(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Ia Aluzia (XXXVII)

Posted by arcaluigoe pe Noiembrie 6, 2013

timisoara1913

3 Răspunsuri to “Ia Aluzia (XXXVII)”

  1. Dl.Goe said

    Asta cu Timisoara (ieri in Timisoara, maine-n toata lumea) e o aluzie i-lustrativa vizavi de triumful talentului si-al libertatii de exprimare: S-a redeschis (a opta oara) mustaria certocrata a conului Dorin de la Timisoara. In subsidiar, cam in acelasi timp, s-au intre-deschis si beciurile cu tzuica de dude ale ex-friend-ului de la Corabia. Desi sub aspect valoric prestatiile celor doi corifei ai libertatii de exprimare sunt cvasi-similare (…) totusi mustul de Marriland a avut mult mai mult suucces la public (acelasi, iesit de la naftalina ca si cand n-ar fi fost) decat rachiul de Gura Padinii. Probabil ca diferentele de temperament si educatiune au facut… diferenta… In sfarsit, sa curga mustul si sa cante muzica. Bun re-venit celor doi con-frati literari in mirifica lume huvachiana a umbrelor.

  2. Stely said

    Numai cu dl. Rebe Min nu i-a mers. Ca n-a avut ce sa-i zica. Cred ca are un complex fata de dansul. Alta explicatie nu vad. D-voastra aveti vreuna?

    Si eu cred ca dl.D.Tudoran are un anume complex fata de dl.Rebel.Min… Pai ce, credeti ca ar fi putut sa-i raspunda unui asemenea salut de „bun venit „asociat cu „ziua tuturor mortilor” ?

    mihai rogobeteNovember 1, 2013 at 16:0726
    Nici chip să-mi vâr salutul pe-aci, printre uralele unanimate antemergătoare, mai ales în Ziua tuturor morţilor, după un năucitor “Halloween fericit !” încasat ieri în plină figură. Adevărat a-nviat !

    Ar fi putut ,desigur, dar cum dinsul sta prost cu simtul umorului a preferat sa -l ignore. Banuiesc ca si Dl Goe i-a adresat- in stilul dinsului- un salut de …bucurie a revederii …Dar tare imi este teama ca prejudecata si resentimentul i-au jucat feste.

  3. Stely said

    Sunt benign şi sunt ingenuu – de Vlad Văidean

    aşa mi s-a spus,
    astfel de subtilităţi mi s-au inculcat
    şi chiar acum în cască mi se insuflă –
    sunt inofensiv şi, mai ales, nu rataţi savurosul
    „benign” – aşa se zvoneşte dinspre culise.
    nu vă temeţi, iubiţilor, eu nu vă mai pot face niciun rău,
    însă pentru asta vă rog şi chiar vă impun să nu aşteptaţi din partea-mi
    fapte bune, izvorâte din preaplinul inimii la adresa d-voastră,
    gata, aţi fost supuşi procesului surmenajului de către cei dinaintea
    mea, eu am ajuns prea târziu ca să mai pot face ceva,
    măcar ştiu că nu vorbesc singur,
    ştiu că pluşurile scaunelor v-au deja înghiţit de când tot ascultaţi
    ca proştii şi nu opriţi caraghioslâcul căci vă limitaţi la a fi
    doar presimţiţi, revoluţia domnilor, asta-i soluţia,
    sculaţi-vă din pluşatele morminte ca soarele deasupra
    statuiei libertăţii, curmaţi vâna benignului,
    să vă văd care vi-i putirinţa, împăraţi prostiţi ai pământului,
    împreună vom ajunge pe culmi nebănuite,
    nestrăbătute de fiorul cuvântului,
    nici nu ştiţi cum tremură-n linişte perdeaua
    într-o zi de vară, nici nu ştiţi cum vibrează-n trilul mierloiului
    toată fiinţa, toată şandramaua de dincolo de perdea
    şi, pentru asta, aţi merita, nerecunoscătorilor, aţi merita
    cu vârf şi îndesat ghilotina zilnică de care retezate s-au lăsat
    toate trupurile stelelor –
    unde sunt, Doamne, picioarele stelelor,
    revoluţia miliardelor de ghilotine ne-mproaşcă cu
    sângele orbitor şi cald al stelelor,
    după cum vedeţi, pe culmi nebănuite ajuns-am,
    aşa precum promisu-v-am,
    căci picioarele stelelor în noi au crescut,
    aici e lumină, aici e sânge închegat,
    steaua singurătăţii demult a plecat
    şi-n urmă-i o băltoacă de sânge-a lăsat,
    mă scald aici, simt bliţuri pândindu-mă din tufişuri,
    voi, nenorociţilor paparazzi,
    doar v-am spus că sunt benign,
    drăgălaş de ingenuu sunt,
    nu mă băgaţi în seamă, eu, carevasăzică, doar mă joc, cine-a spus,
    care-a fost porcul şi râtanul care-a spus că jocul mi-e „suferinţă”,
    că mi se aduc inimi şi capete-nstelate pe tăvi de argint,
    că le mănânc, că mă scald vampireşte în jacuzzi-ul meu inofensiv
    în care-am stors trupurile-nstelate de tot sângele dorit
    şi la urmă nu m-am ales cu nimic?
    Dar v-am spus, dar v-am avertizat,
    nu mă luaţi în seamă,
    sunt doar un inofensiv,
    cine-a spus că în circuri
    clovnii mor primii?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: