(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

anti-Cipare

Posted by arcaluigoe pe Decembrie 21, 2013

anti – pentru ca indiferent despre ce este vorba se va gasi cineva care sa fie impotriva…

Ca de obicei spre sfarsitul anului zilele nu mai au rabdare si pornesc o vânzoleala nebuna in care antreneaza cam tot ce prind in cale, inclusiv pe „bietii” oameni cu daravele, cu tot cu persoanele si personajele lor. Vin multime de evenimente, sarbatori, sfinti, revelioane, dimpreuna cu ajunurile de rigoare, ce se cer toate planuite, pregatite, intampinate, celebratate, aniversate, tratate cu omenie si atentie.  21 Decembrie, 22 Decembrie, 24 Decembrie, 25, Decembrie,  26 Decembrie, 27 Decembrie, 30 Decembrie, 31 Decembrie… incat prezenta  virtuala scade. Unul dupa altul oamenii virtuali se retrag pentru sarbatoare in teaca vietii lor din realitatea nevirtuala. Prin urmare, intrucat am de gand sa fac urari aproapelui meu virtual, pe care-l iubesc sincer ca pe mine insumi (virtualul), cu prilejul „sarbatorilor de iarna” (in varianta lor din irealitatea huvachiana), si pentru ca nu voi sa-l ratez pe acest aproape (indiferent cine va fi fiind el/ea), pierzandu-l din vedere printre aburii pregatirilor lui sau alor mele  (care se lasa inevitabil cu brazi, sarmale, piftii, pastrame, cadouri, musafiri, colinde, sorcove si alte firesti ritualuri traditionale), fara a fi deloc impotriva, ma vad obligat sa anti-Cipez un pic si sa fac in virtual felicitarile din avans.  Asadar, fara a mai nominaliza anul acesta pe cineva, dar incluzandu-i fara exceptie pe toti cei care s-au bagat in seama cu dl.Goe anul acesta (multi chiar straduindu-se sa nu se bage) , asadar aproapelui meu virtual si tuturor apropiatilor sai le urez Craciun fericit si un an nou dupa cum si-l doresc, cu sanatate, prosperitate si impliniri, acolo in realitatea lor nevirtuala alaturi de familie si prieteni. La muti ani!

Si pentru ca dupa sarbatori oricum lucrurile vor ramane ca-n tren, as indrazni sa-i tratez pe cei care vor reusi, cine stie cum, sa mai faca escapade in virtual in zilele care urmeaza, sau pe cei care adora sa calatoreasca de sarbatori, cu meniuri ce se serveau odinioară de Crăciun pe calea ferată, istorii şi reţete gastronomice feroviare.

646x404

„…Meniuri feroviare de Crăciun.  Sigur că acest subiect poate fi unul amplu, de aceea, vă prezentăm mai jos, aşa cum am promis în introducerea articolului nostru, câteva meniuri şi reţete  de Crăciun oferite călătorilor  pe căile ferate de-a lungul timpului. În 1882, pe linia Chicago, Milwaukee&Saint Paul meniul oferit de Crăciun călătorilor de  către bucătarii  vagonului-restaurant era următorul: supă vânătorească, fazan în aspic, salată de pui, salam de curcan sălbatic, chiftele din stridii, crochete de orez, friptură de vită, friptură de costiţă englezească, curcan, sos de afine,  friptură de antilopă,  cartofi, roşii, cartofi dulci, iar ca desert plăcintă de mentă, budincă de prune, îngheţată, fructe…”

* * *

„Ca şi la Capşa, în restaurantul gării din Ploieşti aveau loc regaluri gastronomico-literare patronate de Gherea, iar convivii erau Delavrancea, Vlahuţă, Coşbuc, Bacalbaşa şi, aproape nelipsit, Caragiale; şi nici nu-i greu să intri într-o atmosferă în care, probabil, devenise un adevărat ritual ca Toni Bacalbaşa să scrie răvaşele umoristice puse în plăcinte, iar Caragiale era într-o vervă diavolească, aşa după cum descrie Izabela Sadoveanu un „revelion socialist” din 1891, desfăşurat, e drept, în alt loc, casa lui Vasile Morţun[24]. Într-un astfel de mediu mustind de efervescenţă culturală, impusă de prezenţa lui Gherea şi a iluştrilor săi prieteni din lumea literară a anilor 1900, era normal să apară anecdote, poveşti spirituale, întâmplări, având drept protagonişti personaje de prim rang, Gherea, Caragiale, Maiorescu, sau oameni obişnuiţi.” – Toata povestea (care merita citita) este AICI.

* * *

Pentru eventuala siesta recomandam un proiect cultural: Miştocăreasca in care este promovata initiativa unui dictionar manelist din care nestiutorii pot afla ce inseamna „mingeac” sau care care este originea cuvantului „misto”:

„…Acum două numere un intervenient îmi atrăgea atenţia că „mişto” ar proveni din germanul „mit Stock” (cu bastonul). Deşi explicaţia circulă pe Internet în fel de fel de variante, este vorba de o explicaţie fantezistă, atribuită de cercetători lui Victor Eftimiu, un scriitor renumit pentru etimologiile sale mirobolante. Oricâte explicaţii „nobile”, de high life, s-ar găsi, adevărul este că niciun lingvist nu ar putea avea dubii asupra provenienţei ţigăneşti a acestui termen. „Mişto” a pătruns cu vremea şi în argoul franţuzesc sau italian, cu sensul de „bun, frumos”, dar locul său este marginal, fără „strălucirea” şi proeminenţa din română…”

* * *
In fine, pentru cei care sufera incurabil de depresia sarbatorilor avem o oferta inca si mai anti-Cipativa:

ghiocei

48 Răspunsuri to “anti-Cipare”

  1. Stely said

    Citit ,frunzarit putin …vom savura ” anti -Ciparea ” haioasa si „mistocareasca” mai pe indelete maine, poimaine etc…
    Multumim pentru urari …vom reveni insa …
    Acum am adus si noi ceva la anti-Cipare

    http://www.smartnation.ro/cinci-tehnologii-care-au-schimbat-pentru-totdeauna-craciunul/

  2. Rebeliunea minerală said

    S Ă R B Ă T O R I F E R I C I T E Ş I L A M U L Ţ I A N I !

  3. hai, dom goe, ca iar m’atz tras in tzinta pept, din cauza ca eu, bazindu’ma si bazoninuma’ma pe spir’tu matale bastonistic-polemicos – si pe dioptriile care ma tot alearga din urma – am crezutt ca citesc „anti-cipariu”, in care cipariu unii ditre noi chiar habar n’avem cine e si ce vrea, daca erea vorba sa’l contracatindeze pe d-l manolescu la presideczia huniunii ecritorilor de la lomania.

    chiar, a mai contracatindat?

    la bultzi mani!

    • Dl.Goe said

      D-le Niku, de la un artist al vorbei rasucite-n paispe, si cu sensul divizat in doi la puterea n, ca domnia voastra, critica asta-i o lauda. Merci, N-am stiut ca „manolescu” a activat si pe vremea lui Timotei Cipariu. Am avut meru impresia ca e un spirit tanar.

      Multumesc pentru vizita si pentru urari. Va urez si d-voastra Craciun fericit alaturi de tot ceea ce se asorteaza cu evenimentul, La anul si la muti ani. Sper ca in 2014 sa va bucurati de succes cu blogul, sa aveti parte de vizibilitate si de traduceri in toate limbile de circulatie internationala. Stiu ca translatorii or sa aiba de munca.🙂

  4. Stely said

    anti – pentru ca indiferent despre ce este vorba se va gasi cineva care sa fie impotriva…

    Nu cred ca ar putea fi cineva anti . Nici macar cel/i care s-ar putea regasi intr-una din ipostazele evocate aici :

    Gherea l-a abordat în restaurantul gării Ploieşti, întrebându-l:„Bine, bre omule, toţi la cîţi m-am adresat mi-au dat câte ceva. De ce nu vrei să-mi dai şi tu o bucată? Ce să-ţi dau, ce să-ţi dau? Cum crezi tu că are cineva chef de scris, când intră seara în casă şi foc nu, ciai nu, tutun nu?” Sensibilizat, Gherea i-a oferit 1.000-2.000 de lei, cerându-i să scrie, dar timpul a trecut şi Caragiale nu a trimis articolul promis. Ca urmare, când s-au întâlnit din nou, patronul i-a solicitat articolul. Răspunsul primit a fost unul antologic:„Bine, mă Costică, acum foc am, ciai am, tutun am, ce-mi mai trebuie să mai scriu, mă?”[26].

    Se pare că Gherea nu a rămas singurul creditor care l-a împrumutat cu sume nerambursabile pe Caragiale. Surse de la „Viaţa Românească” povestesc un alt episod anecdotic: autorul rămas fără finanţe după aventurile negustoreşti pe care le vom relata mai jos a solicitat o audienţă la regele Carol pentru a-i cere… bani. Regele i-ar fi răspuns:„D-ta nu ştii, d-le Caragiale, că regii nu împrumută bani?”[27]. În cele din urmă, acesta l-a întrebat de ce sumă are nevoie, iar acesta a cerut cu 1.500 de lei mai mult. A doua zi, când s-a dus să-şi ridice banii, Caragiale a primit suma exactă, 3.500 lei, căci regele aflase de ce sumă avea nevoie.

  5. Stely said

    ” Hristos nu este un mijloc de identificare a creştinilor din lumea întreagă aşa cum Mahomed este un mijloc de identificare a islamicilor, iar Budha un mijloc de identificare a budiştilor. Pentru un creştin, Hristos este mai mult decât atât.Într-un anumit sens, creştinii nu au dreptul de a se identifica cu Hristos, ci Hristos are dreptul de a-i identifica pe creştini cu urmaşii săi.” (Jean Luc Marion ,”Esentialul este invizibil „)

  6. INTJ said

    nush, niciodata nu m-a incantat ideea de a manca in tren … probabil pentru ca intotdeauna anticipam sosirea la destinatie (acasa sau aiurea), acela fiind de fapt si scopul/motivatia deplasarii in sine. iar in rarele cazuri cand n-am avut de ales … chiar si sandwich-ul era mai degraba „de musai”, nu „de placere”. ergo vagonul restaurant si meniurile din el, pe mine personal, ma lasa rece: cine-i amator, pofta buna!

    ref. la manele … aici chiar nu sunt curios de cuvintele din ele, prefer sa nu-mi sporesc gradul de disconfort creat deja de sunet. acu’ fara sunet, doar video … pentru scurt timp e comedie ce, cu trecerea timpului, evolueaza picatura chinezeasca. ar mai fi modul „citit text”, da’ sincer, dupa 2 rele si tinand cont ca exista atatea alte chestii garantat mai bune (din diverse puncte de vedere) de citit … oare am timp pentru asa ceva?

    cu urarile d.p.m.d.v. e asa o chestie: ideal e sa-i urez omului ce-i lipseste … da’ cum asta-i destul de complicat chiar si-n cazul partenerului de viata, imho cea mai buna solutie (sugerata indirect si de maslow) e sa zic simplu „sanatate”, la care apoi sa adaug ceva ce (teoretic) nimeni n-are in surplus … ergo: santate si fericire!

  7. Radu Humor said

    Sănătate, libertate şi mulţi ani !
    http://totb.ro/libertate-ochii-plansi-vor-sa-te-vada/#comment-65982
    P.S. Ceilalţi, pentru ce să mai trăiască ?!

  8. Medusa said

    @Domnul Goe
    Am postat o notă pe FB. Vă mulțumesc pentru că m-ați ”inspirat”:

    ”Spiritul Crăciunului și talibanismul.

    December 23, 2013 at 10:32am

    Când suntem creștini, asta se vede în toate momentele vieții noastre. Cristos se naște și învie mereu.

    Nimic mai grețos, în opinia mea, decât să primești mesaje creștine, în vremea Crăciunului, de la oameni care ți-au făcut diverse chestii ”nașpa” un an întreg.

    Asta îmi amintește de babele care se închină ”a la carte”, apoi bârfesc cu sârg.

    Poate fi, pentru ei, un fel de armistițiu.
    Pentru mine e doar o minciunică, o aburire de sine și de alții.

    Like
    Comment Share
    3 Shares
    • […], […], […] and 12 others like this.

    […]Si mie mi se pare o tampenie sa spui sa fim mai buni de Craciun, dar restul de 364 de zile din an ce au?
    December 23 at 1:49pm • Edited • Unlike • 1”

    ***********************************************

    PS. Mesajul care a prilejuit aceste gânduri ale mele:

    ”Dl.Goe
    goe@yahoo.com
    193.200.150.137
    Flagged as spam by […]Submitted on 2013/12/21 at 8:41 pm

    @[…] Nu doresc sa va intrerup monlogul [Sic!] virtual… Am trecut in mod special pe aici numai si numai pentru ca sarbatorile mari sau foarte mari din realitate ne fac sa uitam [Sic!] (pentru o clipa macar, o eternitate) furtunile imaginare [Sic!], lipsite de orice consistenta, din lumea virtuala, si ne determina sa ne gandim, pret de un bob zabava, la persoanele reale (asa cum or fi ele, nestiute [Sic!]) de din [Sic!] spatele personajelor trimise la inaintare in eter. Ma gandesc asadar acum la persoana pe care n-o conosc [Sic!], numita […], si doresc sa-i transmit sincere[Sic!] urari de bine, Craciun fericit, implinire, bucurie cat cuprinde[Sic!] consecventa si inconsecventa dupa trebuinta, sperante si surprize exclusiv placute [Sic!], iar pentru la [Sic!] anul care vine sanatate, pace, prosperitate alaturi de cei dragi. La multi ani! V-as ramane indatorat daca ati fi atat de buna sa-i trimiteti acest mesaj din partea mea. Oricum gandul[Sic!] i l-am trimis deja”.

    PPS. Eu, cu numele meu Real și colegii mei Reali, cu meseria noastră Reală, am fost aspru ”criticați” – în limbaj suburban – pe (b)Arcă. Nu a fost un joc virtual. A fost o agresiune Reală. Ne-ați trimis deja multe ”gânduri”răzlețe, precum și pagini întregi de ”gânduri”, cu dedicație.

    PPPS. Mi s-a atras deja atenția de către ”&Comp” că Domnul Goe ”mă va pune la punct” pentru atitudinea mea, după ce Crăciunul va trece. Enjoy!

    Dezavuare plăcută a intelectualilor și ”pseudointelectualilor” mici și mari, în Noul An! Spor!

    (În altă ordine de idei: sunteți anti cipuri, e OK).

    • Dl.Goe said

      @Medusa (!?) – Va multumesc pentru vizita, pentru sinceritate, pentru discretie si pentru amabilitatea de a-mi impartasi perspectiva d-voastra asupra lucrului in sine. Va multumesc pentru faptul ca v-ati gandit la noi in aceasta a doua zi de Craciun. Va urez inca o data Sarbatori fericite, sanatate si tot ceea ce va doriti sincer sa vi se implineasca. La multi ani!

      P.S. Desi pe prietenii/colegii pe care-i amintiti n-am avut ocazia sa-i cunosc (altfel decat in mentiunile d-voastra aluzive) si nici sa interactionez cu ei (fie si virtual) va rog sa le transmiteti si lor din partea noastra urari de bine, sarbatori fericite, sanatate si toate cele bune, pentru acum, la anul si la multi ani.

      • Stely said

        „PPPS. Mi s-a atras deja atenția de către ”&Comp” că Domnul Goe ”mă va pune la punct” pentru atitudinea mea, după ce Crăciunul va trece. Enjoy! ”
        Acum va dati seama in ce lume (ireala ) traieste doamna „medusa” (alias CMM) ; cum reuseste dumneaei sa interpreteze (dupa ureche) textele (mesajele ) …

  9. Anonim said

    @Medusa alias CMM -Faci ce vrei ,dar te sfatuiesc sa gasesti o cale de echilibru si relaxare. Acum din pacate esti bulversata de mesajul respectiv .Dovada este ce ai scris la hanul muschetarilor. Noroc ca cei de la han te-au ignorat , iar (…)este hotarit sa respecte spiritul Craciunului ca un adevarat crestin. Nu garantez insa ca, dupa ce vor trece sarbatorile, nu -ti va da vreo replica ce sigur te va supara.Asta daca vei fi prin preajma si-i vei pica in plasa…anti -Cipata.

  10. Medusa said

    @Domnul Goe

    Mulțumesc pentru limbajul decent. Ați reușit!

    Undeva, foarte Sus, Binele și Răul se ”topesc” într-un ”complexio”. Așa se explică îmbrățișările victimelor comunismului cu călăii lor.
    Știu despre iertările astea de la singurul boier prin naștere și prin spirit pe care l-am cunoscut.
    Mai cred că rolul negativ asumat acolo, e foarte greu de dus aici.

    Un roman – SF și fantasy simultan – poate ”prinde” asta.

    Nu va copia nimic. Experiențele spirituale n-au treabă cu stilul ”copy-paste”.

  11. INTJ said

    ceva ce (deocamdata) merita anticipat: tiparirea in 3d a tesuturilor vii … well, macar pana cand omul nu exagereaza iar incercand sa faca pe dumnezeu.

    The first 3D printed organ – a liver – is expected in 2014

    • RALG said

      Dar oare nu acesta este blestemul Omului (sisif) de a fi sfasiat intre Dorinta (si stradania) de a fi Dumnezeu si dorinta de a nu fi… Dumnezeu.. ci… ? ci… un (simplu) animal in neant… sau…

      P.S. Cred totusi ca n-ar trebui sa ne temem prea tare de mereu repetatele incercari ale omului de a fi Dumnezeu. Manipulari genetice, clonare, construirea artificiala a unor tesuturi, organe sau chiar organisme vii, amanarea (indefinita) a imbatranirii sau chiar inversarea timpului biologic, pseudo-nemurirea… implanturile si fuziunea cu robotii, spre esentializare, toate acestea chiar reusind, n-ar putea schimba cu nimic natura umana a Omului si nici proportia de „divin” pe care (oricum) o contine prin natura sa. Cred.

      Traiaca ficatul 3d tiparit in 2014!

      • INTJ said

        „pe care (oricum) (inca) o (mai) contine prin natura sa” as fi spus eu acum ca am citit ca china a interzis jocul „Battlefield 4” (si orice informatie despre el) … printre altele pe criteriul de „cultural invasion”. initial am zambit la formularea respectiva. apoi insa mi-am amintit ca cea mai eficienta forma de razboi global purtat de americani nu e cel militar ci razboiul cultural („filme”, „muzica”, „comics”, „political correctness”, sarbatori/obiceiuri, etc.) … si mi-a pierit zambetul la gandul cum va fi in viitor omul care concureaza cu corporatia globala. robotii din viitor vor citi romane sf despre oamenii oameni … in timp ce oamenii „roboti” (sau mai degraba „robotizati”) vor pedala sa le reincarce bateriile.

        • Dl.Goe said

          Nu s-ar putea spune ca duceti lipsa de imaginatie🙂 Iar aceasta imaginatie are uneori darul de a functiona ca amplificator al unui pesimism intrinsec, vizibil aici, in mesajul d-voastra, in acel nevinovat „încå”.

        • INTJ said

          dap, nu ma cheama Goethe si prin urmare fac parte din multimea care previziona un alt viitor pentru Faust …

        • RALG said

          In replica (daca-mi ingaduiti) as indrazni sa afirm ca, impotriva aparentelor, „viitorul” lui Faust depinde mai mult de „personajul” Faust el insusi (faustianul) decat de autorul Goethe, asa dupa cum si viitorul lui Augusto a depins mai mult de personajul Augusto (durabilul) decat de autorul Unamuno (perisabilul). Inteleg ca in aceasta perioada (…) ati fi predispus sa acceptati mai degraba calitatea de autor (altul decat Goethe) decat pe cea de personaj (intotdeauna Faust).🙄

          P.S. Noi, de ex, credem ca soarta d-lui Goe depinde mult mai mult de dl.Goe el insusi in personaj, decat depinde de noi bietul lui autor (colectiv).🙂

        • INTJ said

          hm … mi-ati amintit de „Sfarsitul copilariei„, iar de acolo am ajuns la Pinocchio si-n final am zambit gandindu-ma la overlorzi si zane (ignorand faptul ca nu intotdeauna ucenicul isi depaseste maestrul). rezumand as spune doar ca imho creatia are un singur atu fata de creator: (deobicei) ii supravietuieste.

          ps: asa, ca fapt divers, cica majoritatea oamenilor se tem sa cada in haul din vis … iar eu m-am mirat dintotdeauna de ce mereu aleg (in vise) sa sar in el, stiind dinainte ca senzatia de cadere nu e un bonus. poate ca de acolo mi se trage pesimismul mentionat de dvs. …

  12. Medusa said

    Foarte complexă mi se pare relația autor-personaj.

    1. Sunt personaje în care transpare mai mult din substanța existențială a autorului. Aici, Domnul Goe, ”originalul și revoltatul”, ”învățătorul”.

    2. Sunt momente în ”acțiunea textuală” (cea care se petrece pe aici) în care un personaj preia mai mult din substanța autorului. Cineva confruntă idei ale autorului despre modul de a exista în real ori în virtual, iar personajul adecvat se inflamează, vituperează.

    3. Autorul e ”strategie textuală”, părți conștiente ori mai puțin conștiente din sine ”hrănesc” personaje diferite, în relații diferite. ”Sparagmos”.

    4. Autorul, în starea mentală de inspirație, una ”paranormală”, ”prinde” informație din ordinea implicită a lumii ( v. Bohm, Talbot, Pribram etc.).

    5. În ”ordinea implicită”, autorul, cu lumea sa – pe de o parte – și personajele, cu lumea textului – pe de altă parte – sunt interconectați / interconectate.

    6. Personajele sunt legate prin ”relații structural-necesare”, adică se definesc unele prin altele. În ”acțiunea textuală” de aici, ele, relațiile, se organizează din mers și se mențin o vreme. De aceea se poate spune că toți îl construim pe Domnul Goe.

    7. Un text narativ are porțiuni injonctive, unde transpare vocea auctorială, aici, uneori, RALG. I se mai întâmplă să iasă din rol. Mai vituperează și el.

    8. Gestiunea întregului se sforțează s-o țină Arcaluigoe. Uneori iese și ea / el din rol.

    (M-am amuzat recitind acestea. Vorbe, vorbe și iar vorbe, de adictiv al internetului, mi-am zis).

  13. Medusa said

    O propoziție cu termeni simetrici: Fără autor nu există personaj, Fără personaj nu există autor.

    Vorba lui conu’ Iancu: Din această dilemă nu putem ieși!

    • INTJ said

      aparent simetrici … deoarece daca de exemplu nu am descendenti („personaj creat de autor” = „copil”) atunci da, nu sunt parinte, dar de existat tot exist.😀

  14. Bine zis. Hai să specificăm: simetria verbală ar fi valabilă atunci când vorbim de o narațiune, aici ”acțiune textuală”, cu autor si personaj / personaje.

    Of course, pot fi autor și să nu mi se poată asocia un personaj.

    Atunci se fac diverse subterfugii analitice, cum ar fi ”eu liric” versus ”eu empiric”.
    De ce nu, ”eu filosofic” versus ”eu empiric”, ”eu al omului de știință” versus ”eu empiric” al aceluiași om, and so on.

    Eurile specificate ar încorpora un anume tip de experiențe – unele de cunoaștere (reală, imaginară, emoțională) – altele decat cele legate de mancat, baut, sex, plătit facturi, ciorovăit cu x, y, z, condus mașina, petrecut convențional cu rude ori prieteni etc.

    • INTJ said

      ref. la „un anume tip de experiente”, de la 12:10 … „not all sad songs have to come from heartbreak. there’s many different kind of sadness.” 😉

      • Medusa said

        Perfect adevărat. Nu doar ceea ce ne sfărâmă inima e o experiență.
        Iar tristețea poate fi metafizică, poate fi ”imaginală”.

        • Medusa said

          Tristeţe metafizică

          din volumul Lauda somnului (1929)
          – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
          de Lucian Blaga

          În porturi deschise spre taina marilor ape
          am cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,
          visând corăbii încărcate
          de miracol străin.
          Alături de lucrătorii încinşi în zale cănite
          am ridicat poduri de oţel
          peste râuri albe, peste zborul pasărei curate,
          peste păduri adânci,
          şi orice pod se arcuia
          trecându-ne parcă pe un tărâm de legendă cu el.
          Am zăbovit îndelung între stânci
          lângă sfinţi bătrâni ca ghicitorile ţării,
          şi-am aşteptat să se deschidă
          o fereastră de scăpare
          prin puternice spaţii de seară.
          Cu toţi şi cu toate
          m-am zvârcolit pe drumuri, pe ţărmuri,
          între maşini şi-n biserici.
          Lângă fântâni fără fund
          mi-am deschis ochiul cunoaşterii.
          M-am rugat cu muncitorii în zdrenţe,
          am visat lângă oi cu ciobanii
          şi-am aşteptat în prăpăstii cu sfinţii.
          Acum mă aplec în lumină
          şi plâng în târziile rămăşiţe
          ale stelei pe care umblăm.
          Cu toată creatura
          mi-am ridicat în vânturi rănile
          şi-am aşteptat: oh, nici o minune nu se-mplineşte.
          Nu se-mplineşte, nu se-mplineşte!
          Şi totuşi cu cuvinte simple ca ale noastre
          s-au făcut lumea, stihiile, ziua şi focul.
          Cu picioare ca ale noastre
          Isus a umblat peste ape.

  15. Medusa said

    Eu aș mai spune că oricine poate fi un autor potențial, fără ca să fi produs sau să producă în viitor un personaj.

    Și totuși, în acea ordine implicită despre care vorbeam eu mai sus, personaje legate – structural necesar – în acțiunea lor există latent. Sunt în ”stand by” și ”cer” să fie puse în expresie de un autor.

    • INTJ said

      hmm … mai mult: oricine e (de fapt) un autor care produce (cel putin) un personaj: ego-ul (propriu, asa cum fiecare se percepe pe sine) … si complexitatea acelui personaj e mult mai mare (dovada fiind chiar potentiala evolutie a personajului in autor). ok, acum intreabarea logica ar fi „si totusi: cine e acel autor far’ de ego?” … raspunsul fiind imho „viata/viul” … de unde am putea lejer ajunge la „viata” = „creatie” si „viu” = „creator”, etc. … ceea ce ne apropie de sursa. sursa, pentru mine, e mai importanta decat variatiile/evolutiile … deoarece fara cunoasterea ei, cunoasterea variatiilor e asemenea unui castel fara fundatie: la prima zvacnire tectonica se huluie … acesta fiind si motivul pentru care am comentat cu acel punct 0.

      • Medusa said

        Da, producem propriul ego. De fapt, avem o comunitate de ego-uri și un eu manager. Fără manager dezvoltăm ”sindromul personalitaților multiple”.

        Viața poate fi lumea implicită și cea explicită simultan. În măsura în care suntem și noi în ea, are și nu are ego, simultan. Viața și viul co-există, mintea noastră e setată să separe.

        Misticii, șamanii, yoginii avansați, cei ce meditează profund, cei ce beau ahuayasca, cei ce se droghează, cei ce trăiesc stări ”paranormale” pătrund în dimensiuni profunde ale realității, sau, altfel spus, în abisurile din ei înșiși.

        Abisul acela din visul domniei voastre!

      • INTJ said

        Sunt în ”stand by” și ”cer” să fie puse în expresie de un autor.” + mintea mea de pe urma = viermele (inainte de a ajunge fluture) e autor? chiar daca fluturele „cere sa fie pus in expresie de (un) autor”, eu nu prea cred ca viermele (in sine) poate fi privit ca un autor … din moment ce existenta sa inceteaza in pupa. in plus, nu orice vierme e un fluture in „stand by”. ergo nu personajul (viermele ca forma de viata) e autor … dar viata/viul in sine e autorul absolut.

        • Medusa said

          Da, viața-viul, e autor-personaj absolut-relativ..

          Orice autor actual a fost autor potențial. Orice personaj actual a fost personaj potențial. Frumusețea e că potențialul și actualul coexistă în ”aici și acum”, după logica ”abisurilor”, adică după logica dinamică a contradictoriului ( v. Lupasco)

          Mintea separă, separă. Logica aristotelică separă.

          Am un dar, o carte vie. E un dar potențial-actual, devine prioritar actual pentru cine îl acceptă:
          http://projectavalon.net/The_Holographic_Universe_Michael_Talbot.pdf

        • INTJ said

          am citit (cum se zice) „open-minded” pana la:

          If a piece of holographic film containing the image of an apple is cut in half and then illuminated by a laser, each half will still be found to contain the entire image of the apple! Even if the halves are divided again and then again, an entire apple can still be reconstructed from each small portion of the film (although the images will get hazier as the portions get smaller). Unlike normal photographs, every small fragment of a piece of holographic film contains all the information recorded in the whole (see fig. 4)*

          * It should be noted that this astounding trait is common only to pieces of holographic film whose images are invisible to the naked eye. If you buy a piece of holographic film (or an object containing a piece of holographic
          film) in a store and can see a three-dimensional image in it without any special kind of illumination, do not cut it in half. You will only end up with pieces of the original image.

          … da’ de aici incolo deja (imho) e suspect textul. oricum: multumesc!

  16. Alfonso said

  17. Alfonso said

  18. Medusa said

    Eu am citit ”Universul holografic” în limba română, cu creionul în mână, de două ori.

    Intenționez să o recitesc in engleză, tot cu creionul în mână. Intenționez să citesc / recitesc autori pomeniți în ea. Pe D. Bohm, de pildă.

    Mi-a folosit sa-mi răspund (desigur provizoriu, totul e în mișcare, inclusiv mintea mea) la ceva întrebări existențiale.

    M-a provocat să-mi pun altele.

    In opinia mea, e o carte care nu ne forțează să o considerăm serioasă in sensul academic al termenului.
    E o carte care îi poate bucura pe unii, ii poate șoca pe alții, îi poate plictisi pe mulți.

    Dar e o carte vie, conține experiențe de cunoaștere interesante, dpmdv.

    • INTJ said

      hm … tot ce pot spune e ca ceea ce cautati nu veti gasi in vreo carte (sau „carte”) … iar daca va ganditi bine, veti intelege si de ce. asta insa nu inseamna ca trebuie sa renuntam la citit (deoarece exista n motive pentru) … ci e un indemn la o analiza mai profunda a tuturor informatiilor oferite (de ex.) de un/orice indicator de la margine drumului …

      • Medusa said

        Da, puneți un punct pe I, este chiar ceea ce mi-am propus.

        Câte ceva am mai găsit eu, de-a lungul timpului.
        Vorba ceea:”Nu m-ai căuta, de nu m-ai fi găsit”. O zicere mare ajunsă truism.

        Cărțile sunt, în opinia mea, prieteni care te pot ajuta să înțelegi mai bine ce găsești, ce cauți.

  19. RALG said

    Perioadele in care pasagerii (foarte pasagerii trecatori) se intretin in mod autonom pe punte au fost intotdeauna interesante. Nici aceasta de sfarsit de an 2013 n-a facut exceptie. S-au acumulat astfel ceva noduri, semne, seve si nuclee de cristalizare pentru 2014.

    Le multumim pe aceasta cale acelelor care in aceste zile au facut urari, dedicatii, recomandari, au purtat discutii, au vizitat sau s-au gandit numai la zona „Arca lui Goe”, in absenta provizorie a personajului (dl.Goe; si asa secundar) d/in peisaj. Tuturor la multi ani si ce-ati dorit altora sa vi se implineasca (si) voua.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: