(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Ziua lui PI si Sfera lui Goe

Posted by arcaluigoe pe Martie 14, 2014

Euler_eipi01

Astăzi este ziua Internațională a lui 3 si 14, adică a numărului π. O constanta universala esențială, definitorie pentru Sfera lui Goe (despre care cei cu memorie își amintesc că are o rază egală în valoare absoluta – exprimata în metri – cu exact acest număr transcendental). Aș fi vrut sa spun, cu aceasta ocazie festivă, câteva vorbe de duh despre PI și să într-o-duc în discuție tulburătoarea ecuație a lui Euler care descrie matematic sfânta treime (π , i, e) care este și unime, a celor trei numere (doua dintre ele cu câte o infinitate de zecimale irepetabile, iar celălalt și mai rău) care guvernează universul. N-a fost sa fie pentru ca sunt foarte obosit, răvășit, risipit după o săptămâna de rebelă și bizară insomnie (țesută cu somn și reverie, cu vise semi-lucide și cu fel de fel de stări de veghe).

Prin urmare mi-ar fi mai la îndemână să zic ceva despre experiențele onirice mai vechi sau mai recente, în contextul în care și așa mă urmărește de multă vreme ideea de a-mi confrunta acest gen de experiențe cu experiențele de același gen ale altora (bunăoară ale pre-cinstitului cititor citit și unic al Arcei lui Goe). Unul dintre visele semi-lucide care-mi revine cu o oarecare regularitate este despre levitație. Sunt cuprins in vis de o stare de mare beatitudine, vecina cu fericirea supremă, constatând că știu cum să levitez, cum sa plutesc, așa ca de o palma deasupra pământului (sau și mai sus dacă trebuie) și să mă si deplasez, într-un soi de zbor lin, lipsit de orice inerție, încolo și-n-coace. In vis (un vis repetabil aflat mereu în prelungirea celorlalte episoade de acest fel) se face că sunt conștient că visez și că întâmplarea nu-i aievea, dar ceva îmi dă convingerea clară că acum, de data asta, știința levitării deprinsa in vis (și care apare atât de simplă) nu mi se va mai pierde după ce mă voi trezi și că o voi putea păstra pentru totdeauna, așa cum se întâmpla cu multe alte probleme care ne preocupa și cărora le găsim soluții in somn visând… și de care profităm cu bucurie dimineața; dimineața soluțiilor. Când mă trezesc am pentru o scurtă clipă senzația că n-am uitat și că aș putea într-adevăr sa plutesc printr-un mic efort de voință, pentru ca apoi să constat că gravitația a avut grija să-mi reseteze memoria, făcându-mă iarăși să uit, brusc, banala știință a levitației, adaugăugând plumb trupului care-mi zace în pat. Mă ridic dezamăgit și fac un pic de gimnastică bucurându-mă totuși de amintirea senzației din vis, înciudat că iarăși am uitat banala știință ce a/părea așa de simpla…

N-am mai avut de multă vreme acest vis de care parcă mi-e dor, in schimb in săptămâna asta de rebelă și bizară insomnie (țesută cu somn și reverie, cu vise semi-lucide și cu fel de fel de stări de veghe) am avut un alt vis. Am visat (o) poezie. Eu care de obicei visez numai (în) proză, eu care (vorba lui Vasile din Mobila si Durere) neam de neamul meu n-am visat decât proza (de ani si ani de zile), proză alb-negru, nu tu color, nu tu muzică sau alte arte, să ajung să visez așa deodată poezie, nu e lucru curat. Trebuie sa însemne ceva. Partea gravă, cu adevărat înfiorătoare, este că, la fel ca și în visul cu levitația, am visat poezie și n-am ținut-o minte, n-am reușit s-o memorez. Era o poezie extraordinara, pe cuvântul meu de onoare, ceva așa ca un sonet shakespearian de Lucian Blaga, pe care mi-o recita Ion Caramitru cu vocea lui Peter O’Toole, in limba Esperanto, pe care in vis o stăpâneam perfect. Eram conștient că sunt in vis și-mi tot ziceam cå trebuie s-o memorez, cå trebuie s-o învăț pe dinafara, cå trebuie s-o țin minte, și recitam împreuna cu Caramitru, cu vocea lui Peter O’Toole, în limba Esperanto, pe care in vis o stăpâneam perfect, ca și când știam deja poezia, ca și când o scrisesem eu însumi, după dictare… Dictată direct de muza poeziei într-o limbă fără cuvinte…

Când am terminat de recitat in vis, obosit, aproape epuizat, am adormit. Când m-am trezit, cu soarele-n fereastra, mi-am dat seama cu groază că am uitat poezia din vis, poezia care-mi îngăduia sa plutesc deasupra condiției umane, așa ca la o palmă deasupra, la fel cum uitam de fiecare dată taina levitației, după fiecare trezire din vis. Îmi aduc aminte, in proza numai, despre ce era vorba in acea poezie atât de extraordinara (pe cuvântul meu de onoare, ceva așa ca un sonet shakespearian de Lucian Blaga). Va pot spune in proza ca despre asta era vorba:

Ii rog din suflet pe cei care au cunoștințe avansate despre interpretarea viselor sa-mi spun ce înseamnă când vizezi poezie in nopți de rebelă și bizară insomnie (țesute cu somn și reverie, cu vise semi-lucide și cu fel de fel de stări de veghe). Ofer recompensa.

Bibliografie:

Sfera lui Goe

Sfera lui Goe – Momente

Sfera lui Goe se intoarce

si mai ales:

Intoarcerea in Sfera lui Goe

28 Răspunsuri to “Ziua lui PI si Sfera lui Goe”

  1. stely said

    Inseamna ca …ferice de cel ce viseaza atit de ..frumos si miraculos.

    • stely said

      Nu se poate !!! Venisem hoatarita sa fac interpretarea celor doua vise, cu levitatia si poezia din/de vis , dar vad cu mahnire si chiar disperare ca a disparut „proza” cu poezia 😦 O” proza” extraordinara , povestita in versuri . Doamne ce poezie frumoasa ! Dl Goe , va rog frumos sa puneti poezia la loc… macar un minut nu mai mult !

      • Dl.Goe said

        Citindu-va comentariul am fost tentat sa zic in primul moment ca habar nu am la ce va referiti. Apoi, meditatnd un pic, am inceput sfarsind sa cred ca va referiti la umbra din proza a poemului din vis, umbra pe care-o postasem (intr-un moment de neinspiratie, ca de… eu ca prozator), prin proiectie neortogonala (eliptica), provizoriu (doar), pe Arca sferica a lui Goe asa… ca sa nu uit ca visasem poezie, in timpul unei insomnii in hamac, pe punte. Presupun (fara a fi sigur) ca va referiti la acea sarmana proza care incepea cu „Alerg prin lume (hå-hå) parca zbor, cu-o piatra mare legata de picior… Pauza! Asa… de respirat. Sa respiram! Usor…” si care se incheia (si mai jalnic) cu „Alerg prin viata (hå-hå) parca mor, c-o minge grea, de cârpe, legata de picior. Asa driblez… Destinul. Pana dau in goool„… Pai daca pe d-voastra va dispera atat lucru (banala disparitie a unei sarmane proze) va dati seama ce-am simtit eu atunci cand, trezindu-ma din nesomn intr-o buna dimineata (a unei zile de marti, trei ceasuri rele), am constatat cu groaza in suflet ca am uitat poezia visata? C-am uitat cum sa levitez? Ca am uitat tot ceea ce este important si… frumos? Si ca toate acestea lucruri simple, banale, care ar trebui sa fie accesibile oricui fara efort, s-au pierdut poate pentru totdeauna…

        P.S. Pentru ca va port sentimente speciale, fie, o sa pun „prozoparodia” poeziei din vis la vedere pentru încå un minut. Atat, un minut. Gata. Done.

        • stely said

          Aaaa , nuuu !!! Am ratat cu citeva minute … Va rog sa repetati .Stau aici , nu mai plec .
          Dar, iata ce am facut in acest timp :am vazut filmul „Cashback” .Trebuia sa vad de ce ati pus filmul in locul poeziei …Poezie ,da ,si nu „prozoparodie „. Eii, dar si filmul mi-a placut . Si stiu acum .

        • stely said

          …filmul dar si alta poezie , in care l-am „citit ” pe Dl Goe din vis , in lipsa poeziei ,da, de vis . 🙂

          Punct de sprijin
          ”Pe unghii, înzecit, un rest de zi
          apune vânăt.Aerul se-sumă
          masivei deplasări spre miazăzi
          anegrului şi-a fumului de humă

          Pereţi lichizi din laturi mă încing.
          Aici şi-n ceruri străjile se schimbă
          şi nu mai ştiu, când singur mă ating,
          pe chipul gol ce mâna mi se plimbă.

          Mă uit în văi şi văile nu sunt,
          răcoarea adâncime le-mpreună;
          o aripă mi-acoperă plăpând
          pupila pîn-la sânge desfăcută,
          şi cum cobor, şi cum sub tălpi încerc
          s-alerg de noapte pietrele ţestoare,
          abia-nţeleg din care parte-mi şterg
          palorile pe piept alunecoase”‘

          Mircea Ciobanu

        • Dl.Goe said

          Alerg prin lume (hă-hă)
          Parcă zbor
          C-o piatră mare legată de picior

          Pauză. Așa… De respirat.
          Să respirăm! Ușor…

          Din când în când
          ghiuleaua mea
          Se schimba brusc in ce vrea ea
          Adesea e un iepuraș,
          Ce vrea sa fuga…
          (pe imaș),
          Departe rău.
          Mereu in alta parte…
          Decât se zbate viața mea…
          Ar tot plecaaaaa…
          Purtat de dor
          Sărmanul iepuraș în zbor…
          Dar nu prea poate
          Că-i legat. Si el.
          Picior lângă picior.

          Si înadins e-atât de alb…
          Atât de pur
          Atât de… de… ?!?
          intenționat
          Ca sa mă scoată vinovat
          De neputința sa…
          Îl trag prin colb,
          Mă mușcă de picior…

          Pauză. Așa… De respirat.
          Să respirăm! Ușor…

          Când nu e iepuraș
          Ghiuleaua mea
          E lipitoare
          Si mi se urcă în spinare…
          Mi s-ar urca in cap
          Dar nu-i ajunge lanțul
          din dotate…

          Ziua e scorpion sau șarpe
          veninos, cu clopoței,
          Mi se încolăcește de picioare
          Si zdrăngăne la șoricei.
          Pasc iarba-n cerc și ațipesc
          Cu necuratul
          Si-atunci visez că sunt Sisif sau Prometeu
          Icar sau dl.Goe ori vreun zeu…
          Care devine vultur ș-i mănânc ficatul.

          In zori ghiuleaua mea
          Legata de picior
          Lucește ca… oglinda,
          Rotundă, densă, mica

          Agilă și feroce ca un leu,
          așa legată de picior,
          Ghiuleaua mea devine tot ce e nevoie
          copil, dentist, cosmonaut sau Cosmos
          Un uni-Vers întreg
          Sau… vai… chiar
          Sfera lui ne-Goe
          Iluzia captivității din exterior
          A egoului din Oglindă
          Rotunda si imuna ca un zeu
          Ghiuleaua asta…
          SUNT CHIAR EU.

          Pauză. Așa… De respirat.
          Să respirăm! Ușor…

          Alerg prin viață (hă-hă)
          Parca mor
          C-o minge grea, de cârpe, legată de picior.
          Așa driblez… Destinul…
          Până dau… în gooool!

        • stely said

          Gata !! Multumesc . Am pus-o la loc sigur🙂

        • stely said

          va dati seama ce-am simtit eu atunci cand, trezindu-ma din nesomn intr-o buna dimineata (a unei zile de marti, trei ceasuri rele), am constatat cu groaza in suflet ca am uitat poezia visata? C-am uitat cum sa levitez? Ca am uitat tot ceea ce este important si… frumos? Si ca toate acestea lucruri simple, banale, care ar trebui sa fie accesibile oricui fara efort, s-au pierdut poate pentru totdeauna…

          Aici se află o alta interpretare :

          Am cunoscut mulţi doctori :
          doctori în vorbe, în ştiinţe ,
          în minciuni, în dialectici, în nihilisme ,
          în filosofii .N-am cunoscu niciodată
          un „doctor în ale vieţii”.

          Vidul este destinul nostru .
          Născuti din vid, îl umplem pentru a ne
          îndrepta spre un alt vid .Spre vidul plin .
          Dintr-o groapă în alta, spuneau anticii .

          Teoreme poetice -Basarab Nicolescu

          Trăgând linie, mai „intrepretez ” ca într-o bună zi, Dl Goe ,va găsi soluţii la problemele ce il preocupa ” in somn visând”… și de care va profita ” cu bucurie dimineața; dimineața soluțiilor.”

          P.S Poezia va fi scrisă ca si când este ” Dictată direct de muza poeziei într-o limbă fără cuvinte…”
          PPS. Voi cere recompensă, dar dupa ce poezia din vis va fi scrisă asa cum a fost visată ( ca cea din proza) 🙂

        • Dl.Goe said

          De fapt versiunea completa este aceasta:

          Alerg prin lume (hă-hă)
          Parcă zbor
          C-o piatră mare legată de picior

          Pauză. Așa… De respirat.
          Să respirăm! Ușor…

          Din când în când
          ghiuleaua mea
          Se schimba brusc in ce vrea ea
          Adesea e un iepuraș,
          Ce vrea sa fuga…
          (pe imaș),
          Departe rău.
          Mereu in alta parte…
          Decât se zbate viața mea…
          Ar tot plecaaaaa…
          Purtat de dor
          Sărmanul iepuraș în zbor…
          Dar nu prea poate
          Că-i legat. Si el.
          Picior lângă picior.

          Si înadins e-atât de alb…
          Atât de pur
          Atât de… de… ?!?
          intenționat
          Ca sa mă scoată vinovat
          De neputința sa…
          Îl trag prin colb,
          Mă mușcă de picior…

          Pauză. Așa… De respirat.
          Să respirăm! Ușor…

          Când nu e iepuraș
          Ghiuleaua mea
          E lipitoare
          Si mi se urcă în spinare…
          Mi s-ar urca in cap
          Dar nu-i ajunge lanțul
          din dotate…

          Ziua e scorpion sau șarpe
          veninos, cu clopoței,
          Mi se încolăcește de picioare
          Si zdrăngăne la șoricei.

          Pauză. Așa… De respirat.
          Să respirăm! E-hei…

          Când vine seara iar e bilă.
          Iar noaptea… câteodată, într-o doară
          se face chiar… femeie
          gonflabila, ușoară
          pretext stupid de insomnie și de boala.

          Dar ce nu e?
          bila de bowling, gaură neagră,
          țăruș, pripon, piatră de moară…

          Pasc iarba-n cerc și ațipesc
          Cu necuratul
          Si-atunci visez că sunt Sisif sau Prometeu
          Icar sau dl.Goe ori vreun zeu…
          Care devine vultur… ș-i mănânc ficatul.

          In zori ghiuleaua mea
          Legata de picior
          Lucește ca… oglinda,
          Rotundă, densă, mica

          Agilă și feroce ca un leu,
          așa legată de picior,
          Ghiuleaua mea devine tot ce e ne-voie
          copil, dentist, cosmonaut sau Cosmos
          Un uni-Vers întreg
          Sau… vai… chiar
          Sfera lui ne-Goe
          Iluzia captivității din exterior
          A egoului din Oglindă
          Rotunda si imuna ca un zeu
          Ghiuleaua asta…
          SUNT CHIAR EU.

          Pauză. Așa… De respirat.
          Să respirăm! Ușor…

          Alerg prin viață (hă-hă)
          Parca mor
          C-o minge grea, de cârpe, legată de picior.
          Așa driblez… Destinul…
          Până dau… în gooool!

        • stely said

          Aha ,da :

          „Când vine seara iar e bilă.
          Iar noaptea… câteodată, într-o doară
          se face chiar… femeie
          gonflabila, ușoară
          pretext stupid de insomnie și de boala.

          Dar ce nu e?
          bila de bowling, gaură neagră,
          țăruș, pripon, piatră de moară…”

          Inseamna ca am retinut bine , motiv pentru care deja pregatisem ceva referitor la bile , dar cind am vazut ca n-a mai aparut am sters, crezind ca mi s-a parut .Iata :

          „Si dans inalt pe funie incep –
          dans orb , umbrit cu mina dupa bile
          Cad bilele-n arena, le masor
          durata spre pamint si mi se lasă
          un sânge alb pe chip or mă-nfăşor
          cu fel de-a fi întreg de cuirasă ?”

          Mala ora -Mircea Ciobanu

          Preluat din volumul I -” De la Isarlîk la Valea Uimirii -Tentatia si imposibilitatea dogmei „de Basarab Nicolescu

  2. stely said

    Incerc o mica interpretare🙂

  3. stely said

    Stely spus

    aprilie 10, 2013 la 11:25 pm

    Cred ca i-ati vazut acolo – printre toate minunatiile lumii – pe Fleur -de-Lilly , Pisica lui Schrodinger si pe Dl Goe -calator prin Spatiu .

    Dl.Goe spus

    aprilie 11, 2013 la 12:28 am

    Oooo, da. Desigur… N-am ratat nicuna dintre minunile lumii… cele mentionate si alte cateva…

    Printre cele mai remarcabile numere din matematica, daca nu cumva cele mai remarcabile sunt: 0, 1, pi, e, i. Semnificatiile lor fac trimiteri in geometrie, in trigonometrie, algebra, analiza, si in general in fizica si in legile naturii, in informatica, finante si in chiar legile sociale… Evident ca si in mecanica cuantica si in toate celelalte mecanici. Este pur si simplu infiorator ca aceste numere sunt legate intre ele printr-o relatie pur matematica, directa, simpla, eleganta, ca semn al armoniei universale:

  4. Dl.Goe said

    Astazi nu este doar ziua lui Pi ci este si ziua lui Einstein (Un oarecare Albert pe care Google, recidivand tot nu-l celebeaza)…

  5. RALG said

    Dedicatie: Tuturor vizitatorilor care au zis deja „like” pe acest topic:

  6. RALG said

    Dedicatie: Celorlati vizitatori:

  7. RALG said

    Dedicatie: Nevizitatorilor:

  8. Nu am nici măcar cunoştinţe minimale de interpretare a viselor, darămite avansate, aşa încât nu vă pot fi de ajutor.
    E adevărat, există vise străluminate: din acelea care te-aruncă din somn direct în trezie, în picioare în mijlocul casei (am trăit asta) sau vise în care eşti conştient că visezi dar totul pare cu mult mai real decât în realitate.
    Visăm vise de complezenţă – frunstrări sau frământări ale sufletului şi cărnii – ca se varsă în vis decompesându-se sau recompesându-ne şi – rar – visăm vise premonitorii, iniţiatice. M-am visat de câteva ori, la intervale de timp, într-un castel. Nu insist asupra descrierii, am întâlnit mereu acelaşi personaj pe care-l ştiu de când lumea, efasat, cu gesturi domoale şi vorbind o limbă pe care eu n-o cunosc în realitate dar o cunosc şi o vorbesc în vis. E un vis de destin, merg după voce şi voi ajunge acolo, în locul acela, negreşit.
    Am visat şi eu poeme perfecte; şi vai ce frustrant este când te trezeşti şi realizezi că nu-ţi poţi aminti decât melodia (muzica interioară) şi oricât ai încerca să le recuperezi, n-ai nicio şansă. Sunt captive în vis la fel cum captivă în vis (eminamente reală) este viaţa perfectă, sentimentul plenar de bien-etre, pacea inimii şi bucuria de a fi. Iar realitatea nu mai e decât o caricatură grotescă, hidoasă, ca o mascaradă a vieţii din vis.
    Şi oare nu putem presupune că ne visăm viaţa reală, asta, de toate zilele? După unii filozofi, aşa este. Măcar de-am putea visa inspirat…

    Ştiinţa şi arta urmăresc (vor, intenţionează, uneori fără să ştie că asta fac) să ajungă la adevăr. La esenţa lumii. La cuvântul dintâi. La o formulă simplă, la o sintagmă care să exprime adevărul prim. Poezia – dacă ar fi să ajungă la perfecţiunea spunerii – ar ridica pietrele din caldarâm şi-ar împrăştia norii, ar pune iubire în inimile oamenilor, doar iubire şi nimic altceva şi ei ar deveni nişte flori leneşe, minunate şi înmiresmate şi nu ar mai fi capabili de răutate, de gânduri rele şi de cuvinte rele. Natura lor s-ar curba înspre angelic. Desigur, asta nu e posibil în mod practic pentru că toate filozofiile ne vorbesc despre forţe primordiale în echilibru (Bine – Rău, Întuneric – Lumină). Şi-atunci? Cum am ajunge acolo? Printr-o tensiune grozavă între Ynn şi Yang?
    Nu ştiu… dar, probabil, o să visez la rândul meu, o sugestie…

    • Dl.Goe said

      @Gabriela – Cred ca exact de-spre asa ceva era vorba… de-spre lucruri captive in vis si despre palidele lor umbre in realitatea neonirica a treziei. Scurta trecetre in revista a felurilor visurilor ce pot fi visate pe care o propui m-a dus cu gandul catre multe din visurile pe care le-am avut si le-am pierdut. Ceea ce ma face si mai interesat de solutia (sau sugestia) pe care intentionezi sa o visezi tu, prin care sa fie dezlegat misterul meta-somnului pe cale poetica, in prelungirea incordarilor filozofico-stiintifice care n-au reusit sa dezlege enigma.

      P.S. Probabil ca mai sunt si alte feluri de vise care ar merita sa fie incluse in catalogul oniric. Imi vine acum in minte genul de vise pe care le pot avea oamenii atunci cand dorm acelasi somn cu o alta persoana.🙂

      P.P.S. Problemele care chiar ne preocupa excesiv (ca intr-un soi de obsesie pozitiva) isi gasesc adesea solutii geniale in somn…

  9. d'Artagnan said

    Am să încerc să fiu şi eu on topic:
    http://www.cinemagia.ro/filme/life-of-pi-34179/

    • Dl.Goe said

      Frumoasa propunere… De altfel cred ca am avut un topic intreg dedicat asemanarilor dintre Viata lui PI si Arca lui Goe. Daca nu ma insel chiar ati participat la discutii… sau poate doar am visat eu… Ceea ce ma face sa cred ca, in context, ar fi potrivita o deplasarea (a intentiilor dv) catre un alt segment al lumii din vis:

      • stely said

        Imi amintesc cind ati recomandat filmul „Viata lui Pi „, pe care de altfel l-am vazut de doua ori, dar nu-mi amintesc de acel „topic intreg” pe care l-ati fi dedicat asemanarilor etc. Este posibil sa fi uitat asa cum, iata, stiu sigur ca am vazut filmul” Inception „(se pare ca tot la recomandarea dvs) dar retin doar ideea filmului nu si alte amanunte -motiv pentru care il voi revedea chiar acum.

  10. Poemul e … emoţionant (pe spaţii mici), sfâşietor (din timp în timp), ludic (peste tot şi pe de-a-ntregul) şi preţios.
    Pentru că-i în montura abracadabrantă a visului? Pentru că literatura naşte literatură naşte literatură până când naşte viaţă?
    Nu ştim. Interesant film. Parcă ar fi răzuit cineva, cu o lamă infim de subţire, straturi ale memoriei. Până-n copilărie. Sau până dincolo de ea. Ca şi cum ai curăţa de solzi un pangolin şi l-ai lăsa sub soarele crud.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: