Cine esti TU? Gândește-te încă o dată
Posted by Arca lui Goe pe decembrie 18, 2013
In aceasta pauza competitionala inca doua noduri si semne despre identitate, anonimat, anonimitate, intimitate, spatiu privat, spatiu public, totul desigur spre o simpla meditatie transcendentala
Si varianta cu subtitrare in limba romana : Cine sunt eu? Gândește-te încă o dată
* * *
Si varianta cu subtitrare in limba romana : De ce intimitatea contează
(b)Arca lui goE 
Stely said
Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?
Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, purşi simplu.
Eu sunt cuvîntul ,,sunt,,
Eu sunt urechea care aude cuvîntul ,,sunt,,
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul ,,sunt,,
Eu sunt trupul absurd al lui ,,sunt,,
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există ,,sunt,,
şi patul lui, în care doarme.
Nichita Stanescu
ApreciazăApreciază
arcaluigoe said
Cu totul si cu totul neintamplator, fiinta Nichita, fiind si neputandu-se fara el, in incercarea de a se identifica, procedeaza exact in maniera lui Hetain Patel, si isi cauta autenicitatea (tonul propriu) in imperfectiunea cu care imitandu-i pe ceilalti (ceilati poeti) se indreapta spre dobandirea unei incerte originalitati, pe care o gaseste pana la urma auzindu-i pe nenascutii caini pe nenascutii oameni cum ii latra, con-s-fiintindu-se astfel pe sine ca fiinta originala, unica si indispensabila, in antiteza cu infinitul nefiintei, a celor nenascuti, nicicand, nicaieri, si pe care nimeni altcineva nu-i mai pomenise asa (definindu-i pregnant si distinctiv) pana la el.
ApreciazăApreciază
Stely said
Cine sunt eu ? 🙂
Dacă vreţi să ştiţi anume
Cine-s eu şi ce gândesc
Nu-i ca mine altu-n lume
Pot să vă şi dovedesc
În căpşorul meu ,aici ,
Gânduri am ,doar ale mele
Nimeni nu poate ghici
De sunt bune ori sunt rele
Dar le stăpânesc mereu
Şi încerc să fac doar bine
Şi nu uit că Dumnezeu
M-a făcut aşa pe mine
Mi-a dat suflet bun şi minte
Şi viată să trăiesc.
Eu voi fi copil cuminte
Ca sa nu-l dezămăgesc.
http://www.didactic.ro/materiale-didactice/24495_cine-sunt-eu-poezie
ApreciazăApreciază
Stely said
Antropologul Vintilă Mihăilescu, despre comasarea MŢR cu Muzeul Satului: „Este un atentat la identitatea naţională“
Antropologul Vintilă Mihăilescu crede că decizia de a comasa cele două instituţii ar fi „o gafă politică uriaşă“. „Este un atentat la identitatea naţională. În momentul în care iei o astfel de decizie, dovedeşti mai multe lucruri: în primul rând, că nu ai fost niciodată într-unul din cele două muzee, în al doilea rând, că nu ai habar de istoria acestei ţări. Miza este simbolică – suntem o naţie de ţărani, iar figura ţăranului este simbolul identităţii române. Ne place, nu ne place, asta suntem. Cele două muzee, împreună, sunt simbolul acestei culturi naţionale. Unul e trupul şi celălalt e sufletul naţiunii, pentru că sunt ireductibile unul la altul. E ca şi cum am lua statuia lui Mihai Viteazul şi statuia lui Caragiale şi am face un simbol naţional cu Caragiale pe cal, o struţo-cămilă care nu mai înseamnă nimic. Nu se poate. Dacă această decizie nu afectează buzunarul românilor, afectează totuşi demnitatea multora dintre noi, iar aceasta doare mai mult decât buzunarul“, a spus Vintilă Mihăilescu. De asemenea, cele două instituţii culturale au fost construite în perioade istorice diferite şi s-au constituit ca individualităţi. „Muzeul Satului are un anumit specific, a fost creat în 1936, de Dimitrie Gusti, iar Muzeul Ţăranului Român are şi el o veche tradiţie încă din vremea lui Carol I, fiind apoi refăcut de Horia Bernea, după 1990. Au o valoare incomesurabilă ca simbol al civilizaţiei româneşti şi chiar admiţând că, într-un fel, au acelaşi obiect de studiu, direcţiile pe care se axează cele două muzee sunt diferite, complementare. Ambele şi-au câştigat un renume aşa cum sunt ele acum. Cred că mentalitatea care duce la o eventuală astfel de decizie e comparabilă cu mentalitatea care l-a dus pe Ceauşescu la hotărârea să demoleze lăcaşurile de cult. Muzeul Ţăranului Român are un patrimoniu de o valoare inestimabilă, strâns în aproape 100 de ani. Chiar şi spaţiul muzeului a fost de aşa manieră creat, mai ales după 1990, când l-a preluat Horia Bernea, astfel încât să valorifice arta populară“, a explicat istoricul Dan Falcan.
Citeste mai mult: adev.ro/my0eal
ApreciazăApreciază
Stely said
„Cine esti TU „?
Despre nume şi demnităţi
Dar fiindcă veni vorba de nume şi de oameni, mă gîndesc să reamintesc Partidului Naţional Liberal pe cîţiva dintre predecesorii domnului Gigel-Sorinel Ştirbu, pe care şi-l doresc la cîrma culturii autohtone (la data cînd scriu, nominalizarea nu e confirmată, aşa că mai e loc de surprize). Carevasăzică: Dl. Gigel-Sorinel Ştirbu ar putea sta pe fotoliul pe care l-au ocupat, de-a lungul vremii, următorii: Alexandru Odobescu, Dimitrie Bolintineanu, C.A.Rosetti, Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Conta, Take Ionescu, Spiru Haret, Simion Mehedinţi, Octavian Goga, Alexandru Lapedatu, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Radu Rosetti, Ion Petrovici etc. Pînă şi pe vremea lui Petru Groza şi a lui Gheorghiu-Dej, miniştrii au fost Mihai Ralea şi Atanasie Joja. Ministerul Culturii a fost asociat, în mai multe guverne, cu ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, semn al greutăţii pe care o avea în viziunea politică a partidelor vremii. Cu o asemenea galerie de predecesori, e greu să fii ţanţoş, cînd ţi se flutură pe la nas o demnitate publică. N-ar strica o leacă de timiditate, de jenă, de smerenie. În această privinţă, numele „Gigel” ar putea fi chiar de ajutor: ar atrage atenţia asupra modestiei care se impune cînd raportul dintre oferta publică şi anvergura proprie e strivitor. Cu alte cuvinte: domnule deputat, nu vă comportaţi ca şi cînd aţi fi Ion, sau Gheorghe, sau Nicolae, sau Dimitrie. Fiţi dumneavoastră înşivă! Fiţi Gigel! Ba chiar Gigel-Sorinel! Poate, cine ştie, veţi învăţa să creşteţi! În fond, nici pentru premierii noştri presiunea memoriei nu e uşor de suportat. Cum e să fii prim-ministru după Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, Lascăr Catargiu, Ion şi Ion C. Brătianu, P.P.Carp, Titu Maiorescu, Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman, Iuliu Maniu, Nicolae Iorga, I.G.Duca, Constantin Argetoianu ş.a.? E greu să ţi-l închipui pe vreunul din ei făcînd mici glumiţe de internat, luîndu-şi titluri academice pe furate şi alegîndu-şi colaboratori de duzină. Dar parcă primar al Bucureştilor e uşor să fii, după C.A.Rosetti, Christian Tell, Ion Cîmpineanu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Pache Protopopescu, sau după cei cîţiva Cantacuzini şi Brătieni, care au ocupat şi ei, la răstimpuri, fotoliul capitalei? Politicienii noştri nu par să aibă insomnii pe asemenea teme. Sunt siguri de ei, gata să „rupă” cu trecutul, să ne pună la remorca unei armate de anonimi ignari, fuduli, incompetenţi şi fără ruşine.
Citeste mai mult: adev.ro/mxw55y
ApreciazăApreciază
Radu Humor said
Da, băi Goe !
Uite şi mie mi-a refuzat o postare :
gandeste.org
(…)”intre ceea ce stii si ceea ce nu stii este ceea ce presupui(…)”
România, ridică-te!
romania1Acum 95 de ani țara noastră s-a reunit în hotarele ei firești. Pentru a avea noi o țară, au plătit cu viața milioane de înaintași. Acum 24 de ani, prețul libertății noastre a fost plătit din nou cu viața și cu sănătatea de cei mai buni dintre noi. Astăzi noi nu mai avem nici țară, nici libertate.
Le-am pierdut nu datorită unei invazii străine, nu datorită unui complot internațional. Nu mai avem țară și libertate pentru că nu am luptat pentru ele. Țara e dată pe bucăți unor corporații străine, iar libertatea e călcată cu bocancul și cu cenzura, pentru că de 24 de ani am acceptat să fim umiliți, să fim mințiți și furați. Nu mai avem țară și libertate pentru că am acceptat ca la temelia vieții noastre publice să fie nu adevărul, ci minciuna, nu competența, ci șmecheria, nu respectul reciproc, ci dezbinarea și ura.
Sîntem mai dezbinați ca niciodată și mai lipsiți de libertate ca pe vremea iobăgiei. Mai avem doar „libertatea” de a fi buni consumatori și plătitori de impozite. Mai avem doar „libertatea” de a ne distra și de a trăi clipa, cînd frații noștri de la Roșia Montană, Moșna sau Pungești ne apără pămîntul și apa și viitorul. Pămînt și apă și viitor pe care le pierdem pentru că nu mai sîntem capabili de solidaritate.
România, mama noastră a tuturor, fără deosebire de nație și credință religioasă, moare datorită indiferenței și lașității noastre. România, țara noastră, moare, odată cu libertatea noastră.
Țăranii care luptă pentru libertate plătesc deja un preț de sînge. Ziariștii care demască corupția sînt urmăriți penal pentru instigare. Manifestațiile la care participă tot mai puțini oameni sînt reprimate cu brutalitate. Și în timpul acesta noi ne permitem să fim lași și indiferenți, să asistăm cum se lasă peste țara noastră un văl negru al neființei.
Țara noastră strigă, lovită de moarte. Nu de dușman, ci de indiferența fiilor și fiicelor ei, care nu se mai opun unui regim trădător. Țara și libertatea noastră mor împreună.
Mai poți răbda, popor român, să fii șters din cartea vieții, să îți fie furate sursele de viață, să îți fie otrăvite apa și solul, în timp ce tu stai la televizor sau în cafenele? Mai poți să dormi, mai poți să te minți că totul e în regulă, cînd copiii tăi nu vor mai avea o țară? Mai poți să te consideri creștin, cînd nu îți pasă de fratele tău mai bun, care îți apără și ție pămîntul și apa și viitorul?
Vă instig să deveniți cetățeni! Vă instig să vă ridicați pașnic, dar în masă, împotriva unui regim trădător de neam și țară! Vă instig să vă învingeți frica și să nu îi mai lăsați pe cei mai buni dintre noi să devină martiri, ca în 1989!
Libertatea noastră nu mai poate fi redobîndită cu martiri, ci cu cetățeni care și-au învins frica. Pentru că puterea lor se bazează doar pe frica noastră. Violențele comise de regim arată nu putere, ci slăbiciune. Arată că acest regim e putred și slab și că se poate prăbuși la o adiere de vînt. La o adiere de vînt a libertății purtată de mii și mii de cetățeni care și-au învins frica și indiferența și s-au ridicat pentru viitorul lor și al copiilor lor.
Vă instig la demnitate! Vă instig la solidaritate! Vă instig la iubire de țară și libertate! Vă instig să vă luați țara înapoi!
România, trezește-te! România, unește-te!
România, ridică-te!
Autor: Orlando Balaș
Sursa: Orlando Balaș
P.S. Sper să nu faci la fel 😉
Că atunci, vorba aia :
nu mai ştiu care-i fdracul şi care eşti tu 😆
ApreciazăApreciază
INTJ said
lol … buna gluma cu „email-ul incriptat pe care nici macar NSA nu-l poate citi” … da’ nah, probabil tipu’ inca nu stia de faptul ca s-a reusit decriptarea unei chei de 4096 de biti intr-o ora … fara echipamente prea sofisticate.
Analysing the acoustic sound made by the CPU
ps: la ora actuala, cea mai comuna criptare se face cu chei de 512 si 1024 de biti … mult mai rar cu chei de 2048 de biti. chei de 4096 de biti folosesc doar „paranoic people” …
pps: intre ceea ce se afla ca exista si ceea ce (chiar/deja) exista e intotdeauna acel delay … iar tipul a demonstrat destul de clar ca chiar si 15 secunde conteaza …
ApreciazăApreciază
INTJ said
simplificand: are you using a networked computer/phone/whatever? then you’re fucked! but even though „sex is healthy, sex is fun” … do you really want to be gang-raped?
ApreciazăApreciază
INTJ said
in alta ordine de idei, poate ca nu strica sa pomenesc de faptul ca cine are cont google si e curios poate accesa link-ul:
https://www.google.com/settings/me?hl=en
unde apasand pe „Search Now” poate vedea cam ce se poate gasi c-o cautare (foarte) superficiala …
ApreciazăApreciază
Dl.Goe said
@INTJ – Mi se pare interesanta si potential productiva predispozitia d-voastra de a fi avocatul diavolului, indiferent cine ar fi diavolul (si indiferent ce ar sustine ingerii). Sper sa am timp sa revin curand aspupra perspectivei pe care o propuneti intrucat una dintre intentiile mele (stravechi) vizeaza dscutii libere despre pretul corect si despre in/echitate in raporturlie navigatorului cu internetul; ce primim, ce platim, ce credm ca primim, ce credem ca platim, ce credem despre ceea ce credem ca primim si platim… Cine, unde, cat si de ce e pacalit, cine e mai pacalit si mai ales spre ce orizonturi ne imping aceste raporturi si dezechilibre evidente intre „pårti” si intre „pårti” si „intreg” in cadrul acestor tranzactii meta-comerciale.
ApreciazăApreciază
INTJ said
E-books reading the minds of reader to learn what they crave
intrebarea ar fi: pe cand un Hollywood al cartilor?
ApreciazăApreciază
INTJ said
who am i? i’m just one variation of something we call „alive” … nothing more and nothing less. and while using the lowest denominator may not be/seem wise … ihmo it’s still better than being lonely at the top.
ApreciazăApreciază
Con-vergente Ac-ci-dentale « (b)Arca lui goE said
[…] Cine esti TU? Gândește-te încă o dată […]
ApreciazăApreciază