(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Durian si Tu. II+II=III!

Posted by arcaluigoe pe Aprilie 1, 2014

Durian si Tu – Notificarea unor ratari recente… Cele mai recente doua!

Anunţul de faţă n-are nici cea mai mica legatura cu ceea ce s-ar putea crede din sonoritatile adiacente titlulul, care, dupa una si alta, ar putea crea agnoase si lehamite, via fluxul feedului, pe anumite noduri ale retelei… Deci nu! Si pentru ca tot am inceput prin a preciza despre ce nu este vorba in acest post aniversar de 1 Aprilie, as mai adauga in mod expres ca nu este vorba (nici) despre Insula Pastelui. Insula Pastelui acea insula minuscula, pierduta in imensitatea oceanului Pacific, la capatul lumii… la… marginea lumii, unul dintre punctele cele mai indepartate cu putinta de pe glob in raport cu vreo terasa de pe la Herestrau unde, servind masa in compania unui barbat misterios (persoana importanta), dl.Sorin pune tara si lumea-ntreaga la cale. Dl.Sorin a revenit relativ recent din Insula Pastelui, acest petec arid de uscat, aflat la cealalta margine a lumii, unde se retrasese pentru a-i oferi fiului sau Mircea un pic de spatiu. De manevra. Intre tata si fiu trebuie sa existe intotdeauna (un mic) spatiu, in care sa incapa confortabil sfântul spirit, asa incat tatal sa nu-l sufoce pe fiu cu un exces de grija parinteasca si de invatzaturi.

De unde si vorba ”Tata, da-mi putin spatiu!”. Poate fi spatiu locativ. Poate fi spatiu comercial. Poate fi spatiu pentru sinucidere. Poate fi un spatiu al revelatiilor. Poate fi un spatiu in care constiinta sinelui iese din amortire… Vreo premonitie anume l-a inspaimantat pe dl.Sorin indemnadu-l sa plece in cel mai indepartat loc din univers pe care si-l putea ingadui la banii sai, pentru a evita vecinatatea unor unor scânteieri straine de sinele sau, la fel de straine precum materia de anti-materie, fata cu inspaimantarea (din nimic) a fiului biologic. Cand a fost cutremurul cel mare de data trecuta dl.Nicolae era plecat in Africa intr-o vizita de lucru de I.L.Caragiale, asa ca nimic mai firesc decat ca dl.Sorin-tatal sa fie plecat in insula Pastelui, in timp ce dl.Mircea-fiul urma sa-si confrunte constiinta cu sfantul spirit in absenta tatalui. Unii, slabi de inger, nu se mai duc nici la serviciu daca are copilul probleme la scoala sau in amor… Altii nu. Rapa Nui reuneşte pe minusculul ei teritoriu o mare parte din miturile Terrei: exil şi melancolie, învăţămintele trecutului şi viziuni ale viitorului, origini pierdute şi scrieri indescifrabile contemplate de catre enigmatie statui gigantice cioplite in roca vulcanica.

Trebuie sa recunoastem ca dl.Sorin nu are gusturi metafizice rele. N-ar fi putut cu niciun chip sa aleaga alt loc mai potrvit in care sa se retraga cu smerenie in meditatie si contemplare in timp ce fiul sau Mircea se sinucidea, prosteste, interpretandu-si gresit anumite pulsiuni nervoase venite din… din… constiinta. Ce mare lucru facuse? Fiind senator, omorase si el acolo, intr-un accident de masina (Mercedes), o persoana (nu trei, nu cinci, nu o mie). Acceptase ca prietena lui (logadnica, viitoare mireasa, viitoare mama a copiilor sai) sa declare ca ea fusese la volan si sa recunoasca spasit ca ea comisese micul accident. Pana aici nimic anormal in raport cu spiritul tatalui, si al fiului, si al sfantului duh, din invataturile familiei acumulate pe durata copilariei, adolescentei si maturitatii d-lui senator… Senator din partea unui partid care nu conteaza in context (fiind oricum alt partid decat cel al tatalui, ramas intre timp, accidental, fara partid de tot si tot in legatura cu o insula sau insulta, Cipru parca, paradisiacul Cipru). Lucrurile se complica atunci cand anumiti martori incomozi demonteza marturia mincinoasa a infamei logodnice, ducand la inculparea d-lui Mircea-fiul.

Unele interpretari psihologice tendentioase ar putea acredita ideea ca dl.Mircea, fiul tatalui plecat la capatul lumii, in Insula Pastelui, in contemplarea miturilor Terrei (exil şi melancolie, învăţămintele trecutului şi viziuni ale viitorului, origini pierdute şi scrieri indescifrabile) si a enigmaticelor statui gigantice cioplite in roca vulcanica, s-ar fi sinucis ca un las, de frica pedepsei pe care urma sa i-o aplice justitia umana (ia acolo doi-trei ani de puscarie pentru oameni (nu pentru girafe),  poate cu suspendare), recurgad la aceasta rezolvare facila a cazului si ne-cazului. Nu-i adevarat. Nimic nu-i adevarat. Explicatia este cu totul alta. Omul a avut in mod inexplicabil un acces de mustrari de constiinta simtindu-se vinovat fata de logodnica sa care acceptatase senina sa preia asupra sa toate relele lumii care altfel ar fi urmat sa se abata ca un potop asupra fiului tatalui (plecat in Insula Pastelui, taman la vreme de seara si de procedura penala in curs). Neavand niciun fel de experienta si de invatatura din famile, fata cu asemenea accese de mustrari de constiinta, in mod firesc, omul a clacat si a facut un gest imprudent al carui ecou a strabatut spatiul, in linie dreapta (circa 12 mii de km) perturband un pic trairile mitologice al tatalui, claustrat in neputinta, in strâmtul spatiu al unei insule de la marginea lumii, pierduta in imensitatea oceanului Pacific.

„Pozitia Copilului” este mic copil pe langa acest caz din realitatea cruda in care intotdeauna viata bate filmul. „Pozitia Copilului”, „Senatorul Melcilor” si „1492 Cucerirea Paradisului” se regasesc integral in povestea nescrisa a tatalui Sorin, a fiului Mircea si a sfantului duh din Insula Pastelui. Insula Pastelui, despre in care in niciun caz nu este vorba in aceasta postare aniversara de 1 Aprile, venita ca o Faclie de Paste, este un caz aparte, incredibil… de la inceput pana la sfarsit… Felul in care insula a devenit populata, felul in care a ajuns la prosperitatea aducatoare de timp liber (timp pe care, in absenta internetului si a posibilitatii de a cultiva lalele ca-n Olanda contemporana lor, locuitori-l petreceau cioplind sute de statui uriase, irosind resursele limitate ale insulei), felul in care civilizatia Rapa Nui s-a prabusit, si felul uluitor in care populatia decadenta din insula a  intrat anesteziata in contact cu restul infinit al lumii, cu lumea civilizata care s-a ocupat cu colonizarea insulei, de deportarea si depopularizarea a ceea ce mai era de depopularizat, intru crestinarea insulei, descoperita intr-o frumoasa zi de toamna australa, in chiar Duminica de Pasti, toate au conotatii mitologice intregite de sonoritatea bizara a unuia dintre numele ancestrale ale insulei: Mata-ki-Te-rangi, care înseamnă „Ochiul ce privește spre cer”.

Dar nu despre insula Pastelui, si nici destre periplul d-lui Sorin (aflat astazi complet restabilit dupa obositarea calatorie a sa la marginea lumii) este vorba in anuntul de azi de pe Arca lui Goe, intitulat „Durian si Tu – ii+ii=iii! – Cele mai recente (doua) ratari… Departe de insula Rapa Nui, peste mari (oceanul Pacific) si tari (Oceania, Micronezia, Polinezia etc) tocmai in Malaezia, Indonezia, et… se gaseste „durian”-ul, regele fructelor. Da, despre felul in care am ratat intalnirea cu acest rege este partial vorba in acest anunt de 1 Aprilie. Restul anuntului se refera la ratarea transferului de la EU in-spre TU, propsa in palida compensatie pentru ratarea intalnirii cu Durian, in Povara indentificarii raului, propunere refuzata, de asemenea. Despre asta este vorba in anuntul de azi. Detalii alta data la aceeasi data: 1 Aprilie.

 P.S. Orice asemanare intre personajele pomenite in povestea de mai sus, despre care nu este vorba in aceasta notita de 1 Aprilie (pe de o parte), si perrsoane, fapte ori evenimente din realitate (pe de alta parte) este pur intamplatoare. Orice astfel de asociere este neavenita putând fi facuta de catre prea-cinstitul cititor citit si unic al (b)Arcei lui Goe, exclusiv pe propria-i raspundere.

UPDATE 1 de 1 Aprilie – Premisele unei ratari – Reluare:

INTJ – Înscris în 2013/09/13 la 3:30 pm (Durian)

din clip: “… and i want to take as many people with me as i possibly can because the feeling is amazing” aka “noi simtim, noi nu gandim” … si daca tot simtim, simtim “un bine” (obligatoriu general, in nici un caz de genul relatiei love or hate intre om si Durian).

“Feeling is also thought. We want to feel that feelings are more important than thoughts, but there is no way you can experience a feeling without translating that within the framework of the knowledge that you have. Take for example that you tell yourself that you are happy. You don’t even know that the sensation that is there is happiness. But you capture that sensation within the framework of the knowledge you have of what you call a state of happiness, and the other state, that of unhappiness. What I am trying to say is that it is the knowledge that you have about yourself which has created the self there and helps you to experience yourself as an entity there.” ~ U.G. Krishnamurti

* * *

RALG – Înscris în 2013/09/13 la 8:50 pm | In reply to INTJ (In realitate Jim Carrey este Eckhart Tolle).

Cred ca pentru a ilustra sursa unor emotii extreme, In locul exoticului “durian” se putea folosi foarte bine “ciorba de burta”.

P.S. Ar fi fost interesant un talk show cu o confruntare life intre U.G. Krishnamurti si Eckhart Tolle (sau altul echivalent la alegerea d-voastra).

* * *

INTJ – Înscris în 2013/09/13 la 9:10 pm | In reply to RALG (In realitate Jim Carrey este Eckhart Tolle).

condimentata din belsug, ciorba de burta se poate inghiti cu ochii inchisi. la durian degeaba inchizi ochii …

U.G. Krisnamurti passed away on March 22, 2007 in Vallecrosia, Italy. Here is the Obituary … da’ ca si-n cazul altora, nu sunt fan (aka nu “inghit nemestecat” orice spune) ci doar il citez nitel mai des. ce mi-a atras mie atentia asupra cuvintelor sale e: “After that, he met J. Krishnamurti, who was by then famous as an unconventional spiritual teacher. For two years, he met him now and again and got into fierce discussions on spiritual matters, but later on, he was to reject JK’s philosophy, calling it a ‘bogus chartered journey.’“

* * *

30 Răspunsuri to “Durian si Tu. II+II=III!”

  1. stely said

    Ciudatenie mare , mare … Mai vorbim , mai citim si poate dezlegam sensul „ratarii”, legatura cu „regele fructelor (Durianul ) si „palida compensatie pentru ratarea intilnirii cu Durian. Pai ce sa inteleg ?!! Vom vedea maine,” ce si cum” .Deocamdata am „googalit”si iata ce am gasit despre fructul acela :

    http://lumeamare.ro/2010/09/04/durian-putoare-si-savoare/

    P.S. Povestea cu” Insula Pastelui” este si ea cu tâlc ? A, dar parca imi amintesc ca ati facut(chiar in vara asta) cunostinta cu” Durian „… deci „ratarea” se refera la altceva ?

  2. stely said

    Aceasta este (cred) „cheia” dezlegarii „formulei „din titlu :”Durian si Tu .II+II =III ”

    Caci despre ce este vorba pe Arca lui Goe? Despre Goe. Adica despre Ego. Despre Ratare. Adica despre Success. Despre Libertatea de Expresie. Adica despre dreptul la Replica. Despre Anonimat si Anonimitate. Adica despre Persoane. Prin Personaje. Si pentru ca esecurile si succesele sunt unul si acelasi lucru (ingeri cazuti) … ”

    Durian = Dl Goe – dupa cum il percep eu. Adica -neatragator privind comportamentul (aspectul exterior) care poate fi inselator , dar daca ajungi in interior (la miez) -este gustos, savuros , viu colorat , atragator , imbietor, si, fie il iubesti din prima clipa ,fie il urasti… 🙂

    Tu =Celalalt (vizitator, comentator , cititor prea cinstit ..) „Ratarea transferului de la Eu la Tu „, vazuta in „cheia” de mai sus, este de fapt un succes .🙂 De ce ? Pai cititi „Povara identificarii raului”. Acolo este si „Durian”.
    Exista (cred) si un mediator( III) …ascuns . Eiii, el trebuie cautat . Unde ? Poate (citit in cheie alegorica )in „Insula Pastelui „??

    Gata , acum e rindul vostru. Eu am facut( prima)o incercare, iar daca m-am complicat , m-am expus in exces , se datoreaza firii mele : re- actionez rapid -„motorasul” meu functioneaza cu „kerosen…” 😉 Prin urmare sunt obisnuita cu „ratarile”, care din pacate (unele) sunt chiar pe bune .😦 Asadar , curaj !!

    • Dl.Goe said

      Aoleu!

      • stely said

        Chiar asa ? 🙂

      • stely said

        ” Aoleu!…” acum am realizat ca este posibil sa fi fost inteleasa gresit cu privire la ce am scris aici :
        „Adica -neatragator privind comportamentul (aspectul exterior) care poate fi inselator” .

        Nu sunt nicidecum in masura sa ma pronunt asupra „aspectului exterior” a anonimului „Dl Goe”.Spunind „neatragator” m-am referit numai la felul in care este perceput de altii , in functie de anume comportamente fata de ei , care uneori il fac „neatragator „, dar care dupa pererea mea pot fi „inselatoare” . In sensul ca, Dl Goe , privit mai adinc (in profunzimea lui ) are savoare , gust etc., ceea ce te fac precum „Durianul” sa-l iubesti. 🙂 In timp ce scriam, ma gindeam la mine, la modul cum l-am perceput eu inca de la inceput , dar si la ceilalti (se stiu ei ) care il percep / l-au perceput total diferit. Deseori m-am intrebat cum de se intimpla, ca sunt literati renumiti , poeti ce detin „instrumente” de re-cunoastere a valorii spirituale a cuiva cu mult mai subtile decit mine , sa-l judece pe Dl Goe numai dupa aparente ? In concluzie ,sper ca m-ati inteles , adica : Da, da si Nu-mai da ! 🙂

        • stely said

          P.S. Mentionez ca ,desi am vazut ca exista un comentariu nou (cel cu nr 13) nu l-am citit inainte de a scrie comentariul meu .Asta intrucit daca l-as fi citit, cred ca as fi „ratat” explicatia de mai sus.
          Dar da, ce scrie acolo este adevarat si le adaug la perceptiile mele, privitoare la anonimul Dl Goe . Eu il privesc/ l-am privit ca pe un om de succes. De fapt nu sunt singura. La fel au gindit toti cei care l-au asemanat pe Dl Goe numai cu personalitati de valoare (de succes).

        • Dl.Goe said

          E pauza! Un ragaz potrivit pentru cateva precizari neimportante. Durianul nu are un aspect exterior neatragator sau dezagreabil. Arata ca un mic buzdugan cu tzepi mici si foarte tari. Nici in interior nu arata rau. Pare un mic cuptor in care sunt asezate niste pâinici de cocå puse la copt. Gustul, textura, culoarea si consistenta (asematoare cu a creierului si/sau a branzei Saint-Marcellin) sunt fascinante… Ceea ce il face sa fie tinta a dizgratiei este aroma sa, din gama mirosurilor tari, sulfurice, greu de descris. Atentia ne-a fost atrasa catre el, in special din cauza faimei ca este capabil sa strneasca reactii extreme: dragoste neconditionata sau dispret/dezgust/ura totale. Faptul ca la doar cateva zile dupa ce bizarul d.INTJ l-a pomenit ca etalon al acestui gen de polarizare, pe Arca lui Goe, tocmai pe Arca lui Goe !!!, mi s-a ofert (din senin) ocazia sa-l intalnesc fata-n fata, dl.Goe si dl.Durian, mi s-a parut a fi mai mult decat o coincidenta enigmatica. Problema este ca am ajuns la acea intalnire complet nepregatit, cu un aer de invingator in priviri, bazat pe trufie, memorie si nesimtire, o atitudine aroganta inoculata de trecutele victorii (precum cea impotriva nevinovatei ciorbe de burta), atitudine care mi-a fost fatidica. Am iesit invins (vai, in prezenta martorilor) in prima batalie cu Durianul, ceea ce va face si mai dificile viitoarele lupte in care, cu optimism, sper sa-mi iau revansa. Daca vor mai fi pauze bune de ragazuri voi povesti pe scurt, on topic, despre aceasta batalie pierduta.

          P.S. Dl.Goe persoana de succes? Nici vorba. Dl.Goe nu este o persoana de succes, dupa cum nu este nici o persoana de insucces. Dl.Goe, ne fiind niciun fel de persoana, nu cocheteaza el insusi in niciun fel cu ratarea sau succesul, tocmai aceasta fiind esenta sa ca personaj insensibil. Chiar daca intre personajul dl.Goe si persoana care administreaza Arca lui Goe exista unele afinitatii (…) totusi prea multe asemanari nu exista intre ei ori intre destinele lor personajiale. Ceea ce razbate din asemanarile pe care le asuma unii spectatori intre dl.Goe si fel de fel de alte personaje (imagini ideale ale unor persoane identificabile) spune foarte putin despre dl.Goe, foarte putin despre persoanele alese spre comparatie, nimic despre administratorul Arcei lui Goe si foarte mult (aproape totul) despre cei care se hazardeaza sa faca asemenea asocieri neavenite.

        • stely said

          Da, am vazut dupa ce am vizionat citeva zeci de videoclipuri in care acest faimos Durian este prezentat in diverse feluri . Scrisesem insa comentariul in care-i atribuiam un aspect „neatragator”. De fapt intelesesem din discutii ca miroase urit inca de la inceput ( nedesfacut .) Ulterior am vazut ca miroase chiar miezul acela frumos , auriu etc. Ei, dvs le- ati vazut ca pe niste „pâinici de coca puse la copt „, iar eu ca pe niste …fuduluii de curcan. 🙂 Dar curios, mi-l inchipuiam la gust exact ca un fruct dulce acrisor, zemos etc., mai ceva ca o piersica sau ca un Muscat de Hamburg . A, in caz ca voi avea ocazia sa dau de el, cred ca voi fi pregatita sa-l infrunt cu succes. Asa fac ori de cite ori am de infruntat ceva de care imi este teama ( trac, durere fizica , alt fel de suferinta etc..) Pai v-ati intrebat vreoadata cum am reusit sa -l infrunt pe ” faimosul „D-l Goe ? 🙂

        • Dl.Goe said

          Pentru a incapea comparatie ar trebui sa aveti in ograda niste curcani cu motz extrem de bine dotati, care astfel l-ar intrece in fudulie chiar si poezelul planetar, intrucat Durianul este… cam de marimea unui pepene… Poate ca felul de supa ce iese din fudulii asa o fi… dulce acrisor, zemos etc., ceea ce nu este cazul cu miezul cremos al durianului, care nu-i deloc nici acrisor si nici dulce. Gustul sau este mai degraba comparabil (ca gama) cu gustul care ar rezulta dintr-un amestec de unt de arahide cu avocado, smantana si branza Saint-Marcellin (chiar daca aceasta combinatie inchipuita acum in mod spontan n-ar putea fi una viabila dn punct de vedere culinar). Ce-i drept e drept, este greu de anticipat cum anume este durianul, inainte de a-l gusta. Eu mi-l imaginam de consistenta seaca a alunei ori a acelei branzei uscate care seamana la randul ei cu sapunul de casa, cu un gust inecacios sau fad. Nici vorba. Eh, cand (daca) am sa fiu mai inspirat voi incerca sa compun o oda pe baza amintirii de nesters avuta dupa prima intalnre cu acest fruct exotic.

  3. La tibunal birjar, la tribunal

  4. RALG said

    UPDATE 1 de 1 Aprilie – Premisele unei ratari – Reluare:

    INTJ – Înscris în 2013/09/13 la 3:30 pm (Durian)

    din clip: “… and i want to take as many people with me as i possibly can because the feeling is amazing” aka “noi simtim, noi nu gandim” … si daca tot simtim, simtim “un bine” (obligatoriu general, in nici un caz de genul relatiei love or hate intre om si Durian).

    “Feeling is also thought. We want to feel that feelings are more important than thoughts, but there is no way you can experience a feeling without translating that within the framework of the knowledge that you have. Take for example that you tell yourself that you are happy. You don’t even know that the sensation that is there is happiness. But you capture that sensation within the framework of the knowledge you have of what you call a state of happiness, and the other state, that of unhappiness. What I am trying to say is that it is the knowledge that you have about yourself which has created the self there and helps you to experience yourself as an entity there.” ~ U.G. Krishnamurti

    * * *

    RALG – Înscris în 2013/09/13 la 8:50 pm | In reply to INTJ (In realitate Jim Carrey este Eckhart Tolle).

    Cred ca pentru a ilustra sursa unor emotii extreme, In locul exoticului “durian” se putea folosi foarte bine “ciorba de burta”.

    P.S. Ar fi fost interesant un talk show cu o confruntare life intre U.G. Krishnamurti si Eckhart Tolle (sau altul echivalent la alegerea d-voastra).

    * * *

    INTJ – Înscris în 2013/09/13 la 9:10 pm | In reply to RALG (In realitate Jim Carrey este Eckhart Tolle).

    condimentata din belsug, ciorba de burta se poate inghiti cu ochii inchisi. la durian degeaba inchizi ochii …

    U.G. Krisnamurti passed away on March 22, 2007 in Vallecrosia, Italy. Here is the Obituary … da’ ca si-n cazul altora, nu sunt fan (aka nu “inghit nemestecat” orice spune) ci doar il citez nitel mai des. ce mi-a atras mie atentia asupra cuvintelor sale e: “After that, he met J. Krishnamurti, who was by then famous as an unconventional spiritual teacher. For two years, he met him now and again and got into fierce discussions on spiritual matters, but later on, he was to reject JK’s philosophy, calling it a ‘bogus chartered journey.’“

    * * *

    • stely said

      In asteptarea lui „INTJ” am simtit nevoia sa-mi testez memoria .

      Prin urmare spusesem asa :
      ” A, dar parca imi amintesc ca ati facut(chiar in vara trecuta ) cunostinta cu” Durian “… deci…” ?

      Iata , doar anotimpul nu se potriveste :
      Arcaluigoe spus
      octombrie 1, 2013 la 12:17 am
      0 0 Rate This
      L-am intalnit pe Durian !!!

      Aici am gasit ceva despre ciorba si legatura ei cu …eternitatea .
      Radu Anton Roman, omul care a descoperit eternitatea într-o ciorba .

      http://adevarul.ro/life-style/bucatarie/radu-anton-roman-omul-descoperit-eternitatea-intr-o-ciorba-

      • RALG said

        Eternitatea se regaseste in orice… O ciorba bine facuta contine eternitate de cea mai buna calitate. Eternitatea fiind (vorba lui WA) ceva foarte lung, in special catre sfarsit,

        P.S. Va multumim pentru toate cautarile si gasirile pe care le partajati pe punte.

        P.P.S. Da, m-am intalnit cu Durian, dar, anticipand putin, pot spune ca a fost o intalnire ratata. Cel putin pana acum. Insa, pentru ca, inevtabil, intalnirea de atunci a devenit eterna (contaminandu-se de eternitate de la insasi clipa care a gazduit-o), conferindu-i-se astfel premise bune pentru reabilitari ulterioare, en-fanfare, noi pastram speranta secreta ca n-ar fi o ratare veritabila si ca se va fi dovedind candva a fi fost o ratare ratata… Zarurile au fost aruncate (ce-i drept), dar conform cuanticii de toata ziua, au cazut si… n-au cazut… inca, iar rezulatul numeric obtinut prin „aruncare” se va alege (abia) atunci cand un observator compentent (primul dintr-o serie infinita) se va decide sa vada daca e sau nu e 6-6. Poarta-n casa. Mare si dubla muta.

  5. RALG said

    Acesta este comentariul cu numarul 13, astazi de 1 Aprilie, intr-o zi de marti cu 3 ceasuri rele, sau ca intr-o partida de table (joc de cuantica si noroc) in care un diabolic 6-6 poate aduce marti, in linie. Asadar, iata un text interesant de pe ziare.com (preluat acolo de cinestie unde) care ar merita candva o discutie pe Arca lui Goe. Il depozitez pe acest topic, pe care tocmai despre asta este iarasi si iarasi vorba, despre ratare. Asadar:

    De ce unii oameni au succes si altii esueaza ?

    Oamenii care reusesc in viata stiu sa faca celorlalti complimente, au un sentiment al recunostintei si ii iarta mai usor pe ceilalti. Cei fara succes sunt mai ranchiunosi, critica foarte des si traiesc mereu cu impresia ca anumite lucruri li se cuvin, dar pentru merite inchipuite numai de ei.

    Acestea sunt cateva diferente intre oamenii de succes si cei fara succes, mentionate de Bussiness Insider, in cele ce urmeaza.

    Accepta schimbarea vs. teama de schimbare

    A accepta schimbarea este una dintre cele mai grele lucruri pe care o persoana le poate face.

    Oamenii de succes intampina cu bucurie schimbarile si invata mereu, pe cand ceilalti nu stiu exact ce vor sa fie si nu se adapteaza la schimbari.

    Isi asuma responsabilitatea vs. da vina pe altii pentru nereusite

    Oamenii de succes le dau celorlalti credit pentru reusitele pe care le au impreuna, accepta responsabilitatile, dar si faptul ca au gresit.

    Ceilalti isi atribuie succesul exclusiv lor si ii invinovatesc pe ceilalti pentru esecuri.

    Doresc ca si altii sa reuseasca vs. spera in secret ca altii sa esueze

    Intr-o organizatie de succes, ar trebui ca persoanele sa fie de succes, de asemenea, pentru ca aceasta sa prospere.

    Oamenii de succes intocmesc liste de care se tin si isi stabilesc teluri si planuri de viata. Ceilalti oameni vorbesc despre altii si spera in secret ca si altii sa esueze.

    Partajeaza date si informatii vs. pastreaza totul pentru ei

    Asa cum stim cu totii, in social media, in afaceri si in viata, schimbul este important pentru a avea succes.

    Cand dati si altora informatiile e posibil sa relationati cu alte persoane implicate in ceea ce faceti pentru a obtine succesul.

    Acumularea de date si informatii este egoista si oricum acestea pot fi tinute pe termen scurt.

    Emana bucurie vs sunt furiosi

    In afaceri dar si in viata, este intotdeauna mai bine sa emani bucurie altora, pentru a fi fericit. Ea devine contagioasa si-i incurajeaza si pe altii sa imprastie bucuria lor, de asemenea.

    Cand oamenii sunt mai fericiti au tendinta de a se concentra mai bine si pot avea succes. In cazul in care o persoana emana furie, transmite aceasta stare celor din jur si devine foarte greu sa se atinga obiectivele scontate.

    Vorbesc despre idei vs. vorbesc despre oameni

    Oamenii de succes vorbesc despre idei si impartasesc informatii. Ceilalti se tem de schimbare si cred ca le stiu pe toate. In loc de barfe despre oameni, oameni de succes vorbesc despre idei.

    Iarta pe altii vs. tine ranchiuna

    Toata lumea face greseli, e uman. Singura modalitate de a trece cu bine peste este de a ierta. A tine ranchiuna nu va avea decat efecte negative, mai ales in plan personal.

    Stabileste obiective si planuri de viata vs. nu-si stabileste niciodata obiectivele

    Nu poti avea succes atunci cand nu stii incotro te indrepti. Oamenii de succes pastreaza to-do project-list-uri si opereaza mereu dintr-o perspectiva transformationala, pe cand ceilalti nu-si stabilesc niciodata teluri.

    Sunt recunoscatori vs. nerecunoscatori

    Oamenii de succes sunt recunoscatori pentru ceea ce au, fiind astfel mai capabili sa faca fata stresului, sa aiba sntimente pozitive, si sunt mai capabili sa-si atinga scopurile.

    O modalitate de a pune la treaba puterea pozitiva a recunostintei este de a tine o lista sau un jurnal, unde sa mentionezi in mod activ in scris lucrurile pentru care tu esti recunoscator in fiecare zi.

    Aceasta actiune a fost corelata cu o stare sufleteasca mai fericita, un mai mare optimism si chiar o sanatatea fizica mai buna.

  6. Dl.Goe said

    A fost descoperit Sfantul Graal, potirul din care a baut Iisus la Cina cea de Taina dar nu unde crede George Titus Albulescu ci in alta parte dupa cum este consemnat in acest film in care este vorba (printre altele) despre Arca lui Goe, despre HUVACA si despre anonimi in general, un film pe care-l recomandam spre vizionare tuturor celor care vizioneaza arcå si care nu l-au vazut inca.

  7. Dl.Goe said

    D-na Stely, am o veste naspa pentru d-voastra. Pana la aceasta ora comentariile noastre de azi au fost vizionate doar de 87 de instantieri unice ale prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe. Intruct a inceput fotbalul nu cred ca vom mai putea sari de sutå pana la sfarsitul zilei de1 Aprilie. Zi aniversara, ziua onomasitica de nastere a d-lui Goe. Spream sa se stranga macar 114 spectatori platitori cu acest prilej si cand colo nici vorba. Nicio vorba. Vizionare placuta, daca vedeti fotbal.

  8. INTJ said

    lol … „bizarul d.INTJ” nu prea stie ce-ar mai fi (suplimentar) de spus despre Durian, da’ stiu ca tre’ sa „grabesc” vizionarea in cazul „Childs Pose”.🙂

    • INTJ said

      incercand sa descopar eventuale legaturi intre otaku, sōshoku danshi si hikikomori … am dat de un alt fel de Durian: MGTOW … iar fiindca asta „se mananca” altfel, pot sa exemplific o incercare de decojire:

    • INTJ said

      pentru cine a ramas la masa, decojirea poate continua pe canalul youtube a lui Sandman de unde as exemplifica:

    • INTJ said

      iar orice „gica fara frica” ospatul poate avansa inspre miez pe canalele youtube ale lui „barbarossaaaa”, „Stardusk”, „girlwriteswhat”, „RazorBladeKandy2”, etc. … pe forumuri, reddit si diverse alte resurse online … ca deh: chiar daca gustul „nu corespunde”, macar stomacul nu-i gol.

      • Dl.Goe said

        Vom reveni la Durian (cu concluzia si/sau deznodamantul) cand s-o coace. E un fruct de sezon…

        • INTJ said

          cum doriti. eu am scris sub influenta amintirilor diverselor excursii la munte … cu peripetiile de rigoare si cu destinatiile (virtual) necunoscute. vorba aia: daca oricum toate drumurile duc la roma, de ce sa ma concentrez (doar) pe destinatie si sa ignor en passant peisajul (mereu nou)?

        • Dl.Goe said

          Ei, ce bine ar fi daca ar fi numai dupa cum dorim…🙂

          Eu stiu daca toate drumurile chiar duc la Roma…? Poate da, poate nu… Oricum, vorba poetului, pe Via Appia te-ai pierde…

          P.S, Aceasta a fost numai o zicere de digresiune nu o contra-zicere. In fond aveti dreptate 100%. Nu trebuie sa ignoram/ignorati nimic. Nici chiar nimicul.🙂

  9. Stely said

    Ah, v-am spus vreodată că(b)Arca lui goE este cea mai încântătore Creaţie din toată B-logo-SF-era … ” anonimilor!?” Eu nu-mi amintesc. Dar, avand in vedere ca încă mai existăm să…vizualizam să „ne” amuzăm (copios ) eu am să spun chiar acum şi …mulţumesc creatorului ei .
    P.S. Aseară am poposit pentru un timp(indelungat) pe … „Intoarcere in „SF-era lui Goe” -o parte consistenta, importanta a „creatiei”. Altă plăcere, altă bucurie, altă distractie şi… altă mulţumire. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: