Povara identificării răului
Posted by Arca lui Goe pe ianuarie 29, 2014
Ce? Dăm povara i-responsabilitatii i-dentificarii răului contra la… Ce?
Povara si riscurile răului (Teorii ieftine – la rău cu și mai rău, o partida de ping-pong relativ… gauri negre… stau de paza cand lumina e oprita…)
Preluatorului re-com-pense, per se.
Nu i se poate imputa bufnitei cu ochiul sferic (oarba care vede-n intuneric) faptul ca nu percepe noaptea ca pe ceva intunecos, ca negura e o lumina si ca ziua este un sfetnic nebun, dupa cum nu li se poate reprosa discromatilor, daltonistilor, afonilor, atonilor si autistilor faptul ca nu percep dis/armonia universului la fel cu cei anormal de normali.
La multi ani tuturor celor nascuti pe 29 Ianuarie… pe 30 sau pe 31 Ianuarie ori chiar si pe 13 Februarie.
(b)Arca lui goE 
stely said
Campanie electorală
„Domnule senator
grupul nostru de ziarişti
ţine să vă felicite călduros
pentru succesul pe care l-aţi avut
în campania electorală
şi vă roagă să-i acordaţi
câteva minute
mai întâi ne-ar interesa să ştim
ce este materia
şi câte forme de existenţă are
apoi am dori să cunoaştem
care este raportul dintre spirit şi corp
şi dacă infinitul
poate fi intuit în natură
iar la sfârşit dacă puteţi
spuneţi-ne câteva cuvinte
despre frunza de vişin.”
ApreciazăApreciază
stely said
ApreciazăApreciază
stely said
ApreciazăApreciază
stely said
Nu stiu ce are de gind sa faca Dl Goe zilele, ori saptaminile sau lunile ce vor urma.. Eu insa incerc sa-i „citesc” gindurile . Nu am prea multe” instrumente” la indemina – doar o biata intuitie , putina imaginatie si poate existenta unor coincidente „bizar de bizare „. 😉
Ce numesc eu aici „coincidente bizare” ? Este vorba de topicul propus -„Povara identificării răului”- si cele citeva rinduri deosebit de ciudate si pline de intelesuri . Le-am perceput ca pe o chemare spre a „identifica” ceva ce il preocupa pe dumnealui extrem de mult .Nu sunt chiar sigura daca am intuit bine ca ,”povara raului „, este exact ce il preocupa pe Dl Goe. Ceea ce stiu insa sigur este ca tocmai ce citesc acum o carte in care „Raul ” este numit de catre autor, o „catastrofa ontologica” .Asta numesc eu „coincidenta bizara”: faptul ca, in timp ce Dl Goe publica (in sfirsit) acest topic, eu citeam cartea -„Stiinta, sensul si evolutia -Eseu asupra lui Jakob Bohme” de Basarab Nicolescu. Tocmai ce eram la capitolul „Jakob Bohme si evolutia omului”, capitol in care sunt redate de catre autor unele aspecte legate de formularea unei „Filosofii a Naturii adaptate epocii noastre „. Cred eu ca de aici trebuie inceput cu „identificarea raului „.
Si,daca nu v-ati lamurit ca au existat niste „coincidente bizar de bizare” ” va mai dau inca un exemplu. Iata ce am publicat pe facebook ,ieri
27 ianuarie · editat…
Poate v-aţi întrebat de multe ori se întâmpla atât de multe lucruri rele cu noi, cu lumea în care trăim sisă facem să nu se mai întâmple ? Există soluţii, putem să contribuim (fiecare dintre noi) la un (mai) bine pentru toti ? Trebuie să stiti că Există o … metodă. Dacă vreţi să o cunoasteţi vă recomand să cititi cu mare atentie aici :
« Transdisciplinaritatea – unitatea cunoașterii, condiție a demnității umane »ro.scribd.com
ApreciazăApreciază
stely said
Of , cititi asa :”Poate v-aţi întrebat de multe ori de ce se întâmpla atât de multe lucruri rele cu noi ,cu lumea în care trăim, si cum „să facem să nu se mai întâmple” ? Scuze , cele doua intrebari nu s-au copiat . 😦
ApreciazăApreciază
stely said
In asteptarea „”Ecoului ” m-am gindit ca ar fi bine sa mai postez o poezie …extra . 🙂
De prea multa singuratate
kîinele meu Leukodemos
a început sa vorbeasca
de obicei se aseza la picioarele mele
si ma privea linistit ori ma urma
în plimbarile mele prin orasul pustiu
într-o seara vazîndu-l mai plictisit ca niciodata
i-am atins blana moale si atunci el
a scos primul cuvînt mi-a spus „lasa-ma”
iar în zilele urmatoare
mi-a spus „afara ploua” si a pronuntat de cîteva ori
cuvîntul „îngrozitor”
apoi a început sa ma salute
îmi spunea „buna ziua”
încetul cu încetul a început sa-mi povesteasca
mici fragmente din viata sa mi-a povestit
cît e de îngrijorat de viata castanilor
si de unele crapaturi mai adînci care au aparut
pe zidurile orasului
mai tîrziu am discutat despre noapte
despre anotimpuri despre succesiunea lor si despre
unele aspecte ale viselor despre ce e mai bine sa faci
în caz de ninsoare de tristete de linistit
asa am ajuns la filosofie la etica
am discutat despre Seneca despre Lucretiu
am dezbatut pe larg frumoasele principii ale lui Aristot
cu ochii umeziti cu sufletele tremurînde
l-am dezbatut zile în sir pe nefericitul Platon
apoi a venit toamna iar kîinele meu Leukodemos
s-a retras din nou într-o adînca tacere
se aseza la picioarele mele
si ma privea gînditor.
Sigur , autorul este tot Matei Visniec.
P.S. Am luat-o de aici ..unde mai gasiti si altele ,la fel de incintatoare :
http://www.poezia.3x.ro/CRETUto5.htm
ApreciazăApreciază
stely said
Aici un alt punct de plecare privind „Povara identificării răului”: marturiile unui erou al rezistentei anticomuniste -Remus Radina .
Din Testamentul de la morga de Remus Radina
Se apropiau Sfintele Pasti 1958. Deasupra mea se aflau doi prieteni: Mitru Moldo-veanu, din comuna Lisa, judetul Fagaras si Dionisie, din Moldova. Ei mi-au trimis prin alfabetul Morse binecuvintarea episcopului greco-catolic Rusu.
[…]La inceputul lunii iunie, pluto-nierul Somilea (supranumit „Vaca”), unul din cei mai mari tortionari din inchisorile stali-niste, a venit in celula noastra si a comandat „Culcat!”. Cum procedasem cu coman-dan-tul Lazar Tiberiu la Canal, asa am procedat si cu Somilea: nu m-am culcat. Somi-lea m-a dus la raportul lui Goiciu, care mi-a tras o bataie si m-a inchis in morga. Am declarat imediat greva foamei, „pina la moarte sau pina la venirea procurorului”. Cu o zi inainte invatasem poezia lui Nichifor Crainic „Unde sint cei care nu mai sint?” In morga am repetat aceasta poezie pentru a o fixa. Redau ultima strofa:
„Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede in intuneric
Tainele neprinse de cuvint:
– Unde sint cei care nu mai sint?
Zis-a bufnita: – Cind Marele-ntuneric va cadea, vei vedea!”
Martirii din Gherla trecusera prin morga in care ma aflam acum. Tinarul taran mot Onac a fost omorit de Goiciu, care l-a tinut in carcera dezbracat iarna. Dar a fost inchis in morga inainte de moarte. Reflectind la grozaviile prin care a trecut generatia mea, m-am intrebat care va fi soarta generatiilor viitoare. Din morga inchisorii Gherla as fi dorit sa le las un scurt testament. Iata-l:
Omul nu-si va putea gasi salvarea decit in implinirea poruncilor lui Iisus Hristos: Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau, si cu toata puterea ta si „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”.
Din iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui rezulta cele sapte nazuinte, formulate de detinutii politici romani:
1. Nazuim spre inviere.
2. Luptam pentru implinirea imparatiei lui Dumnezeu pe pamint.
3. Vrem sa aducem neamurile la biserica pentru a le impaca cu Dumnezeu.
4. Vrem sa cream o scoala de inalta cultura si educatie crestina, care sa canalizeze toate energiile creatoare omenesti.
5. Vrem sa cream un om nou, nascut din nou din Dumnezeu si din stradania lui personala.
6. Prin acest om nou, vrem sa dam expresie in continut si in forma tuturor problemelor oemenesti, existente in toate timpurile.
7. Vrem sa smulgem pe om din suferinta fizica si morala.
Dupa o alta porunca a lui Isus Cristos, generatiile viitoare trebuie sa dea si „cezaru-lui ce e al cezarului”.
Dumnezeu l-a facut pe om liber. El i-a permis sa-si nege Creatorul. Atunci ce drept au oamenii sa fure libertatea semenilor lor? Oamenii nu-si vor putea asigura libertatea decit prin democratia pluralista. Nimeni nu a inteles mai bine ca Thomas Masaryk ca „din punct de vedere moral, democratia apare ca o aplicare politica a iubirii aproapelui” si „ca o adevarata demo-cratie intemeiata pe caritate si respectul aproapelui, oricare ar fi el, ar fi reali-zarea in lumea aceasta a ordinii divine”. Democratia pe plan extern inseamna independenta si egalitate si ea se va putea reali-za prin perfectionarea Organizatiei Natiunilor Unite.
Iata succintul meu testament pentru generatiile viitoare, asa cum l-am vazut din morga si asa cum il vad si azi! Detinutii politici care au trait dupa aceste principii au reusit sa treaca prin moarte fara a trada pe nimeni. Fara Dumnezeu, nu am fi putut rezista.
Tinerilor, luati aminte! Dupa cum spune Sfintul Ioan al Crucii, „va veni seara si fiecare va fi judecat dupa dragoste!”
Si aici ceva despre cine a fost Remus Radina :
http://www.memorialsighet.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1358%3Ain-memoriam-remus-radina&catid=38%3Aevenimente&Itemid=90&lang=ro
ApreciazăApreciază
stely said
PREFAŢĂ
Arestările politice, detenţiile, temniţele, tortura, masacrele, represiunea, denunţările, tentativele de evadare (dar unde, în această lume odioasă?) au devenit monedă curentă. în faţa ameninţării se răspunde prin laşitate, acceptare, dar de asemenea uneori prin curaj, eroism, sacrificiu.
Este ceea ce face Remus Radina, unul dintre eroii sau sfinţii epocii noastre. Un martir voluntar, care nu renunţă nici la credinţa sa, nici la ceea ce îi dictează conştiinţa.
„TESTAMENTUL DIN MORGA” nu este o carte literară. Literatura şi stilul frumos sunt pentru timpurile fericite. Cartea lui Remus Radina este o carte mare pe care puriştii o vor găsi simplă, uneori, dar care este o mare mărturie, încă una, vibrantă, simplă pe bună dreptate şi din fericire, adevărată, înalt şi brav omenească, care răscumpără josniciile noastre, slăbiciunile noastre: cine îşi pierde viaţa, o va câştiga; cine crede că o câştigă, o va pierde. Remus a căştigat-o.
De fiecare dată când mă găsesc în faţa unui astfel de document, mă întreb cu îndoială şi îngrijorare: eu însumi, într’o situaţie asemănătoare, aş rezista?
Mă înclin înaintea curajului lui Remus Radina şi-l invidiez de a fi îndrăznit totul.
Eugene Ionesco
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/rradina/testmorga/
P.S . Si… gata !! desi as mai avea multe de spus .
ApreciazăApreciază
Dumitru Paun said
la multi ani oana pelea
ApreciazăApreciază
stely said
Da , articolul este un omagiu inchinat actritei Oana Pelea .” La multi ani ,Oana Pelea „!
P.S . Mi-a placut in mod special ce scrie aici :
Un spectacol al contradicţiilor, al contorsionărilor şi al mutilărilor din noi înşine, care pendulează între absurd şi poezie, între candoare şi tristeţe. Una spunem, alta facem, într-un puzzle al iubirii chinuitoare. Doi actori se ascund pe o scenă pustie, sub un noian de zbateri, de vorbe şi de orgolii.
Citeste mai mult: adev.ro/n05wy7
ApreciazăApreciază
stely said
Marturisesc ca ma simt foarte descurajata de faptul ca nu exista nici un raspuns ( o mica parere) cu privire la topicul propus . As fi vrut sa incercam sa clarificam (impreuna) la ce anume a facut referire Dl Goe , cind a pus intrebarea de aici ? Ce? Dăm povara i-responsabilitatii i-dentificarii răului contra la… Ce? Eu cred ca dumnealui stie destule , altfel nu ar fi lansat aceasta provocare. In primul rind stie „identitatea Raului ” si sursa lui exacta . Stie (cred) si raspunsul la intrebarea de mai sus . Si mai stie si cine trebuie sa fie Preluatorul – cel/cei care ar putea prelua „Povarea identificarii răului „. Nu stiu insa ce asteptari a avut de la noi , cind a propus aceasta tema provocatoare si deosebit de complexa , avind in vedere ca necesita pe linga multe cunostinte din toate domeniile (stiinta, filozofie , cultura ) si o mare disponobilitate de a-si impartasi din preocuparile (ingrijorarile ?) sale .Prin urmare v-as intreba , presupunind ca cineva trebuie s-o faca : pe voi va preocupa problema existentei vreunui pericol (RĂUL) in care s-ar putea afla lumea in care traim ? Daca da , cum credeti ca ar putea fi prevazut si( eventual) inlaturat ? Deasemenea , cine credeti ca ar putea fi ” Preluatorul ” acestei …”poveri ” ? Ar putea fi o singura persoana , sau Omul (Omenirea )in general ?
ApreciazăApreciază
INTJ said
hm … eu mi-am expus deja punctul de vedere cu mult timp in urma (iar de atunci nu au aparut alte ratiuni care sa impuna modificari/nuantari). daca chiar ar fi sa comentez, as putea eventual spune ca ma amuza formularea „povara i-responsabilitatii” … deoarece denota tocmai respingerea „i-responsabilitatii” fiind exemplul perfect pentru pasivitatea atat de descriptiva pentru „degenerarea” speciei.
ps: am pus ghilimele la cuvantul degenerare deoarece „dumnezeu/divinitatea a degenerat (in om) in clipa in care a actionat (in vederea creatiei), omul degenereaza (in dumnezeu/divinitate?) in clipa in care inceteaza orice actiune” :))
ApreciazăApreciază
INTJ said
(se stie ca) dupa ce nemtii s-au retras din teritoriile ocupate, rusii au facut „sapaturi” … iar printre straturile de cadavre in descompunere au gasit sticle goale (care initial n-au fost pline cu apa chioara/sfintita).
ApreciazăApreciază
stely said
Eiii ,iata ca cineva mi-a inteles descurajerea . Eu insa deja mi-am facut curaj si iata ce am scris . 🙂
Nu stiu de ce ,dar am impresia ca voi avea de asteptat mult si bine pina ce se va incumenta cineva sa aiba vreo reactie la ceea ce am scris Dar, intrucit am sesizat un mic semn de incurajare, ma voi incumeta sa va impartesesc cite ceva din cartea pe care am invocat-o mai sus :”Stiinta, sensul si evolutia -Eseu asupra lui Jakob Bohme” de Basarab Nicolescu.” Aici ,in cartea aceasta ,am gasit (cred) multe si deosebit de convingatoare raspunsuri .
Bunaoara , ceea ce scrie aici constituie (asa cred) un prim pas pentru identificarea sursei răului :
„Böhme spune că Lucifer era fiul iubit al lui Dumnezeu. Era purtătorul luminii. Cînd s-a transformat în Diavol, în Satana? În momentul cînd şi-a întors capul spre sursa magică a realităţii, în momentul în care a încercat să acapareze un lucru care nu era al lui. Sursa magică a realităţii era a Tatălui său, a celui care l-a creat. Acest gest fatal al întoarcerii capului se regăseşte şi în mitul lui Orfeu. E un mit extrem de profund, care spune că este un loc care nu trebuie atins niciodată, un loc al misterului. Cînd începi să raţionalizezi acest mister, devii Satana. E la Lucifer un orgoliu nemăsurat, o confuzie între locul lui şi locul sursei magice a realităţii. Asta e prostia lui Lucifer”
” Lucifer se naste ca o fiintă de lumină -scrie Pierre Deghaye -…..dar, spune mai apoi jakob Bohme, „el a fost un nesocotit , pentru ca acel loc , prin calitatea sa arzatoare , nu putea fi intru Dumnezeu : dintr-acel loc s-a urmat zămislirea lumii … ”
El prin nesocotinta lui făureste „casa întunericului”, a morţii.
Acolo nu-s decît vaiet ,dureri ,urlete si ţipete , şi nici o uşurare . Şi pentru ei ca si cum ar răsuna un tunet fără odihnă si o furtună pentru totdeana : căci într-acest chin se nasc spiritele divine inflaăcărate … Focul pîrjoleste ca o pucioasă clocotitoare …Iubirea e dusmănie …Sunetul nu-i decît un huruit … Tărîmul întregului corp este lăcaş al tristetii ; hrana lor e ticălosia si mînia creste in toate calitatile …
În lumea aceasta ” al cărei rege este Lucifer devenit Satan , moartea este aceea care trăieste, scrie in continuare autorul cartii,domnul Basarab Nicolescu.
Revenind la „prostia lui Lucifer ” de a întoarce privirea înapoi spre sursa magică a realitătii autorul cartii spune :
Privim in jurul nostru , în propria noastră lume de azi „,si îndrăznim să punem o întrebare :oare suntem noi pe punctul de a repeta gestul luciferic , acela al privirii aruncate în urmă ?
va urma …??
ApreciazăApreciază
INTJ said
„sa rationalizezi acest mister” = „a actiona” (fie si numai prin gandire/analiza, ‘actiune’ facuta de ego care are orgoliul de a se percepe ca fiind diferit) … altfel spus: intoarcerea capului „nu era in planul domnului” ci a fost decizia lui Lucifer (ego).
disclaimer: pe mine nu ma cheama Böhme si n-am (nici macar) iluzia c-as intelege ceva.
ApreciazăApreciază
stely said
Întrucît nu obişnuiesc să abandonez un demers pe care îl găsesc util , corect ,nobil …m-am hotărît să merg mai departe cu aflarea răspunsului la întrebarea pusă de Dl Goe aici :”Ce? Dăm povara i-responsabilitatii i-dentificarii răului contra la… Ce?
Răspuns pe care cred ca l-am aflat graţie întîmplării de a avea în mâna, la momentul potrivit , cartea scrisă de domnul Basarab Nicolescu -”Ştiinta, sensul şi evoluţia -Eseu asupra lui Jakob Bohme” .
Prin urmare ,plecînd de la întrebarea :Suntem noi pe punctul de a repeta gestul luciferic , acela al privirii aruncate în urmă?-iata ce spune mai departe in cartea sa ,domnul Basarab Nicolescu :
„Nu este simplu hazard faptul că , pentru prima oară în istoria sa , omul si-a oferit mijloacele de a distruge în întregime şi cu desavîsire propria specie .( ….) Ei bine ,omul a reusit să trezească o energie fabuloasă , ascunsă în străfundurile Naturii ,energie capabilă să incendieze întregul pămint .
Nu este simplu hazard faptul că , pentru prima oară în istoria sa , omul si-a oferit mijloacele de a-l modifica pe om , prin schimbarea programului său genetic . Ne aflăm , si prin aceasta , foarte aproape de frontiera cu sursa magică a Realitatii , cu tot ceea ce comporta ea ca primejdie a autodistrugerii .
Nu este simplu hazard faptul că veacul nostru a văzut iscîndu-se războaie din ce în ce mai monstruaoase , în aceasta nebunie colectivă care reprezintă procesul de distrugere reciprocă a oamenilor. Nu e simplu hazard faptul că asistam ,din ce in ce mai blazaţi ,la instaurarea violenţei în viaţa noastră de zi cu zi . Nu e simplu hazard faptul că veacul nostru a văzut născîndu-se , în numele frumoaselor principii , tot soiul de totalitarisme care distrug însăsi fiinţa unor popoare întregi.”
P.S. În caz că există oarece obiecţii asupra unei eventuale abateri de la topic, mai precis ca nu aici se afla răspunsul , rog sa mi se atragă atentia . Eventual cu alte opinii argumentate, bineinteles .
Hai, vă aştept in ” hora „… noastră :haida -hadia -hop si-asa 🙂
ApreciazăApreciază
stely said
Cu ajutorl sau fără ajutor , eu voi continua încercarea mea de a răspunde la întrebarea de aici : Ce? Dăm povara i-responsabilitatii i-dentificarii răului contra la… Ce? Voi încerca, întrucît este posibil sa fi găsit ce am căutat. .Poate nu cel mai bun răspuns , dar eu voi fi multumită că am încercat iată, chiar daca este posibil ca niciunul dintre voi să nu-mi acorde importanta dorită de mine… totusi. 🙂 Ehee , păi cu atîta bogatie de idei, întîlnită în cartea pe care o am aici lînga mine , ar fi fost păcat să nu fi încercat. Am avut de si unde să mă inspir, dar si imboldul necesar.
De altfel iată cu cîta sinceritate dezvăluie Jakob Bohme faptul că a trebuit să aştepte „doisprezece ani ” pîna ce a reusit să descifreze , să explice tot ceea ce „văzuse ” într-o clipă de „gratie,” cînd privind cu ochii la strălucirea unui vas de cositor, s-a simtit „străbătut de un flux extraordinar de informatii asupra naturii ascunse a lucrurilor „.
Într-o scrisoare din 1621, adresată unui prieten (vames) scrie :…poarta mi-a fost deschisă pîna într-atîta , încît într-un sfert de ceas am văzut si am învătat mai mult decît dacă m-aş fi dus la universitati timp de ani si ani ; am fost surprins ,nu stiam ce se întîmplă cu mine si inima mea incepu să-i aducă laude lui Dumnezeu .
El însă fiind un un „om simplu” a trecut prin mari încercări interioare întrucît nu reusea să pună de acord „bogatia experientei trăite si sărăcia cuvîntului scris explicativ ”
Cu toate acestea a reusit să găseacă acel echilibru între cuvîntul scris si bogatia experientei trăite . Spune : … aceasta mi se impune ca un lucru care trebuie făcut . Aşadar ,dacă-i lucrarea mea şi-mi urmăreşte spiritul , voiesc s-o scriu pentru mine ca pe un letopiseţ, nu numai despre felul cum acest lucru se dezvalui spiritului meu, dar şi despre felul în care am ajuns la el, şi nu voi pune nimic din ce n-am încercat eu însumi.
Totodată recunoaste dificultătile limbajului său :Vai ! de ce n-am un condei vrednic de un om împlinit, si de ce nu pot să descriu spiritul cunoasterii ! Sînt totusi nevoit să mă bîlbîi despre aceste mistere , ca un copil care învată să umble .Căci limba pămîntească n-ar sti să exprime ceea ce spiritul cuprinde si întelege; astfel, voi să-l pun să cuteze să-i îmboldesc pe unii să caute prin perla prin care si eu insumi pun in lucrare opera lui Dumnezeu
ApreciazăApreciază
Prietenul lui Platon si fanul lui Artistofan said
In conformitate cu portretul lui Durian Gray (great) al salbaticului Oscar Wiliamovici, pâinea lui Dumnezeu, sursa i-radianta a raului a fost identificata cu brio si categoric in persoana antichristicului Vladimir Tismaneanu. O rapida lapidare a acestuia ar rezolva problema democratiei pe Dâbovita nobila si pe Potomacul tolomacului. Bravos natiune, halal sa-ti fie.
ApreciazăApreciază
stely said
Hmmm …Voi ce credeţi, în cazul modificării pe „şestache” a Codului de procedură penală s-ar putea spune ca „Răul ” a fost deja făcut ? .Şi dacă da , cine poartă ” povara i-responsabilitătii ” de a-l fi lasat să se producă, desi fusese „identificat „… si” contra la …Ce”?
”Dacă acest Cod Penal intră în vigoare cu actualele limite de pedeaspă pentru o oră sau 24 de ore, chiar dacă ulterior vor fi modificate, se va aplica principiul legii mai favorabile”, a explicat, pentru gândul, procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi. Noul Cod Penal şi noul Cod de procedură penală intră în vigoare la 1 februarie!” Au intrat.
http://www.gandul.info/stiri/6-zile-cod-penal-lista-celor-scapa-kovesi-acest-cod-intra-vigoare-actualele-limite-pedeaspa-ora-24-ore-ulterior-vor-modificate-aplica-principiul-legii-favorabile-11999590
ApreciazăApreciază
stely said
Cred ca am avut ambitii prea mari cind m-am decis sa provoc o discutie privind topicul propus de Dl Goe . In primul rind ca nu mi-am inchipuit ca dumnealui va proceda altfel decit a facut-o pina acum ,adica nu va participa la discutie . Nu stiu de ce ( poate m-am molipsit de la „cmm „?) am impresia ca bintuie totusi p’aci ,ca acest „Prietetenul lui Platon etc… ” este chiar el ?!
Cu toate astea tin sa-i multumesc lui „INTJ” pentru intentiile bune pe care le are ,acelea de a incerca asa cum mi-am dorit , sa-mi tina isonul 🙂 intr-un demers atit de pretentios . Este vorba (sa nu uitam ) de „Povara identificarii raului „. Dupa cum am spus de la inceput , nu m-as fi incumentat sa initiez discutia daca nu as fi „picat” pe subiect ,in sensul ca am in mina cartea lui Basarab Nicolescu ,in care abordeaza prin prisma operei lui Jakobe Bohme , aproape totul despre divinitate ,cosmos si,desigur ,despre noi insine.
Este vorba mai ales despre un sistem de valori care ar trebui sa fie adaptat la „complexitatea lumii moderne”. Absenta acestui sistem de valori ar putea sa ne conduca la „autodistrugere propriei noastre specii „. In acest context ,spune dumnealui, se cere de „o urgenta imediata” formularea unei „Filosofii a Naturii „. Il considera pe Jakobe Bohme a fi „contemporanul nostru „.
P.S.@INTJ – sigur ca nu m-am gindit ca v-ar „chema” J.Bohme si ,da , nici eu nu am „iluzia” ca as putea sa-i inteleg scrierile ,asta in cazul in care m-as incumeta sa citesc ceva . Dar, modul in care este interpretat de domnul Basarab Nicolescu, ar putea sa va placa ,sa va faca sa-l intelegeti. Nu stiu de ce ,dar am impresia ca stiti mult mai mult decit lasati sa se inteleaga. Ma gindesc insa ca este posibil sa nu fiu eu persoana potrivita …Eiii, alta ar fi daca ar fi aici ,Dl Goe !! . Ar fi simplu ,i-as preda …”povara …” 🙂
ApreciazăApreciază
stely said
Nu stiu daca este on topic , dar habar nu am de ce m-am dus cu gindul la o anume poveste , pe care am intilnit-o cindva aici , pe Arca lui Goe . Fiindca am gasit-o m-am hotarit sa o aduc( si )aici : A,da , am postat-o si pe facebook.
A fost odata ca niciodata un sat in care locuia omenirea. Oameni fel de fel. La marginile satului, de jur imprejur, incepea o padure adanca si intunecata in care se zice c-ar fi locuit niste creaturi ciudaţele, barboase, arţăgoase si guralive, botezate ba spiridusi, pa pitici, ba gnomi, ba lemmingi, un soi de omuleti mici, verzui, identici unii cu altii (cel putin asa apareau ei umanitatii din sat) si care pitici ar fi avut impreuna (numai impreuna) puteri magice exercitate cel mai adesea in varianta lor malefica, motiv pentru care umanitatea evita pe cat posibil sa aiba de-a face cu ei in grup, iar cand prindea cate unul izolat il scarmana de-i mergeau fulgii ori chiar il omora fara mila dandu-l la caini drept hrana – o delicatesa. In plus asta avea darul de a-i inrăi pe câini, spre binele stăpânilor lor. Si se mai zice ca-n satul acela locuiau, printre drepti, un om cocosat si un schiop, amandoi din nastere (ca toata lumea). Schiopul era foarte dprimat si defetist refuzand sa participe la concursurile de fuga orgnizate in sat (desi se zvonea ca primarul ar fi putut aranja sa fie lasat sa castige maratonul intr-un an, asa pentru incurajare). Cocosatul in schimb, n-avea nicio treaba, fiind mereu vesel, optimist, neinfricat si bine dispus de parca nu l-ar fi apasat deloc greutatea cocoasei din spate. In sufletul lui era insa amarat cand isi amintea zambetele compatimitoare ori chiar batjocoritoare ale fetelor din satul omenirii si ar fi dat orice ca acel fel de zambete sa nu mai existe. Acuma fiind baiet, voinic, brav si neinfricat cutreiera padurea in lung si-n lat fara sa-i pese de ipoteticii pitici malefici despre care circulau atatea legende incerte. Intr-o si a intarziat, l-a prins noaptea pe drum si s-a ratacit. Cautand el drumul catre Umanitate a auzit deodata o harmalaie mare si luandu-se dupa zgomot a ajuns intr-un luminis in care o multime de pitici identici incercau sa incropeasca o hora. Cânta fiecare cum ii venea, unii zicand „haida-haida”, altii „hoop-si-asa”, care mai de care, tragand unul de altul care incotro, incat pas de a se putea porni hora. Fara sa stea pe ganduri Omul cu Cocoasa s-a bagat in hora lund de mana doi pitici (care s-au uitat la el cam chiorâs) si a inceput sa cante cu vocea lui minunata „Haida-haida-hoop-si-asa” si, miscandu-se cadentat in ritm a pus hora in miscare. Piticilor li s-au luminat fetele identice pe sub barbile identice si au batut hora cu foc, lasandu-se condusi de Uriasul cu Cocoasa si strigand cat ii tinea gura in cor „Haida-haida-hoop-si-asa”. Apoi unul dintre pitici, privindu-l mai atent pe Omul Nostru a schimbat refrenul strigand „Haida-haida-ce-ai-in-spate?” si asa in scurta vreme toata ceata a inceput sa cante: „Haida-haida-ce-ai-in-spate?” „O cocoasa” „Da-o-n-coa!” au completat piticii, si deodata Omului i-a disparut cocoasa din spate. Apoi ca prin minune s-a trezit, dimineata, la marginea padurii. Mult s-a minunat omenirea cand a vazut ca scapase de cocoasa, ca prin minune. Ascultandu-i povestea Schiopul a decis sa-si incerce si el norocul in padure pentru a scapa de betesug. Umbla noapte de noapte doar-doar o da de pitici, pana cand intr-o noapte ajungand la timpul si in luminisul potrivit a dat peste ceata piticilor care incercau iarasi fara succes sa incropeasca o hora. Fara sa mai stea pe ganduri Schiopul a sarit in mijlocul lor cantand ce stia el mai bine „Foaie-verde-tra-la-la – Foaie-verde-tra-la-la”. Piticii l-au privit nedumeriti apoi au inceput sa cante in cor „Haida-haida-ce-ai-in-spate?” „N-am nimica” „ia cococoasa”. Si asa s-a trezit schiopul si cu o cocoasa in spate.
.
ApreciazăApreciază
Gagev89 said
Sursa raului este una singura: prostia. Omul este o fiinta foarte proasta, extrem de proasta, literalmente proasta. Pana si faptul ca se considera inteligenta denota prostie abisala. Din pacate prostia umana nu este una benigna. Prostia umana este profund maligna. Pe cale de consecinta nici nu poate spera la mai multa fericire decat are (daca are). Omul, un exces malign pe pielea materiei.
Fapt divers referitor la inteligenta umana (fara legatura cu prostia specifica speciei, mentionata aluziv mai sus): Omul nu poate realiza un robot care sa preia si sa proceseze in timp real datele (fizice) de intrare si sa produca raspunsul potrivit pentru crea o miscare pe gheata de acest fel:
Caci daca ar putea…
ApreciazăApreciază
stely said
Mărturisesc că, ceea ce a scris deunăzi „Gagev 89”, mi-a creat o stare de nesiguranţă ( nelinişte ), stare ce m-a determinat să mă opresc din demersul meu , ce nu mi se mai părut a fi la fel de potrivit ca la început. Citind, însa, cu atenţie mi-am dat seama că aceasta constatare …Sursa raului este una singura: prostia. Omul este o fiinta foarte proasta, extrem de proasta, literalmente proasta. Pana si faptul ca se considera inteligenta denota prostie abisala. Din pacate prostia umana nu este una benigna. Prostia umana este profund maligna. Pe cale de consecinta nici nu poate spera la mai multa fericire decat are (daca are). Omul, un exces malign pe pielea materiei …. ce mi s-a părut extrem de dura, este cât se poate de plauzibilă.
De altfel şi domnul Basarab Nicolescu, în” Eseul asupra lui Jakob Bohme”, îsi/ne pune, iată, întrebarea :Suntem noi pe punctul de a repeta gestul luciferic , acela al privirii aruncate în urmă -” Prostie ” ce ne va fi fatală, deoarece înseamnă audodistrugerea ? Prin urmare găsesc că ceea ce a scris „Gacev 89 „poate fi interpretat (si) ca un semnal de alarmă, sau ca un diagnostic de necontestat pus întregii Omeniri. Momentan mi s-a părut ca dumnealui este f.pesimist .Omul – in Prostia sa – nu este capabil sa gândeasca o cale de a se salva de la pierzanie .Oare aşa sa fie ? Iată o întrebare la care aş vrea sa găsim împreuna un răspuns.
ApreciazăApreciază
INTJ said
imaginea din articolul acesta raspunde (d.p.m.d.v.) la intrebare (aka time is needed to connect all the dots in all the possible ways and time is a limited ressource for any human being).
ApreciazăApreciază
stely said
Daca am inteles bine este vorba de faptul ca , salvarea omului ca specie, sta intr-un alt gen de evolutie . Asta intrucit , o spun „stiintificii „, cea biologica s-a cam terminat .Pina acum cunoasterea omului a progresat prin ” fragmentarea” diverselor discipline . Acum este cazul sa adune „fragmentele ” pentru a realiza „o cunoastere unificata”, facind insa conexiuni ( legaturi) intre ele ;sa gaseasca puncte comune de legatura ; sa iasa din paradigma ca prin acumulare cunoasterea progreseaza . Ideea de a gasi solutii rapide printr-o permanenta conexiune, atit in planul experientei cit si al informatiei pe care omul le stapineste la un moment dat. Cu cit mai multi (vor face asta) cu atit mai bine pentru ei si ,desigur, pentru omenire.
Ca sa se poata realiza trebuie sa existe un nou” tip de cunoastere”.O cunoastre la care trebuie sa participe nu numai mintea, ci si corpul ,sentimentele. Aceasta idee de reconstituire a unitatii cunoasterii a lumii actuale , a faptului ca „exista un flux de informatie , care se gaseste intre diversele discipline , care traverseaza toate disciplinele si care este dincolo de orice disciplina „este intruchipata intr-un nou concept – TRANSDISCIPLINARITATEA .
ApreciazăApreciază
INTJ said
@Stely – nush, poate ca (transdisciplinaritatea) e raspunsul … da’ in prostia mea am dubii. sa incerc sa explic de ce:
Nan-in, a Japanese master during the Meiji era (1868-1912), received a university professor who came to inquire about Zen. Nan-in served tea. He poured his visitor’s cup full, and then kept on pouring. The professor watched the overflow until he no longer could restrain himself.
– „It is overfull. No more will go in!”
– „Like this cup,” Nan-in said, „you are full of your own opinions and speculations. How can I show you Zen unless you first empty your cup?”
am citit diverse interpretari ale acestei povestiri zen, dar n-am citit nici una care sa analizeze importanta golirii cupei … alta decat simplista „creere de spatiu ce poate fi umplut cu un continut mai nobil” (desi, culmea, nu zice niciunde ca cupa va fi reumpluta!) sau interpretari similare cu varianta crestina: „om pacatos de-a lungul vietii = cupa ce se umple strop cu strop -> suflet in timpul judecatii de apoi = cupa ce se goleste -> suflet ajuns in rai/iad = cupa reumpluta” (iar: de cand „show zen” = „refill with zen”?). altfel spus, n-am citit vreo interpretare care sa realizaze ca procesul de golire a cupei e de fapt o „reprocesare” a continului ei (la trecerea prin planul orizontal delimitat de marginea cupei). mai mult: parca toata lumea ignora faptul ca acea cupa golita nu e vida ci contine aer … practic golirea fiind in acelasi timp o reumplere … in final cupa continand, pe langa aer (continutul nou), si „ce a mai ramas din ceaiul golit” (fie si numai sub forma imateriala a amintirii senzatiei si gustului in timpul sorbirii ceaiului, pe langa amintirea parfumului din timpul umplerii cupei … daca e sa ignoram particulele minuscule ce raman lipite de peretii cupei nespalate si nesterse dupa golire). evaporarea apei din ceai (transdisciplinaritatea si sinteza ce-i rezulta) parca nu-i acelasi lucru cu golirea cupei …
ApreciazăApreciază
arcaluigoe said
Sau dupa cum cita Oana Pelea intr-un interviu… „Daca esti prea-plin de tine nu mai ramane loc pentru Dumnezeu„…. dumne-zen, pentru altceva… Transdisciplinaritatea da… dar si abilitatea de a abandona, a renunta, de a te debarasa… (din cand in cand) de balast, chiar si atunci cand acesta contine (poate) nisipuri aurifere. Incapacitatea de a te debarasa de trecut/trecuturi (fara a le trada) echivaleaza cu o condamnare la moarte. Pe Ludwig Boltzmann, in nebunia sa, un moment de luciditate, in care a realizat ca nu poate renunta la balast (teoriile care-l consacrasera), l-a impins la sinucidere. Absenta luciditatii ii iminge altii (incapabili de renutare) spre o obositoare, plictisitoare si nesfarsita repetare, o mereu reluata recapitulare a unor nimicuri benigne intamplate in imemoriale si incerte trecuturi, intr-un pseudo-perpetuum mobile imobilzant.
ApreciazăApreciază
stely said
On September 5, 1906, while on a summer vacation in Duino, near Trieste, Boltzmann hanged himself during an attack of depression.[8][9] He is buried in the Viennese Zentralfriedhof; his tombstone bears the inscription of the entropy formula:
S=k\cdot \log W\,
where log stands for the natural logarithm.
ApreciazăApreciază
stely said
@INTJ- Parerea mea este ca umplerea ceştii cu ceai şi oferită acelui profesor, care venise sa ceară o învaţatură nouă, este modul”mastrului” de a-i spune (simbolic) că , aşa cum ceasca este plină ochi de ceai gata să dea pe dinafară, tot asa si el este ” prea plin” de ambitii, dorinte , orgolii sau chiar de lucruri neesentiale, pentru ca el („vasul „) să mai poată receptiona (învăta) înca ceva mai bun ,mai nou etc. Îi sugerează deci să înlăture o parte din” încărcătura „, sau poate chiar toată , încât să facă loc la ceea ce este necesar (esential)plăcut pentru viata sa . Asa cum( cred ) si dvs. sugerati, dar ceva mai nunatat. Ideea de „esential ” fiind ceea ce nu se vede :”aerul”, „amintirea senzatiei plăcute (arome ,gust ) etc .Acestea însă ar fi sa existe dar dupa” golire „, ceea ce „învătăcelul” nostru nici nu a ajunsese s-o facă, fiind cuprins de nerăbdare , nervozitate, neliniste. Nici o invatatura nouă nu vine pe o mentalitate învechită. Faptul că extrapolati tâlcul povestii la ideea de transdiciplinritate – în sensul că si aici ar fi vorba de un vas plin, cu multe cunostinte din toate domeniile , ca este mai intai nevoie de „golire”, „reprocesare „si nu de acumulare , fiind deci inadecvata?la ora actuala, cred ca este o „incurcatura la mijloc. 🙂 Imi asum vina (responsabiitatea ) de a intra prea abrupt în „chestiune „, fără să dau impresia că ar mai fi multe lucruri de spus. Urma s-o fac , dar nitel mai târziu.
ApreciazăApreciază
INTJ said
mda, iar nu m-am exprimat eu destul de clar: acumularea de cunostiinte = pictarea punctelor din acea imagine, transdisciplinaritatea si sinteza = legarea tuturor punctelor intre ele (care pot fi informatii din diverse discipline). astfel la final avem multe puncte legate cu multe linii … adica o acumulare si mai mare de informatii (lipsa si mai mare de spatiu „alb”). „golirea cupei” ar fi stergerea unor linii din vari motive (rezultate din reprocesarea informatiilor) … dar, fiindca nu-i vorba de sinteza, e si stergerea unor puncte (de ex. pe criteriul ca ele pot fi oricand „repictate” in caz de nevoie).
„„Knowledge is to know that a snake contains poison; intelligence is to figure out what the poison contains and how it can kill you. Genius is to create an anti venom. Wisdom is to know all this but yet not to fuck around with the snake just in case the first three go wrong.„
ApreciazăApreciază
stely said
@Gacev 8 – Dvs spuneti asa: „Omul, un exces malign pe pielea materiei.” Iar eu vă intreb : dacă-i asa , e de rău sau de bine ? 🙄
În ceea ce priveste prostia omului ca sursă a răului nu pot să vă contrazic , întrucît prea o spuneţi cu foc. 🙂 În schimb pot să completez ( iată )cu ceva parca mai nuantat, mai blând si … poate mai. optimist !?
Totul îsi are loc în lumea asta:
Binele si Răul, omul şi Natura ,
Dumnezeu si Diavolul,legea si accidentul .
Numai Prostia n-are nici un loc, fiindcă
este tocmai confuzia lucrurilor .
Există un singur arbore interzis in grădina
Raiului :acela al prostiei .Prin ce miracol
al dialecticii am inversat cuvintele
„prostie „si „cunoastere „?
Lumina este deopotrivă începutul
ignorantei si începutul cunoaşterii.
Între ele se strecoară greţoasă prostie .
De aceea, prostia este şi ea
o făptura de lumină.
Cea mai bună ilustrare a catastrofei
ontologice a prostiei -căderea lui Lucifer,
aceasta bestie dezgustătoare a prostiei ,
deghizat în faptură de lumină .
De ce catastrofa ontologică a prostiei
a scăpat pâna astăzi atenţiei
metafizicienilor teoreticieni?Poate
pentru că , în mod involuntar, asociem
„bestie „şi „prostie”.Bun motiv …
Basarab Nicolescu -Teoreme poetice
P.S. Daca tot ati identificat sursa „Răului” ,Inseamna ca stiti si raspunsul la intrebarea pusa de Dl Goe, RALG .
ApreciazăApreciază
purg ni xes said
barca lu goe nu-i pluta medusei ! sau e ? vreau sa stiu !
ApreciazăApreciază
stely said
@ Pung Ni Xes.
Uite raspunsul meu la intrebarile tale :
Fara sa mai stea pe ganduri Schiopul a sarit in mijlocul lor cantand ce stia el mai bine „Foaie-verde-tra-la-la – Foaie-verde-tra-la-la”. Piticii l-au privit nedumeriti apoi au inceput sa cante in cor „Haida-haida-ce-ai-in-spate?” „N-am nimica” „ia cococoasa”. Si asa s-a trezit schiopul si cu o cocoasa in spate. :)))
ApreciazăApreciază
Ecoul said
Pluta meduzei fiind un loc anonim in care (niste) personaje anonime incearca sa ajunga cu racheta in varful unui pom jumulit (catarg)… s-ar putea considera ca Arca lui Goe este (si) o asemenea pluta. Daca insa este vorba despre alta pluta sau despre alta medusa si de spectrul canibalismului si-al disperarii atunci nu, nu este. Nu poate fi. Chiar daca exista nervi… si setea muntelui de sare.
ApreciazăApreciază
Durian si Tu. II+II=III! « (b)Arca lui goE said
[…] de la EU in-spre TU, propsa in palida compensatie pentru ratarea intalnirii cu Durian, in Povara indentificarii raului, propunere refuzata, de asemenea. Despre asta este vorba in anuntul de azi. Detalii alta data la […]
ApreciazăApreciază