios si gospodar” reluam aici (cu felicitari) o fabuloasa mostra de umor nimanian, postata pe blogul sau de catre nimeni altul decat de dl.Nimeni. Am ras cu lacrimi.

    Tenisul astazi

    Posted on 27 august 2013

    .

    Ca sa inteleg mai bine articolele dlui CTP, acum, in timp ce lucrez, trag cu coada ochiului la TV, la openul Statelor Unite. Este o partida de tenis feminin disputata de doi barbati: Serena Williams si Francesca Schiavone. Dupa zgomotele pe care le fac, cele doua jucatori vomita foarte des.

    *

    • Radu Humor said

      Ce folos că finalul e ratat („vomită foarte des ”:mrgreen:
      În loc să încheie cu un as, cum ne-am fi aşteptat de la ea, dl Nimeni trimite mult în afara terenului😉

      • RALG said

        Amice esti idiot? Ma scuzati pentru semnu-ntrebarii…

        • Radu Humor said

          Nu te mai băga atâta sub pielea câte unuia care-ţi dă cu flit , doar -doar şi-o face milă de tine !
          Sictir !

        • Dl.Goe said

          Amice era evident de la prima interventie (de cand te-ai apucat sa arati ca esti in satre sa-l imiti pe dl.Nimeni). Nu era nevoie sa-ti reconfirmi statusul, dobitocule.

          Mda, poanta d-lui Nimeni e slabuta😉
          Mda, cu toate astea dl.Goe a preluat-o ca sa i se vâre pe sub piele.🙄
          Mda, pentru ca dl.Nimeni este in postura sa i se faca mila😯 si de mila sa ofere… ?! recompensa si sa nu-i mai dea cu flit.
          Mda, si cacareaza asta humoristica a venit si pus lucrurile la punct. Ttttt.

          Extraordinar. Divina comedie…

        • Radu Humor said

          DJivină-i mă-ta !
          Sau Steli 😉
          Asta-i doar comedie😛 ( ceea ce faceţi voi ; în doi😆 )

        • Radu Humor said

          De altfel sunt sigur, că dl Nimeni putea să găsească un final mai haios ( din moment ce şi eu ( l)am găsit😉 )

          • arcaluigoe said

            Doamna Mecu d-voastra ati putea sa faceti sex cu dl.Radu Humor (presupunand prin absurd ca el ar putea sa faca sex, asa… in general si cu d-voastra in particular)? In ce context? Sper sa nu va revoltati aiurea si sa dati conotatii nepotrivite intrebarii noastre care este foarte on topic. Presupun ca stiti ce inseamna “a face sex”. Este… tot un gen de experientiere participativa. Va adresam intrebarea exclusiv in interes stiintific. Dorim sa facem un experiment. Este un experiment complex, dupa cate puteti vedea (desi n-ati fost in stare sa-l anticipati) asa ca v-am ruga sa raspundeti pe cazuri:

            1. In virtual

            a) Da, de ce nu
            b) Da’ pana acuma ce-am facut?
            c) Si da si nu. Imi place sa fiu evaziva.
            d) Nu, categoric, nu. Am fost gresit inteleasa
            e) Da, dar numai dac-mi plateste pensie alimentara

            2) In real(itate)

            a) Da, dar numai cu acordul sotului meu.
            b) Da, dar numai cu acordul sotiei dansului
            c) Da, dar numai cu asistenta medicala de urgenta (nu, nu pentru mine)
            d) Nu, pentru sunt virgina.
            e) Da, dar numai dac-mi plateste pensie alimentara

            P.S. Radu tu taci. Nu spune nimic ca sa n-o influentei pe doamna si ca sa nu perturbi experimentul denaturand rezultatele.

        • Dl.Goe said

          Eu cred ca daca nici unul dintre ei n-o sa raspunda in urmatoarele 10-15 minute, atunci ca se poate subintelege un „DA” hotarat. E clar ca au trecut la fapte prin cine stie ce cotloane hiperspatiale, intårâtati de chiar intrebarea sondajului, care le-a dat idei. Este foarte greu sa fii un observator onest fara sa perturbi decisiv realitatea observata, mai ales in acest gen de experientiere participativa.🙂

  11. Radu Humor said

    S-ar putea să fie şi asta on topic :

    O iubire devorantă. Democrația Internetului naște monștri.
    Standard
    July 2, 2013 18 Comments Viata mea – experiențele mele
    Pe bloguri sau în facebook suntem egali. Asta ne dă încredere în noi, avem ocazia și curajul să ne dezvăluim opiniile noastre unor oameni care, în real, fac parte dintr-o lume la care e posibil să nu avem acces.

    Uneori democrația aceasta postmodernă creeaza situații hilare sau chiar îngrijorătoare.

    Imaginați-vă o pensionară cu cultură umanistă puțintică, dobândită într-un liceu comunist oarecare. Ea simte că îi lipsește ceva fundamental. Poate a vrut să se exprime literar dar n-a reușit, căci n-a fost dispusă să asude ca să învețe a scrie. Asa cum știm că au făcut marii creatori, bunăoară Nichita Stănescu. Poate și talentul i-a lipsit ei.

    I-a intrat cumva în căpșor că respectabil e să avem principii. Și pentru că a epuizat înainte de ‘89 principiile de stânga, acum se devotează celor de dreapta. Cu talibanismul neofitului.

    E femeie, așadar o iederă care caută un copac vânjos. Îl găsește. E bărbat, scrie poeme, scrie texte politice de dreapta. E un om destul de izolat pe Net, deși ceea ce scrie are certă valoare. Izolat din varii motive: disidența veche, nerecunoscută așa cum și-ar dori, iritabilitatea întâlnibilă la mulți creatori, stare ce îl îndepărteaza de persoane din real ori de „prietenii” de pe Net. Ea îl citește și îl citează cu sârg, numindu-l „poet erou”. Îl urmează fidelă pe toate blogurile unde el publică și îi apără cauza cu mare tenacitate. Cam fară multă gramatică sau logică, lucruri remarcate de diverși “răuvoitori”, dar asta nu e foarte important în context. Creatorul este vrăjit de „intuiția” și „intelighenția” făniței sale. O decretează un geniu critic, mult deasupra tuturor contemporanilor de pe ogorul criticii și teoriei literare din România.

    Idila continuă, spre amuzamentul lucizilor de pe Net…până când idolul începe să șovăie in susținerea principiilor sale politice. Începe să le nuanțeze, iar fănița se debusolează. E drept că, la revolta ei politică se adaugă și vraja altui arbore, unul Anonim, misterios, dulce-acrișor, unul așa cum le place femeilor care au multe treburi casnice și plictisitoare de îndeplinit zilnic. Unul care dă tare în prima ei iubire intelectuală și pare a fi, după a ei minte romantică, un mare om, care stă în anonimat spre a salva sufletele celor rătăciți, rătăciți în Real ori pe Net. Trece cu arme și bagaje în barca salvatorului, care e si un aderent “pur sânge” la aceleași principii politice de care s-a acroșat ea. În barca Salvatorului devine și ea o Salvatoare, dând lecții de comportare pe Internet intelectualilor consacrați, punându-le diagnostice medicale, după modelul oferit de noul idol, îndoindu-se de valoarea operelor lor literare, evaluându-i doct în limbajul ei sărac, primitiv, dar „sincer și entuziast”, cot la cot cu noul Guru, la fel de îndreptățită ca el, simțind că ei doi fac „o echipă”. Ea simte și crede asta întrucât el, misteriosul nou partener, știe cum să o manipuleze discret și eficient. Ea devine inclusiv un critic vajnic al operei politice și literare a primului său amor intelectual, spre deliciul barcagiului / Guru anonim.

    Povestea mea se poate aplica și altor „fănitze” (sau fănoi, că sunt destui / destule pe tot Netul și în toate blogurile și subsolurilor imunde ale Netului).

    Mie, acest gen de democrație internautică mi se pare că amintește de acele mobilizări ale oamenilor muncii spre a evalua operele creatorilor, în adunări de subculturali. Oameni slab școliți, convinși că dețin criteriile adevărului, încrezători în ei înșiși și în conducătorii iubiți care i-au ales să decidă. Dând fără milă în intelectualii indicați de gestul unui Guru comunist.

    Cu tot respectul pentru toți internauții ca ființe umane, dezavuez comportamentele descrise mai sus.

    Iar cele mai periculoase mi se par a fi comportamentele acestor Guru / „Guri” care crează o massă incultă de manevră fie pentru a-și ogoi insatisfacțiile de moment, fie -mult mai rău- pentru a-și hărțui adversarii intelectuali.

    Ar fi bine ca ei, „Gurii”, să cugete asupra efectului de bumerang al tuturor actelor noastre, așadar și ale lor. Asta o cred eu, cu toată responsabilitatea, aici și acum.

    • Dl.Goe said

      Super! Meserie! De cine e? Mai zi-o o data ca vreau s-o invat. E cea mai tare manea pe care am auzit-o in ultimele doua luni. Daca nu vrei sa-mi spui cine a compus-o transmite-i tu din partea d-lui Goe toate cele cuvenite artistului anonim. E beton! bune!

    • RALG said

      Aaaaa, n-am facut nicio brânza. E de tanti Margi… CMMitza. O jelanie vulpeasca despre dorul de struguri intonata intr-un loc pustiu (Olimoxia). Am sperat pentru o clipa ca ar putea fi scrisa de vreun tertz exclus si misterios care face consideratii din umbra prin cine stie ce nod huvachian si cand colo… dezastru. Acuma nu ca daca ar fi apartinut vreunui ingenuu ar fi fost o prostie mai mica. Nu. Dar in tot cazul ar fi fost mai pura. Asta de acum denota doar o mare prostie intesata cu imuritati (umori, toxine, chestii socoteli). Ntt.

  12. Radu Humor said

    Strict personal, pe tine nu te interesează de cine e, ci despre cine e🙄
    Nu-i chiar „beton”, dar vi se potriveşte şi văd că face deja „priză”😆

    • RALG said

      Iti inteleg satisfactia. Textul pe care l-ai copy-paste prin metoda Ponta nu doar ca este pe gustul tau dar pare creat chiar de creierul tau… Forma si continutul denota aceasta convergenta misterioasa. Acuma ar fi greu de spus cine la al cui nivel a coborat. Mecu la Humor sau viceversa.

      P.S. Asa si despre cine e? Ca nu ne-am prins.

    • RALG said

      Ia uite mai Hojbota c-ai ramas cu patrimoniul textului ca autor unic. Margi… CMMitza l-a retras din locul cu „priza”. S-o fi rusinat intr-un moment de luciditate😯 Acum se poate considera ca-i al tau, din tine. Cam repetitiv, dar n-are a face.

  13. @INTJ
    Dorin Tudoran
    (despre acceptarea deziluziei)
    http://www.scribd.com/doc/144158170/Dorin-Tudoran-Absurdistan#download

    ”Absurdistan”

    ”Dar, refuzând adevărul dintr-un partizanat care ne orbește, nu facem nimic altceva decât a nu recunoaște că suntem cu toții supuși greșelii. Suntem îndurerați? Suntem deziluzionați de ceea ce aflăm despre prietenii noștri? Suntem”.
    [și…]
    ”Dar, vorba lui Santayana:înțelepciunea vine pe calea deziluziei”.

    • Dl.Goe said

      Intra barbatul nervos pe usa, se tranteste pe canapea, se descalta si isi arunca sosetele pe masa, deschide televizorul si urla:
      – Nevasta in momentul acesta adu-mi repede o bere! Hai, pana nu incepe!!
      Femeia se conformeaza si-i aduce o bere.
      Dupa 10 minute:
      – Nevasta mai adu 2 beri, dar repede!! Pana nu incepe!
      Femeia nedumerita ii mai aduce 2 beri.
      Dupa alte 15 minute:
      – Auzi, in minutul asta mai adu-mi 2 beri!! Ca imediat incepe!!!
      Femeia, cu nervii intinsi la maxim, cedeaza:
      – Auzi, ma, dobitocule, pai cine dracu’ te crezi tu in casa asta?
      – Na, ca a inceput!

      * * *

      P.S. Margi CMMitza va rog sa-mi aduceti doua citate proaspete? Dar repede pana nu incepe…

  14. @INTJ

    Ioan Pintea

    (despre viață ca iluzie)

    http://convorbiri-literare.dntis.ro/PINTEAoct10.htm

    ”Viata ca întreg. Nimic nu e întreg; senzatia că e ceva împlinit în viata aceasta e o iluzie, e un vis. Absolut totul e fragment. Doar viata vesnică, doar Învierea face ca iluzia să se spulbere si, în sfîrsit, să vedem fată către fată întregul (12 mai 2010, în Biserică)”.

    • RALG said

      @Margi… Bine naiba ca nu e INTJ persoana pe care sa o imbatati d-voastra cu asemenea tirade. Probabil ca intuitia va spune acelasi lucru si atunci ati decis ca daca imbatarea nu-i o alternativa atunci macar sa incercati sufocarea. As face pariu ca INTJ respira bine merci. Nu-i sufocabil. Dar este asa de nostim felul in care faceti apel la el. Imi amintiti de inecatul acela care se agata de un pai. Paiul din ochiul altuia.

      P.S. Auziti dar de ce ati retras „magistralul” articol? Ati realizat ca-i o insailare stupida, croit prost sau v-ati dat seama ca e o manipulare tâmpitica fara sanse directe? Sau v-au speriat (ah) efectul de bumerang?Toate trei alternativele denota inteligenta. Probabil ca motivul a fost altul. Madame, vai de maghiarul d-voastra.

  15. @ Echipa ”Goe”

    Reacții firesti, naturale.

    Pot ințelege asta.

    Estimare reusita, prag de încredere 0,01.

    Mulțumesc.

    • RALG said

      @Margi… Ma bucur ca va lasati manevrata si ca va straduiti dupa puteri sa jucati rolul de super-Stely. Harnica, silitoare, veniti cu citate, link-uri, alea-alea. O sa artati d-voastra pana la urma ca puteti fi mai buna si mai utila decat Stely cea originala. Dati-i-nainte. Un troll obedient, docil si ductil precum d-voastra cea recenta n-am mai avut inca. Sunt sigur ca va fi o experienta captivanta pentru toate partile implicate.

  16. @Echipa ”Goe”

    Vai, ați devenit extrem de previzibili, repetitivi, ruminativi. Vizibil.

    Am însă o mare incredere în dvs.

    Puteți produce și răspunsuri originale, și răspunsuri ”on topic”, cu ceva efort.

    La început e un pic mai greu. Apoi veți intra in starea de ”flux”.
    Curaj, e posibil!

    Permiteți o modestă sugestie de antrenament:

    http://www.instructionaldesign.org/theories/originality.html

    • RALG said

      Margi… Va rugam sa ne scuzati indiscretia… dar d-voastra cu ce va ocupati? Din ce traiti? Aveti pensie? Va intretine sotul? Vad ca aveti timp nelimitat sa va urmati pasiunile. Chiar daca „dl.Goe” nu-i chiar o pasiune noua pentru d-voastra (ba dimpotriva, e dragoste veche), se remarca o nota noua in aceasta iubire de sine.

      P.S. Poate n-ati bagat d-voastra de seama bine dar noi suntem intotdeauna „on topic”. Cel mai „on topic”. Bine acuma si d-voastra sunteti „on topic”, dar in cazul d-voastra asta este ceva involuntar si puteti aluneca oricand in afara. Aveti grija si nu va aplecati in afara ca e pericoloso sporgersi. Ramane ca-n tren.

      Margi… Aveti cuvantul. Degeaba, dar nu conteaza. Asa dupa cum ii spuneam unui bun amic, libetatea de exprimare nu depinde de consistenta continutului exprimat liber… Apropo, d-voastra aveti un blog moderat? Da, ziceti doamna… Ramane ca-n tren.

  17. Dl.Goe said

    – Ce este mai rau: ignoranta sau dezinteresul?
    – Nu stiu si nici nu ma intereseaza!

  18. Dl.Goe said

    Un cuplu de batrani casatoriti de 50 de ani sunt intrebati:
    -Cum reusiti ca la varsta asta sa fiti un cuplu atat de perfect si va
    intelegeti atat de bine?
    El:
    – Pai sa vedeti, secretul unei casnicii nu e iubirea, ci regulile. Noi avem
    reguli peste tot, reguli pe care le respectam de o viata. De exemplu, la
    baie, folosim intotdeauna aceleasi prosoape impreuna, dar avem unul pe care
    scrie C de la cap si altul pe care scrie F de la fund.
    Ea:
    – Ce faceeeee?!!!!! Intotdeauna am crezut ca C vine de la cur si F de la fata!

  19. Dl.Goe said

    Despre pedofili se pot spune o multime de lucruri rele, dar cel putin astia conduc foarte incet in preajma scolilor.

  20. d'Artagnan said

    Pt. Radu Humor:

    „Moscova, februarie 1980, ora 3 noaptea, minus 40 de grade, coadă la carne, vreo trei sute de oameni. Pe la 5, apare măcelarul, care le zice:
    – N-o să vină multă. Am primit indicaţii de la Centrală să nu dau la evrei.
    Fără să protesteze, vreo patruzeci de oameni se desprind din coadă şi pleacă prin viscol.
    Pe la 7.30, măcelarul iese şi zice:
    … – M-au sunat de la Comitetul municipal. O să fie puţină rău. Cică să nu dau la ăi care nu-s membri de partid.
    … Peste o sută de oameni se retrag tăcuţi.
    La 11, măcelarul iese iar:
    – Am primit un telefon de la Kremlin. Vine doar un pic de carne. N-o să vând decât la foştii ilegalişti.
    Pleacă simplii membri de partid, rămân doar vreo duzină de indivizi, îngheţaţi bocnă. Atunci, măcelarul le spune:
    – Dumneavoastră o să înţelegeţi: nu e carne deloc. Puteţi să plecaţi.
    Ceea ce şi fac, abia mişcându-se. Nişte bătrâni ilegalişti n-o să protesteze! Totuşi, unul îi spune altuia, clănţănind:
    – Nu ştiu de ce, dar am senzaţia ca evreii astia sunt avantajaţi”

  21. d'Artagnan said

    Un copil negru vine foarte voios acasă:
    – Tati, tati, am cea mai mare putza din clasa a IV-a!!! Asta pentru că sunt negru, nu????
    – Nu, în paştele mă-tii, ci pentru că eşti un bou! Tu trebuia să fii într-a X-a…

    • Radu Humor said

      Vezi, asta-i adevărata tragedie pe care o trăieşte Goe😉
      Lui trebuia să-i dedici bancul, dar ţi s-a muiat sabia, viteazule !
      Sau voi, între voi….😉

      P.S. Nu c-ar fi el negru ( nici măcar în cerul gurii, cum încearcă să pară😆 ), da-n schimb le are cu partea a doua🙄
      Văd că de ceva ani buni repetă nu numai clasa, ci şi pupăturile în fund la alde Băsescu, Tismăneanu sau Pleşu şi…nimic !
      Tot aşa rămâne, cum i-a zis tati …😛

  22. d'Artagnan said

    Sotia isi intreaba sotul:
    – Tu esti casatorit cu mine din dragoste sau din interes?
    – Cred ca e dragoste, ca nu ma mai interesezi de mult.

  23. http://iiipublishing.blogspot.ro/2012/02/buddhist-illusion-joke.html

  24. Buddhist Illusion Joke

    Three Buddhist monks were walking along a mountain path.

    The leading Buddhist stopped suddenly and announced, „That looks like dog shit on the path.”

    The second, middle monk leaned over the pile and announced, „It smells to me like dog shit.”

    The third monk poked the pile with a finger, then licked his finger. „It tastes incredibly foul. It must be dog shit.”

    The leading Buddhist monk proclaimed. „The world is an illusion. We must continue on our path to enlightenment. This dog shit, too, is an illusion.”

    They proceeded. The second monk was unable to avoid stepping in the dog shit.

    A few steps further he commented: „I have the illusion of dog shit sticking to my sandals.”

    http://iiipublishing.blogspot.ro/2012/02/buddhist-illusion-joke.html

  25. Buddhist Illusion Joke
    Three Buddhist monks were walking along a mountain path.

    The leading Buddhist stopped suddenly and announced, „That looks like dog shit on the path.”

    The second, middle monk leaned over the pile and announced, „It smells to me like dog shit.”

    The third monk poked the pile with a finger, then licked his finger. „It tastes incredibly foul. It must be dog shit.”

    The leading Buddhist monk proclaimed. „The world is an illusion. We must continue on our path to enlightenment. This dog shit, too, is an illusion.”

    They proceeded. The second monk was unable to avoid stepping in the dog shit.

    A few steps further he commented: „I have the illusion of dog shit sticking to my sandals.”

    http://iiipublishing.blogspot.ro/2012/02/buddhist-illusion-joke.html

    PS. Moderati cumva?

  26. Dl.Goe said

    I: Dupa ce ai muscat dintr-un mar, gasesti un vierme. Ce poate fi mai rau de atat?
    R: Sa gasesti o jumatate de vierme.

  27. Dl.Goe said

    Ciclul la barbat:

    La 20 de ani ii plac toate femeile
    La 30 de ani ii mai place doar o femeie
    La 40 de ani ii plac iar toate femeile,in afara de una
    La 50 de ani ramane doar cu cea pe care o placea la 30….

  28. d'Artagnan said

    Un tip se trezește cu o mahmureala groaznica.
    Merge la baie și privindu-și fata umflata și mototolita și ochii bulbucați spune:
    – Pai cum sa nu bei cu faţa asta???

  29. Dl.Goe said

    – Care este diferenta dintre vicii si obiceiuri?
    – Viciile sunt defectele celorlalti, iar ale noastre sunt obiceiuri!

  30. d'Artagnan said

    Britanicii îşi cer scuze că au dat vina pe România în scandalul cărnii de cal:
    “Pur şi simplu eraţi prima ţară naşpa care ne-a venit în minte!”

  31. d'Artagnan said

    Nu ca ma laud, dar pot sa spun ca sunt unul dintre cei mai bine vazuti angajati de la serviciu…
    Trei camere de luat vederi stau pe mine.

    • Dl.Goe said

      Pilotul: – De unde vine linistea asta?
      Copilotul: – De la motoare.

      • d'Artagnan said

        La un curs de sexologie profesorul spune:
        – Statisticile arata ca 20% dintre femei doresc cu adevarat sa faca sex in fiecare zi, 30% nu pot trai fara sex oral iar 50% tind sa-si insele sotii…
        De undeva din spate se aude o voce:
        – Statisticile sunt neinteresante. Vrem date exacte: nume, numere de telefoane, adrese!

  32. d'Artagnan said

    Un tip se uita la TV si vorbea singur… La un moment dat, exclama:
    – Nu merge acolo, tampitule, nu te du… Fugi!!
    Sotia, din camera cealalta:
    – La ce te uiti?
    – Nunta noastra.

    • Dl.Goe said

      Un tip vede o blonda imbracata in rosu pe strada si-i zice:
      – Cand vad rosu, devin taur.
      Blonda:
      – Cand vad 100 de euro, devin vaca.

      • d'Artagnan said

        Nevasta nemulţumită :
        – Mulţi din cei pe care i-am refuzat când m-am căsătorit cu tine sunt astăzi mult mai bogaţi decât eşti tu.
        Soţul:
        – Păi, de aia sunt.

        • Dl.Goe said

          O blonda se confeseaza cuiva
          – Am constatat ca barbatii se comporta mai frumos cu mine dupa casatorie.
          – Dar cati soti ati avut d-voastra pana acuma d-nå?
          – Numai ai mei sau asa in general?

  33. Dl.Goe said

    Companiile petroliere din Romania au fost amendate de Consiliul Concurentei. Cat a valorat amenda… veti afla la urmatorul plin.

    • d'Artagnan said

      Un roman se intalneste cu un american:
      – Eu castig in America 5000 de dolari pe luna, din care ma costa 4000 masa si casa. Ce fac cu restul de 1000 de dolari, nu intereseaza pe nimeni. Suntem intr-o tara democratica.
      – Eu castig in Romania 1500 de lei pe luna si ma costa masa si casa 2000 de lei. De unde iau diferenta de 500 de lei, nu intereseaza pe nimeni. Suntem intr-o tara democratica.

  34. Radu Humor said

    Dialogul preşedintelui cu tinerii ( Obama, că al nostru nu dialoghează decât în oglindă!):
    – Domnule preşedinte, zice un puştan, tatăl meu zice că toţi cetăţenii americani suntem urmăriţi în ultimul hal !
    Peste tot, până şi în pat sau la WC:mrgreen:
    Ce puteţi să-mi spuneţi despre asta ?!
    – Voi face cercetări şi veţi primi răspunsul în scris ! OK ?
    Şi imediat soseşte şi răspunsul :
    „În urma cercetărilor efectuate la cererea expresă a dvs am aflat că ăla nu este tatăl dvs natural !
    Al dvs preşed…….. „

  35. Radu Humor said

    Ce ai, Goe ? Ai c(l)acat ?!
    Că văd că m-ai trecut la moderare🙄
    Apărăror al dreptăţii. Cu dinţii. Înfipţi în curul meu😆
    Păcat, că era cel mai bun banc din câte aţi pus voi aici😉

  36. Pentru ”GOE”, strict confidențial

    Acum, că nu ne vede și nu ne aude nimeni, pot sa-ți spun ceva haios:

    Ti-e tare frica de ceea ce ți-aș putea raspunde.

    De asta ma cenzurezi așa, cu curaj.
    Vrei să apari foarte important în fata ”opiniei publice” (între noi fie vorba, cam restrânsă).

    Vrei să le arăți că mi-ai ”închis gura”.

    Vai, vai, rea mămică ai avut matale și mari răfuieli ai cu ea, eu așa cred. Și proiectezi toată Umbra asta pe mine.

    Știu că nu-ți este ușor să trăiești.
    Văd cât de nebuloase reprezentări ai despre Spiritualitate, personalitate, conștiință.
    Văd cât de greu îți vine să duci un topic până la capăt.
    Promiți tot felul de finaluri mirobolante și le ratezi.
    Te arunci la topicuri mărețe și eșuezi in cleveteli de băbuță frustrată. Ori în bancuri de pensionari.

    Ai îmbătranit. Nu frumos. Imi pare rau pentru tine.

    Eu sunt cea câștigată din întâlnirea noastră. Nu mi-am pierdut vremea pe bărcuța ta.
    Multe am aflat. Și nu numai eu.

    Știu că te frustrează faptul că am scris despre ”Planeta-Ou”. Nu prea credeai că o voi face. Uite că o făcui, și bine.

    Te frustrează faptul că pot exista fără protecția și indrumările prețioase ale domniei tale. Da, pot, nu te-am ales drept ”Guru”. Vremea domniei tale ca ”Guru” a trecut.

    Am venit acum pe bărcuta ta cu o mână întinsă prietenește, la îndemnul cuiva. Ai rezistat cât ai rezistat, dar până la urmă tot mi-ai dat o copită.

    Vei rămâne singurel și depresiv în cele din urmă. O să-ți piară cheful de scris, cum ți-a mai pierit.

    Pe blogulețul meu eu imi scriu singură topicele, cu plăcere. Domnia ta le culegi de pe la alții.

    Eu conversez cu un chinez simpatic, domnia ta ai parte din vreme in vreme de chelfăneli binemeritate.

    Esti ținut pe la diverse spamuri, aduni venin. Îți cauzează. Mi-e milă de dumneata. N-am cum să-ți port pică. Ești un biet specimen uman chinuit de propria trufie. Tot incerci s-o găsești pe la alții, dar e a domniei tale.

    Vrei să corectezi la alții ce n-ai putut corecta la tine, ființă neferice!

    In felul meu, mă voi ruga din când în când pentru tine.
    Cei răi, au și ei nevoie de înțelegerea cuiva.

  37. INTJ said

    se spune ca filmul e intotdeauna mai slab decat cartea. initial cantam si eu in corul inganatorilor … apoi m-am intrebat doua intrebari: „de ce?” si „oare?”.

    • RALG said

      Cred ca in organizarea comentariilor ar fi necesara o structura ierarica arborescenta multi-dimensionala ca sa se mai poata intelege cat de cat om cu persoana. Nu stiu la ce film si la ce carte va referiti in acest mesaj nou nout. Poate e o remarca asa… in general. Imi amiteste de situatia individulul care in timp ce iesea cu cainele sau dintr-o sala de cinema, intrebat fiind daca si cainelui sau i-a placut filmul, raspunde: Da, dar i-a placut mai mult cartea.

      • INTJ said

        cainele are (imho) o scuza: i s-a citit cartea.

      • INTJ said

        i asked myself those two questions ( lol ) in relation to the receptor … a potential emitter.

        • RALG said

          Probabil ca am urmarit prea superficial dialogul d-voastra cu d-na Mecu, sau din cine stie ce alte motive, sensul interogtiilor d-voastra continua sa-mi scape😦

        • INTJ said

          una din interpretari poate fi (foarte pe scurt, desi inca nu mi-a aparut un bodhi tree in fata geamului,) urmatoarea: cand citim, independent de talentul scriitorului (ca asta deja ar fi alta tema), ne construim un univers. cand vedem, ne construim cel putin doua universuri.

        • RALG said

          Interesant. Discutabil dar interesant. Totusi „filmul” si „cartea” sunt pana la urma doua lucruri diferite, doua arte diferite. Chiar daca impart acelasi subiect, ele apeleaza la mijloace destul de diferite. Si pana la urma in arta, calea propusa catre tinta e mai imprtanta decat tinta. De obicei este greu de facut comparatie (valorica) obiectiva intre caile propuse de film versus cele propuse de carte. Multe dintre ele nu pot fi transpuse, n-au corespondent. Inevitabil filmul va pierde unele lucruri importante (prezente ca mijloace in carte) si va castiga altele (care tin de audio-vizual) la care cartea nu are acces. Pana la urma judecata finala este pur afectiva, in functie de cum anume a reusit fiecare dintre cei doi artisti (scriitorul si cineastul) sa ne convinga in legatura cu arta sa (care nu-i a celuilalt). Cine ne va castiga „inima”, filmul sau cartea, depinde fireste si de valoarea fiecarui artist in parte, dar in si mai mare masura depinde de instrumentarul de receptare de care dispunem noi spectatorii. Putem fi mai talentati in calitate de „spectatori” ori putem fi mai „geniali”, in calitate de cititori. Cum-necum in final putem declara cu convingere si sinceritate ca „filmul” a fost mai slab decat cartea. Sau invers. Daca as spune ca in general filmele sunt mai bune decat cartile de la care pleaca (nu cred sa fi vazut pana acum vreo carte scrisa dupa un film, dar timpul nu e pierdut) sau daca as zice invers, asta ar spune mai mult despre mine (decat despre regizori si/sau scriitori), despre felul in care percep eu cele doua arte. Ca mai toata lumea, de fiecare data am fost in stare sa spun (cu convingere si sinceritate) daca filmul s-a ridicat sau nu la sau peste nivelul cartii. Sa nu uitam insa ca este importanta si ordinea in care avem acces la ele. De obicei citim intai cartea si (fara sa vrem) o ecranizam in mintea noastra. Acuma daca viziunea regizorului este prea departe de asteptarile induse noua de propria ecranizare, poate sa fie ea si capodopera, tot vom fi tentati sa spunem ca filmul e mai slab decat cartea. Pana acuma intr-un singur caz, desi filmul si cartea „erau doua lucruri total diferite” am putut sa ma declar multumit de amandoua si sa renunt la a face aprecieri valorice comparative: Numele Trandafirului.

        • INTJ said

          hm, poate c-am exagerat eu cand, la interpretarea asta, am adaugat la „film” si „documentare” … iar apoi „viata”.

  38. Dl.Goe said

    Sunt zile cand esti porumbel si zile cand esti monument.

  39. Dl.Goe said

    Exista trei feluri de barbati care nu inteleg femeile: cei tineri, cei maturi si cei batrani

    * * *
    I: De ce are bucataria geam?
    R: Ca sa aiba si femeia un punct de vedere.

    * * *
    Dintre toate rudele nevestei melei, cel mai mult imi place de mine.

    * * *
    Soţul vine acasă. Soţia plânge.
    – Maria, ce s-a întâmplat?
    – Pisica a mâncat prăjiturile pe care tocmai le copsesem…
    – Nu-ţi face griji, dragă, am să-ţi cumpăr alta pisică.

  40. Dl.Goe said

    Alfred Nobel este considerat inventatorul dinamitei… deoarece ceilalti au fost de nerecunoscut

  41. Dl.Goe said

    Componentele electronice functioneaza cu fum. Cum a iesit fumul din ele, cum nu mai functioneaza….

  42. Dl.Goe said

    De frica posibililor imigranti, Spania si Italia au cerut recorectarea lucrarilor de la BAC

  43. ”Moderați” iar? ”Misto”! Tot previzibil, tot previzibil…

    PS. Când imbătrânește, omul nu mai poate comenta spontan.

    ”Modereaza”, cugeta, apoi publica ce a scris vizitatorul plus comentariul sau.

    Pot ințelege asta.

    Multumesc. Tot ce faceți e util.

  44. ”Goe”, acu` tot intre noi, in mare secret:

    Ai inventat un joc frumos. Îmi place.

    1. Egoul tău se vrea ”cenzor”. Lasa-l să se manifeste. Eu te pot înțelege.

    Jocul e conceput in așa fel încât la orice capăt te-ai așeza, să câștigi domnia ta.
    .
    2. Dar sigur știi: ”câștigătorul ia NIMIC”.

    Firesc, celălalt ia TOTUL.

    3. ”Restul e Dumnezeu”.

  45. Cinic said

    On topic,trecind peste porcaiala dv.oastra reciproca:”cu toate relele sale, capitalismul n-a produs niciun Gulag”zice dl.Plesu.
    Pai in Germania lui Hitrler ce dreaq era????feudalism,comunism???Vad ca dl.Plesu a uitat de ei.
    Dupa relatiile de productie si dupa raportarea la proprietate era capitalism sadea:aveau proprietati funciare,industriale,intelectuale,etc.Unii erau patroni,altii angajatii lor.ori nu?? atunci ce era:l-alde Krupp nu le-a nationalizat nimeni uzinele,doar lucrau obligatoriu pentru stat,urmind sa-si primeasca drepturile(pe loc sau in timp).
    Faptul ca era capitalism si inca unul industrial dezvoltat le-a permis sa rezolve problemele nu in timp indelungat prin gulaguri,ci instant,la scara industriala,in fabrici ale mortii.Ori nu???Daca nu credeti,vizitati un lagar oarecare.

  46. review of the venus factor

    Efectul Gulea asupra d-lui Plesu « (b)Arca lui goE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: