Anti-Babel (Micul manifest)

Bå! Tie-ti place bå literatura? Da må da, cu tine vorbesc. Cititorule! 🙄 Bå cititorule! Zi må si tu ceva, da sau ba. Ca sa stiu cum sa te iau, cum sa te imbrobodesc cu noua mea idee conspirativa. Nu må, ca nu e oroginala, dar orisicat, pot aduce o nota de originalitate in tratrarea acestei idei vechi de cand lumea. Bine ideea asta nu e un scop in sine, nu poate fi, ca, vorba aia, suntem tot in HUVACA unde ideea ramane virtuala orice ai face, si cand zic „virtuala”, zic virtuala in sens quantic. Nu clasic. Nu romantic. Nu dadaist, nu structuralist, nu simbolist, nu semanatorist, nu idilist, nu modernist si nici post-modernist. Si nu relativist. Pur quantic. Daca stii tu bå, cum de/vine treaba asta cu existentele virtuale in lumea cuantica. Ca si daca nu stii e tot aia daca apelezi la reducerea prin absurd si accepti virtualitatea ideii (nu a mea må, ci a ideii asa.. in general) care aci in HUVACA nu poate fi livrata in nici sens clasic, nici romantic, nici dadaist, nici structuralist, nici simbolist, nici semanatorist, nici idilist, nici expresionist, nici impresionist, nici baroc, nici modernist, nici post-modernist, nici relativist si in niciun …ist de care sa fi auzit tu (cumva, candva, pe undeva) avandu-ti cultura pe care o ai. La baza. Eee, ceea ce ramane dupa ce accepti felurile in care ideea nu e, eee, ceea ce ramane este „virtualul quantic”, chiar daca tu, ba cititorule, habar nu ai ce e aia si cum devine divina virtualitate cuantica, in fragilitatea ei conceptual-substantiala vizavi cu limitarile cognitive ale mintii umane in cadrul speciei care este. Dar daca iti place literatura, si eu voi presupune in mod virtual ca-ti place (ca-ti cam place… literatura, pinacoteca si vinoteca), atunci vei adora faptul ca m-am decis sa te tratez literar in cel mai faulknerian stil cu putinta, dupa ce vei fi facut asocierea necesara intre stilul marelui Will (versiunea post-columbiana a will-ului) si stilul cu care te råsfat acuma (taman acuma) pe tine bå cititorule (taman pe tine). Deci zici ca ne-am inteles: tie iti place literarura (recte Faulkner), si ca prin urmare, de la forma, putem trece, in sfarsit la fond. La idee, de bå cititorule, ideea aia virtuala care nu-i scop in sine (nu poate fi) si care pe deasupra mai e si furata de la autorul colectiv, din folclorul umanitatii, ca specie cuvântatoare, bå cititorule bå. Acuma, pentru ca te stiu curios de felul tau, in asa hal incat daca te macina vreo curiozitate obsesiva nu mai poti fi atent si concentrat la substanta ideii livrate, vin si-ti zic (dar numai daca råmâne intre noi doi) ca scopul principal e altul, care slujeste (sau submineaza, nu conteaza) ideea (alta idee, da’ neviruala) despre faptul evident de circa 3 ani incoace ca Arca lui Goe trebuie musai reinventata sau abandonata. Ceea ce se si intampla in mod virtual (in sens cuantic bineinteles). Si daca tot m-am apucat sa-ti fac marturisiri din astea „intime” (cu accent pe e-ul final) lasa-ma ca sa-ti zic, bå cititorule, daca n-ai remarcat si singur in prea luminata-ti intelepciune, ca noi am cam reusit sa evadam de pe Arca asta si sa ne gasim una (alta) mult mai placuta si mai confortabila, in fapt o mica flota (scufundata) si-o nunta pe-un vapor de minereu. Ca mai aparem pe aci prin interpusi este, in primul rand, o simpla strategie de imagine si precautie, si, in al doilea si ultimul rând, reverberatia luminii stinsului amor din al nostru dor care ne urmareste inca… Dar in sfarsit ce-ti pasa? Sa revenim la cestiune. La idee. Sper ca vei fi citit la vremea ta (vremea lecturilor tale) Ellias Canetti, Limba salvată (…)

un citat:

Esperanto (cel care speră) este cea mai răspândită dintre limbile artificiale. Codul ISO 639 pentru Esperanto este eo sau epo. Limba a fost lansată în 1887 de către Ludovic Lazar Zamenhof (1859 – 1917) după mai bine de 10 ani de muncă, pentru a servi ca limbă internațională auxiliară, o a doua limbă pentru fiecare. Numărul vorbitorilor de esperanto este greu de stabilit. În funcție de sursă, se menționează între o jumătate de milion și câteva milioane. Primul dicționar de esperanto pentru vorbitorii de limba română a apărut în 1889. Este menționată în „Cartea recordurilor” ca fiind singura limbă fără verbe neregulate. În plus, are o scriere pur fonetică: fiecărei litere îi corespunde un singur sunet, și pentru fiecare sunet există o singură literă.

* * *

Lumea actuala este foarte divizata (si si diversa)… Ceea ce o face sa fie asa sunt (desigur) traditiile, cultura, istoria, religiile, nivelul economic, conspiratia si constipatia mondiala, fatalitatea, prostia si multe altele dar niciunul dintre factori nu este atat de categoric precum inexistenta unei limbi comune pe care sa o vorbeasaca cvasi-majoritatea populatiei umane. Exista o multitudine de planuri propuse de fel de fel de organizatii, organisme, institutii, fundatii, mai oculte sau mai oficiale, care vizeaza globalizarea si integrarea la nivel planetar, la nivelul speciei, o noua ordine mondiala (de fapt mai multe noi ordini mondiale sunt vizate), pe terment mediu si lung, dar nimeni nu pare apt sa inteleaga deplin ca cel mai puternic factor integrator este limba vorbita. Tot de natura evidentei ar trebui sa fie faptul ca niciuna dintre limbile naturale existente nu are sanse (si nici atributele necesare) pentru a deveni limba comuna vorbita de cavasi-totalitatea specimenelor din specia umana. Si daca acum o suta si ceva de ani Ludovic Lazar Zamenhof a fost in stare sa creze pe genunchi (in zece ani de munca individuala) o limba artificiala (de consistenta limbii esperanto) este clar ca o echipa interdisciplinara avand la dispozitie resursele tehnologice ale momentului, sponzorizata corespunzator, ar putea face in 10 ani mult mai mult. Crearea unei limbi clare, simple, coerente, capabila nu doar sa fie folosita in comun de catre oameni ci chiar sa simplifice se sa eficientizeze insusi procesul gandirii si comunicarii. O limba care sa devina oficiala la ONU si in toate organizatiile internationale si care sa fie a doua limba in fiecare tara. Dupa modestele noastre estimari cu circa 5 miliarde de euro (sau chiar de dolari) s-ar putea realiza tehnic o limba extrem de eficienta si usor de invatat si utilizat (care ar trebui sa contina in ea insasi mecanismele evolutiei sale viitoare fara a-i fi stricate atributele), in aceasta suma intrand si resursele necesare promovarii si popularizarii inteligente a unei astfel de limbi. Este o suma derizorie care ar putea fi amortizata in scurta vreme si pe care ar putea-o livra (daca ar vrea) multe persoane fizice interesate de progres (precum Bill Gates, de ex). In paralel s-ar putea desigur dezvolta tehnologia care sa permita traducerea spontana din orice limba in orice limba fara ca acest lucru sa faca mai putin utila existenta unei limbi noi, comune, curate, eficiente. In circa 50 de ani toata planeta ar putea vorbi aceasta limba noua, limba salvatoare, babiloniana, ante-diluviana, ante-babiloniana, anti-babiloniana, in varianta ei moderna si contmporana. Asta in cazul in care specia umana va mai exista ca atare pe planeta. Este de mare mirare ca proiecte futuriste, precum cele promovate de catre Jacque Fresco, nu insistå suficient de consistent pe necesitatea  unei limbi noi si universale.

Zi bå cititorule tu daca n-am dreptate? Sper insa ca acuma iti e mai clar ce vrea sa zica virtualitatea cuantica a unei idei neoriginale sutinuta si promovata in HUVACA noastra cea de toate zilele, alaturi de pâinea noastra cea de toate zilele si de de erotismul nostru cel de toate noptile (cand pe bune cand simplu erotism virtual – adica oniric)…  Si dupa cum spuneam, pentru ca ne aflam pe o (b)arca de amatori, anonimi, clandestini, unde se discuta absolut liber despre nimic, cu toata lumea, adica cu nimeni, pe ecran apare, din cand in cand o… ceva… asa ca… din care ies niste antene de furnica…  dintr-un turn Babel, care este, zi sa-i zic pe nume! Ceva… E ceva nu? Bine ca esti tu destept bå cititorule bå…