(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

De ce bloguim Doamne?

Posted by arcaluigoe pe Iulie 21, 2014

Aceasta-i întrebarea

__krill22 __kr7302489100_201d13afe3_z __Krill_Coronado
__whale __whBaleen_Humpback_Whale_In_the_Ocean_600 __ahh

63 Răspunsuri to “De ce bloguim Doamne?”

  1. d'Artagnan said

    Pentru că putem.

    • Dl.Goe said

      Dezarmant raspuns. Care va sa zica facem tot ce putem… (Sa facem totul!) Prin urmare, noi bloguitorii (de orice calibru) nici n-am putea face altceva… Caci daca am putea am fåcea… in acord armonic cu raspunsul muschetar.🙂

  2. stely said

    Marturisesc, ca si eu mi-am pus deseori intrebarea …de ce bloguiesc . Nu stiu daca am gasit raspunsul in toata complexitatea lui , dar ceea ce stiu sigur este ca m-am simtit atrasa de bloguit inca de cind am pus mana pe tastatura, in urma cu sapte ani. Imi amintesc exact momentul (fiind) primei suspendari a Presedintelui Traian Basescu . Am inceput mai intai pe forumuri (Ev. zilei, Romania libera, Cotidianul ). Primul meu nick a fost „anonim”, apoi „militanta ” si „Stefy” (un nume ceva mai apropiat)etc. Cind am vazut ca am succes (laude si sustinere) m-am simtit atit de bine incit iata nu m-am mai oprit. 🙂 Primul meu laudator a fost un nick ce-si spunea „conferentiar universitar”..:) Primul troll, care era un antibasist inrait, avea nick … ceva cu „…mieleanu” Dupa ce s-a „imputit ” treaba la Cotidianul a aparut primul blog , unde am „bloguit ” la greu (2008-2009). Al doilea fiind he,he (AVP) unde din spusele adminului am vreo 6000 de postari . De acolo m-am refugiat direct ” in bratele dusmanului ” aici pe Arcalui Goe🙂 . De ce m-am” refugiat „, eheee … este o poveste cu mister, mult suspans (rasturnari de situatie) dar motivatia este aceeasi : atractia . Aici pe Arca lui Goe am avut nici eu nu mai stiucite nickuri . Sunt foarte multe momente amuzante , placute , deosebit de interesante si nemaipomenit de frumoase petrecute pe Arca lui Goe .As putea spune ca spiritul meu aventuros a fost alt motiv de bloguit. Am riscat deseori, dar nu-mi pare rau. Zau , nu mint …am multe amintiri placute . Iata ca de aici decurge poate raspunsul cel mai tare :”bloguiesc Doamne ” ca imi place foarte mult. 🙂

    • Dl.Goe said

      Oooo, desigur ca principiile hedonismului virual trebuie sa joace un rol important in actul ratat al bloguirilor (credem si noi, care platim tribut greu acestor principii)… Dar, in actuala confuzie temporara care ne-a adus in postura sa nastem intrebarea „De ce bloguim Doamne?” ni se pare mai degraba ca raspunsul d-voastra alternativ si consecutiv raspunsului muschetar (de la „pentru ca putem” la „pentru ca ne place”), explica mai degraba ce anume ne ingaduie sa facem ceea ce facem (bloguirea)… ne raspunzand intrebarii „de ce?” („in ce scop?”)… Chiar daca poate parea simpla, noua ne este teama ca intrebarea „De ce bloguim Doamne?”, este chiar mai complicata decat intrebarea „De ce facem sex (cu) Doamne?”, chiar daca si acesteiea i s-ar putea raspunde scurt fie cu „Pentru ca putem”, fie cu „Pentru ca ne place”. Ca in cazul multor intrebari existentiale (mai mult sau mai putin esentiale) am putea sti „cum” dar nu „de ce”.

  3. Dl.Goe said

    Pana acuma iata ca s-au gasit deja doi „Dumnezei” virtuali dispusi sa raspunda intrebarii „De ce bloguim Doamne?” Suntem siguri ca multi alti demiurgi virtuali ar fi gata sa raspunda unei asemene intrebari daca ar sta cineva sa-i intrebe. Cum niciunul dintre ei nu se (mai) afla in trecere pe puntea (b)Arcei lui Goe n-or sa afle de intrebare si prin urmare nu vor avea cum sa si-o puna… Necum sa-si mai si raspunda…

    Bloguim… Doamne pentru ca ar fi aiurea sa bloguim exclusiv Domni. De ex. !

  4. stely said

    E adevarat ca raspunsul la intrebare” „De ce bloguim Doamne” ( si Domni,desigur !) este mult mai complicat … dar din lipsa de timp si de confort (liniste si odihna) am preferat un raspuns rapid apeland doar la senzatii si perceptii. . Pai da, placerea nu este si ea un scop existential? Este rau ca folosim ” bloguitul” ca mijloc pentru un bine personal ? De ce nu putem (de exemplu) sa -l asemanam iata cu „fenomenul fotbal” ? Banuiesc ca sunt tot atit de multi suporter(microbisti) ai bloguitului ca si ai fotbalului. A, la prima vedere s-ar putea spune ca placerea aceasta este egoista. Eu insa cred ca poate fi si altruista. Un bine ” universal ” care sa faca lumea mai buna . Nu-i asa ca dorinta de comunicare este un dar al omenirii ?. In loc sa se razboiasca cu armele distructive mai bine cu „arma” blogaritlui ? Cine isi pune la bataie prin blogarit inteligenta , cultura , cunoastere , logica, maieutica , dragostea de oameni, dorinta de a provoca si altora placere etc. devine imbatabil , astfel cistigind lupta cu inamicul ce nu are (vai de el )armele necesare .
    Ha, hai ca sunt convinsa ca nici acum n-am dat raspunsul cel mai bun . Dar las deschisa discutia pentru maine, cind vor mai exista (poate) si alte provocari. Asta in caz ca nu sunt si la altii multe alte treburi. 😦 Apropo, trebuie sa” ma laud „cu productia record de rosii din solar, pe care vrind -nevrind am sarcina sa le valorific in bulioane si alte tipuri de conserve . De aci’ incolo (pina la toamna) voi face „blogarit” pe fuga si pe furate . Dar nu ma las cu una cu doua de blogarit , doar daca hmm … ?

  5. stely said

    O poezie ce ar putea fi rastalmacita in orice fel si chip… Eu insa pot sa spun ca (pe mine )ma pune pe ganduri, si asta imi place.foarte mult. 🙂

    hipermetropia

    hipermetropia este boala celor care văd mai bine
    la distanță decât aproape. dar nu asta facem, oare,
    cu toții, în viață? nu cumva vedem
    aproape de noi, în noi, mai cețuit decât la distanța
    care ne separă de alții?
    observăm cu precizie de ce se despart vecinii de la 4,
    dar nu sîntem capabili să vedem de ce noi eșuăm
    în relațiile noastre.
    defectele altora ni se înfățișează
    ca niște uriașe reclame luminoase,
    în timp ce ale noastre sînt scrise cu litere
    mici, de notă de subsol.
    arătăm cu degetul mai ușor decât putem pune degetul
    pe propria rană.
    ne uităm la televizor mai des decât în sufletele noastre
    și sperăm să aflăm adevărul despre noi privind către astre.
    uite, eu, chiar acum mă gândeam
    (privind bineînțeles în zare, pe geam)
    cum ar fi ca de mâine să ne punem cu toții ochelari
    prin care să ne putem vedea sufletele.
    (Iv cel Naiv)

    • Dl.Goe said

      Fereasca-ne Dumnezeu de necesitatea vitala de a ne cunoaste pre noi insne mai bine decat suntem in stare sa-i cunoasteme pe ceilalti… si pe celelalte… paradisul, infernul, tot una, si restul (care rest?)… ha-ha… si asa mai departe… dincolo de toate momentele (numarabile) de gratie… virtuala… cuantica…

      • stely said

        Va place Leonard Ancuta ? Iata ce am cules de pe pagina lui „feisbucciana”:

        Leonard Ancuta
        acum 3 ore
        Adevărata mea ființă m-a ajuns din urmă abia cînd mi-am dat seama că-s îndrăgostit lulea. Atunci am avut prima revelație de tipul că e nașpa și să iubești, și să te iubească o tipă. Eu, îndrăgostitul, eu stăpînul haremului. Eu, Saty, aruncat fără voia mea în viața asta, la fel ca toată lumea, cu scopul precis de a mă descoperi și a mă iubi așa cum sînt, eu născut în urma a trilioane de combinații genetice, a atîtor modificări în acest univers încît ar trebui să mă consider neglijabil, nu mai important ca sarcoptul rîiei cum spunea Stephen Hawkins, iată-mă îndrăgostit și cu șansa de a mă cunoaște pe mine.

        Eu, îndrăgostitul, pregătit să mă înțeleg, să văd care mi-s limitele, să văd pînă unde poate ridica universul miza, cu tot cu timp și spațiu, cît de mult e în stare să parieze numai ca eu, Saty, să mă descopăr. Așteptam de mult clipa în care destinul stă față în față cu mine, eu așteptînd să văd ce e în stare să sacrifice ca eu, îndrăgostitul, să nu mai depind de el, să ajung, pe măsură ce mă cunosc și mă exprim în această lume, pe măsură ce mai fac o alegere și încă una, un om liber, să ajung propriul meu produs, propria mea creație, să fiu în punctul în care alegerile meu nu mai au nimic aleatoriu, ci doar stau la îndemînă, așteptînd să fie convocate. Iubesc și sînt iubit, sînt propriul meu destin și nimic altceva din acest univers nu poate contesta, nu se poate opune. Cînd iubești, cosmosul te dezleagă, ești ca o sămînță pură de adevăr care poate fi sădită oriunde.

        ***tot din My fuckin life

        • Dl.Goe said

          Habar nu avem daca ne place Leonard Ancuta. Ceea ce nu ne impiedica insa sa savuram inocenta sa, felul in care-si imagineaza c-a ajuns in mod independent la niste concluzii atat de neoriginale (ne-mai-emise pana acum) in aceasta (a sa) „fuckin life”. Un alt mare clasic zicea la fel dar mai pe scurt: „Dragostea este un extaz. Ne scoate din noi insine”. Dar, la urma urmei, riscul ridicolului absolut si-l asuma orice filosof, orice poet… orice… manifestant public… orice… In fine.

          P.S.
          Cînd iubești, cosmosul te dezleagă, ești ca o sămînță pură de adevăr care poate fi sădită oriunde.” Hm! Nice! Daca ar fi spus chestia asta acum macar doua-trei sute de ani sau
          (daca nu) macar acum doua-trei mii de ani, da, ar fi fost (grozav) de mare. Totusi neinspirandu-se in fapt din nimeni l-am putem considera la fel de mare. Vivat Leonard Ancuta. Traiasca bucuria de-a iubi

  6. stely said

    P.S. „Hipermetropia „mea ma determina sa vad cu alti ochi fotografiile de mai sus, cu diverse specii de vietuitoare marine si alte” foste”, ce acum sunt doar fosile. Se poate ca, Domnul Blogger le-a pus acolo cu scopul de a ne face sa ne gandim la evolutie si diversitatea lumii vii . Sigur ca ne gindim , dar cred ca mai poate fi si un alt scop, anume, acela de a ne provoca incantarea (placerea) ca suntem parte a acestei evolutii si diversitati.
    PPS. Am adus si eu o completare :

  7. SOLITAR said

    ZARUL

    tot ce fac pe aici
    e o tatonare

    o epură
    a exorcizării
    vitale

    linii subţiri
    are piatra mea
    unii văd Chipul
    alţii adorm
    lângă ea

    • Dl.Goe said

      Bun re/venit Solitare, Solitare…🙂 cu perspectiva ta vesnic e-Go-e centristå. Toti ceilalti (doi) Dumnezei au interpretat intrebarea „De ce bloguim Doamne?” in mod egoic incercand sa raspunda (in primul rand) de ce bloguesc ei insisi, numai tu, Dumnezeule, te-ai apucat sa raspunzi (babeste) de ce blogueste dl.Goe. De-aia! Indirect insa ai raspuns si tu intrebarii, ca toti ceilalti, in mod egoic explicand (inca o data) de ce bloguesti tu insati: ca sa-l intelegi pe Goe, ca sa-l intelegi pe Ego… si asa mai departe, si asa… mai aproape, de la particular la general si de la Goe la Ego. Solitate, Solitare… Deci cine (pe cine) tatoneaza? Si de ce?

      tot ce fac pe aici
      e o tatonare
      ” – Ha, ha, ha, ii zise Dumnezeu (din Ceruri) Omului (de pe Pamamt), omenindu-se… izmenindu-se… Dar, Dumnezeule, aceasta e chiar conditia umana: tatonarea… Tot tatonand (pe Pamant), Omul l-a creat pe Dumnezeu, ca sa aiba cine sa-l Re-Creeze pe el, dupa chip si asemanare, ca pe orice Fiinta… si asa mai departe, si asa mai aproape, Solitare, Solitare… Sa ne recreăm asadar, tatonand in Recreatia mare… pe sau cu colegii de scoala… scoala la care se studiaza viata (teoretic si practic, pe viata si pe moarte). La absolvire se vor acorda certificate (de deces, de buna/rea purtare etc) pe baza carora doritorii vor putea sa se angajeze (intr-o alta realitate) pentru a-si face o cariera… Te pomenesti ca de aceea bloguim Doamne. Doamne ajuta!

      • SOLITAR said

        lepădăm e-go-uri

        armuri

        între două recreeri

        pielea se reface

        go-e-sc râdem iar
        l
        umea z(t)ace

        la ce bună izvenirea în coasta boacii?

        • Dl.Goe said

          Interesanta traducerea (si re-interpretarea) prin reformulare anti-entropica a intrebarii „A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii?”. Ca si intrebarea sursa, varianta („inversa” in vers) „la ce bună izvenirea în coasta boacii?” nu inseamna nimic altceva decat acelasi lucru (daca stai sa te gandesti) „La ce naiba s-a mai facut Universul?”. Intrebare careia neavand (fireste) cum sa-i raspundem (A avea si a nu avea…A fi sau a nu fi) ii dam pseudo-raspunsuri, continuand (in mod terapeutic) sa calomniem Universul. Asa… ca sa ne alungam plictiseala si sa ne omorâm timpul. Universul nu se supara. (?)… Sau mai stii? Te pomenesti ca s-o supara si asta… Cica s-ar fi aratat semne pe cer de sf.Ilie.

  8. Aramis said

    Good question. Nu cred ca toți știm de ce. Fiecare pe-a lui. Nevoia de comunicare se manifesta.Unii din distracție, din militantism, altii de amorul artei. Dar are si asta un rol, exista o latura pozitiva. Ne informam, ne educam, exersam conversatia, polemica… Virtualul a devenit salon, carciuma, pub, club… In cazuri particulare virtualul este o supapa, iluzia descatusarii. Chiar si cei care „nu sunt” pot trai fantasma lui „a fi” . Exemplul tipic era iepurele de martie , dar s-a pierdut cand a realizat ca nici in virtual ” nu este” .
    A rămas RH ( negativ) .

    • Dl.Goe said

      Va multumim pentru acordarea rating-ului „good” intrebarii noastre („De ce bloguim Doamne?”) si va multumim pentru felul discret in care, raspunzand intrebarii, ati „a-mânat”, in fapt, raspunsul. Care va sa zica bloguitul nu-i un scop in sine ci un mijloc (oarecare) catre niste (alte) scopuri: comunicarea, distractia, militantismul, amorul artei, informarea, educarea, conversarea, polemica etc. nevoi stringente care trebuiesc satisfacute imperativ. Bloguiala n-ar fi decat calea ieftina, rapida si sigura (fara riscuri si efecte colaterale adverse; oare?) in atingerea acestor scopuri. De aici rezulta ca de fapt intrebarea noastra (a celor care am luat-o in considerare si deci si a d-voastra, ultimul pe lista) nu-i chiar tocmai „good”. In mod evident ca nu-i nici pe departe atat de „good” precum o alta, God question: „A fi sau a nu fi?” (Aceea-i intrebarea… Fireste ca aceea-i intrebarea. Ma si mir ca a mai fost pusa…. Ca sa ajungem la acea intrebare, am putea incepe bunaoara sa punem celelalte (false) intrebari grele (pe alocuri prostesti, altminteri nu): De ce comunicam Doamne? De ce ne distram Doamne? De ce militam Doamne?… De ce conversam Doamne? De ce polemizam Doamne? (cu te-ai mira cine si pe ce teme)… De ce luam in desert amorul artei Doamne? Ne putand da nici acestora raspunsul final, am constata ca nici acestea nu sunt sopuri ci tot mijloace, cåi catre cine stie ce alte scopuri. A fi sau a nu fi? Aceasta-i intrebarea. Finala… sau primara… O intrebare valorand cat un „good answer” acordat oricarei alte intrebari ivita in cale. Iepurele virtual de Martie are meritul de a fi avut curajul sa-si puna intrebarea si sa-si si acorde (dupa lungi ezitari) un raspuns. Raspunsul potrivit: A nu (mai) fi. Nu mai stim pe (alt)cineva caruia sa-i fi reusit atat de deplin si de abrupt sinuciderea virtuala precum i-a reusit Iepurelui de Martie. Dl.Radu Parjan merita sincere felicitari pentru aceasta reusita. Dl.Radu Hojbota (in schimb) e un mic dobitoc care se vrea subversiv, o nulitate… despre care, prin urmare, nu se poate spune ca-ar fi negativ, pozitiv, nociv etc. decat in gluma desigur, de amorul artei.

      P.S. Interventia d-voastra imi sugereaza ca intrebarea noastra (a celor care am luat-o in considerare si deci si a d-voastra, ultimul pe lista) ar merita o usoara reformulare:

      De ce mai bloguim Doamne?🙂

      • Radu Humor said

        Vreau să-i răspund aici şi altui tembel care văd că ia atitudine pe blogul repetentului de serviciu !
        Cu ocazia asta vreau să spun că citindu-le postările şi comentariile celor, nu ştiu câţi muşchetari, aveam de fiecare dată curiozitatea să aflu cine-i în spatele nickului :
        Un inginer, un popă, alt inginer, un filosof, sau un bisnisman pentru că mă interesau premisele de orice natură întru justficarea sau mai buna înţelegere a celor spuse/scrise, uneori cu real talent, dar mai ales întru descifrarea a ceea “ce-i mâna pe ei în luptă”.
        Cu timpul am renunţat la individualizări, observând cu tristeţe, că-s “toţi o apă şi-un pământ” ( apa, de ploaie şi pământul, veşnic primitor cu unii ca ei😉 ).
        Numitorul comun, indiferent de studii, s-a dovedit a fii lipsa de caracter şi deviza că ” banii n-au miros “.
        După ce nefericitul de goe a transformat în ceva jalnic, ridicol şi enervant o manifestare de anvengura CM de Fotbal 2014 ( e drept că ajutat din toate putorile ei, de masiva colaboratoare cu care-şi împarte hâda-i existenţă pe epava cândva plutitoare), comentariile lor ajungând de asemenea să nu mai poată fi deosebite decât prin cele două semnături ( încă diferite), altfel, în loc să se ridice căzătura de stea la nivelul destul de acceptabil al concubinului, cel puţin în materie de fotbal, a alunecat ăsta în ridicolul absolut al unor comentarii bune de citit în caz de constipaţie acută !
        Efect garantat : citeşti şi te kci de râs !😆😛
        Dar cum stropii nu ajung uneori până la ei, tembelii continuă în ritm alert să se gratuleze reciproc şi să înjure în cor orice nu are culoarea şi mirosul fetid cu care sunt de acum (prea) obişnuiţi !
        Ferească Dumnezeu să te atingi în vreun fel de Zeul lor – Băsescu , sau de ceilalţi zei, cărora se închină ei : banul şi jidanul😉
        Fac spume la gură (el) şi pe la încheieturi sexuale – ea !
        Ce te faci că le mai sare în ajutor şi un medic specialist, chemat probabil să rezolve problema laringo-ginecologică a Mata Halei, care la fel ca-n celebrul banc de culoare, s-a dovedit “lărgită, dar cinstită”, aici în (b)Arcă😳 , nu ca atunci când se reproducea pe corabia nebunului😉 ) şi-şi dă şi el cu părerea . După ce mai întâi analizează el toate probele🙄
        Exact ca ăla care până nu gustă, nu-i sigur că-i căkt !
        Numai că el l-a mâncat, că aşa se obişnuieşte pe acel blog:mrgreen:
        Sub privirile admirative ale amfitrionului, care drept mulţumire, i-a mai servit o porţie !
        Că are de unde , e plin blogul !

      • d'Artagnan said

        Pentru că ÎNCĂ MAI putem.

        • Dl.Goe said

          🙂

        • Dl.Goe said

          Era un banc despre felurile in care se poate rata dragostea…

          Felul solitar: n-ai cu cine
          Felul moale: ai cu cine, n-ai cu ce
          Felul studentesc: ai cu cine, ai cu ce, n-ai unde
          Felul filosofic: ai cu cine, ai cu ce, ai unde, dar n-ai de ce…

          P.S. D-voastra faceti chiar toate lucrurile pe care le (mai) puteti face? Sa consideram „un exemplu”… inainte de a considera „Exemplul”. Bunaoara v-ati putea insela sotia. Ar fi asta (faptul ca fapta va sta in putere) suficient ca sa si infaptuiti-fapta respectiva? Sau alt lucru care v-ar sta in putere… De exemplu: a nu blogui. Sau (cumva) asta nu v-ar sta in putere?… Ceea ce ar insemna ca, in fapt, bloguiti nu pentru ca puteti ci pentru ca nu va puteti abtine. Deci ca bloguiti nu pentru ca ceva va sta in putere ci pentru ca ceva nu va sta in putere (abtinerea). Iar daca va puteti abtine de ce nu va abtineti? Ati putea sa va lasati barba. Ati putea sa va lasati pletele sa creasca, unghiile, venele… Sau ati putea sa le taiati… Multe ati (mai) putea face dar putine (dintre ele) le si faceti sau le veti face vreodata. Prin urmare trebuie sa consider ca explicatia d-voastra este (cel putin) incompleta… Mai puneti…

        • d'Artagnan said

          Greşiţi…nu-mi pot înşela soţia…nu-mi stă în putere…
          În altă ordine de idei, ce înseamnă de fapt a blogui? Probabil că include şi acţiunea de a scrie efectiv. Vă aduc aminte că sunt mulţi care citesc bloguri, dar nu vor să scrie din diferite motive, unul dintre ele fiind şi acela că NU AU PUTEREA, NU POT să scrie. Ori sunt timizi, ori li se pare că nu stăpânesc destul de bine limba română, ori li se pare că nu au nimic interesant de spus…Deci, într-un cuvânt, pentru că NU POT.

          Ei, noi scriem pentru că PUTEM: ne place să scriem, ne pricepem (dorim să credem asta🙂 ), ştim ceva gramatică (puţină, e drept, mai ales eu…), avem tupeu (eu mai mult), avem îndrăzneala să credem că spunem ceva interesant.
          Prin urmare, scriem, bloguim pentru că putem.
          P.S. De ce nu pot să poezesc Doamne?
          Pentru că nu pot.

        • Dl.Goe said

          @D’Artagnan – Cineva ar trebui s-o indrume pe sotia d-voastra pentru a ajunge sa citeasca intamplator mesajul pe care l-ati scris aici.🙂

          P.S. Bine, nu mai insist. Daca nu vreti sa-mi spuneti, nu vreti si pace buna. Sau nu puteti… Mi-ati explicat ce inseamna „ca putem” sa bloguim… De ce putem sa bloguim, dar n-ati suflat o vorba despre de ce vrem sa bloguim… Din felul in care va eschivati s-ar putea crede ca bloguim fara sa vrem, ba poate chiar impotriva vointei noastre…

  9. SOLITAR said

    UN „REAL BLOG”
    Maestrului IPC, departe

    când nişte esenţe ale lumii
    s-au atins
    curat
    oamenii din preajma lor
    în acelaşi vis
    râd privesc
    iubesc
    tac

  10. Dl.Goe said

    Cine sa fie „maestrul IPC”? Initialele se potrivesc cu (de ex.) Ioan Petru Culianu, da, contextul ba…

  11. SOLITAR said

    „Hesperus”.

  12. Dl.Goe said

    Protocol.

  13. SOLITAR said

    lăsată de capul ei

    fără umbră

    lumina ucide culorile

  14. Aramis said

    Dl.Goe

    Înțeleg ca întrebarea d-voastra era una existentialista. I see. Pai bloguitul nu poate fi un scop in sine. Ca banii, ca averea. Cine ii/o aduna si se indragosteste de ei/ea risca sa piardă farmecul , chiar sensul vietii. Cu cat ne atasam mai mult de bloguri ( de bani, de avere) cu atat blogurile ( banii, averea) se îndepărtează de noi, precum o amanta careia i s-a refuzat ultimul model de Vuitton.
    Altfel, existentialist vorbind totul se reduce la ” bloguiesc, deci exist” . Asta pentru cei care pot ” exista” . Cine crede ca „exista pentru ca bloguieste” sau ca „bloguieste ca sa existe” sau variante, e pierdut, volatiilizat ca eterul, ratacit in meandrele weburilor si abisul internetului ( cazurile grave pot duce la situatii gen iepurele de martie) . Si-atunci…

    • Dl.Goe said

      Ei… parca noi acuma mai stim ce n-aiba om fi vrut sa zicem intrebând acea intrebare… Cå nu mai stim… Probabil ca vom fi vrut sa zicem ceva simplu si sonor (ca o aluzie existentialisticå) din care sa reiasa o alta intrebare anexa, conexa, cu sens – diferit de la receptor la receptor (adrisantul necunoscut) – dar perfect potrivita (in context) in fiecare caz in parte (indiferent de adrisant)… Adica ceva care sa-l invite pe receptorul gânditor (care gândind exista si existand bloguieste) la o evaluare concreta vizavi de eficienta bloguitului ca mijloc in atingerea unor scopuri (pe care le va fi avand orice bloguitor, indiferent care vor fi fiind acelea)… Ne-am fi dorit ca nevinovata noastra intrebare (De ce bloguim Doamne?) sa-l atraga pe cel råspunzåtor in capcana de apa a gandirii unui raspuns, ceea ce in subsidiar sa-l impinga taman peste intrebarea aceea anexa, conexa, sub-inteleasa dar cu sens (in sensul såu, eventual existental) si sa-l detetermine sa vada in ce masura bloguitul persistent ii serveste sau nu-i serveste in atingerea mltumitoare a scopurilor (in sine), cat e perfuzie?, cat e iluzie?… cat e destin? si asa mai departe… tot mai aproape in bloguirea ca bloguire… Inså pas de a prinde pe cineva in aceasta capcanå. Rezistenta la viciu då viclenie specifica oricarui dependent care e convins ca „el se poate lasa oricand, nu ca altii”, iar cu viclenie putem ocoli usor, din vorbe, orice intrebare.

      P.S. Fara invataturile lui Neagoe Einstein, noi nici habar n-am avea despre ce ar putea fi acelea „scopuri in sine”. Så existe oare asa ceva? Pe lume… Sa bloguim asadar… pur si simplu, ca si cand ar fi un scop in sine. Oare pentru alcoolic bautul e un scop in sine sau un mijloc…?

      • stely said

        @Dl Goe -Dar despre „aceasta capcana ” ce spuneti ? Putem gasi aici raspunsuri care sa aiba legatura cu sensul , scopul sau destinul omului ?

        Sensul sensului este foarte precis :de la
        involuţie spre evoluţie . Cât despre non- sens,
        el îi bucură pe cei care n-au nimic de spus .

        Ultimul refugiu al iubitorilor non-sensului:
        sa proclame că problema sensului nu are
        nici un sens.Ceea ce presupune, bineinteles,
        că ei ştiu ce vrea să însemne cuvântul” sens.”

        Primul drept al omului este dreptul la sens .
        Caracterul democratic al sensului
        este evident :nimeni nu este deţinător
        al sensului .Iată de ce sensul e fundamental
        viitoarei democraţii universale.

        O mică schimbare de atitudine, echivalentă
        unei mari revoluţii :să te consideri mai
        degrabă un participant al acţiunii pentru
        sens, şi nu ca unicul proprietar al sensului.

        (Basarab Nicolescu -Teoreme poetice )

        • Dl.Goe said

          Ce sa (mai) spun-em? Spunem ca incepem sa intelegem mecanismul prin care la un moment dat am fost confundati procentual cu numitul Basarab de la Ploiesti. Dintr-o anumta perspectiva face sens. Avem cel putin trei (feluri de) lucruri in comun cu autorul teoremelor poetice, al doilea si al treilea datorandu-se in mare masura (75%) primului: distanta de la care privim dictionarul pentru a observa relatia dintre cuvinte si sensuri… ceea ce då scara la care ne desenam ideile (zoom-ul) si limitele ce separa [zona din care acestea (ideile) pot fi percepute cu claritate] de [zona din care acestea devin neclare, imperceptiibile]. Cine-l intelege Basarab Nicolescu il intelege si pe dl.Goe. Cine nu-l intelege pe dl.Goe nu-l intelege nici pe Basarab Nicolaescu… si viceversa… privindu-i din fix aceeasi perspectiva. Despre cel care schimband perspectiva pentru a pierde sau castiga astfel abilitatea de a-l intelege pe Basarab Nicolaescu se poate presupune (cu o mare probabilitate) ca ar pierde sau castiga intr-o maniera similara abiltatea de a-l intelege pe dl.Goe prin aceeasi schimbare de perspectiva. Desigur ca aceste analogii referitoare la „zoom”-ul similar cu care Basarab Nicolaescu si dl.Goe privesc „dictionarul”, nu poate constitui in niciun fel baza vreunei oricare alte relatii de echivalenta… sau de neechivalenta.

        • stely said

          Cine-l intelege Basarab Nicolescu il intelege si pe dl.Goe. Cine nu-l intelege pe dl.Goe nu-l intelege nici pe Basarab Nicolaescu… si viceversa… privindu-i din fix aceeasi perspectiva.

          E clar : sunt pe drumul cel bun …dar mai e muuult pâna departe.

          „Se poate visa că într-o bună zi pământul va fi acoperit cu sate-comunitaţi spirituale legate prin CST(Ciber-Spaţiul-Timp ) ?
          Megalopolisurile ar putea fi transformate în imense centre de arhive şi muzee .Ar putea astfel dispărea una din sursele urâţeniei estetice si violenţei. Satul satelor ar putea deveni un sălas al transreligiei, transculturii, transpoliticii . O prioritate imediată de a recunoaşte CST pe planul dreptului internaţional ca un spaţiu transnaţional , spaţiu ce nu aparţine nimănui .”
          Transdisciplinaritatea Manifest -Tehno -Natură şi Ciberspaţiu -Basarab Nicolescu.

          P.S. Cum spuneam:” mai e mult pana departe „, dar nu-i asa ca „se merita ” sa mai bloguim Doamne ? 🙂
          PPS. Nu stiu de ce am senzatia că mesajul acela de sus a fost rostit de curind, undeva (intr-un „megalopolis”) de insusi autorul Manifestului Transdisciplinaritatea. 😯

        • stely said

          Al 38-lea congres al Academiei Româno-Americane, Los Angeles, 23-27 iulie 2014
          http://www.ara-conf.org/index.htm

          Prof. Basarab Nicolescu Emeritus Prof of Physics, CNRS, France Honorary Member, Romanian Academy :” The Need For Transdisciplinarity in Higher Education ” 24 iulie -9:30 -California Institute of Technology
          Pasadena, California, USA .

        • stely said

          Se poate oare visa că într-o bună zi pământul va fi acoperit cu sate-comunitaţi spirituale legate prin CST? Megalopolisurile -centre gigantice de concentrare a informaţiei -devin în mod evident inutile in CST.
          Megalopolisurile ar putea fi transformate în imense centre de arhive şi muzee .Ar putea astfel dispărea una din sursele urîţeniei estetice si violenţei. Satul satelor ar putea astfel deveni un sălas al transreligiei, transculturii, transpoliticii. O prioritate imediată ar fi de a recunoaşte CST pe planul dreptului internaţional ca un spaţiu transnaţional, spaţiu ce nu aparţine nimănui.De unde necesitatea, nu doar a egalităţii de acces, ci şi a accesului total liber(sau libera circulaţie)în CST.
          Transdisciplinaritatea Manifest -Tehno -Natură şi Ciberspaţiu -Basarab Nicolescu.

          P.S. Scuze, am omis din neatentie citeva ceva din textul mai sus citat si am gasit de cuviinta ca este neaparat nevoie sa dau citatul asa cum este el in carte .Deasemenea, am scos paranteza (Ciber-Spatiu -Timp ) intrucit nu este in locul acela .

        • Dl.Goe said

          Ar fi interesant daca ar face cineva o paralela (in cadrul unui reportaj, un documentar, eseu… intre „Basarab Nicolesco” si „Jacque Fresco”… Intre personalitati, idei, destine… un documentar in care s-ar vorbi si despre intamplarea ca cei doi nu s-au intalnit inca nicaieri… in nicio realitate… in niciun plan…

        • stely said

          Da , imi aduc aminte ca am pus cindva o postare pe Arca lui Goe despre Jacque Fresco:
          Fresco writes and lectures his views on sustainable cities, energy efficiency, natural-resource management, cybernetic technology, automation, and the role of science in society. Fresco is the director of The Venus Project.[3] Fresco advocates global implementation of a socioeconomic system which he refers to as a „resource-based economy
          Au multe in comun dar pentru a face ” o paralela „ar trebui sa fie cineva care sa-i cunoasca din toate punctele de vedere extrem de bine. Ar fi frumoasa o intilnire(de gradul 3 ) intre doi mari cautatori de adevar. Jacque Fresco are 98 de ani si inca mai viseaza … Asemenea oameni care traiesc in viitor (mutanti ) ar trebui sa fie nemuritori, pentru a spune tot ce au de spus.
          Singurul regret ca nu sunt nemuritor:
          nu pot spune tot ce am de spus.
          Suprem orgoliu:
          ca şi cum aş fi singurul de pe lumea aceasta,
          care să poată spune ce am eu de spus.

          Aceia care, pe vasul spaţial Terra,
          se opresc la începutul călătoriei, se întorc
          în ţarâna. Cei care, în decursul călătoriei,
          se sperie de dificultăţi şi se opresc
          se întorc în tărâna. Singurii care au o şansă
          sunt cavalerii Necunoscutului”
          Basarab Nicolescu -Teoreme poetice .

        • stely said

          Aici am o mica dovada despre ce spuneam :”PPS. Nu stiu de ce am senzatia, că mesajul acela (din citat ) a fost rostit de curind, undeva (intr-un “megalopolis”) de insusi autorul Manifestului Transdisciplinaritatea”

          The Need For Transdisciplinarity in Higher EducationProfessor Basarab Nicolescu, Emeritus Prof of Physics, CNRS, FranceHonorary Member of the Romanian AcademyHomepage: http://basarab-nicolescu.fr/

          Abstract: A viable education can only be an integral education of the human being. Transdisciplinary education is founded on the inexhaustible richness of the scientific spirit which is based on questioning, and of the refusal of all a priori answers and all certitude contradictory to the facts. At the same time, it revalues the role of the deeply rooted intuition, of the imaginary, of sensitivity, and of the body in the transmission of knowledge. It is only in this way that the society of the twenty-first century can reconcile efficiency and respect for the potentiality of every human being. The transdisciplinary approach will be an indispensable complement to the disciplinary approach, because it will mean the emergence of continually connected beings, who are able to adapt themselves to the changing exigencies of professional life, and who are endowed with a permanent flexibility which is always oriented towards the actualization of their interior potentialities. If the University intends to be a valid actor in sustainable development it has first to recognize the emergence of a new type of knowledge: transdisciplinary knowledge. The new production of knowledge implies a necessary multidimensional opening of the process of learning: towards civil society; towards cyber-space-time; towards the aim of universality; towards a redefinition of the values governing its own existence

          http://www.ara-conf.org/keynote.htm

        • stely said

          Îmi îngădui sa reiau separat si chiar să mai adaug câteva citatele din „Teoreme poetice” de Basarab Nicolescu.

          Singurul regret că nu sunt nemuritor:
          nu pot spune tot ce am de spus.
          Suprem orgoliu:
          ca şi cum aş fi singurul de pe lumea aceasta,
          care să poată spune ce am eu de spus.

          Aceia care, pe vasul spaţial Terra,
          se opresc la începutul călătoriei, se întorc
          în ţarâna. Cei care, în decursul călătoriei,
          se sperie de dificultăţi şi se opresc
          se întorc în tărâna. Singurii care au o şansă
          sunt cavalerii Necunoscutului.

          Descoperirea necunoscutului
          este fulgerătoarea întîlnire cu tine însuţi.
          Contrariul narcisismului.

          Dacă poţi să răspunzi la intrebarea:
          Care este pasiunea ta ?, ţi-ai început călătoria.

          Nu trebuie sa luăm la tintă mutanţii :
          Ei nu fac decât sâ urmeze legea cuantică.

          Nu simt nevoia de a crede. Să fiu credincios
          Naturii mi-ajunge.Visez la o lume
          aflată în căutarea propriei sale Naturi.

          Măştile sunt paznicii
          echilibrului lumii.

          Basarab Nicolescu -Teoreme poetice .

        • stely said

          Aici am identificat un posibil răspuns la întrebarea De ce mai bloguim Doamne?

          „Revoluţia informatică, ce se desfăşoară sub ochii noştrii cuprinşi de încântă mirare dar şi neliniştiţi, ar putea conduce la o mare eliberare de timp, acesta putînd fi astfel consacrat vieţuirii şi nu în exclusivitate supravieţuirii noastre, aşa cum este cazul pentru majoritatea fiinţelor de pe pămînt . De asemenea, revoluţia informatică ar putea conduce la un partaj al cunoştinţelor între toţi oamenii, preludiu al unei bogaţii planetare împărtăşite. Comercianţii se grăbesc să colonizeze cibersaţiul şi profeţi nenumăraţi nu vorbesc decât despre iminente pericole.De ce oare suntem atît de inventivi să depistăm în fiecare situaţie toate pericolele posibile şi
          imaginabile, dar atît de zgîrciţi cînd e vorba să zidim, să facem să răsară ceea ce e nou şi pozitiv nu într-un viitor îndepartat ci în prezent, aici şi acum.”
          Text preluat din „Transdisciplinaritatea Manifest ” de Basarab Nicolescu.

          P.S .Şi aici alt fel de citat :
          ” Avem cel putin trei (feluri de) lucruri in comun cu autorul teoremelor poetice, al doilea si al treilea datorandu-se in mare masura (75%) primului:distantade la care privim dictionarul pentru a observa relatia dintre cuvinte si sensuri… ceea ce då scara la care ne desenam ideile (zoom-ul) si limitele ce separa [zona din care acestea (ideile) pot fi percepute cu claritate] de [zona din care acestea devin neclare, imperceptiibile]. Cine-l intelege Basarab Nicolescu il intelege si pe dl.Goe.”

        • stely said

          Povestea româncei care l-a cucerit pe Obama. Cum a ajuns Rada Mihalcea în topul geniilor din SUA

          A studiat fericirea

          Studiul ei preferat este despre fericire. Spune că atunci când se apucă de un proiect nu pleacă la drum cu idei preconcepute şi preferă să lase datele să vorbească. Când a analizat cum e văzută fericirea pe mii de bloguri din lume a lăsat deoparte ipoteze de genul „dragostea îţi aduce fericire“ şi „banii nu aduc fericirea“. A descoperit că oamenii până în 30-35 de ani, care deţin bloguri, pe întreg globul, percep fericirea drept ceva „neutru“, folosind acest cuvânt şi când erau bucuroşi, şi când erau trişti. A mai descoperit că populaţia de bloggeri leagă fericirea de alcool şi de ideea de nou – un nou iPhone, o slujbă nouă sau un iubit nou. „Am adunat mii de bloguri. M-am uitat la teme care apăreau, la cuvinte care erau mai des folosite. Psihologii susţin, în dicţionare, că termenul «dragoste» are o mare încărcătură emoţională pozitivă. Noi am creat nişte «dicţionare» din datele astea măsurând cuvintele aşa cum apăreau în bloguri. La noi, cuvântul «dragoste» nu avea o puternică încărcătură pozitivă, ci una neutră. Dacă te gândeşti, dragostea apare şi în situaţii fericite, şi în situaţii mai puţin fericite – te-a lăsat iubitul, ai pierdut pe cineva drag. Deci ideea că dragostea e ceva fericit nu e validată de date“, explică Rada Mihalcea, al cărei prenume vine din slavă şi tradus în română înseamnă „fericire“.

          Citeste mai mult: adev.ro/nbu1oe

          P.S. Bloguim Doamne pentru a prilejui, cercetatorilor in domeniul informaticii, studii ” sociologice si psihologice despre fericire ?! 🙂

        • Dl.Goe said

          Ca si Theodor Baconski, Andrei Plesu si alti ne/fericiti, Rada Mihalcea este fascinata de ceea ce am numit (cu pseudo-pretziozitate) Hiperspatiul Universal al Anonimatului Clandestin si Amator (pe scurt HUVACA), si ca si acestia plonjeaza cu mare voluptate in acest ocean de senzatii. Doar ca, spre deosebire de cei doi mentionati si de multi altii asemenea lor, mai curajoasa si mai onesta, Rada Mihalcea nu-si pierde vremea sa introduca in text tonul sau detaliile prin care sa se auto-justifice, sa se dezvinovateasca, detaseze sau contrapuna, oceanului in care plonjeaza… sa-l raporteze ofensator la alte oceane si/sau sa-l incrimineze in specificitatea sa, asa cu procedeaza alti ne/fericiti, care identifica relele lumii si ale lor insisi in „detaliile” care dau „esenta” aceste lumi huvachiene.

          P.S. Stimata d-na Stely, nu exista „studii” despre HUVACA. Exista doar o multitudine de feluri (si/sau supterfugii) prin care indivizii anonimi (sau pseudo-pseudo-anonimi) gasesc sa participe si sa se integreze in fenomen, råpusi de fabuloasa-i irezistibilitate.

      • Aramis said

        @dl. Goe

        Alcoolismul ( sau cum ii spuneti d-voastra, bautul alcoolistului) se diagnosticheaza astfel doar atunci cand consumul de alcohol devine un scop in sine, si nu mai este un mijloc. Cat timp ramane un mijloc ( de socializare, de atingere a unei stari, de refulare, etc) , oricat de grav ar fi consumul in sine ( cantitativ) , este reversibil. Daca devine un scop in sine ( vorba’aia ” bea cu civilii, bea cu militarii, iar cand n-are cu cine, bea singur” ) , este deja o afectiune, un viciu, ce poate duce spre internarea la dezalcoolizare.
        La fel si cu bloguitul. Exista persoane care bloguiesc singure, adica ei/ele cu ei insusi/ele insele. Posteaza, isi raspund, se adreseaza unor interlocutori potentiali ( care nu apar) , se (auto)supara, se (auto)amuza,etc…

        • Dl.Goe said

          Am simtit dintotdeauna o atractie bizara fata de vorbele care se anuleaza pe sine. Ioane dormi? Da Marie, dorm.

          Intre cele doua stari (chipurile) distincte pe care le propuneti drept criteriu de departajare intre viciu si neviciu… ah! Mesajul se sufoca sub (o)presiunea meta-mesajului, iar maietica sucomba intr-o stare de narcoza terminologica din cauza scarii la care sunt decupate detaliile ce compun argumentatia, Cu dialectica pre dialectica calcand. Pana la urma insa nu toate viciile sunt spitalizabile si nici toate bolile incurabile mortale, iar ceea ce spune viciosul intru negarea viciului este doar un simptom in plus intru diagnosticare. De la distanta potrivita a-dictia in sine pentru socializarea prin mijlocirea consumului de alcool poate fi (considerata) la fel de bine un viciu (cand devine un scop in sine, terminal), si tot astfel, dintr-o alta perspectiva (atent aleasa) iluzia alcoolistului c-ar bea nu ca sa bea ci ca sa fie cu prietenii vadeste potentialul nociv al amestecarii mai multor vicii intr-unul singur, intr-un tot, momentan salutar, prin aceea ca inca nu i s-a desemnat o de/numire concisa in dictionarul terminologic al viciilor care sa-l identifice ca atare.

          Am avut un prieten (o persoana fascinanta, magnetica) pe care l-am intalnit si cunoscut pe la petreceri. Era sufletul petrecerilor. Omul venea impreuna cu sotia sa la petreceri si se bucura din plin, si pentru ca era mereu doldora de povesti, snoave si bancuri spuse cu un talent actoricesc fabulos (niciodata valorificat la adevartul potential), era punctul de rezistenta al acelor petreceri. Totusi omul nu consuma niciun strop de alcool. Am aflat (mult) mai tarziu ca el si sotia lui, de care era nedespartit, erau de fapt divortati si locuiau la adrese diferite, ceea ce nu-i impiedica sa fie un cuplu admirabil, mereu in love. Divortul lor se produsese cu ani in urma din cauza faptului ca el era alcoolic si-si cheltuia timpul, banii si sanatatea, in carciumi in mijlocul prietenilor care-l venerau pentru verva si umorul sau. Viciul iubirii fiindu-i mai puternic decat viciile alcoolismului si al socializarii bahice, omul a reusit sa se extraga dintre acei prieteni de pahar si sa se intoarca la sotie. Nu s-au recasatorit cu acte (cate implicatii in acest detaliu!) dar au redevenit cuplul de odinioara. Habar nu am daca la petrecerile la care eu l-am intalnit, l-am cunoscut si l-am pretuit, omul nu bea (niciun strop) pentru ca nu mai simtea atractie pentru gustul, culoarea si efectele bauturii, sau pentru a-si proteja sanatatea, ori „doar” pentru ca-i era teama ca un asemenea gest i-ar fi fost fatal facand-o pe sotia sa (locuindå – ca lebada – la o alta adresa) sa-l paraseasca definitiv. Habar nu am si nici n-as mai avea cum sa aflu pentru ca intre timp prietenul meu a murit si odata cu el au murit si acele petreceri care au incetat sa se mai intample.

          P.S. Dar, daca tot ati trecut pe aici, pot sa va servesc cu o tzuica?

        • Aramis said

          Ma puteti servi, desigur, doar daca e din pere Williams, celelalte soiuri, nu stiu de ce, imi dau usturimi pe mucoase.

          Prietenul dvoastra defunct nu era alcoolic in sensul clinic al cuvantului. Nevoia de socializare il determina sa bea, iar nevoia de alcool il determina sa-si aleaga amici de pahar, toate acestea impreuna se potentau reciproc… Dar faptul ca a fost recuperabil, si ca a considerat ca exista ceva pe lume pentru care sa inceteze ceea ce ajunsese un viciu, demonstreaza ca nu suferea de etilism chronic.

          Exemplul pe care vi-l dadusem se referea la fostul blog de grup si la personajul care bloguieste acolo.

        • Dl.Goe said

          Sper ca mi se va scuza incoerenta „dialectica” care afecteaza dihotomia mesajului meu anterior… Am relatat (despre) povestea prietenului meu in a doua parte a mesajului nu ca argument de consolidare in favoarea primei parti ci de dragul artei contrapunctului. Nestiind daca va mai aparea pre curand un context atat de portivit pentru a mentiona acea poveste am cedat ispitei de a o livra drept contra-exemplu.

          Nu, imi pare rau. Este de pruna.

          Cat despre clarificarea care-l loveste piezis pe un alt bloguitor solitar nu pot momental sa spun nimica fiindca-mi lipseste congenital concizia. Mi-ar trebui prea multe vorbe pentru care acuma n-am vreme. Am de ceva vreme in minte titlul unui articol de blog despre bloguri: Blog bogat, blog sarac.. Daca o sa-l scriu vreodata cu siguranta ca va avea atingere (si) cu trecerea de la un blog de grup la un grup de bloguri.🙂 cat si cu alte tendinte contradictorii re-marcabile in viata la blog.

        • Dl.Goe said

          Bibliografie (cvasi)obligatorie: Lucruri esentiale despre blogosfera romaneasca

        • stely said

          Interesanta bibliografia despre blogosfera romaneasca. Spre rusinea mea nu am vizitat nici un blog din top 10, dar ma bucur. Hmm… abia acum realizez scopul intrebarii „de ce mai bloguim Doamne?” Adica: „de ce mai bloguim Doamne” daca nu ne alegem cu nimic ? 🙂

  15. SOLITAR said

    ÎN CE SCOP?!

    spune-i universului dorinţa ta
    răspicat
    mai devreme ori mai târziu
    ea sigur se va împlini
    e bine să te găsească online
    iar dacă doar ai glumit
    o efemeridă va bate din aripi
    undeva
    şi totul se va fi sfârşit

  16. d'Artagnan said

    Cred că eu privesc pragmatic lucrurile. Ca să fac ceva, ca să vreau ceva, mă gândesc în primul rând dacă pot. Când eram mic vroiam să mă fac cosmonaut. Acum nu mai vreau, știu că nu pot. Sau nu vreau să scriu poezii pentru că nu pot.
    De aceea pentru mine răspunsul prim este ”pentru că pot”.
    Apoi trecem și la sensul dorit de dumneavoastră…dar, atenție, acest sens nu-și are sens🙂 fără prima condiție!
    Nu mai știu de ce bloguiesc, așa cum pe vremuri nu mai știam de ce fumez.
    Am început la Năstase, trimis de un prieten. M-a prins. Chiar credeam că pot schimba percepții. Pe naiba, n-am schimbat nimic! Apoi am început să scriu pentru plăcerea de a-mi ”auzi” cuvintele, expresiile. Mi se părea că am un oarecare umor și mă amuzam. Acuma, ca să râzi singur de glumele tale nu este chiar în regulă… Dar treceam cu vederea amănuntul.
    Recunosc că mai cred încă, naiv între două vârste fiind, că pot măcar să fac câțiva cititori să rezoneze cu ideile mele.
    Îmi mai place și să vorbesc cu oameni inteligenți, surprinzători, plini de umor, pe care-i găsești prin virtual și cu care stabilești niște relații emoționale neașteptate. Virtualul nu este așa departe de real, atâta vreme cât prietenii virtuali se pot transforma (după cum mi s-a întâmplat), în prieteni cât se poate de reali, cu care am reușit să stăm de vorbă la un șpriț la fel de real, de vreme ce ne-am amețit. Și cu care mă vizitez încă. Apropo de blogul colectiv: patru a fost cu ghinion, trei se pare că poartă noroc…
    Cred că noțiunea de second life este puțin exagerată sau e valabilă doar pentru cei care încearcă să evadeze un pic mai mult din pielea lor, nemulțumiți probabil de statutul (sau alt element) din viața reală. Dacă bloguiești cu sufletul împăcat, liniștit, fără să încerci să epatezi, să cucerești, să impui, avem de-a face cu o activitate de socializare cât se poate de normală care nici măcar nu ar merita întrebarea (destul de filozofică, ca să nu spun psihologică): De ce bloguim Doamne!🙂

    • Dl.Goe said

      Multumesc pentru raspuns. Formularea pe care o propuneti imi ingaduie sa interpretez lucrurile astfel incat sa consider ca raspunsul d-voastra ar fi echivalent cu „Pentru ca ne place… (libertatea)”… „face sens”.

      P.S. Despre „apropo de blogul colectiv” nu (mai) zic nimica. Ramane cum am stabilit…🙂

  17. SOLITAR said

    TREND

    de ce nu mai pot crede
    doamne
    în poveştile lumii?!

    se pregătesc oare
    alte istorii
    şi caută
    o pagină goală?!

  18. Dl.Goe said

    …Rusia are planuri serioase pentru a controla cat mai bine activitatea pe Internet a utilizatorilor de pe teritoriul tarii. Autoritatile au promis o recompensa substantiala pentru cei care ajuta la identificarea persoanelor ce folosesc celebrul program Tor. Ministrul de Interne al Rusiei a anuntat un premiu de aproximativ 11.000 de dolari pentru oricine gaseste o solutie care ajuta la identificarea acestora, scrie digitaltrends.com. Reteaua Tor permite oricui sa ramana anonim in mediul online…

    …Un ciclist american care era „mesagerul pacii” in lume, in ultimii 15 ani, a fost ucis in Rusia, de un sofer beat care apoi a fugit de la locul accidentului…

  19. stely said

    USL traieste ! Sa ne bucuram asadar …

    Congresul Extraordinar al PNL, care a aprobat documentele pentru fuziunea cu PDL si cel al constituirii Aliantei Crestin Liberale, a debutat, sambata, cu intonarea imnului national, din care a fost omisa strofa in care se face referire la „un nume de Traian”.

    http://www.ziare.com/pdl/pnl/traian-scos-din-imnul-intonat-la-congresul-pnl-fuziunea-s-a-transat-in-25-de-minute-1313206

  20. stely said

    Cum putem sa-i oprim Doamne ?

  21. Radu Humor said

    Radu Humor
    iulie 28, 2014 la 6:18 pm
    Deoarece se pare că nu mai e mult până veţi fi liber ( vorba vine😉 ), consider că nu mai aveţi nevoie de compania unuia ca mine.
    Care aduce în discuţie probleme incomode, ce nu pot fi publicate pe acest blog !
    Cu bine,

    Comentariul tău e în așteptare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: