(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Con-vergente Ac-ci-dentale

Posted by arcaluigoe pe Decembrie 19, 2013

Se pare ca in zilele noastre nu mai poti conta pe o di-vergenta serioasa. Cum-necum, apare un factor inhibitor care o deturneaza catre ne-asteptate con-fluente. In general un astfel de factor con-turbator este „Traian Basescu” care devine tam-nisam factor comun in aproape orice de-zbatere, un factor de con-vergenta. Bunaoara di-vergentele de mai alaltaieri cu proprietar-administratorul Certocratiei, s-au dovedit foarte superficiale… Ba mai mult, au fost un prilej de a descoperi anumite pre-texte care pot juca rolul unor noduri si semne specifice, con-vergente cu cele doua din colectie postate anterior pe Arca lui Goe.  Simbolurile innodate pe Arca in semn de aducere aminte pentru mai tarziu la care ma refer sunt „Cine esti TU? Gândește-te încă o dată” si  „Deo Optimo Maximo„, iar nodul care poate fi adaugat in colectie via Certocratia vesela (de ce tot zic ca-i vesela este o alta poveste nostima asupra careia voi reveni alta data) ar fi un comentariu surpriza (cu totul neasteptat in con-textul respectiv) postat de un „oarecare” Geoarge InimaRea (dar) de Leu. Il propun ca element nou in colectia de noduri (pe tema data) intrucat este un nod marinaresc de toata frumusetea care poate spori perspectivele unei ipotetice meditati transcendentale (in grupuri terapeutice) asupra problemei in sine. Iata-l:

InimaRea – December 19, 2013 at 10:49 – 10 (comentariul no. 10 de nota 10)

D-l Maior s-a-nșurubat temeinic în intelligence fiindcă i-a fost ușor să-nțeleagă în ce constă libertatea unui asemenea serviciu: în a încălca Legea – în amănunt, legea de funcționare a serviciului, tot felul de regulamente interioare și reguli democratice.

Intelligence definește o activitate la limita legii: pe muchie de cuțit, pe o gheață subțire – cum am vrea să-i spunem. Cinstit vorbind, o activitate perfect legală a unui serviciu special ar fi una complet inutilă, căci n-ar fi – de fapt. Serviciul stă între Scylla regulilor democratice (între care, protejarea intimității personale e cîștig al vremilor moderne, de înaintată civilizație) și Caribda cerințelor operative, necesitînd promptitudine, căci dușmanul n-așteaptă aprobările parlamentare pentru a-și îndeplini misiunea (oricine-ar fi sau ar însemna dușmanul – care nici nu-i dușman, e “obiectiv”, nimic personal deci). În comunism, da – e(ra) dușmanul. Postcomunist, e adversarul.

Multă lume înțelege asta, numai dacă privim recenta reacție publică la pretenția parlamentarilor noștri de a fi anunțați că-mpotriva lor are a-ncepe urmărirea informativă.

Dintre toate serviciile noastre de informații, SRI e elefantul (poate chiar mamutul, nu-i exclus. Mai curînd, o verigă intermediară între, ca-n orice tranziție de succes – interminabilă, adică). Nu doar gigantismul său îl face atractiv pentru primadonele politice, ci și realitatea că e multifuncțional, acoperă cam toată plaja activității intelligence: combaterea terorismului, a traficului ilegal de orice fel, a infracțiunii economice și a celei împotriva siguranței naționale (chestie cum mai proteică nu se poate-nchipui, mai ales datorită imaginației vreunui lider politic vremelnic).

Relația președintelui (comandantul CSAT) cu un serviciu special nu se rezumă la trimiterea omului de-ncredere, acolo (cum și-a-nchipuit Emil Constantinescu, pe urmele lui Ceaușescu – da, pare ciudat la prima vedere dar ia-ncercați-o și pe-a doua!) E una de încredere reciprocă, iar asta nu se rezolvă prin relația de subordonare ierarhică. Încrederea se clădește în timp, pe fapte de arme comune, creînd nu doar un limbaj comun al celor doi, dar și aceeași înțelegere a fenomenului. Președintele știe că serviciul acela nu-i de ținut în lesă ci de lăsat să vîneze. Și-atunci, rolul său conducător e de a-i indica vînatul, rămînînd în sarcina prădătorului cum i-l livrează.

Mai mult, nici nu-i consult a intra în amănunte, pentru nici unul din parteneri: la nivelul său, președintele indică direcția și e informat cu evoluția acțiunii – mai mult sau mai puțin detaliat, după cît de groasă e situația; directorul SRI, la rîndu-i, stabilește cu oamenii lui planul de acțiune și – tot așa – e informat despre mersul trebii. Nici unul, nici altul, nu intră în amănuntele acțiunii fiindcă e periculos. De aceea, ordinele care contează se dau verbal, nu scris – dacă se lasă cu scandal, ofițerul de caz e de vină și totul se rezolvă disciplinar.

Băsescu, bunăoară, abia la-nceputul mandatului, era cît pe ce s-o pățească urît, cînd cu Răpirea din Irak. În primul rînd, fiindcă s-a găsit să coordoneze personal situația ce scăpase de sub control. Or, dacă a fi președintele țării nu e o meserie, a fi ofițer de intelligence e. Neprofesionistul nu poate decît strica dacă-și depășește atribuțiile. Și mai și riscă – și-acum mă mir cum de a scăpat Băsescu din povestea aia dar bravo lui, s-a scos!

Evident, cînd și cînd – de obicei, cînd miza e majoră – cei doi se pun de acord asupra regulilor ce pot fi fentate pentru a duce acțiunea la bun sfîrșit. Președintele gireaza calea pe care serviciul subordonat lui o urmează pentru a-și îndeplini misiunea. Asta e o parte din libertatea despre care vorbește d-l Maior. E și parte a încrederii reciproce, mai ales a directorului în președintele său, care are presiune în instalație. Altminteri, un serviciu serios, profi, nici nu se bagă-ntr-o poveste în care i se cere – la vrăjeală dar contează și asta – să se respecte cu sfințenie legalitatea. Un director experimentat își șoptește-n barbă “Ăsta vrea să scoată castanele din foc cu mîna altuia” și mimează efortul.

Tot așa, mai jos: directorului care nu inspiră încredere (cum era Harnagea, de pildă) i se livrează bălării (ceai de plante, în traducere liberă, nici n-ajută, nici rău nu face dar tot tratament se cheamă).

Acum, specificul nostru național – capitalismul de cumetrie, cum bine l-a numit Ilici – face ca relațiile directorilor serviciilor speciale cu conducerea politică să fie complicate cu alte relații, civile – să le zicem. Poate doar la noi e posibil ca directorul SRI – cel mai important în constelația intelligence prin care Ro a devenit stat polițienesc – să fie nașul premierului. Însă trebuie ținut cont de realitatea că, la vremea numirii sale, d-l Maior era nașul unui politician de viitor.

Acum, sigur că se poate specula voluptuos: cine pe cine a tras de urechi în sus?

Aici, cutez a veni cu propria opinie: libertatea de care are a se bucura d-l Maior, după încetarea mandatului Băsescului, n-are cum fi decît mai mare, spre totală. Cu condiția ca d-l Maior să mai vrea să continue la SRI.

Eu, însă, văd altfel dream team din viitor: un președinte de la PSD, cu Maior consilier pe probleme de apărare. Cel mai sănătos ar fi ca acel președinte să fie socrul premierului, părerea mea…

15 Răspunsuri to “Con-vergente Ac-ci-dentale”

  1. Stely said

    Eu, însă, văd altfel dream team din viitor: un președinte de la PSD, cu Maior consilier pe probleme de apărare. Cel mai sănătos ar fi ca acel președinte să fie socrul premierului, părerea mea…

    Hmmm … poate nu am inteles eu bine ,dar „viitorul ” lui Liviu Maior nu pare unul „con-vergent” cu statura actuala de Sef al SRI. Cred ca este o ironie a sortii. Adica , s-ar multumi „nasu” cu postura de consilier al „jinerelui popii Ilie „, iar „popa…” in locul lui la SRI ? Pai vad ca altii ii rezerva alt viitor, anume de candidat la presedintie ,cu sanse mari de cistiga „batalia anului ” (Elena Udrea -dixit)
    P.S. Mi se pare ceva mai frecventabila „certocratia …vesela „. Parca se intrevede nu numai o distantare fata de USL (Ponta &Crin) ci si o redresare ,in sensul revenirii la principii … A, parca si in privinta anonimatului exista ceva „con -vergente” …

    • RALG said

      … iar in privinta Certocratiei indraznesc sa cred ca n-ar trebui sa ne luam dupa pasagere aparente… Conul Dorin este un biet autist care nu-si iese din sine si nici nu-si poate iesi. Citeste adlitteram presa din Romania si interpreteaza mot-a-mot partile care pot sluji imaginea pe care incearca sa si-o promoveze ajutat fiind de cativa trepadusi mofluzi si de de cativa mini-manipulatori cu auto-amaorsare. Din cand in cand, foarte rar, apare in mod accidental cate un comentariu rupt de paisaj, lasat sa apara tocmai pentru ca nu poate conturba peisajul. La mare trecere sunt odele, singurele creatii folclorice care nu depasesc limitele limbajului conului Dorin.

      • Stely said

        Da, am avut o scapare .De fapt am omis sa spun ca „frecventabilitatea” se datoareaza unor „con-vergente Ac-ci-dentale ” si nu a unor schimbari de paradigma. . Sunt citiva ,printre care si acest domn Inima Rea ,care au sclipiri de certa ” con-vergenta „.Ma gindesc si la domnul Mihai Rogobete, care pare ca a prins curaj si a devenit ceva mai nuantat . Bunaoara ,iata ce am „pescuit ” de acolo , deunazi :
        Mihai Rogobete – Prezervativele găurite ale democraţiei venerice sunt exact cei cu studii, cariere, titluri, premii şi caractere, care consimt să fie reprezentaţi de idioţi şi lichele. 🙂 Dar ca de obicei nu s-a schitat nici un zimbet . Aaa, cred ca s-au simtit cu musca pe caciula ? Mai mult ca sigur .

        • RALG said

          „Discutia” oarba dintre aut-istii con-Do si Margi, a avut un haz aparte, nascut in special din stradania fiecaruia dintre cei doi, pe de o parte, pentru de a ascunde faptul ca nu intelege nimic din ce zice celalalt, iar pe de alta parte de afla cat mai mult din ce balmajeste celalalt despre ceea ce-l fierbe pe el/ea insusi/insasi din poveste, fiecare dintre ei starnit de acelasi cuvant cheie. Ma bucur ca discutia surzilor-orbi a avut loc pe Certocratia.

      • Stely said

        Stelian Tănase şi trădarea intelectualilor

        Când vorbim despre trădarea intelectualilor, acel concept propus de Julien Benda, ne gândim la dezertări, complicităţi mărturisite sau nu nu, cu forţele anti-democratice. Îl cunosc bine pe Stelian Tănase. Am fost cândva prieteni buni, am colaborat la câteva proiecte, am şi scris împreună despre comunismul românesc cel puţin un studiu. M-a invitat şi am acceptat să fac parte din consiliul redacţional al revistei „Sfera politicii”, prima publicaţie politologică din România de după căderea comunismului. Am locuit la el, a locuit la mine.

        Citiţi mai mult: Stelian Tănase şi trădarea intelectualilor – VOCILE DREPTEI > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/stelian-tanase-si-tradarea-intelectualilor-1073443.html#ixzz2o2cBA0xA
        EVZ.ro

        P.S. Am vrut sa vad daca pe „Certocratia vesela ” exista vreo „con-vergenta „, chiar si „ac-ci-dentala”, la articolul de mai sus . Nici o vorba despre „tradarea intelectualilor „. In schimb se discuta despre altceva : Duplicitatea: modus vivendi sau modus operandi

        • RALG said

          Sper ca aproapele nostru sa-si consolideze pozitia de comentator agreat-acreditat la Certocratia, chiar daca pe moment „intrarea” pare una mai degraba timida.🙂

          P.S. In articolul cu „duplicitatea”, fara a fi duplicitar, conul Dorin, extrage din cazul Bolcas pre-textele necesare pentru vechi rafuieli personale pastrate in cutia cu amintiri neterminate. Nimic mai mult. Pai ce? Eventuala numire a lui Bolcas la CCR era in primul rand o chestiune de antisemitism? Asta era problema? Pai daca asta ar fi fost problema atunci dl.Tudoran and Co. ar face bine sa continue lupta pana la victoria finala si solutia… finala care ar consta in eliminarea d-lui Bolcas din viata publica. Ce? Institutiilor in care Bolcas este membru acum, le este ingaduit antisemitismul? Nici vorba. Practic prin „pamfletul” cu pricina conul Dorin, in principal, isi plateste niste polite, iar in subsidiar eludeaza adevarata problema in legatura cu numirea omului lui Ponta la CCR. Este ceea ce ma supara in primul rand la Certocratia, faptul ca discutiile elevate si „principiale” ale membrilor agreati au darul de a alimenta ceata vizavi (sic) de tot felul de subiecte si teme importante in mediul politic din Romania, in societate in general. Cu sau fara voie Dorin Tudoran and Co. fac parte din tabara invocata de catre Vladimir Tismaneanu, a intelectualilor tradatori. Bineinteles ca dl.Tudoran s-a autosesizat din oficiu si, reformuland, s-a declarat vexat de acuzatia ca ar fi un inelectual vandut (desi zice tot dansul ca n-ar mai fi nimic de vandut). Se alinta. N-a zis nimeni important, serios, c-ar fi vandut el si alde Liviu Antonesei. Iar de tradat n-a(u) tradat pe cineva anume (dupa cum se va grabi dansul sa consemneze pe baza de traducere adlitteram) ci ceva. Ce? Ceva important, despre care Dorin Tudoran nu va accepta niciodata sa discute deschis. S-ar anula pe sine cel din ultimii cativa ani.

        • Stely said

          aproapele nostru 😉 va ” bate câmpi” cu gratie , la fel ca si ceilalti ,de altfel. Sa vedem insa cum va reusi sa impace „varza cu capra ” …

        • Stely said

          Iata un exemplu :

          Marginalia non turpia
          December 20, 2013 at 11:256
          În medicina sufletelor, cand apare o boală specialiștii se întreabă care este sensul, rostul bolii aceleia pentru existența omului afectat de ea. La ce îi folosește, mai exact. Ce îl ajută să evite?
          Atrage atenția asupra sa, evită responsabilități, își maschează oboseala, primește acceptare, iubire, ajutor (etc. etc. etc.)?
          Eu cred că duplicitatea e o formă de ”boală”. Îl poate îndepărta pe om de esența sa.

          Negarea / eludarea adevărului evident, și ea o formă de ”boală”. La ce ar putea folosi, ce gol umple ea? Ce dorințe, nevoi, frici o pot genera?

          PS. ”Boală” e o metaforă, căci între normalitate și patologia (severă) avem un continuum de pași.

          De fapt noi stim ce-o doare (si) pe dumneaei … ca si pe „conu’Dorin ,de fapt . 😉

  2. Gramatic said

    Corect:

    1 „Strădania […] DE A ascunde faptul”, în loc de „Stradania […] PENTRU DE A ascunde faptul”

    2. „Iar pe de altă parte DE A AFLA „, în loc de „Iar pe de altă parte DE AFLA”.

    Clemenţă pentru limba lui Titu Maiorescu vă cer!

  3. Gramatic said

    SĂRBĂTORI FERICITE!

    Mai vin pe aici după 5 ianuarie 2014.

    Spor!

  4. d'Artagnan said

    Păi cred că dl.George știe ce vorbește de vreme ce …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: