(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 21 martie 2014

Carte aiurea, uitata in tramvai

Posted by Arca lui Goe pe martie 21, 2014

In acord cu Jurnalul de Bord, astăzi se împlinesc 4 ani de când Arca lui Goe a eșuat in Word Press. Aproape un secol de zadarnică așteptare a Potopului. Răsfoind aniversar materia din urmă, am constatat, cu surprindere, ca in oceanul proto-galactic de praf și plasmă, neînchegat și eterogen, din calå, se găsesc câteva nuclee de condensare care au o oarecare coerență, obținută în special prin contribuția unor anumiți eroi și eroine remarcabili (în felul lor) care au alimentat prin ființa lor continuumul spațio-temporal al imobilei Arce, în drumul devenirii ei aproape seculare. Desigur ca de la fața locului, sau din satelit, materia din urma, balastul din cala Arcei, se vede ca un haos absolut, dar, totusi, din perspective bine alese si cu ochelari de filtrare spectrala adecvați, se pot vedea pe Arca unele povești interesante, cu potențial. Dacă prin absurd m-aș apuca sa le decupez și sa să le organizez un pic, s-ar putea obține o carte de aventuri interesantă. Si desigur cå dacă tot m-am apucat de (astfel de) închipuiri, nu aveam cum sa nu ajung și problema spinoasa a modului in care o asemenea carte ar putea fi ajutată să evadeze din HUVACA. Staționara Arca ar putea-o transporta in departate zåri, dar in câte un singur loc odată și doar în aceeași HUVACA în care materia oricum se coagulează (asa de) lent. Nici dacă aș vârî-o într-o sticlă (de șampanie) și aș arunca-o peste bord, în oceanul de nisip, n-ar ajunge prea departe. Si atunci? Soluția salvatoare mi-a venit tot in vis.

O astfel de carte ar putea fi lansată numai cu tramvaiul. Tramvaiul 16 desigur. S-ar intitula simplu: „Carte aiurea, uitata-n tramvai!” de dl.Goe and Co. Aș edita și tipări cartea pe cont propriu, într-un tiraj modic (pe banii lui Nenea Iancu, bogasierul de la Ploiești) și apoi aș abandona (din când în când) câte un exemplar prin tramvaie. Oare ce fel de cetățeni ori mai circula cu tramvaiul? Or fi ei de încredere? Ar trebui să mă interesez. Parcă prin Colentina umbla odată cu tramvaiul cititorul Mircea Cartărescu. O mai circula? Ori circula și critici literari? Ar trebui sa evit asemenea trasee… Dar vatmanii? Daca nimeni nu va îndrăzni să ia acasă cartea uitată in tramvai, oare cum va proceda vatmanul la depou? O va arunca direct la gunoi? Ar trebui sa scriu pe unele dintre exemplare dedicații pentru vatmani. Pe altele pentru elevi. Pentru profesorii. Mulți dintre ei circula cu tramvaiul. Pentru pensionari. La urma urmei care ar putea fi publicul ținta al unei cărți aiurea uitată in tramvai? Aiurea! Astea sunt detalii. Important ar fi ca măcar doua, trei exemplare sa ajungă la cine trebuie, iar asta nu mai este treaba autorilor. Este treaba hazardului și a nemiloaselor legi ale statisticii, caci vorba ceea dura lex, sed lex și per aspera ad astra. Acum dacă tot am rezolvat problema distribuției ar trebui poate să mă apuc și de extragerea si compilarea materiei din urmă si s-o decupez în așa fel încât să-i pună într-o lumină favorabilă, diafană, pe eroii legendari ai Arcei lui Goe. La partea grafica si la cum anume ar putea fi ilustrata o asemenea carte nu m-am gândit încă. Aștept cu mare nerăbdare să-mi sosească soluția în somn, pe calea visului.

In acord cu jurnalul de bord astăzi se împlinesc 4 ani de când Arca lui Goe a eșuat in Word Press. Aproape un secol de zadarnică așteptare a Potopului. După mine potopul… n-o să mai sosească niciodată (precum acel Godot din poveste) așa ca n-ar strica să de organizăm puțin pe punte, în cală, prin preajmă. Poate ar trebui să facem o casă (o colibă măcar) și să plantam un copac (un pin sau un cedru). In chiar primele zile de după data la care am început să salvez lumea (21-03-2010), convenisem că, alături de animale, trebuie să mai iau la bord si semințe, sâmburi si mlădițe.

Sortis Humanae ad Intelligendum Lux

Animalelor anonime interesate de problema salvării de la extincție (prin distincție) si de perpetuarea speciei in vederea evoluției, le aduc la cunoștința ca Arca este in construcție. Am informații precise despre faptul ca Potopul va veni curând așa ca fiți gata de îmbarcare. Îmbarcarea se va face prin preselecție, pe baza de cod genetic si identitate existențiala, cu puțin înainte de lansarea la apa.  Pe curând.

Vineri 9 Aprilie 2010: Azi am strâns lemn(e) pentru arca. Am reușit sa adun vreo patru scânduri. Am de gând sa mai adun si altele deși, după unii autori, o arca din patru scânduri ar putea fi destul de încăpătoare pentru un univers întreg nu doar pentru o biosfera. Am găsit si doua cutii negre la Smolensk si mai multe animale care nu vor veni pe arca niciodată. Carbonizat amorul fumega. Maine voi studia catalogul cu animalele care nu intra la apa si deschid lista de pasageri. Presupun ca n-o sa fie in ordine alfabetica. Vom vedea. Timp ar mai fi. Pana mâine mai e o mica eternitate. Mă sâcâie însă un gând nelămurit. Am senzația vaga dar persistenta ca-mi scapă ceva important din vedere. Măcar daca m-as lamuri despre ce e vorba.

S-a lămurit. Îmi lipseau plantele din plan. Acum strâng scânduri si semințe, sâmburi si mlădițe. Tot n-am stabilit încă ce animale voi admite pe arca. Poate ar fi bine sa iau doar oua, larve, pupe, embrioni si celule sușă. Ca sa evit șușanelele. Încă n-am stem, ca trec de la una la alta. Ar trebui sa-l semnez cat mai repede. Am stern, coaste (n-o mai iau pe Eva cu mine, ușurez arca si nici nu se mai supară d-na Noe Goe pe mine) și carenă. Am carenă. S-ar zice ca sunt aproape gata. Trebuie sa mai verific o data. Maine,  pentru ca acum sunt așa… obosit, somnolent, aproape păstos. Contați pe mine, animalelor. Va salvez. Daca pot… firește ca va salvez.

Posted in Tramvaiul 16 | Etichetat: | 39 Comments »

Faptul aproape divers… ionist !!!

Posted by Arca lui Goe pe martie 21, 2014

21 Martie 2014: Faptul ca Gâdea si Ciuvica (fara frica) l-ai facut pe dl.Plesu, din vorbe – „porc mincinos” si „sluga fara discernamat”, plus apelurile, protestele si meeting-urile ulterioare, au fost, asa dupa cum era de asteptat, un subiect foarte gras, suculent, (mai gras decat dl.Plesu insusi luat la un loc cu sinuciderea Madalinei Manole) aducator de chibiti in traficul multor bloguri, mana cereasca pentru cei lipsiti de inspiratie dar care vor sau trebuie musai sa scrie ceva si sa atraga muste si musterii. In fine ce-a fost a fost. Duca-se pe pustii in uitare. O sa vie altele si mai gogonate si mai inflamante, care sa stimuleze creativitatea pe blogurile afiliate traficului cu orice pret la gringaletii care n-are (talent). In acest context, in care pare-mi-se ca se pregateste intoarcerea celor „sapte” contra TEBA (ca sa includem si initiala din pre-numele tatalui, amin), noi, argoeologii unor vestigii fara mare potential de dezbatere,  am vrea sa-i destainuim prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe un fapt… divers… extrem de enigmatic… din punctul nostru de vedere: cazul unui (alt) Traian: Traian Berbeceanu.

Intrucat plecam de la premisa ca prea-cinstitul cunoaste cazul din presa libera si democratica (hâc) nu intentionam sa ne dedåm la redundante, rezumandu-ne la a sublinia unele dintre aspectele realmente enigmatice ale acestui caz in raport cu fenomenul marginal (oops) Arca lui Goe. Asadar, iata faptele… In octombrie 2013 am primit pe e-mail un material din genul acela de mass-mail care ni s-a parut realmente interesant, drept pentru care l-am postat pe Arca lui Goe ca pe un „Fapt aproape divers„. La decizia noastra a contribuit si incredibila popularitate a „subiectului” pe net, si atentia acordata personal persoanei Train Berbeceanu, de catre de public anonim, anodin (nu de catre „bloggeri”, ziaristi, trepadusi,  postaci… etc). Ni s-a parut incredibil ca o asemenea persoana anonima, care nu este o figura publica, si care-si desfasoara munca in anonimat (nu sub lumina reflectoarelor precum Mircea Badea ori Gica Popescu) ar putea strange asa deodata atat de multi simpatizati. Aveam pe atunci banuiala ca emulatia este sporita artificial si ca, prin metodele cunoscute, o mana de oameni (cateva rude si prieteni) sunt facuti sa para mult mai multi.  Surpriza a venit cand, dupa postarea pe Arca lui Goe a articolui mentionat mai sus, am constatat dupa numai cateva ore ca articolul a strans peste 2000 de vizite venite de la aproape 800 de vizitatori unici, ceea ce a avut darul sa ne convinga de faptul ca Traian Berbeceanu se bucura realmente de o „simpatie” speciala si de atentia nominala a multor persoane fizice.

Totusi in cel mai pur stil carpato-danubiano-pontic, in scurta vreme, peste cazul comisarului Catani de la Deva s-a lasat tacerea. Presa libera si democratica din Romania stie sa taca in mod foarte conspirativ si sa ingroape in uitare orice si pe oricine (cine mai stie cum, cand si de ce a fost pitulat generalul Pitulescu?), ori, de la caz la caz, sa mentina la vedere (daca trebuie) orice mortaciune. Lipsiti de mijloace „informative” ne impacasem cu gandul ca deh, asta e… Si ne pregateam sa contemplam in liniste felul in care se asterne tacerea rece peste acest caz confuz al unui Traina B. din provincie, cand, deodata, un oarecare  D.M. ne-a intrebat (asa cm hodoronc-tronc) ce mai stim de Traian Berbeceanu, intr-o oarecare zi de martie 12, 2014 la 10:14 pm, pe topicul Fara frica: De-as fi Traian si de-as fi Gica (in care dl.Goe scrisese un poem despre eliberarea conditionata a unui alt ocnas (ceva mai) notoriu, unul Gica Popescu), adica la o data la care inca nu aparuse in presa niciun articol depre intorsatura de situatie din cazul comisarului Traian Berbeceanu. Pentru noi toate aceste lucruri sunt de-a dreptul enigmatice, mistere de foarte buna calitate.  Suntem tare curiosi sa vedem cum anume se va insinua iarasi tacerea peste acest caz bizar. Ce intelectual de prima marime va mai fi facut porc la o ora de maxima audienta? Ce elite se vor mai scandaliza excesiv in aceasta privinta, si cati bloggeri vor compune ode sau contra-ode, odiseii intelectualului roman… in-spre gloria personala a moderatorului de la blog…

Cum-necum cazul Traian Berbeceanu ar merita o atentie trans-disciplinara mai consistenta decat poate sa-i acorde presa libera si democratica din originala Romanie. Antropologi, sociologi, psihologi, politologi si alte feluri de „logi” ar trebui sa-si incordeze stiinta si sa afle daca simpatia si sprijinul de care se bucura cetateanul Train B. in comunitatea din care face parte este reala sau nu. Daca e reala cum a fost obtinuta? Cum se explica. S-ar putea face doctorate (netrucate) pe tema asta in Romania in care nu prea exista faima in afara manelismului. Iar daca faima locala a comisarului nu e reala, atunci enigma se ingroasa. Cine, cum si de ce consuma atata energie si imaginatie pentru a promova o astfel de farsa? Acestea devin intrebari dragute care ar trebui sa intre musai in atentia presei (inclusiv a celei de scandal). In fine, vorba orbului, sa vedem. Deocamdata reluam cel mai recent articol de presa trecut meteoric prin prima pozitie pe site-ul Ziare.Com:

De ce l-ati ignorat pe Berbeceanu? (Opinii)

 
 Povestea comisarului Traian Berbeceanu ar putea sa constituie foarte bine scenariul unui film despre teribilele mecanisme prin care actioneaza sistemul corupt in Romania.

Omul parea intr-adevar sortit pieirii profesionale. Un dosar aparent complet, o figura nu tocmai charismatica, o suspiciune generalizata impotriva politistilor mana in mana cu infractorii, toate pareau sa lucreze impotriva lui. Ceva totusi nu se lega.Intr-o tara atat de pasiva, intr-un oras precum Deva, sa scoti cateva sute de oameni in strada in apararea ta, politist fiind, nu e chiar putin lucru. E greu de crezut ca toti erau mituiti sau manipulati. Si toti spuneau acelasi lucru. Omul e cinstit, a luptat cu mafia, este comisarul Cattani.

Mai ales in comunitatile mai mici, unde informatia se propaga mai usor, iar faptele sunt mai usor de aflat, acest tip de prestigiu nu se castiga usor, iar atunci cand el exista de cele mai multe ori este justificat.

Pe de alta parte, a fost straniu ca, inca dinainte de a fi arestat, comisarul Berbeceanu facuse un raport exact impotriva celor care au ajuns sa-l bage dupa gratii, in frunte cu procurorul sef DIICOT Alba, Ioan Muresan. Un raport care, in mod surprinzator, pare sa fi fost ignorat de superiorii comisarului, desi atragea atentia tocmai asupra practicilor procurorilor DIICOT si presiunilor pe care ei le fac asupra politistilor.

A solicitat chiar o audienta pe aceasta tema, sefei DIICOT, Alina Bica. Nu se stie daca i-a fost acordata. Dar si daca intalnirea a avut loc, se pare ca Traian Berbeceanu nu a convins-o pe d-na Bica de ceea ce au descoperit apoi procurorii DNA.

Sansa comisarului Berbeceanu, care a stat 33 de zile in arest, s-a numit DNA. Parchetul anticoruptie a decis sa intre pe mosia DIICOT si sa verifice dosarul comisarului de la Alba. Iar ceea ce a descoperit este cutremurator. Probe prefabricate, martori determinati la depozitii mincinoase cu promisiunea inchiderii altor dosare.

Daca era o singura eroare in dosarul Berbeceanu puteam admite ca este vorba despre o scapare. Dar din concluziile DNA rezulta ca mai tot dosarul este prefabricat de procurorul Muresan, impreuna cu procurorul DIICOT Nicolae Cean si politistul Alin Muntean, pentru a-l elimina pe Traian Berbeceanu care refuzase sa-l promoveze pe Alin Muntean. Toti trei sunt sub urmarire penala.

De ce trebuia Alin Muntean promovat cu orice pret la sefia serviciului care se ocupa de spalarea banilor? Ca sa protejeze pe cineva? Ca sa acopere ceva? De ce trebuia eliminat Berbeceanu? Nu cumva din exact motivul pentru care a capatat renumele de Catttani la Deva? Eu nu vad decat raspunsuri afirmative la aceste intrebari.

Dupa cum as vrea sa stiu daca d-na Bica a manifestat vreun interes pentru dezvaluirile lui Traian Berbeceanu, macar dupa ce acesta a fost arestat. Si as vrea sa stiu pe ce verificari s-a bazat decizia procurorului general de a-i retrage lui Traian Berbeceanu dreptul de a mai investiga cazurile de competenta DIICOT.

Cum se face ca sefii din Ministerul de Interne la care au ajuns rapoartele lui Traian Berbeceanu inainte de incarcerarea acestuia nu au avut nicio reactie? De ce nu s-a sesizat Inspectia judiciara macar dupa ce raportul lui despre neregulile din DIICOT a ajuns public?

Si as mai vrea sa inteleg daca sunt conexiuni politice in cazul Berbeceanu. Pentru ca exista o poveste interesanta. In octombrie 2003, Traian Berbeceanu a descins la Primaria Deva: „Acest dosar a fost instrumentat de mine sub coordonarea procurorilor DIICOT – structura centrala. Inca din acea perioada am avut mult de suferit, am fost amenintat chiar in timpul perchizitiei desfasurate la biroul lui Muntean din sediul Primariei Deva, in prezenta procurorilor DIICOT”.

L-ar fi amenintat liberalul Dan Radu Rusanu, actualul inculpat in dosarul Carpatica, care i-ar fi spus lui Berbeceanu: „Ai doua minute sa parasesti biroul primarului sau in doua zile iesi din Politie”. Politistul n-a parasit biroul, iar Mircea Muntean a fost condamnat la 4 ani de inchisoare cu suspendare.

Este foarte important semnalul foarte puternic transmis de DNA in acest caz. Procurorii anticoruptie s-au dovedit imuni la solidaritatea de breasla, au lovit adanc in DIICOT, scotand la iveala o situatie de maxima gravitate pe care restul pareau sa o cocoloseasca.

Dar oare cati politisti cinstiti au cazut doborati de sistemul ticalosit protejat de solidaritate si omerta pentru ca nu au avut sansa unei interventii a DNA?

***

Faptul divers al coincidentelor: Traian, Deva, Pitulescu – Adam, Eva si Popescu: Pitulescu este lector la Facultatea de Stiinte Juridice din Universitatea de Vest Vasile Goldis din Arad si membru în Consiliul Director al asociatiei Societatea Ateneul Român – Universitatea Ecologica „Traian” din Deva.

Asteptam PROVINCIA !!!

Update (propus de catre d-na Stely) in care putem face cunostinta cu Corado Catani din Deva:

BasescuInDungi – Traian Basescu (ori Co.) s-a dovedit a fi cel putin inspirit in materie de Simbol si Semnificatie… cromatica, stiind sa aleaga mereu (si sa si insiste pe) culoarea castigatoare: portocaliu, violet, bleu. Mai nou domnia sa se afiseaza in public purtand „in dungi”, si nu dungi orizontale ca cele de pe tricourile marinaresti. Sa fie iarasi vorba despre vreo anticipare?

Update : 30 iunie 2016: Din nou foarte subtire despre Traian Berbeceanu. In mod cu totul misterios mass-media „oficiala-si-de-scandal”, ignora subiectul si personajul Traian Berbeceanu. Nu spun (pentru ca n-am de unde sa stiu) ca Traian Berbeceanu ar merita un soclu, un statut special, popularitate de star, sau sa devina vedeta la televiziuni si prin studiouri, ci ca doar imi declar stupefactia in fata faptului ca lumea presei ahtiata dupa audienta, spectacol, stiri bomba si subiecte bombastice refuza sa profite de potentuialul „fenomenului Berbeceanu” (acest Catani de Deva), care are toate datele pentru a fi folosit de media (cu sau fara voia lui) intr-un subiect de maxima audienta. Adica o presa care i-a vedetizat pe gratis, in interes personal, pe politisii pamfletari Marian Godina si/sau Cristian Cioaca, or pe hairstilistul Marian Dârtzå… sa refuze oportunitatile care se intrezaresc in aces caz usor de transformat intr-un fenomen media, mi se pare ciudat lucru. Oricum, lucrurile despre care nu se vorbeste nu exista. Traian Berbeceanu, ramane pe mai departe eroul anonim al unor note prizarite, si rare, re-date accidental pân gazete. (bonus Monica Macovei a ajuns sa bata câmpii cu un apolomb de care n-o credeam in stare. Prestatia ei oratorica din acest interviu, in materie de pseudo logica, aduce incredibil de bine cu a lui Viorel Ponta. O fi limita spre care convege la batranete doama Macovei. Al naibi Ponta. Oare câti o mai contamina?).

Posted in Arcaluigoeologie | Etichetat: , , , , , , | 32 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: