(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

COSTICĂ BRĂDĂȚAN

Posted by arcaluigoe pe Februarie 21, 2014

Dupa ce intr-un Ajun de 1 Aprilie,🙂 intelectualul simbolist Dorin Tudoran & Co l-a(u) tåmâiat fara succes (intr-o romantza fara ecou) pe  COSTICĂ BRĂDĂȚAN (in scopuri nepatrimoniale), acesta dovedindu-se ori ingrat ori ignorant in materie de Certocratie, nezicand nici macar „merci”, iata ca mai aflam si din alte surse despre acest realist Costica. In paralel, dupa o pauza competitionala de 7 luni, intelectualul idilist Dorin Tudoran a continuat tåmâierile (in special pe cele de exorcizare, dar nu numai), alegandu-se din cand in cand cu cate un sarut pe crestet, ba de la Zoe P., ba de la Theodor P., basca saruturile zilnice, pe gura, de la Sancho Panza-esei-ul sau personal, junele anti-junimist de la Iasi. Dar sa nu deviem… ca deraiem in derizoriu.

Un interviu interesant (am putea spune) despre niste lucruri atat de simple si de imposibile, vazute de o minte limpede (text preluat adlitteram de la sursa):

http://www.dela0.ro/costica-bradatan-profesor-de-filosofie-putem-furniza-expertiza-ratare-asa-cum-china-furnizeaza-lucru

E aproape necunoscut in Romania, desi numele sau e prezent in publicatii cu audiente globale, iar textele i-au fost traduse in zece limbi. A gasit in Statele Unite ale Americii taramul fagaduintei academice si, desi nu mai vede sensul unei reintoarceri in tara, are o reteta pentru schimbarea Romaniei.

Costica Bradatan traieste intr-un oras din Texas unde, vorba scriitorului sud-african J.M. Coetzee, laureat Nobel in 2003, in cea mai mare parte a anului afara e mai cald decat in Africa din imaginatia noastra. S-a nascut in 1971 si este unul dintre cei mai vizibili intelectuali romani in spatiul public occidental, cu recenzii si comentarii semnate in New York Times, Times Literary Supplement, Dissent, Globe & Mail oriLos Angeles Review of Books.

Originar din Suceava, Bradatan a plecat din Romania acum mai bine de un deceniu, cand avea deja doua carti publicate si un post de preparator in cadrul Facultatii de Filosofie a Universitatii din Bucuresti. Acceptati cliseul: ce a urmat e demn de orice poveste de succes – doctorat in filosofie in Marea Britanie, posturi de predare sau cercetare la mai multe universitati americane, dar si din Italia, Germania ori India, opt carti semnate in calitate de autor sau editor, plus traduceri in zece limbi, inclusiv chineza si farsi.

“Ce facem cu Romania?”, a intrebat reporterul la finalul interviului care urmeaza. Profesorul Bradatan a fost sincer, “poate ca e mai bine sa nu facem nimic”. De facut, chiar foarte multe, sunt cu noi insine.

“Sa zicem ca esti medic”, a inceput Bradatan demonstratia. “Te trezesti intr-o buna dimineata si realizezi ce profesie extraordinara ai. Ca medic esti aproape un facator de minuni: poti sa-l ajuti pe unul sa traiasca desi sta sa moara, poti sa-l faci pe altul sa mearga iar desi a cazut de la etajul trei, poti scoate pe cineva din coma, poti aduce oameni pe lume. Daca te gandesti, e o chestie extraordinara, sentimentul de satisfactie care se naste din asta trebuie sa fie enorm. Practica medicinei devine propria sa recompensa si nu-ti mai trebuie nimic altceva ca sa te simti rasplatit. Un doctor care ajunge sa gandeasca asa nu cred ca se mai poate gandi sa ceara spaga pacientilor. Daca ar face-o s-ar degrada in propriii ochi, ar muri de rusine”.

De ce acelasi model se aplica si unui politician, si unui preot, si tuturor “peschesurilor” nationale si de ce e educatia cel mai important colac de salvare al Romaniei de astazi, in randurile urmatoare.

Dela0.ro: Ati plecat din Romania de peste un deceniu. Cand ati facut-o va gandeati ca va mai intoarceti sau ati plecat simtindu-va deja exilat?

Costica Bradatan: Ati spus bine, intr-un fel ma simteam deja exilat inainte sa plec. Plecand n-am facut decat sa-mi asum exilul, sa-l interiorizez si sa-l transform in mod de viata. Dezradacinarea e o experienta umana fundamentala, dintotdeauna au fost oameni care s-au dezradacinat intr-o masura sau alta. Daca e sa credem ce spune Biblia, toata istoria a inceput cu o mare dezradacinare, cu o trimitere in exil. Cat ma priveste, exilul s-a dovedit a fi unul din cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat vreodata. O adevarata binecuvantare.

Cum ati ajuns sa studiati filosofia?

Pe cai ocolite. Inainte de ’89, ca sa intri la Drept, trebuia sa stii pe de rost, intre altele, si manualul de filosofie de clasa XII-a. Literalmente pe de rost. Era o chestie absurda, suprarealista, iar manualul nu-ti provoca tocmai extaze intelectuale. Dar l-am memorat, destul de bine, se pare, ca sa fiu admis in 1989. Dupa doi ani am realizat ca nu ma intereseaza Dreptul, dar fusesem deja infectat. Am renuntat si am dat admitere la Filosofie.

Sunteti un filosof? Sau un cercetator al sistemelor filosofice?

Ah, nu! Platon, Aristotel, Kant, Heidegger si altii ca ei sunt filosofi. Cei ca mine pot fi, in cazul cel mai bun, cercetatori, ca sa folosesc termenul dumneavoastra.

Spuneati intr-un interviu mai vechi ca tara dumneavoastra e oriunde puteti sa faceti ceva cu sens. In Romania credeti ca s-a pierdut sensul?

Sa faci lucruri “cu sens” e ceva foarte personal. Ceea ce pentru o persoana are sens, pentru alta poate fi absurd. Pentru mine, existenta in Romania si-a pierdut sensul, dar evident ca asta e o experienta foarte personala. Pentru multi, in schimb, viata in Romania e ceva care-i face sa se simta impliniti.

Sustineati, de asemenea, ca nu credeti in solutia reintoarcerii in tara a romanilor plecati. Credeti mai degraba in implicarea lor de departe. Vi se mai solicita colaborari din tara? Simtiti ca sunteti implicat in vreun fel?

Nu prea. Dar n-am avut niciodata sentimentul ca Romania ar pierde ceva important fara prezenta mea acolo.

Ati scris, totusi, inainte sa plecati o „Introducere la istoria filosofiei romanesti in secolul 20”. Cum e filosofia romaneasca de secol 20? E incadrabila intre scolile importante pe scena europeana?

E amestecata. Au existat oameni foarte interesanti in Romania, s-au scris carti bune, dar s-au scris si multe balarii. Insi plecati din Romania, precum Cioran, au facut lucruri extraordinare afara. Faptul ca un Noica, de exemplu, a fost plagiat cand a fost tradus e iarasi un semn bun. Nu cred ca filosofia romaneasca ca atare e “incadrabila” intr-o scoala anume, ceea ce e un lucru bun de fapt. Personal, am reticente in a vorbi de filosofii “nationale” – filosofie romaneasca, vietnameza, bielorusa.

Filosofia cred ca e ceva foarte personal si universal in acelasi timp. La urma urmei, cand gandeste, un filosof o face pe cont propriu, singur in fata paginii albe, ca sa zic asa. Iar ceea ce produce, daca e de calitate, trebuie sa fie relevant pentru umanitatea mai larga, nu doar pentru tribul lui. In sfarsit, din motive de onestitate intelelectuala si de igiena a spatiului public, nu cred ca e bine sa insistam prea mult pe ideea unei filosofii nationale. Caci poate duce la un spectacol trist: ne trezim iar ca suntem buricul pamantului, unici, intraductibili, ca nimeni nu ne intelege si toti comploteaza sa ne distruga.

Colacul de salvare: „Sa incepem intr-o buna zi sa ne privim cu alti ochi”

Dela0.ro: Care ati spune ca este cea mai mare problema a educatiei romanesti de astazi? Felul in care este organizat sistemul? Oamenii?

Costica Bradatan: Problema cea mai mare a educatiei romanesti e ca nu exista. Toate celelalte palesc pe langa problema asta. Exista scoli unde se duce lumea, universitati, cladiri. Dar ce se petrece inauntru, in cea mai mare parte a timpului, nu cred ca e propriu-zis educatie. Lasand gluma la o parte, desi, din pacate, nu e de gluma, evident ca oamenii sunt problema. Oamenii sunt cei care fac institutiile si nu invers. Sigur, institutiile pot sa-i strice sau sa-i tampeasca pe oameni. Dar, riguros vorbind, vina nu poate fi decat a oamenilor. Asa cum oamenii pot sa faca institutii, tot ei pot sa le si desfaca si sa ia totul de la capat.

Acceptand, in cazul acesta, ca oamenii se pot rata, credeti ca si tarile ar putea suferi de o asemenea soarta?

Personal, cred ca ratarea e o afacere strict inviduala, dar chiar daca ar fi colectiva o tara ca Romania nu se poate rata, oricat de mult ar incerca – si incearca, e limpede. Ganditi-va doar: asa cum eschimosii au nu stiu cate cuvinte pentru zapada, romanii au o groaza de cuvinte pentru fenomenul de care ma intrebati: “ratare”, “esec”, “rateu”, “neimplinire” si altele. Despre cel aflat in situatia respectiva noi zicem ca e “neispravit”, “pierde-vara”, “ratat,” “neimplinit,” “bun-de-nimic”.

Romania nu se poate rata. In cazul cel mai rau se implineste printr-o extraordinara cultura a ratarii si esecului. Daca nu mai avem nimic de exportat, putem exporta filosofi ai ratarii, asa cum l-am exportat pe Cioran. Putem furniza expertiza in ratare oricui pofteste, asa cum China furnizeaza lumii lucruri ieftine.

Revenind la un ton mai serios, esecul e un lucru pe cat de important pe atat de complicat. In masura in care viata esueaza in moarte, toti suntem niste ratati. De fapt, din cauza entropiei, totul va sfarsi pana la urma in esec. Orice reusita nu e nimic altceva decat ceea ce reusim sa sustragem esecului, pentru o perioada foarte scurta de timp. In sfarsit, inca nu m-am dumirit nici eu. Scriu o carte pe tema asta. Cand o termin, daca n-o ratez si reusesc sa ma dumiresc, o sa va spun ce-am descoperit.

Pana atunci, spuneti-mi ce facem cu Romania. Mai facem ceva?

Poate ca e mai bine sa nu facem nimic. S-a ajuns in situatia actuala si din cauza ca toti au tot vrut sa-i faca cate ceva. Daca e ceva de facut – si e foarte mult – cred ca trebuie sa incepem cu oamenii, cu noi insine. Cu asta revin la intrebarea anterioara, cea despre educatie. Totul se reduce pana la urma la ceva foarte simplu: sa incepem intr-o buna zi sa ne privim cu alti ochi.

Am sa dau niste exemple concrete. Sa zicem ca esti medic. Te trezesti intr-o buna dimineata si realizezi ce profesie extraordinara ai. Ca medic esti aproape un facator de minuni: poti sa-l ajuti pe unul sa traiasca desi sta sa moara, poti sa-l faci pe altul sa mearga iar desi a cazut de la etajul trei, poti scoate pe cineva din coma, poti aduce oameni pe lume. Daca te gandesti, e o chestie extraordinara, sentimentul de satisfactie care se naste din asta trebuie sa fie enorm. Practica medicinei devine propria sa recompensa si nu-ti mai trebuie nimic altceva ca sa te simti rasplatit. Un doctor care ajunge sa gandeasca asa nu cred ca se mai poate gandi sa ceara șpaga pacientilor. Daca ar face-o s-ar degrada in propriii ochi, ar muri de rusine.

Sau sa luam un politician. Ce lucru mare sa fii socotit demn de a-i reprezenta pe altii! Ce onoare! Facand ceva care nu te priveste personal, ceva care are valoare publica si-i ajuta pe altii – de exemplu, treci o lege prin care doctorii sunt platiti civilizat si nu mai sunt siliti sa ceara spaga – e ca si cum iti depasesti existenta personala – inevitabil marunta, egoista – si devii parte din ceva mult mai mare si mai important. Ca si cum putinul pe care l-ai facut te ajuta sa traiesti prin altii, sa existi public, in mii de locuri in acelasi timp. Te uiti la podul pentru care te-ai zbatut sa se construiasca si la oamenii care trec pe el si-ti zici: “E si o parte din mine in podul asta!”. Ce-ti poate da un sentiment mai mare de implinire decat asa ceva? In comparatie cu o satisfactie atat de trainica, orice comision paleste.

Sau esti preot. Oamenii vin la tine si isi deschid sufletul, vor sa le faci legatura cu alta lume. Si doctorului si politicianului le e frica de moarte si te cauta sa le oferi mangaiere. Vor sa le promiti ca dupa ce mor se alege si altceva de ei decat praful si pulberea. E greu de imaginat o munca mai grea si o profesie mai iesita din comun. Cum poate fi platit asa ceva? Cum poti cere “taxe” pentru asa ceva fara sa te injosesti in propriii ochi si sa te topesti de rusine?

Si tot asa cu celelalte profesii si cu celelalte “peschesuri.” Tot ce ne trebuie e o biata schimbare de atitudine. E foarte simplu, dar poate tocmai din cauza ca e atat de simplu pana la urma e extrem de dificil, daca nu imposibil.

25 Răspunsuri to “COSTICĂ BRĂDĂȚAN”

  1. stely said

    Un interviu frumos , care dezvaluie un Om cu o gindire exceptionala . Hmm…fara sa vreau insa am avut un fel de „deja -vu” . Si iata de ce :mi s-a parut ca am mai intilnit pe cineva (nu spun pe cine …) care vorbeste cam la fel despre ratare, esec … parca si umorul, autoironia ar fi comune . Iata aici un mic pasaj, ca drept dovada:

    Revenind la un ton mai serios, esecul e un lucru pe cat de important pe atat de complicat. In masura in care viata esueaza in moarte, toti suntem niste ratati. De fapt, din cauza entropiei, totul va sfarsi pana la urma in esec. Orice reusita nu e nimic altceva decat ceea ce reusim sa sustragem esecului, pentru o perioada foarte scurta de timp. In sfarsit, inca nu m-am dumirit nici eu. Scriu o carte pe tema asta. Cand o termin, daca n-o ratez si reusesc sa ma dumiresc, o sa va spun ce-am descoperit
    P.S.Aoleu , sa nu ma bagati in seama !! Sa zicem ca am vorbit de una singura si nu m-ati auzit . 🙂

    • stely said

      Dar sa-l cuoastem mai bine ( tot) pe COSTICA BRADATAN … care dupa umola mea parere se dovedeste a fi un bun cunoscator al „mediului cultural romanesc”.

      Cum vezi raţiunile gândirii actuale din Romania, sistemul de valori? Ţi se pare un teren „arid” sau este doar o perioadă de transformare, de maturizare a valorilor?

      Aş vrea să vă dau un răspuns satisfăcător la această întrebare, dar mă tem că nu pot. Pur şi simplu, nu înţeleg ce se întâmplă în România din punctul de vedere al sistemului de valori, în raport cu sfera cunoaşterii.

      Există, pe de o parte, oameni de mare calitate, cărturari ce produc lucruri admirabile în cele mai dificile condiţii, dar ei au rămas puţini şi izolaţi. Se ştie puţin despre ei, când nu sunt pur şi simplu înjuraţi birjăreşte de către „boierii” mediului cultural românesc. Ion Ianoşi este un exemplu de astfel de cărturar.

      Dan Petrescu este altul. Un om de o tărie de caracter extraordinară, care a fost închis de Securitate şi care a simţit pe propria piele cum e să fii anti-comunist, Dan Petrescu a ajuns astăzi să fie pus sub carantină mediatică, ceea ce mi se pare o ruşine greu de spălat.

      Pentru că au refuzat să intre în grupurile influente, să fie „corecţi politic,” astfel de oameni sunt ţinuţi în umbră, nu au vizibilitatea pe care o merită, nu sunt recunoscuţi şi respectaţi ca atare. Ceea ce se vede, în schimb, sunt intelectualii „angajaţi”.

      După căderea comunismului, când nu mai exista nici un risc, aceştia au avut revelaţia anti-comunismului. A ajuns să le placă atât de mult încât îl practică, de douăzeci de ani, ca pe o profesie.

      În legătură cu aceştia din urmă, expresia „sistem de valori” nu se poate folosi decât antifrastic, la mişto. Aş numi chestia asta sindromul „Nae Ionescu”: fascinaţia prostească, incredibilă faţă de putere a unor oameni altminteri remarcabil de deştepţi. Atâta inteligenţă, atâta ştiinţă de carte, doar ca să te poţi gudura pe lângă un politician agramat. Pe de o parte, nu vor să intre in politică aşa cum se cuvine, să participe în alegeri, să-şi asume responsabilităţi. Pe de altă parte, nu vor nici să rămână „simpli intelectuali,” să se plaseze într-o ipostază critică, sceptică, ironică şi auto-ironică.

      Aceşti intelectuali „de vârf” vor sa fie „king makers,” vor să tragă sfori, să facă şi să desfacă guverne. Partea amuzantă este însă că nu reuşesc să facă nimic de genul ăsta, ci sfârşesc în ridicol, prin a fi nimic altceva decât bufoni politici. Rezultatul este un spectacol deplorabil, ce afectează profund ideea de „intelectual român”.

  2. RALG said

    In general suntem (foarte) multumiti de felul in care functioneaza acest ne-blog (b-Arca lui Goe). Nu mândri dar multumiti. S-a ajuns la (oarecare) ar-monie, ma-monie si monism… la echilibru si pace. Ce? E putin lucru? Tot ceea ce pare diz-armonic pe b-Arca e secundar, trecator, suportabil. In sfarsit am reusit sa balansam lenea nativa a d-lui Goe cu efortul necesar pentru a manageria zgomotul de fond si semnalele din Univers, din intreg spectrul temporal (inclusiv relicvele)… Dar… dupa cum te-ai fi putut astepta, faptul unei declaratii constatatoare precum cea curenta, si care in mod normal n-ar avea de ce sa fie facuta public, denota o imperceptibila distanta intre declaratie si starea de fapt. Este cam asa cum am zis dar nu chiar intocmai… Ca daca ar fi fost intocmai n-am mai fi avut de zis si de con-sfintit (d)in vorbe. E ce e, dar ce nu e asadar? Asadar iata ce nu e: N-ar fi placut ca in mod provizoriu (si misterios) echilibrul barcagoic construit cu migala, pe care l-am mentionat mai sus, sa nu fi fost in stare sa impiedice un dezechilibru local pe acest topic anume. Sa fi avut asadar lupte de opinii vizavi de acest anonim simpatic numit Costica Bradatan. Speculatii psihanalitice vizavi de ceea ce spune, face, nu spune si nu face el si al sau ego. Ne-ar fi placut o paralela (curba) intre el si vreun alt anonim mai putin anonim (mai putin notoriu), precum, de ex., Costel Busuioc. Ce? Credeti ca n-ar fi potrivita o paralela intre Costica Bradatan si Costel Busuioc? Cum sa nu? Ar fi fost. Chiar mai nimeritå decat nimerita paralela intre Devis Grebul si Ion Barladeanu… Si nu una ci mai multe paralele, si nu paralele intre drepte ci intre planuri, suprafete si chiar intre spatii… Planuri si spatii oglinda, curbe, cu proiectii infinite, ca-n sala oglinzilor de la Versailles, dar mai dihai. Din pacate minuni nu se intampla in fiecare zi. Nu-i nimic. Maine e o alta zi. Si poimaine la fel. Despre ras-pimaine nici nu mai vorbim. Este inca si mai zi. Ras-poi-mainine-i cea mai zi. Zi ca nu-i asa.

    • Broasca Testoasa Matilda said

      nu te amagi goe . minunile tin trei zile dar neminunile pot dura mai mult .

      • RALG said

        Nu-i o problama si nu-i (vre)o contradictie. Azi, maine si poi-maine sunt (cele) trei zile. Ras-poi-mainele este (mult) mai mult. Vorba lui Gamow, 1, 2, 3… infinit. Putem astepta pana atunci. Nu ne grabeste nimica. Suntem tineri doamna. N-am avea de ce sa ne precipitam, ca Tudoranul, intr-o nastere prepatura la (doar) 7 luni.🙂 Chiar si cele 9 luni standard sunt (tot) un termen redus. Ca nici neminunile astea nu pot tine etern. Infinitul e altceava, in alta parte. Pe aici (nu) bantuie Nimeni. Decat foarte rar, rar, rar… Cine vrea sa fie cawboy?

    • stely said

      Un film in loc de raspuns🙂

  3. stely said

    Offf, ce incet m-am miscat !!

  4. Radu Humor said

    >The Epoch Times: Scandal cu cântec la Kremlin – evreii acuzaţi că au destrămat Rusia

    A se citi cartea lui Alexandr Soljenitzen: Evreii si rusii – doua secole impreuna.
    O carte alcatuita 80% din documente istorice – CARE VORBESC DE LA SINE ! Soljenitzen LASA PE CITITORI SA TRAGA CONCLUZIILE. AVETI CE CITI. Se vede cum gandesc si actioneaza cei ce vor o lume noua.
    In principiu se regasesc – la lucru in istorie – multe din personalele lui Dostoievsky din Demonii. Cele doua carti se completeaza !

    Cu toate aste este considerata ca fiind antisemita. Exista tradusa in limba romana.

    • Dl.Goe said

      Domu Humor in afara de faptul ca sunteti off topic sunteti si comic. Evreii au destramat Rusia??? Poate au destramat Rusia pe la colturi, sau poate confundati d-voastra din nebagare de seama Rusia cu URSS-ul (ceea ce spune multe, mult mai multe decat ati vrea domnia voastra sa ziceti). Deci Rusia e bine mersi, nedestramata, isi vede de ale sale (in buna traditie istorica)… Pofta de bucate nemtesti cu care va repeziti sa va completati meniul, imediat si-n permanenta, mi-a amintit un banc din aceeasi gama literara, ub banc cu Itzic si cu Strul pe vremea Republicii Socialiste Romania. Cica Itic are o discutie cu Stul:

      Itic: Ma Strul dobitocule tu ai pus ma si tu niste bani deoparte?
      Strul: Am pus ma Itic ca nu-s prost.
      Itic: Si cati bani ai strans ma dobitocule?
      Strul: Am strans mai 100 de mii de lei.
      Itic: Bravo mai dobitocule. Si unde-i tii?
      Strul: Ii tin la CEC, cu dobanda.
      Itic: Dar daca da CEC-ul faliment ce faci mai dobitocule?
      Strul: Nu da mai faliment ca e sustinut de Statul Roman.
      Itic: Si daca da faliment Statul Roman?
      Stul: Nu da mai ca e sustinut de CAER (mai stii mai dobitocule ce e aia CAER?)
      Itic: Si daca da CAER faliment?
      Strul: Nu da mai ca e sustinut de URSS.
      Itic: Si daca da URSS faliment?
      Strul: Ei si n-ar merita treaba asta o amarata de suta de mii de lei?

      * * *
      Cam asa cu destramarea Rusiei.

      Evreii au destramat Germania nu Rusia. Nu stiiti d-voastra bine d-le Humor. Dar d-voastra d-le Humor nu doriti o lume noua? Doriti o lume veche? Cam cat de veche? Aia in care exista URSS-ul e destul de buna dupa gustul d-voastra? Traiasca feudalismul, viitorul glorios al omenirii.

      Sunteti iremediabil expirat d-le Humor. Mai devreme saiu mai tarziu Europa va fi o tara unita si puternica, in dauna expiratilor dinnautrul ei si a inspiratiilor din afara.

      P.S. Ati citit Demonii? Nu va cred. D-voastra n-ati citit nici Eminescu. Traiti din citate alese de altii pe care le carati cu cârca, ca magarul (lui) Sisif, de colo-colo. Rau va mai plictiseste con-soarta stapânå. Bine ca nu va bate.

      • Radu Humor said

        Nici o deosebire între tine şi vreun alt dobitoc !
        Şi ăia visează la o iesele plină de toate nimicurile sclipitoare ale unui apus pe care-l văd şi-l scriu cu „A”😆
        Visul de aur a tuturor idioţilor cu ceva ştaif care nu se mai simt bine nici în cămaşa, nici în limba lor !
        Singurul lucru care te deosebeşte oarecum de cei de mai sus este uşurinţa cu care pupi şi schimbi la comandă coorurile😉
        P.S.
        Important este să-l înţelegi pe Eminescu, chiar fără a-l fi citit vreodată🙄
        Dar ce treabă are un alogen ca tine cu Eminescu sau cu Dostoescu😆, nişte titani care au măturat pe jos cu
        cei pe care voi îi pupaţi în coor, crezând că astfel veţi fi băgaţi cumva în seamă şi invitaţi la dezmăţ ?!
        Locul vostru va fi tot la masa slugilor, cu sila şi dezgustul cuvenit !
        Şi din partea noastră şi din partea lor !

        • Radu Humor said

          Până la urmă cred că e bine că voi poponarii nu puteţi avea copii, deşi vă străduiţi nevoie mare măcar să vi se dea voie să-i înfiaţi🙄
          Singurul lucru ce rămâne după voi fiind ura bestială asupra celor normali şi sănătoşi la minte şi la trup !
          Faptul că-ţi aperi cu orice preţ hâzenia fizică, nu ţi-o poate ascunde însă pe cea morală, sufletească, schilodită şi schimonosită
          de gena ce nu poate lăsa în urmă decât asemenea monştri:mrgreen:
          Iar singurătatea şi masturbarea nu doar fizică, ci şi intelectuală nasc monştri, nu idei, cum aţi crede voi, în lungile voastre vise de mărire.
          Vorba aia, la voi vise, iar nouă ni se rupe , de mila voastră.
          Dar cum nu poţi scoate unii viermi din kkt, aşa nu vă poate scoate nimeni pe voi din păcat🙄
          P.S.
          „Avem un singur mod de a ne naşte şi mult mai multe de a muri ”
          Al tău e unul din cele pe care nu le-aş fi dorit nimănui ……
          Dar probabil că ţie ţi-a tăiat calea nu doar o pisică neagră, dar şi cu căldările goale, că altfel nu se explică atâta ghinion pe capul tău .
          Şi nu mă refer aici doar la Stely …:roll:
          P.S2
          Cred că eşti atât de ciufut, pentru că idolii tăi au pierdut :
          Canada – SUA 3 -2 în finala olimpică la fete, după ce americancele au condus cu 2 – 0 până cu 10 minute înainte de final !!!
          Canada -SUA , 1-0 în semifinala masculină !!!

        • Radu Humor said

          Cât despre Costică Brădăţan, cel crescut de mătuşa sa, îl cunosc suficient de bine ca să ştiu că niciodată fibra sa românească nu-l
          va putea face să plătească anumite înlesniri sau facilităţi cu unele compromisuri ce se aşteaptă de la el🙄

        • RALG said

          @RH – Domnu Raducu, dar rau trebuie sa va mai fi durut la lingurica daca ati cedat asa spontan ispitei de a va anestezia si camumfla durerea in fecalele din dotare. Pai asa rezolvati d-voastra problema, inecandu-va amarul cu aceleasi vechi dumicate, si ascunzandu-va de problema sub morman? N-ati ascuns nimica domnu Raducau, n-ati facut decat sa va semnalizati durerea si mai dihai, sub un munte cu motz rosu (felinar rosu), ca fiind amarnic la mânie mai faceti si sange-n baliga. Daca mai razbiti la suprafata revedeti va rog textele si reveniti la cestiune, pe text. Si, da, este important sa-l citesti pe Eminescu, inainte de a-l „intelege” din interpretarile idiotilor pe care-i venereaza ganglionul d-voastra limfatic nervos.

      • Radu Humor said

        De obicei ştiu că sâmbăta nu combaţi !
        E zi de sabat la voi şi vă odihniţi după ce-aţi stat şase zile !
        Şi v-aţi gândit😆
        Dar probabil cele scrise ţi s-au părut atât de geniale, încât n-ai mai putut rezista şi le-ai dat drumul:mrgreen:
        Pfuuuiiii !
        Ce duhoare specifică ?!
        Cu miros fetid, de usturoaie şi alte căcaturi de prin cele gunoaie citite, sau chiar auzite prin mahalalele literar-politice pe unde-şi trăiesc traiul şi-(şi)/ne mănâncă
        mălaiul al de Pleşu, Tismăneanu, Patapievici, Mihăieş, Cornea sau Oişteanu !
        Faptul că mai aerisiţi câteodată mizera atmosferă, aducându-i şi ţinându-i în geam pe unii ca Tudoran, Brădăţan, Antonesei, chiar Abălaru, ca să nu mai spun de spiritele unui Eminescu sau Dostoievschi, nu poate face mai respirabil aerul de pe aici !
        Norocul vostru, că microbi ca voi, nu rezistă în medii salubre, ci doar în mizerie şi anonimat, de unde aruncă/împroaşcă venin antiromânesc cu o impertinenţă specifică celor înconştienţi🙄
        P.S.
        Chestia cu ganglionul limfatic este cu adevărat genială😆
        La mintea voastră….

        • RALG said

          @RH – Domnu RaduHu, daca n-as sti ca aveti gingia rece v-as lasa sa verificati la fata locului daca dl.Goe este obrezuit sau nu. Deci, in concluzie, d-voastra in raspuns la interpelare, declarati cå cårati rahaturi cu cârca ca cåcårau, de colo pana colo, din cauza ca dl.Goe ar fi „jidan” si/sau „poponar”. Tttt. Genial, intr-adevar… Frumoasa justificare.

          Aaaaa! Radu Humor e un mediu salubru ??? Si mai genial… Ah, valeu, starpirea limbricilor e un gest antiromânesc??? Vai, n-am stiut. D-le Radu H. d-voastra sunteti o rusine nu numai pentru neamul românesc ci si pentru specie.

  5. Dl.Goe said

    Ah, lumea indecentelor redundante… Ucraina, un nou episod… in reluare… la cererea publicului spectator… Se pregateste furtul revoulutiei… Istoria nu se supara… E altul secolul… Nu-i XX. Cel mai potrivit ambasador al Romaniei la Kiev ar fi, cu voia d-voastra, ultimul de pe lista, Ion Iliescu… sau Cosmin Gusa… Dar si la noi e revolutie. Revolutia crinului… care o ia in frezie… Caci frezia este floare sezonului de Dragobete. Dar s-ar cuveni un buchet de cale si pentu plagitarius victorius, tåmâiorius, toporas si viorele. Sa vie primavara… Se dea spanacul in floare… Urzica, stevia si leurda… Vivat…Traiasca lipsa de imaginatie a faoritorilor de istorie si de istorii repetabile toate. Traiasca prieteniea intre Romania si Ucraina, intre tari si-ntre popoare, legate in veci prin aceiasi scenaristi comuni (adica ca partajati in comun, incolo nu caci in fapt sunt extra-ordinari, supra-ordinari, meta-ordinari, trans-ordinari si trans-frontalieri. Acum si-n veacul vecilor… A… min?

  6. stely said

    Asa ciudata cum a fost (revolutia ucraineana )bine ca s-a terminat. Cred insa ca de data asta , Ianukovici , care a luat-o din nou pe coaja , si tot de la Iulia Timosenko, nu va scapa ieftin .Ce-i drept i-a reusit fuga cu elicopterul.A scapat deocamdata de linsajul poporului. Ce va urma – faza cu „furtul revolutiei”- se va termina destul de repede, cred.
    In ce priveste „revolutia ” noastra , cea a „crinului”, pare ca incepe sa dea semne de ofilire . Crinul se lupta cu un dusman, care s-a ascuns in transee si care, banuiesc, se uita la el cum se lupta vitejeste cu vorbele goale . Nu stiu de ce , dar nu-i cred deloc, chiar daca Crin Antonescu pare mai hotarit . Nu-mi fac nici o speranta , nici macar emotii . Macar de-ar fi un pic de suspans . Saracu ‘Crin Antonescu , desi mi se pare ca ar avea un mic ajutor din afara 😉 nu este deloc credibil . Cred, totusi, ca revolutia lor este o facatura curata.
    P.S.Aud ca guvernul Ponta III este deja pregatit. Sa vedem…

  7. stely said

    On topic si in context cu actualitatea interna si internationala :

    Indiferenta are efect devastator. Rusia sau America, Occident sau Orient, depinde de noi

    Putina atentie, rog. Spune un prieten ( altfel bine intentionat si mai optimist – optimismul e bun, cu conditia sa fie realist) : “ dupa tot ce se intampla in Ucraina, e foarte clar ca desprinderea Romaniei de pe orbita occidentala e imposibila, America neacceptand o asemenea actiune. Numai Ponta nu-si da seama de asta.”

    Nu-i chiar asa. De retinut: nimic nu e imposibil, din pacate. Mai ales daca raman astia ai nostri la putere, si castiga si europarlamentarele, si presedintia. PSD si compania,oricare ar fi, adica. Pe care europarlamentare si prezidentiale ( ambele anul asta) deocamdata au sanse mari sa le castige.

    Problema este (si ramane in continuare), apropo de politica si posibilitatile/imposibilitatile regionale, ce si cat accepta UE de la Rusia si compania ei, eurasiatica. Pentru ca noi din UE facem parte, nu din America. Si cu Rusia stam in coaste. Din pacate. Iar UE inghite (mai degraba decat accepta), deseori pe nemestecate si cam dintotdeauna prea multe de la Rusia.

    Asta da, este si ramane o problema. Si Ponta o stie. Si, pana una alta conduce cu tot cu partid in sondaje; detasat; si asta stie. Problema e ca romanii nu inteleg si permit in continuare PSD sa fie cel mai mare partid si cel mai “iubit”.

    Problema e ca America nu poate face in locul nostru ce trebuie sa facem noi: sa scoatem PSD si acest PNL, cu acesta conducere si mentalitate, din viata publica si de la putere. Problema e sa ne scoatem din cap si din mentalitate antiamericanismul si rusofilia. Asta nu putem face decat noi insine.

    Problema mai e ca americanii au si ei probleme si nu ne pot scoate nici neocomunismul, nici neomarxismul sau progresismul din cap, ei insisi fiind condusi de progresisti acum si pentru cel putin inca 3 ani. Doar ca ei au sanse sa-si revina. Ei au, chiar daca greu, la ce se intoarce – aceeasi constitutie si principii prolibertate si antimarxiste de peste 200 de ani. Plus, majoritatea populatiei Americii e crestin protestanta (si practicanta). Niste diferente. Conteaza.

    Problema e ca politica lor externa in zona, chiar daca da semne de resetare (mai fermi, parca, impotriva Moscovei decat in ultimii ani), nu e clar pana unde va merge. Mai vedem. Si, desigur, ne-am bucura sa mearga mai departe, ca sa impinga UE (si Romania, prin inertie) inainte, si, implicit, Rusia plus autocratiile prietene ei, inapoi, in Eurasia lor.

    http://ihincu.wordpress.com/

  8. stely said

    Un articol privind cauzele revoltei populare din „Maidanul ” Kievului , ce pot fi adevarate lectii pentru Puterea USL de la Bucuresti si ,de ce nu ,pentru protestatarii Opozitie de dreapta din „Piata Univesitatii” :

    Ucraina nu este un teatru de propaganda istorica al altora. Iar daca Occidentul se pierde in dilema daca protestatarii sunt sau nu nazisti, atunci risca sa piarda esenta crizei de astazi. In fapt, ucrainenii lupta impotriva concentrarii bunastarii si puterii in mainile regimului Yanukovich. Protestarii fac sacrifii reale in speranta aderarii la Uniunea Europeana. Sa fie aici o lectie pentru euroscepticii din Londra sau de aiurea? Aceasta este o discutie care se poarta.

    http://www.revista22.ro/cateva-nuante-despre-fascism-proteste-rusia-si-ucraina-38285.html

  9. stely said

    Aici articolul in original :

    http://www.nybooks.com/articles/archives/2014/mar/20/fascism-russia-and-ukraine/?insrc=hpss

  10. Radu Humor said

    Early life and career[edit]

    Yulia Tymoshenko (born Hrihyan[4][34][35]) was born on 27 November 1960 in Dnipropetrovsk, Soviet Ukraine (then part of the Soviet Union).[36] Her mother, Lyudmila Telehina (née Nelepova), was born on 11 August 1937 in Dnipropetrovsk.[37] Her father, Volodymyr Abramovych Hrihyan, abandoned Lyudmila Telehina and his daughter when Yulia was three years old.[38] He was born on 3 December 1937 in Dnipropetrovsk and was, according to his Soviet passport, Latvian.[37] Volodymry’s mother was Maria Yosypivna Hrihyan, born in 1909.[37] His father was Abram Kelmanovych Kapitelman (Ukrainian: Абрам Кельманович Капітельман), born in 1914. After graduating from Dnipropetrovsk State University in 1940, Kapitalman was sent to work in Western Ukraine, where he worked „one academic quarter” as the director of a public Jewish school in the city Sniatyn.[37] Kapitalman was mobilized into the army in the autumn of 1940 and subsequently was killed while taking part in the Great Patriotic War (1941-1945) on November 8, 1944, with the rank of „lieutenant communications”.[37]
    Volodymyr left the family when Yulia was a year old, and Yulia was raised by her mother alone.[inconsistent][38] Tymoshenko took the surname of her mother, „Telehina”, before graduating from high school in 1977.[38][39] In 1979 Yulia married Oleksandr Tymoshenko, son of a mid-level Soviet official.[40] In 1980 their daughter Yevhenia (Eugenia) was born.[41]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: