(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Ia Aluzia (XLI)

Posted by Arca lui Goe pe Noiembrie 10, 2013

vdb13stardust_falesiedi

11 răspunsuri to “Ia Aluzia (XLI)”

  1. Stely said

    Viitoarea democrație universală va avea
    o singură lege fundamentală: unitatea
    în diversitate și diversitatea prin unitate.

    Basarab Nicolescu -Teoreme poetice

  2. Stely said

    Grandomania universului generează
    galaxie dupa galaxie, fără utilitate
    aparentă . Grandomania oamenilor
    generează fantasme după fantasme,
    tot atât de puţin economice .
    Trebuie oare săconchidem ca planeta
    noastră este produsul unei fantasme ?

    Între nimic şi Tot -propria noastră viaţă

    (Teoreme poetice -Basarab Nicolescu )

    • Dl.Goe said

      Textele celui care-si putut fi mi se par incredibil de familiare. Probabil ca le-as fi putut scrie eu insumi daca m-as fi straduit un pic. 🙄

      • Stely said

        Înseamna ca v-am „citit ” f.bine …si asta ma încânta nespus de mult . 🙂
        P.S. In timp ce citeam comentariul de la la 7:25 am avut senzatia ca si eu am fost „citita „bine . Ceea ce ati scris aici … Totusi, din proprie experienta, dupa o practica indelungata, pot confirma ca stand intins pe iarba, cu fata in sus, cu ochii larg deschisi, afara in curte, vara, in nopti senine si fara luna, la tara, intr-un sat neluminat de lampe electrice sau in care “s-a luat lumina”, poti ajunge foarte usor sa te scufunzi in cer si sa pierzi notiunile de sus si jos. Senzatia este coplesitoare… … imi este f.familiar . Exact asta faceam odinioara in serile de vara , „afara ,in curtea mea de la tara …

      • Fan Club Stely said

        Spune-i Stely!

        • Stely said

          Dar de ce să nu spui( si ) tu ,dragă Fan…? De fapt părerea mea este că încerci dar nu-ti găseşti cuvintele potrivite . Mai cred însă că ţi-ai năruit toate şansele ca să mai înteleagă cineva -ceva de la tine . Vezi ce ai pierdut dacă nu m-ai crezut ? 🙂

  3. INTJ said

    hm … stiu ca-s un zero, da’ abia privind la stele realizez acut ca exista si-o bara … iar apoi zambesc.

    • Dl.Goe said

      Un Zero? Poate un Zorro. 😉 Si ca zero supra zero stau in nedeterminare, sufletul mi-l chinuieste o teribila-ntrebare…

      P.S. Nu cred ca zero ar putea zâmbi…

  4. Dl.Goe said

    Daca am dormi cu fata in sus, afara, in curte, pe iarba, vara… atunci… (si-l voi dezamagi momentan pe cel care ar crede ca voi continua spunand despre mirabilul peisaj cosmic pe care l-am putea vedea astfel; n-am avea cum, asa cu ochii inchisi), am sforai teribil incat am stresa somnul gainilor din cotetz si armonia universala in general, dar de vazut n-am vedea nimic, dormind. Absolut nimic. Recent am aflat ca in timpul sforaitului nici macar nu se poate visa. Sforaitul impiedica coagularea viselor, in cap. Prin urmare ar trebui sa nu dormim cu fata in sus, afara, in curte, pe iarba, vara, ci pe o parte, adica pe kant, avand cerul înstelat deasupra noastră şi legea morală in noi. Abia atunci visele ni s-ar dechide, luminandu-ne somnul, pana cand roua n-ar acoperi, spre dimineata. Totusi, din proprie experienta, dupa o practica indelungata, pot confirma ca stand intins pe iarba, cu fata in sus, cu ochii larg deschisi, afara in curte, vara, in nopti senine si fara luna, la tara, intr-un sat neluminat de lampe electrice sau in care „s-a luat lumina”, poti ajunge foarte usor sa te scufunzi in cer si sa pierzi notiunile de sus si jos. Senzatia este coplesitoare… Calea Lactee si miriadele de stele sclipind tremurator, constelatiile cu nume sau fara nume devenite familiare dupa cateva seri si linistea deplina care sporeste imensitatea, cate un meteor miscator in nemiscarea din jur, satelitul vizibil cu precizie la ora 11 fara 5, traversand Casiopeea in mai putin de un minut, betia plutirii imponderale intr-un univers, in acest majestos univers, daca nu prietenos macar inofenziv, toate par facute special ca sa ne uimeasca, sa ne inebuneasca, sa ne trezeasca imaginatia, sperantele, sa ne faca sa visam cu ochii deschisi, in timp ce respirand calm, inhalam mirosul de iarba si de trifoi cu trei-patru foi. Aiurea stimati telespectatori. Suntem plasati foarte, foarte prost, ca obervatori, in raport cu acest Cosmos. Pozitia humanoida (hominida) pe scala dimensionala si perspectiva geometrica, chiar ajutate de extensii tehnice precum telescopele si microscopele nu ne avantajeaza deloc, de loc, de timp si de spatiu, pentru a vedea realmente realitatea, dincolo de un peisaj poetic dar… amorf, cu stelute si galaxii sclipitoare. Suntem prea aproape de univers, prea in interiorul lui pentru a-i intelege tabloul la scara mare, pe nivelul dimensional urmator al ordinii si intelegerii (ca si cum am incerca sa apreciem frumusetea unei femei din pozitia unei scanteieri virtuale a unei sub-sub-paricule aflata pe „suprafata” unui electon dintr-un atom, dintr-o molecula hepatica a ficatului ei), si suntem prea departe, mult prea departe de univers, si prea mari, gigantici, pentru a-l putea vedea in detalii inteligible la scara mica, sau chiar la o scara compatibila cu a noastra in puncte distante aflate aiurea in acest univers plenar infinit (ca si cum am incerca sa-i pretindem unei structuri vii de talia hiper-meta-galaxiei, cu o viata masurata in triliarde de triliarde de ani terestri, sa vada si sa inteleaga drama nefericitului print al Danemarcei consumata fulgerator in imaginatia unui minuscul autor dintr-un afund abisal al unui microcomos virtual si improbabil). O masa festiva, de Craciun, frumos aranjata, plina de bunatati si de frumusete in sine, dorinta de a partaja imaginea acestei mese impreuna cu prietenii, cu rudele sau cu alti necunoscuti neprezenti la fata locului, un aparat fotografic, o idee. Apoi o poza, facuta cu zoom maritor, cu bliț, de la 5 milimetri de suprafata unui bol cu salata de icre negre, trimisa apoi tuturor, in eter. Se vor gasi destui sa se emotioneze motivat in fata unei asemenea frumuseti neinteligibile, la fel ca mine, vara, privind cerul instelat deasupra mea prin lentila de contact a ordinii morale din mine. De diamant. Din tine si din cine stie cine.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: