Ia Aluzia (VIII)
Posted by Arca lui Goe pe Octombrie 8, 2013
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Similare
This entry was posted on Octombrie 8, 2013 la 6:02 pm and is filed under Arcaluigoeologie.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, sau trackback from your own site.
RALG said
Moartea pasagerului (Ion Minulescu)
lui Perpessicius
Octombre-a zugravit pe cer,
Cu nori de-argint, de plumb si de otel,
Tavanul unei cameri de hotel
In care s-a-mpuscat un pasager…
Miroase-a igrasie…
Din tavan,
Bucati de tencuiala-ncep sa cada
Octombre-si varsa ploaia rece-n strada
Si pasageru-si spala rana in lighean…
In varful unui plop, o cioara,
Sau poate palaria neagra din cuier
A pasagerului ce-a vrut sa moara,
Intreaba vantul:
– Cat mai e pana la cer?…
Si, dupa cateva minute de tacere,
Porneste-n zbor, din plopul desfrunzit,
Spre cimitirul din apropiere…
……………………………………………………………….
Probabil pasgerul a murit!…
Stely said
Dl.Goe said
Fara nicio aluzie… presupun. 🙂
Stely said
Sigur , a fost doar o completare intimplatoare 🙂
de sezon said
Ion Minulescu – Octombrie
In parcul presarat cu statui
De Nimfe,
Fauni
Si Silvani,
De-a lungul celor trei alei
De plopi,
De tei
Si de.castani,
Pe bancile vopsite-n verde
Si pe nisipul galben-sters,
Multicolorele covoare de frunze vestede s-astern
In ritmul vîntului de toamna,
Ca-n ritmul unui ultim vers —
Un vers cu care se sfîrseste un cînt
Dintr-un Poem etern.
Octombre — curtizana pala, cu-obraji fardat
Si buze supte —
Octombre — amanta celor care pornesc
Sa nu se mai întoarca —
Octombre-a poposit în parcul cu-alei cotite
Si-ntrerupte
De visatoarele bazinuri,
Pe-albastrul carora — o barca —
O frunza vesteda si^asteapta întîrziatele surori..:
O !… Nentrerupta disonanta de schingiuiri
Ce-ti da fiori !…
O !… Nesfîrsitele regrete abia soptite !…
Cine trece
Prin parcul presarat cu statui,
De-a lungul celor trei alei,
Se-nduioseaza ca de plînsul idolatratelor femei !…
Si-n parcul unde altadata veneau
Boemii sa-si astepte
Necredincioasele Boeme —
Acelasi parc ce-ti pare si-astazi
O fila rupta din romanul nemuritorului Murger —
Îsi pleaca bratele uscate,
Precum prin albele spitale
îsi pleaca bratele bolnavii deplîng —
Si nu stiu pentru ce…
Si-n timp ce vîntu-i smulge fardul
Si-1 spulbera în largi spirale,
Octombre — curtizana pala
Coboara ultimele trepte…
„Viata literara”, II, nr. 2, 13 ianuarie 1908.