(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Cu capra, cu plugusorul, cu sorcova – Obiceiuri de anul Nou

Posted by arcaluigoe pe Decembrie 31, 2013

Mseaj de Anul Vechi si de Anul Nou pe Arca lui Goe

Pe masura ce imbatranim, ceea ce ni se intampla håt inca inainte de a ne naste, anii ni se par mereu si mereu mai asemanatori. Cu cat suntem mai batrani (båtrâniformi) cu atat ni se consolideaza an de an senzatia ca anul acesta nu se (prea) deosebeste de anul trecut. Anii ne apar din ce in ce mai scurti, mici nimicuri insirate pe ata, in care n-are ce mare lucru sa se intample (cand sa se intapmle? ce sa se intample?) asa incat a face la sfarsitul anului bilanturi, retrospective, recapitulari, devine o sarcina din ce in ce mai mai dificila, inainte de abrupta siplificare la care se ajunge constatatnd ca bilanturile facute acum un an, acum doi ani… sunt la fel de bune si ca pot fi reciclate cu usurinta. Stiintificii spun ca acest lucru se explica prin faptul ca, raportat la intreg, fiecare an, devine, procentual vorbind, din ce in ce mai scurt. Cand copilul implineste un an, acel an reprezinta 100% din experienta sa de viata. Al doilea an inseamna doar 50% din experienta de viata… Al patrulea doar 25%. Cand implineste 10 ani, acel ultim an aniversat inseamna doar 10% din viata sa. La 5o de ani, anul ala dintre 49 si 50 inseamna doar 2% din experienta de viata, aproape un nimic, stimabile. Practic ceea ce ni se intampla in primul an reprezinta 100% noutati, lucruri de care ne putem minuna in voie, din plin… Apoi noul, adica exact ceea ce mentine farmecul vietii, se imputineaza automat. Spre batranete, cand anii sunt din ce in ce mai scurti (prin faptul ca aproape nimic din ceea ce se intampla in ei nu mai e nou, neasteptat, surprinzator, uluitor) trebuie sa fii tare ingenios ca sa identifici si sa pretuiesti tocmai detaliile ale de 1% care denota nou, nou-noutz si sa le dai amplificarea necesara care sa-ti dea bucuria de a trai.  Iar ceea ce este valabil la Oameni este valabil si la Arce. Pusi in mare incurcatura in fata situatiei create cu ocazia incercarii de redactare a celui de-al-IV-lea bilant de final de an pe Arca lui Goe (si se stie ca un an la arce face cat 20 de ani la oameni, serios acuma, bloggerii stiu de ce) am avut ideea salvatoare de a revedea bilanturile anterioare, ingrozindu-ne ulterior, in urma constatarii ca oricare dintre acele bilanturi poate fi preluat adlitteram anul acesta, fara teama vreunei inadecvari fata cu contextul:

2010 – Goeleta L’Espérance – Bilant 20-10

2011 – Precizare-n anul-are 365,25 de zile

2012 – Dilema Caprei la sfrasit de an

Daca se va gasi curiosul care sa revada materia din urma, inclusiv (sau mai ales😉 ) comentariile colindatorilor cutreieratori prilejuite de fiecare bilant anual, acesta va avea ocazia sa vada ca intre timp nu s-a (mai) intamplat absolut nimic… esential. Cel mult ciupeli.  Si daca oamenii au macar sansa de a se asocia cu altii capabili inca sa se minuneze din (aproape) orice (si asta este mare lucru domnule) si sa rezolve (astfel) macar paritial ecuatia ne-noului de peste an, ca Arcå n-ai prea multe alternative. Cata vreme Potopul nu vine pe Pamant, nu ne ramane decat sa-l cautam (impreuna ?!) pe Marte, sau chiar mai departe, mult mai departe, sau mai in adanc (caci adancul poate tot ce-naltul nu-ngaduie niciunui om) in locuri realmente exotice, care sa fie in stare sa ne uimeasca iarasi. De aceea cred ca ar fi potrivit sa urez tuturor, dar in special prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe, in 2014 un an nou uluitor. La multi ani uluitori! Ca daca uimire nu e, nimic nu e!

P.S. Declaram deschisa serbarea de sfarsit si de-nceput de an pe Arca lui Goe, cu obisnuitele traditii culinare si folclorice, precum cele pe care le-am mentionat: Dilema, Capra, Plugusorul, Sorcova…

P.P.S. Asa dupa cum am mai precizat, anul acesta nu-i mai enumeram pe toti aceia de-a fir a pår (prieteni omenosi, prieteni dusmanosi, prieteni fel de fel, o-ntreaga lume) pe care-i consideram, dupa cum i-am considerat intotdeauna, ca de-ai nostri, din popor, poporul de d-ne, d-ni si d-soare Goe, se stiu ei care, ca-s aceiasi, dar ii mentionam pe cei mai iesiti din comun: (A) Cel mai „absent” – Dl.Polichinelle; (B) Cei mai „råi” (in aceasta ordine): Dl.Nimeni, Dl.Tudoran; (C) Cel mai „urecheat” – Dl.rjan.

* * *

UPDATE: De Revelion (ca de Revelion) tot omul, in special est-europeanul (de ce oare?), este ocupat cu… Revelionul. Fapte, nu vorbe. Uite-l ca vine, vine, vine… Salta totul in picioare, salta totul in placere, un curcubeu de emotii coplesitoare… Nu-i momentul pentru nimic altceva, decat pentru emotie si speranta, ambele in stare pura. Vine, vine, vine, haide frate lasa vorba ca ne prinde Revelionul, tine o seara, o noapte (pân la perinita, pentru cei care tin la bautura, la nevasta, la traditii, pana la sorcova, pana la ciorba de potroace) cateva ore, cateva secunde, o secunda, o clipa, un moment… si… (anticipez un pic), un momet si s-a dus, s-a dus, si dus a fost, carand cu el toate vorbele, toate emotiile, toata asteptarea, (ce sa fie nu-i nimic, a trecut… acceleratul), suierand, indepartandu-se, cu un sunet dogit (caci ii lipseste o doaga), impins de Doppler-Fizeau, deplasandu-se spre rosu (rosul vinului ghiurghiuliu) cu viteza sunetului, cu viteza sufletului, dupa ce ne va fi lasat (epuizati) pe un peron nou de gara (intr-o noua dimineata), o gara mica de provincie, intr-un orasel (al copiilor) numit 2014.  Gata! Revelionul a trecut. S-a dus invaluit in ceata, in abur si zapezi… Ecoul abia i se mai aude. Repede! Repede! Repede sa gasim un taxi si sa dormim in el pana acasa, pana dincolo de Filiasi, unde ne asteapta… Anul Nou. Mereu nou. Sper ca sunteti cu toti gata pentu aceasta calatorie de placere cu trenul Expres de Revelion,  la CFR.  Sa-ncepem asadar… Dar na, ca m-am luat cu vorba si era sa uit de ce venisem sa „vorbesc update”. Revelionul vine iute si pleaca repede, luandu-si vorbele (nu vorba) inapoi, cu emotii cu tot. Si in „revelion” multe vorbe sunt. Mi-ar placea ca la anul, dupa Craciun, sa adun(åm) pe Arca lui Goe, in zilele acelea de dinainte de Anul Nou, cand omul inca mai are timp de vorba, o parte din istoriile emotiilor de Revelion. Caci multe vorbe si povesti mai are.

Revelioane de alta data. Cum petreceam revelionul. Revelionul la bloc. Revelionul perfect. Revelionul unde? Revelionul de ce? La munte, la mare, la manastire, cu ungurii, in container, in chilie, in cochilie, in doi, in parc, pe strada, la Paris, la New York, la tara, in tren, in avion, in pat. Revelionul cu cine? Revelionul cum? Revelionul ieri. Revelionul alaltaieri.

Cred ca fiecare are in tolba sa visuri si povesti de revelion. Chiar si Sever Voinescu a incercat ieri sa schiteze intr-un articol de ziar (gasitorului recompensa) cum ar arta un Revelion Perfect. Imi dau meru lacrimile cand revad visul de revelion al lui Charlot… Ori cand imi amintesc reveloanele copilariei mele care ma fac apt sa vizionez de oricate ori „Baia de aburi”…  si sa inteleg spontan chiar si limba rusa. Si cate altele. Mi-ar placea asadar ca la anul, in saptamana de dinaintea lui 2015, sa-l conving, sau sa-l constrang, pe preacinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe sa-si toarne povestile in pahare, la petrecerea intiulata Revelion Repetitie Generala.  Azi, ACUM, nu mai e vreme, pentru ca incepe… A inceput…  La multi ani!

si

33 Răspunsuri to “Cu capra, cu plugusorul, cu sorcova – Obiceiuri de anul Nou”

  1. RALG said

    Prima „capra”:

    • Stely said

      sms 147

      cerul e un șantier în lucru, pe vecie/ în care se construiește cu frenezie//

      • Stely said

        ce ne e scris, în frunte ne e pus

        motiv pentru care
        noi nu putem ști niciodată
        ce ne e scris.

        decat dacă ne privim în oglinda,
        dar asta ar însemna să știm a citi
        invers.

        așa că n-avem încotro
        și-i tot întrebam pe alții.

        din afara noastră se vede mult mai clar
        spre ce ne îndreptăm.

  2. RALG said

    primul „plugusor”:

  3. RALG said

    prima „sorcova”

    • Stely said

      poveste din două-trei litere

      ana are apă din lac.
      dan vru să-i bea apa
      dar nu-i luă apa din vas
      ci-i bău tot din lac

      acu’ ana nu mai are lac, dar puţ;
      dan vru iar să-i bea apa
      dar – bum, hop, buf, paf –
      aşa cad din lac în puţ cei răi

  4. RALG said

    Si asa mai departe:

  5. RALG said

    si asa mai aproape:

    • Stely said

      spovedania unui zeu

      iertare,
      m-am prefăcut că nu existați
      v-am jucat pe degete cum am vrut eu;
      voi veneați să-mi spuneți ceva la ureche,
      eu vă pocneam;
      voi vă vedeați de drum,
      eu îl răsturnam peste voi;
      voi munceați,
      eu îmi băteam joc de munca voastră;
      v-am lovit în viața asta
      de mă dor palmele, cât pentru șapte vieți;
      v-am scuipat, inundat, înjurat
      v-am călcat în picioare.
      iertare, furnicilor.

  6. Rebeliunea minerală said

    Yahoo, yahoo, copii şi fraţi
    staţi puţin şi tot uraţi
    La anul şi la mulţi ani !

    • Stely said

      eu v-am făcut, eu vă omor

      cuvintelor,
      sînt stăpânul vostru; vă pot face
      să păreți didicole sau
      inucipicalomicotil de lungi,
      sau fără scemps.
      Vă Pot Scrie Pe Fiecare
      Cu Literă Mare,
      vă pot stslci în bumbătaie,
      vă pot băga unul în alunultul.
      Sau vă pot separa, că așa am eu chef
      pe viață.
      Cuvintelor, cuvintelor, treceți și cărați
      emoția mea de a fi
      că vă biciuesc până vă fac
      mai multe cuvinte,
      cu vin te lor.
      Vă iau cratimele și o să arătați ca
      dracu’,
      mați înțeles?

    • Dl.Goe said

      Sunt sigur ca Reveliunea Minerala are povesti (din viata si din imaginatie) de-spre Revelion pentru o intreaga epopee… Sper sa va smulg cateva in anii care vin. La multi ani domnule, d-voastra si celor dragi.

  7. Medusa said

    Urările mele, la ”Colinde”.

    • Medusa said

      Aici, puțin lirism acvatic:

      Anul Nou să hrănească ascunsul copil din noi,
      să vină cu chef de viață și cu puterea de a fi,
      cu sănătate, cu mici și mari bucurii.

      LA MULȚI ANI!

    • Stely said

      bineșirău

      mult doritul adevăr e dureros
      nevinovatul triunghi poate fi amoros
      pâna și frumoasa lună minte
      iar cuvintele sînt doar cuvinte
      în spatele fiecărui zâmbet văd o intenție ascunsă
      în orice casă aud o ușă neunsă
      curcubeele mi se par exerciții facile
      versurile astea mi se par deloc subtile
      ochii iubită-mii parcă sînt prea verzi
      iepurii – prea fricoși ca să-i dezmierzi
      cerșetorii sînt niște bețivi deghizați
      femeile sînt tot un fel de bărbați
      bărbații sînt tot un fel de femei
      iar fețifrumoșii se dau zmei

      sînt momente în care nu mai știu, zău
      să despart binele de rău

    • Dl.Goe said

      Le-am vazut. V-am multumit acolo (printre randuri), va multumesc si aici la pont. La multi ani!

  8. Stely said

    ceața

    când peste oraș se lasă ceața
    albe sînt străzile, albă-i dimineața
    respirăm lapte, trăim cu capu-n nori
    de sus ninge peste noi cu fiori

    suspensia de particule adaugă vieții supans
    ne mișcăm mai încet, ca în pas de dans
    confuzia ne da palme reci peste frunte
    așa că ne concentrăm pe lucruri mărunte

    iv cel naiv

    • RALG said

      Combinatia dintre Stely cea narativa si Iv cel naiv este monumentala, mai spectaculoasa chiar decat cea dintre d-na Stely si dl.Basarab… uneori…

      Multumesc si la multi ani!

  9. Stely said

    Sa ne amintim- „spovedania metafizica
    Da, cu „80 ” de ani in urma . 🙂

    „Imi cer iertare tuturor celor care consideră că există motive pentru a le cere ierate, fără excepţie. Ii cer iertare d-nei Stely. Imi cer iertare tuturor celor care ştiu şi celor care nu ştiu ce motive am pentru a-mi cere iertare. Tuturor celor cărora le cer iertare le mulţumesc. Le mulţumesc celor care îmi vor acorda iertarea dar mai ales le mulţumesc celor neiertători.

    P.S. Precizare în anulare. Am considerat potrivit să scriu mesajul de mai sus. Am considerat asta intr-o maniera ratională, în deplina armonie cu logica şi natura personajului “dl.Goe” şi am fost cat se poate de sincer fără însă a avea în profunzime senzaţia de ataşament afectiv la acest mesaj. Nu ma/te pot lua pe deplin în serios oricât m-aş stradui. Spun asta nu doar pentru a-l lăsa pe “dl.Goe” să fie sincer şi cabotin până la capăt ci şi pentru că-mi doresc din suflet sa fac un pas catre un „dl.Goe” mai bun. Dacă se poate. By now I meant all these but I didn’t feel deeply inside. At least I try”

    Stely spus

    decembrie 30, 2010 la 11:39 pm 0 0 Rate This
    La Multi Ani ! Un An Nou Fericit , cu realizari multe , atât în plan personal, dar si bloggeristic .Vă urez ca noul an să vă aducă Arca dorită(si de mine) cu multe “cusete”, dar si cu cei trei “GGG” in functiune . Cel mai mult si mai mult îi urez bloggerului “paşi” cât mai multi si mai …apăsati către un “d-l Goe mai bun ” .Hmm … semne bune, anul are !

    Acum un mic ( neinsemnat ?!)bilant .

    Daca se va gasi curiosul care sa revada materia din urma, inclusiv (sau mai ales😉 ) comentariile colindatorilor cutreieratori prilejuite de fiecare bilant anual, acesta va avea ocazia sa vada ca intre timp nu s-a (mai) intamplat absolut nimic… esential. Cel mult ciupeli. Si daca oamenii au macar sansa de a se asocia cu altii capabili inca sa se minuneze din (aproape) orice (si asta este mare lucru domnule) si sa rezolve (astfel) macar paritial ecuatia ne-noului de peste an, ca Arcå n-ai prea multe alternative. Cata vreme Potopul nu vine pe Pamant, nu ne ramane decat sa-l cautam (impreuna ?!) pe Marte, sau chiar mai departe, mult mai departe, sau mai in adanc (caci adancul poate tot ce-naltul nu-ngaduie niciunui om) in locuri realmente exotice, care sa fie in stare sa ne uimeasca iarasi. De aceea cred ca ar fi potrivit sa urez tuturor, dar in special prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe, in 2014 un an nou uluitor. La multi ani uluitori! Ca daca uimire nu e, nimic nu e!

    P.S. Poate sunt mai indulgentă (cu mine ,mai mult) dar aş spune că s-a ceva … chiar esential

  10. RALG said

    UPDATE: De Revelion (ca de Revelion) tot omul, in special est-europeanul (de ce oare?), este ocupat cu… Revelionul. Fapte, nu vorbe. Uite-l ca vine, vine, vine… Salta totul in picioare, salta totul in placere, un curcubeu de emotii coplesitoare… Nu-i momentul pentru nimic altceva, decat pentru emotie si speranta, ambele in stare pura. Vine, vine, vine, haide frate lasa vorba ca ne prinde Revelionul, tine o seara, o noapte (pân la perinita, pentru cei care tin la bautura, la nevasta, la traditii, pana la sorcova, pana la ciorba de potroace) cateva ore, cateva secunde, o secunda, o clipa, un moment… si… (anticipez un pic), un momet si s-a dus, s-a dus, si dus a fost, carand cu el toate vorbele, toate emotiile, toata asteptarea, (ce sa fie nu-i nimic, a trecut… acceleratul), suierand, indepartandu-se, cu un sunet dogit (caci ii lipseste o doaga), impins de Doppler-Fizeau, deplasandu-se spre rosu (rosul vinului ghiurghiuliu) cu viteza sunetului, cu viteza sufletului, dupa ce ne va fi lasat (epuizati) pe un peron nou de gara (intr-o noua dimineata), o gara mica de provincie, intr-un orasel (al copiilor) numit 2014.  Gata! Revelionul a trecut. S-a dus invaluit in ceata, in abur si zapezi… Ecoul abia i se mai aude. Repede! Repede! Repede sa gasim un taxi si sa dormim in el pana acasa, pana dincolo de Filiasi, unde ne asteapta… Anul Nou. Mereu nou. Sper ca sunteti cu toti gata pentu aceasta calatorie de placere cu trenul Expres de Revelion,  la CFR.  Sa-ncepem asadar… Dar na, ca m-am luat cu vorba si era sa uit de ce venisem sa „vorbesc update”. Revelionul vine iute si pleaca repede, luandu-si vorbele (nu vorba) inapoi, cu emotii cu tot. Si in „revelion” multe vorbe sunt. Mi-ar placea ca la anul, dupa Craciun, sa adun(åm) pe Arca lui Goe, in zilele acelea de dinainte de Anul Nou, cand omul inca mai are timp de vorba, o parte din istoriile emotiilor de Revelion. Caci multe vorbe si povesti mai are.

    Revelioane de alta data. Cum petreceam revelionul. Revelionul la bloc. Revelionul perfect. Revelionul unde? Revelionul de ce? La munte, la mare, la manastire, cu ungurii, in container, in chilie, in cochilie, in doi, in parc, pe strada, la Paris, la New York, la tara, in tren, in avion, in pat. Revelionul cu cine? Revelionul cum? Revelionul ieri. Revelionul alaltaieri.

    Cred ca fiecare are in tolba sa visuri si povesti de revelion. Chiar si Sever Voinescu a incercat ieri sa schiteze intr-un articol de ziar (gasitorului recompensa) cum ar arta un Revelion Perfect. Imi dau meru lacrimile cand revad visul de revelion al lui Charlot… Ori cand imi amintesc reveloanele copilariei mele care ma fac apt sa vizionez de oricate ori „Baia de aburi”…  si sa inteleg spontan chiar si limba rusa. Si cate altele. Mi-ar placea asadar ca la anul, in saptamana de dinaintea lui 2015, sa-l conving, sau sa-l constrang, pe preacinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe sa-si toarne povestile in pahare, la petrecerea intiulata Revelion Repetitie Generala.  Azi, ACUM, nu mai e vreme, pentru ca incepe… A inceput…  La multi ani!

    si

  11. INTJ said

    pe de o parte as spune „much ado about nothing” … da’ pe de alta stiu ca „Wer den Pfennig nicht ehrt ist des Talers nicht wert” … Un An Nou Fericit!

    • INTJ said

    • Stely said

      „Multi oameni asteapta cu nerabdare anul nou pentru a avea un nou inceput al obiceiurilor vechi.”

      Autor anonim

      „Fii intotdeuna in razboi cu viciile tale , in relatii pasnice cu vecinii tai , si fa in asa fel ca fiecare an nou sa te gaseasca ca pe un om mai bun.”

      Benjamin Franklin

      „Anul nou reprezinta un eveniment anual nevinovat , fara nici un folos vadit pentru nimeni , cu exceptia de a fi un motiv pentru chefuri promiscue , apelative prietenesti si fagaduieli gratuite.”

      Mark Twain

      „Un optimist asteapta pana la miezul noptii pentru a se vedea intrat in noul an.Un pesimist intarzie doar pentru a se asigura ca vechiul an a trecut.”

      Bill Vaughn

      • Stely said

        nu te mai vreau în viața mea

        pentru mine nu mai exiști.
        zeci de ferestre de chat să-mi deschizi,
        n-o să mai privesc prin ele,
        o să-mi șterg din memorie
        toate filmele la care am plâns împreună,
        ca doi proști. nu mai vreau să știu
        pe unde îți plimbi zâmbetul ăla perfect.
        și nici la ce bancuri râzi.
        oricum aveai un râs cam strident.
        și te dădeai cu prea mult fond de ten.
        nu mai vreau să te văd, pricepi?
        de acum poți să întârzii la ce întâlniri vrei tu,
        dar nu la alea cu mine.
        pentru că de azi, nu mai exiști pentru mine.
        nu mai exiști. mă uit către ușă și mă rog
        să nu te mai văd niciodată deschizând-o.
        doamne, ce bine că ai apărut,
        am crezut că n-o să mai vii niciodată

        http://ivcelnaiv.ro/2013/12/nu-te-mai-vreau-in-viata-mea/
        P.S. Este o dedicatie speciala 🙂

      • Stely said

  12. Medusa said

    Bucuros de oaspeti vechi, domnule Goe?🙂
    Trec anii ca niste porci, cum zice poetul si ma emotioneaza (si amuza), ca de fiecare data, bilantul pe care il faceti la sfarsit de an. La fel ma emotioneaza urarile, caci se creeaza o brambureala duioasa intre oameni si personaje si parca mai mult ca oricand, de sarbatori oamenii par bieti oameni si personajele biete personaje.

    Aveti dreptate sa spuneti, luandu-l pe apostolul Pavel drept ajutor retoric, ca daca uimire nu e, nimic nu e. Dar continutul gandului dumneavoastra nu ma duce la Apostolul Pavel, ci la Aristotel, care spune si ca a fi este mai bine decat a nu fi, si ca uimirea este inceputul filosofarii. Dar ce filosofare poate sa inceapa pentru noi, romanii, vai de capul nostru, cu uimirile pe care le avem noi zilnic? Ca noi ne uimim de cat de mincinos poate fi in fiecare zi Ponta, de cum vrea Gigel sa ne conduca cultura, de cat de impasibili suntem la calcarea in picioare a statului de drept si nu mai vreau sa continui, ca nu vreau sa ne intristam si mai tare. Pe vremea grecilor, spectacolul lumii uimea prin maretia astrelor, existenta numerelor irationale si faptul ca neinsufletitul poate deveni, uneori, insufletit. La noi, in epoca televiziunilor, spectacolul lumii nu ne uimeste decat prin uratenie, prostie si ticalosie. Asa ca si uimirile noastre sunt mai degraba proaste decat fertile si datatoare de bucurie de a trai, cum ne urati dumneavoastra sa fie.

    Urarea mea pentru dumneavoastra si cei care va viziteaza este de multi ani, fericiti, frumosi si bogati, plini de trairi intense si rafinate (asa cum cele de la un an, doi sau zece nu pot fi :)) si plini de uimire buna, care sa ne imbogateasca!
    As adauga pentru cei care simt asa, o urare cu care schitul Darvari isi intampina anul trecut vizitatorii de pe site: La multi ani spre mantuire!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: