(b)Arca lui goE
b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC
Sf-era lui Goe
Amintiri din viitor
Comentarii recente
Stely la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Stely la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Adriana la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Stely la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Adriana la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Arca lui Goe la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Arca lui Goe la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Stely la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Stely la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Arca lui Goe la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Arca lui Goe la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Stely la ORIGINILE PERVERSITĂȚII RALG la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Stely la ORIGINILE PERVERSITĂȚII RALG la ORIGINILE PERVERSITĂȚII
Autori
-
Comentarii recente
Stely la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Stely la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Adriana la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Stely la ORIGINILE PERVERSITĂȚII Adriana la ORIGINILE PERVERSITĂȚII
RALG said
Moartea pasagerului (Ion Minulescu)
lui Perpessicius
Octombre-a zugravit pe cer,
Cu nori de-argint, de plumb si de otel,
Tavanul unei cameri de hotel
In care s-a-mpuscat un pasager…
Miroase-a igrasie…
Din tavan,
Bucati de tencuiala-ncep sa cada
Octombre-si varsa ploaia rece-n strada
Si pasageru-si spala rana in lighean…
In varful unui plop, o cioara,
Sau poate palaria neagra din cuier
A pasagerului ce-a vrut sa moara,
Intreaba vantul:
– Cat mai e pana la cer?…
Si, dupa cateva minute de tacere,
Porneste-n zbor, din plopul desfrunzit,
Spre cimitirul din apropiere…
……………………………………………………………….
Probabil pasgerul a murit!…
ApreciazăApreciază
Stely said
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
Fara nicio aluzie… presupun. 🙂
ApreciazăApreciază
Stely said
Sigur , a fost doar o completare intimplatoare 🙂
ApreciazăApreciază
de sezon said
Ion Minulescu – Octombrie
In parcul presarat cu statui
De Nimfe,
Fauni
Si Silvani,
De-a lungul celor trei alei
De plopi,
De tei
Si de.castani,
Pe bancile vopsite-n verde
Si pe nisipul galben-sters,
Multicolorele covoare de frunze vestede s-astern
In ritmul vîntului de toamna,
Ca-n ritmul unui ultim vers —
Un vers cu care se sfîrseste un cînt
Dintr-un Poem etern.
Octombre — curtizana pala, cu-obraji fardat
Si buze supte —
Octombre — amanta celor care pornesc
Sa nu se mai întoarca —
Octombre-a poposit în parcul cu-alei cotite
Si-ntrerupte
De visatoarele bazinuri,
Pe-albastrul carora — o barca —
O frunza vesteda si^asteapta întîrziatele surori..:
O !… Nentrerupta disonanta de schingiuiri
Ce-ti da fiori !…
O !… Nesfîrsitele regrete abia soptite !…
Cine trece
Prin parcul presarat cu statui,
De-a lungul celor trei alei,
Se-nduioseaza ca de plînsul idolatratelor femei !…
Si-n parcul unde altadata veneau
Boemii sa-si astepte
Necredincioasele Boeme —
Acelasi parc ce-ti pare si-astazi
O fila rupta din romanul nemuritorului Murger —
Îsi pleaca bratele uscate,
Precum prin albele spitale
îsi pleaca bratele bolnavii deplîng —
Si nu stiu pentru ce…
Si-n timp ce vîntu-i smulge fardul
Si-1 spulbera în largi spirale,
Octombre — curtizana pala
Coboara ultimele trepte…
„Viata literara”, II, nr. 2, 13 ianuarie 1908.
ApreciazăApreciază