Moartea unui scriitor genial

32 Aprilie – Continuare din numarul trecut… „You may write me down in history With your bitter, twisted lies, You may trod me in the very dirt But still, like dust, I’ll rise. Does my sassiness upset you? Why are you beset with gloom? ‘Cause I walk like I’ve got oil wells Pumping in my living room.” – Maya Angelou.

Nu te speria. N-a mai murit nimeni. Inca. Este tot o pacaleala. Cat despre genialiatate… lucrurile raman discutabile de la tinerete pân la batranetze (cu exceptia unor situatii clare precum cele de tip „Genicå Poezicå”  – aka Poeselu ro co. – cand nu mai este nimic de discutat). Este vorba despre aceeasi cronica a unei morti anuntate (deja) inca de ieri 31 Aprilie. Nici azi de Inaltare (apropo Christos S-a Inaltzat!)… sa scriu cronica acestei morti – n-am timp – de aceea ma grabesc sa-i rezerv spatiu… inca o data in data de 32 Aprilie (2 Mai pe stil vechi – ziua tineretului), datå la care tânara Maya respirå inca (si nu-i angel-ou)… Asadar… „Scriitorii” seriosi (analistii y copmpris), printre care cu dezonoare nu ma numar, scriu despre lucruri serioase, de actualitate, si le redau lumii largi atunci cand ele (lucrurile) se intampla si cand publicul (flåmând, avid etc) are nevoie sa le consume… Astfel de scriitori si pamfle-tari fac comentarii politice pre-electorale si analize apolitice post-electorale, ori dezbat ne/consititutionalitatea unor gesturi prezidentiale ori prim-ministeriale, ori clarifica situatia razboiului mondial si starea uniunii (care uniune?)… la moment. Iar daca moare sau se sinucide cineva notabil (…) apoi ei, acei scriitori seriosi se ocupa atunci, pe loc, de funeralii si necroloage, in cele trei zile ale respectivei morti (atata tine moartea la români – trei zile, ca orice minune), inainte de invierea mortului si revenirea sa in anonimat. Poate ca ti s-o parea ca moartea lui Gabriel Garcia Marquez nu (mai) e (un subiect) de actualitate… desi este… caci sarmanul ins…  abia daca si-a inceput veacul de meta-singuratate… (si nici dl.Nimeni nu mai este printre noi). Apoi este (subiect de actualitate, neepuizat) si pentru ca nimeni nu s-a ocupat (cat de cat serios) de moartea lui Gabriel Garcia Marquez, (un eveniment) majoritatea scriitorilor devoratori de reclame margininindu-se sa ocupe (dupa posibilitati) de decesul cetateanului omonim, con-fundând (poate) moartea cu murirea. Deci da, moartea scriitorului genial Gabrial Garcia Marquez ramane de mare actualitate de acum / de atunci incolo. Actualitatea ei indubitabila intra insa in conflict de interese cu neseriozitatea „autorului” dl.Goe, un personaj extrem de superficial care, in genere, neavand timp, rezerva spatiu, subiectelor de actualitate… pana nu mai sunt de actualitate… In fine… Prin urmare… as aminti (preliminar) un alt deces (iesit deja din actualitate), cel al poetului Andrei Bodiu savarsit in a treia zi de 1 Aprilie, ocazie cu care brusc (brutal chiar) insul omonim a devenit mai viu si mai prezent decat fusese vreodata inainte… in viata. Intamplator o multime de oameni importanti au vorbit in acele (trei) zile despre el, aducandu-l in atentia multor altora care nici nu auzisera (pana atunci si de atunci incolo) de bietul brasovean. Profitand de aceasta popularitate neasteptata, tanarul Andrei Bodiu s-a gandit (precum Baltazar) ca ar putea incerca sa faca o fapta buna, asteptata cu sufletul la gura de un public abundent. A incercat prin intermediul mediu(mu)lui Alin Fu… marescu sa medieze pacea dintre doua mari spirite (incolo simpli clasici in viata): Tudoran si Tismaneanu. Rezultatul medierii a fost confuz. Nu s-a ajuns la pace dar macar se pusesera formal bazele unui armistitiu de durata. Brusc insa, insul Gabriel Garcia Marquez (carcasa unui scriitor genial) s-a stins din viata, dand o lovitura mortala procesului de pace dintre cele doua mari spirite romano-americane. Ei bine (mai draga) pentru asta am rezervat spatiu AICI (ci nu ACUM): pentru cronica felului in care moartea lui Gabo a reusit sa compromita (poate definitiv) sansa impacarii dintre Dorin si Volo, readucandu-i pe cei doi fini intelectuali (fiecare incercand zadarnic sa-i fie naş celuilat) pe pozitii ireconciliabile, incarcate de contradictii antagonice…  in desert. Care dintre ei oare il va intalni primul pe Alchimist in pustiul sau… nu se stie…

 Bibliografie cvasi-obligatorie (semi-facultativa):

1. La Quinta de san pedro alejandrino. Cand Bolivar nu mai crede in destinul lui Bolivar – „Daca romanul cel mai marquezian al lui Marquez ar fi considerat Un veac de singuratate, romanul sau cel mai nemarquezian ar putea fi Generalul în labirintul sau. Aceasta carte m-a fascinat, tocmai pentru ca este cea mai pu?in marqueziana dintre toate car?ile vrajitorului cuvintelor din Aracataca.„

2. Libertate, tiranofilie, valoare, estetica – Mario Vargas Llosa si Gabriel Garcia Marquez – „Octavio Paz, Gabriel Garcia Marquez si Mario Vargas Llosa sunt, alaturi de Jorge Luis Borges, Julio Cortazar, Ernesto Sabato, Roberto Bolaño, varfurile literaturii latino-americane din secolul trecut si din acest secol. Toti trei au primit Premiul Nobel pentru literatura.„

3. Celalalt Gabriel Garcia Marquez – Complicele tiranului – „Garcia Marquez a fost un mare scriitor. La capitolul constiinta morala, insa, a capotat jalnic. Opera sa va fi mereu studiata, nu ma indoiesc, la cursurile de istoria literaturii in secolul XX. Pactul sau cu diavolul totalitar va fi mentionat la cursurile despre totalitarism si cei care l-au creditat si servit. Asemeni un Maxim Gorki, alt mare scriitor, care a justificat si a glorificat lagarele de munca (adica de exterminare) staliniste. Asemeni, sa spunem, lui Mihail Solohov, autorul capodoperelor “Pe Donul linistit” si “Soarta unui om” si, in acelasi timp, unul dintre cei mai repugnanti propagandisti ai regimului sovietic. Subiect, asadar, pentru doua materii…„ Actualizare (nenecesara)

4. Un cautator de lumi imposibile – Gabriel Garcia Marquez 1928-2014 „In plan politic, Garcia Marquez a fost un om de stanga. A simpatizat cu stanga radicala. A fost acuzat, si nu fara motiv, de tiranofilie in relatia cu Castro. Atunci cand alti intelectuali latino-americani, inclusiv oameni de stanga precum un Teodoro Petkoff, si-au ridicat vocile impotriva tiraniei castriste, el a tacut si a continuat sa mentina relatii amicale cu patriarhul leninist de la Havana.„

5. Impaciuitoarea moarte a poetului Bodiu: Tismaneanu si Tudoran – „Si-acum vreau sa profit cu nerusinare de moartea poetului spre beneficiul viilor. Cred ca lui Andrei i-ar tihni. Cred ca m-ar intelege. Nadajduiesc ca mortii sunt mai intelegatori cu viii, decat viii cu viii. Un lucru e sigur: viii sunt mai intelegatori cu mortii decat cu viii.  … Moartea e, daca vreti, sapunul si hartia igienica a sufeltului. Mortii impaca pana si ceea ce parea ca nu poate fi impacat. … Asa ca iarta-ma, Andrei, daca iti folosesc moartea pentru a incerca sa-i impac pe Vladimir Tismaneanu cu Dorin Tudoran.„

Ne aflam, asadar, in continuare, dupa cum poti con-sta-ta, in plina fuziune intre luna Aprilie (ziså a pacalelilor) si luna lui Mai (ziså a sinuciderilor)…