Fără frică: De-aş fi Traian şi de-aş fi Gică

Scrisoare deschisa catre domnii Basescu si Popescu

(sa zicem doi cetateni)

Cand s-a sinucis Madalina Manole n-am zis nimic. Cand s-a sinucis Adrian Nastase la fel, n-am pomenit nimic. Cand s-au sinucis Adrian Paunescu, Adrian Severin si halti hadrieni, la fel, n-am comentat si n-am profitat (ca altii) ca sa-mi fac trafic in vad, in van, in vid. Nici macar la Titanic nu m-am dus la premiera (l-am vazut abia dupa ce pana si Leonardo al Caprii a inceput sa se dezica de rolul prestat acolo)… Si tot asa mereu, la cate o sinucidere facuta la ore de maxima audienta am preferat sa nu punem paie pe foc pe punte… Lasa! Lasa sa faca altii trafic si sa se bucure de audienta, dezbateri, dileme, contradictii, zaiafet… cu asemenea focuri de paie. Noi nu. Nu facem noi asa ceva. Dar astazi doamnelor, domnisoarelor si domnilor va rog sa-mi dati voie sa nu ma mai abtin si sa fac si eu (dupa o minimala si demna asteptare) un apel sub forma de scrisoare deschisa, vizand, in total dezacord cu statutul Arcei lui Goe, „o chestiune a zilei”, un subiect fierbine batut, dezbatut si razbatut  pe toate partile de catre toate fetzele, pe toate palierele: Despre eventuala gratirere a infractorului Popescu Gheorghe de catre presedintele Traian Basescu…

Nu voi relua si nu voi evalua argumentele pro si/sau contra gratierii, posibilitatii sau imposibilitatii acesteia, detaliile tehnice legate de condtiile in care functioneaza institutia gratierii ori implicatiile morale, legale, politice si sociale  ale unui asemenea gest, fie ele interpretate in context (mai) punctual sau  (mai) global. Nici macar nu voi inceca sa stabilesc daca per total Gica Popescu e mai degraba baiat bun sau mai degraba baiat rau sau daca are ori n-are in profil ceva din Rodion… Romanovich Raskolnikov… Nu! Altceva as vrea sa zic in aceasta scrisoare (aproape) deschisa (un apel?), adresata in egala masura cetateanului Popescu cat si cetateanului Basescu, in vedrea unei reconcilieri cetatenesti necesare in Cetate, mi se pare.

In curand inevitabilul regim Basescu (aflat in prelungirea la fel de inevitabilului regim Iliescu) se va incheia. Va ramane in istorie ca fiind deceniul in care a devenit posibil ca persoane grele, mustind de fel de fel de imunitati, sa intre la puscarie, si sa fie pedepsite (cat de cat, simbolic) pentru incalcarea legii in fata careia toti ar trebui sa fim egali. Desigur ca nu s-a reusit instaurarea sistemica, plenara, a acestui gen de egalitate, implementarea sa fiind mai degraba la nivel simbolic, exemplar.  Scurtatura catre instaurarea domniei legii are nevoie de multe masuri simbolice si de sacrificii, acceptabile, mai ales ca in zilele noastre puscaria este tot pentru oameni, nu pentru girafe (sau pentru martiri, ca alta data). Totusi, sperand ca teoria simbolurilor se va dovedi efcienta, si ca va avea efecte durabile in-spre normalizarea societatii romanesti post-comuniste, si dincolo de „era Basescu”, cred ca ar fi in spiritul aceluiasi simbolism, rezonand armonic cu progresul social, in sensul consolidarii actului de justitie si al reconcilierii umanului cu el insusi, daca in ziua incheierii regimului Basescu, doi cetateni, cetateanul Traian si cetateanul Gheorghe s-ar intalni, intamplator, pe strada si s-ar privi in ochi, pret de un bob zabava, pentru a-si vedea apoi fiecare de drumul si de destinul lui anonim. Pentru asta, infractorul Popescu Gheorghe, eliberat acum de orice obligatii morale fata de complicii sai (…), ar trebui sa-si recunoasca deplin vinovatia, sa restituie intreaga suma pe care o datoreaza statului si sa faca cerere de gratiere (fara sa stie daca va fi gratiat sau nu). In aceste conditii, presedintele Traian Basescu ar trebui sa-l gratieze pe „greul” Gica Popescu (singurul dintre „grei”), in ultima saptamana a regimului omonim, alaturi de alti „usori” care se califica pentru gratiere…   De-as fi Gica asa as proceda. De-as fi Traian asa as proceda.  In virtutea simbolisticii si-a artei (amorul artei, ca daca arta nu e nimic nu e).

P.S. Este (foarte) posibil sa spun asta doar pentru ca, in fapt, nu sunt nici Gica, nici Traian, sunt dl.Goe, iar de vorbit vorbesc doar prea-cinstitului cititor citit si unic de pe Arca lui Goe, in aceasta romanta fara ecou.

***

Update 1.

„Către toţi cei interesaţi  

Dragii mei,  

 

S-a discutat mult în aceste ultime zile despre mine. S-a dezbătut şi mai mult. Au fost lansate subiecte şi teme care nu au legătură cu intenţiile mele. Au fost lansate şi promovate unele iniţiative pubice destinate mie.   Vă mulţumesc pentru toate gândurile voastre bune, ele fiind un real suport pentru mine şi familia mea! Este o perioadă extrem de dificilă pentru mine şi cei apropiaţi mie. Accept că, aşa cum am învăţat din cariera sportivă, viaţa are şi urcuşuri şi coborâşuri.   Tehnic vorbind, aştept motivarea deciziei luate de către instanţă în data de 4 martie.   Mai apoi, voi decide calea de urmat. Îmi place să cred că am fost şi voi rămâne un om puternic. Nu vreau ca situaţia în care mă aflu să nască nici disensiune, nici compasiune.   Este o perioadă în care lupta este cu mine însumi.  Eu, omul Gică Popescu, mă pregătesc pentru cel mai greu meci al vieţii mele.   Pentru asta am nevoie de încrederea voastră, mai puţină patimă şi multă linişte.

 

 

Al vostru Gică Popescu.”

* * *

Update 2.

Cu largul concurs al unor intelectuali (de elita) indignati, papițoii Gâdea si Ciuvica au reusit inca o data sa fie in centrul atentiei ca vedete nationale. S-au bagat in seama si le-a iesit de minune.  Toti cei care au facut din prestatia celor doi maimutoi un eveniment monden comentabil a indignare si au scris editoriale (pe aceasta tema), au propus si au semnat apeluri (un cuvant din ce in ce mai odios) si sau au initiat (si/sau participat la) deminstratii stradale, ar trebui sa stie ca le sunt complici celor doi limbrici si ca gesturile lor precipitate si gratuite au (dupa cum era de anticipat) efecte inverse fata de sensul formal al intentiilor exprimate in ele. Este inadmisibil ca niste intelectuali cu pretentii sa se lase astfel manipulati si sa se transforme benevol in agenti de promovarea ai  papițoilor Gâdea si Ciuvica. Devine astfel si mai profitabil sa-i injuri pe  alde Plesu and Co: te simti bine, iei banu’, capeti faima… Paradisul primatelor in prime-time. Cat de prosti sa fie altii ca ei incat sa nu foloseasca aceasta reteta de succes?

UPDATE 3

Si uite asa (in)evitabilul s-a intamplat. Gestul necugetat al unor intelectuali subtiri care s-au apucat sa se ia in seama (prosteste) sub pretextul apararii d-lui Plesu, s-a dovedit a fi exact ceea ce era de asteptat sa fie: prilejul pentru si mai multa reclama gratis in contul si mai multor papitzoi care, cuminti, au stiut sa raspunza, intocmai si la timp. Ca de obicei, conul Dorin (un intelectual) nu face exceptie doar ca de data asta se intrece pe sine, promovandu-si frustrarile si mofluzismul de sub perfecta acoperire, cu acte in regula. Intelectualul Dorin a si semnat apelul-petitia-scrisorica-biletelul prin care opinia publica sarea sa ia apararea gingasului d.Plesu fata cu linsajul (mediatic), asa incat dâsul acesta are acuma toate argumentele pentru a-si exprima liber echidistanta mai ales in contextul echinoxului de primavara, cand, a dracului fatalitate ziua devine egala cu noaptea, iar popa Neamtu cu popa Gâdea. Conului Dorin i-a pus D-zeu mana in cap. Aflat in perfect acord cu deontologiile (cu aproape toate) si si cu corectitudinea politica, bloggerul Tudoran, poate mânca, in fine, nestingherit cacatul pe care-l pofteste. Logica ii ingaduie. Martorii sunt in delir. Canalia tot canalie. Ma intreb ce-o crede in sinea sa dl.Plesu despre amicul sau Dorin Tudoran. Noi nu vom sti-o poate niciodata.

UPDATE 4.

Sorin Iliesiu (o lichea patentata) continua sa-si dea in petec cu gratie nemarginita. Omul pare inspirat direct de muza ridicolului. Dupa ce-a ratat (milimetric) sa-si dea demisia (de onoare) dintr-un partid in care ajunsese cu totul intamplator (aka un PNL), fiind in ceele din urma dat afara, iata ca omul, care vorba ‘cee poate fi nimicit dar nu invins, o comite iarasi si face cerere de a fi reprimit in PNL cu intentia de a candida la sefia partidului. 😯 😯 E clar ca e dus cu sorcova… Dar, la urma urmei ce-ar mai avea de pierdut? Nimic de pierdut. Mascariciul acesta al civismului la roamni nu are decat de castigat cu fiecare tâmpenie pe care o trambiteaza in vreun apel, scrisoare deschisa, pro-test… Ii face bine sa se vorbeasca despre el si sa fie in centrul atentiei, fie si in postura de nåtaru vorbitor (care poate vorbi oricand, orice). Face un cuplu admirabil cu politologul de la Corabia care-i si sufla-n foale, a paguba dar in zadar, caci dl.Sorin vrea atentie la nivel national nu… la nivel comunal sau pre-orasenesc.

Ca sa fie comicul si mai abitir, aflam cu surprindere, ca un alt mare actor politic isi da demisia (de oroare) din acelasi partid din care dl.Sorin n-a mai apucat sa si-o dea. Si-o da marele politician actoricesc dl. Mircea Diaconu (Mircea asta e un prenume cu ghinion in politica), obidit ca n-a putut obtine rolul candidatului in piesa „Parlamentul European”, pe care l-ar fi jucat asa de frumos. Sa-i fie tzarana politica usoara si sa se intoarca la dragostea lui Diana si la meseria de actoras bun (bun cand lucreaza dupa textele altora si sub indrumarea atenta a vreunui unui regizor remarcabil. Incolo nu. Nici macar).