(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Blog public – Intre individualism si colectivism

Posted by arcaluigoe pe August 23, 2014

Blog public – Intre initiativa privata si colectivism.

23 August, a.c.

Iata asadar o di-lema de rezolvat. O di-lema din care nu vom putea iesi. Ceea ce ar trebui demonstrat. Lasati pe mine. Sau pe mâine.

Ma vad obligat sa insir niste leme pregatitoare, fara cap si fara coada, la prima vedere lipsite de orice noima si de orice legatura cu di-lema in de-zbatere. Tema de a-casa pentru prea cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe ar fi tocmai sa gaseasca legaturile ascunse intre aceste leme-lele si ideea de blogăreală in grup, iar dacă nu le descoperă atunci sa le inventeze.

(di)-Leme (pregatitoare):

  1. Daca 3 pisici prind 3 soareci in 3 minute, in cat timp prind 13 pisici 13 soareci?
    .
  2. Daca 7 muncitori sapă un şanţ lung de 11 metri in 5 zile, in cat timp ar sapa acelasi şanţ 2 milioane de muncitori?
    .
  3. http://danghenea.wordpress.com/2014/08/13/daniel-angelescu-daca-fiecare-roman-ar-sta-in-preajma-regelui-mihai-i-macar-trei-zile-romania-ar-deveni-alta/ – Nu incape indoiala ca bunul meu prietem Dan Ghenea are dreptate. Din spusele sale se poate deduce simplu, liniar (pe cale aritmetica si extrapolare cu functii spline) ca transformarea Romaniei (intr-o alta si mai buna ?!) ar dura, daca ar incepe acum, circa 150 de mii de ani, daca e sa-i socotim numai pe romanii cu drept de vot…
    .
  4. „Tot ceea ce nu este zadarnic este condamnat sa devina plictisitor” – vorba poetului (care poet?) Poate de aceea blogurile si blogăreala nu sunt şi nu devin niciodata plictisitoare, aducand adesea cu un perpetuum mobile, inutil-şi-fără-rost ca orice perpetuum mobile, dar… la fel, captivante in felul lor. Desigur ca oamenii cuminti (sau cu minte) stiu ca „in realitate” nu se poate construi un perpetuum mobile functional ci că doar in planul imaginar se pot inchipui asemenea mecanisme fistichii, lipsite de orice alt rost decat acela ca da, ar sfida… legile (…), bunul-simt, repusul, entropia, moartea, decaderea etc. Analogia intre „blogurism si alte servicii de socializare virtuale similare” si ideea de perpetuum mobile devine inca si mai consistenta daca ne reamintim ca nici hiperspatiul virtual nu-i chiar acelasi lucru cu cruda realitate, ceea ce da o sansa in plus de perpetuum mobilitate blogurilor. Pentru a adanci incurcatura si contradictia s-ar mai putea aduce in discutie ideea ca singurul perpetuum mobile valid si functional ar fi (doar) Univesul in „ansamblul” său… („infinit”, „unitar”,  si asa mai departe).
    .
  5. Sunt(em) prin urmare intr-o incurcatura mare, care de fapt este mica, si din care nu putem iesi deact vârandu-i si pe altii. Stim ca asta aduce a situatie politica damboviteana dar va asigur(ăm) ca nu. Nu este. Despre ce ar fi vorba? Pai despre o „obligatie” nascuta dintr-un pariu pe care l-am pierdut, castigandu-l, si in urma caruia avem de scris „o dizertatie”, pe care oricum o aveam in plan (planul cincinal), despre o dilema veche de cand cu inventarea blogurilor pe lume: Blog public – Initiativa privată sau colectivism?  Sau (cu totul) altfel spus: Blogul public – Intre solipsim si agregare, ori, pentru cei care prefera accentului ascutit, accentul grav (lb. Fr. In original) blogul public intre individualism si cooperare.
    .
  6. Tentatia divagarii inainte de intrarea propriu zisa in subiect este foarte mare cata vreme n-am ajuns la nicio concluzie despre ne/rosturile sau ne/zadarnicia blogurilor asa, in general (sau in particular) fie ele bloguri unicelulare sau pluricelulare. Intrucat am pierdut pariul (castigandu-l) cu cel care ar fi trebuit sa atace problema primordiala a bloguitului (A fi sau a nu fi… aceasta fiind, mereu, intrebarea, marea intrebare), trebuie sa ne asumam vrand-nevrand, ca postulat teoretic al prezentei disertatii, ca raspunsul ar fi „a fi” (iar nu „a nu fi”), adica sa acceptam ca blogareala ar avea (macar) un rost, ca n-ar fi (absolut) zadarnica si ca din acest punct ar trebui sa discutam (eventual) cu argumente care blogăreală e mai buna: de unul singur sau in gască? Care dintre cele doua variante poate sluji mai eficient acele ipotetice rosturi ale blogarelii?
    .
  7. Ca si-n timpul Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia (a se re-vedea meciul Germania Brazilia 7 -1 ) am facut pariu ca Dan Felix V. Voiculescu, zis Varanul, nu va face nicio o zi de puscarie si… am castigat: Dl. Voiculescu a ajuns dupa gratii, la racoare. Scor 10 la 0. Singurul lucru pierdut (pe care-l declar nul) a fost pariul facut cu personajul dumasian D’Artagnan, in rest castig pe toata linia pentru toti, inclusiv pentru dl.Varanul care intrand la pension, si-a sporit enorm libertatea de exprimare pe blog. Inainte dl.Felix avea blog colectiv (intitulat Antena 3) pe care cam tragea mâţa de coada, lasandu-i pe ceilalti bloggeri sa se exprime mai mult si mai liber si in numele sau, fie-i laudat, pe limba lor. Acuma, ca si bloggerul Nastase, bloggerul Voiculescu castiga enorm, multe grade de libertate, subiecte pentru o tematica nou noutza si cate si mai cate altele n-o castiga, individual si/sau in grup. Privarea de libertate poate creste libertatea de expresie si impresie (la varani). Am auzit ca, pe modelul zborului deasupra unui cuib de cuci, un alt libertaian al exprimarii de pe la noi ar fi revolutionat orarul vizionarilor la la televizor. Cand nu se dă fotbal sau hochei la televizor le-as recomanda cu caldura celor de la racoare, din loturile Nastase, Becali, Vantu, Gica Popescu si, cu voia d-voastra ne-ultimul pe lista, Voiculescu, sa vizioneze in grup un film extraordinar de educativ in context: Portocaliul este noul negru (Orange is the new black).
    .
  8. John „Crazy” McAfee, creatorul celebrului antivirus care-i poarta numele, le-a transmis oamenilor ca, daca tin la intimitatea lor, ar trebui sa „reziste tentatiei Google„. McAfee a vorbit la conferinta de securitate Defcon, unde a avut o aparitie surpriza, relateaza Gizmodo. „Google… vrea ca noi sa credem in ideea ca, daca nu avem nimic de ascuns, atunci nu ar trebui sa ne deranjeze ca toata lumea sa stie tot ce facem. Dar daca toata lumea ar sti totul despre toata lumea, ce mutatii ar suferi comportamentul uman? Trebuie sa ne gandim serios la acest aspect”, a spus Mc Afee. Informaticianul si-a incheiat expunerea cu un vibrant mesaj adresat publicului. „Nu putem avea intruziuni in viata noastra si sa ne consideram in continuare liberi. Libertatea este tot ce am. Si e si tot ce voi aveti, daca va ganditi putin”, a conchis McAfee.
    .
  9. Bă cititorule, ṭie-ṭi place bă Faulkner? Că nouă ne plăcu. Ne plăcu de el tare dupa mare efort si cu mare greutate, căci are limba încâlcită și e și dezlânat rău, pe bune. Omul scrise cam cu prune-n gura înșirând verzi si uscate despre Comitatul Yoknopatawpha (un fel de… Macondo… un fel de… Huvaca… la poalele vulcanului). Nu scrise și el așa… ca scriitorii, deși fu poet, sau măcar cum vorbiră pe lume personajele sale din patria-i natala, gard in gard cu patria  lui Tom Sawyer, ci scrise direct cum gândeau, in mintea lor mica, viclenele sale personaje.
    .
  10. In genere, scriitorul se uita (la lume), vede, alege, culege, se pune si pe sine in compoziție (se adaugă doua linguri de suflet, arome, mirodenii, egoism etc.), toarnă totul într-o forma si o dă la cuptor. Când s-a copt o scoate și o dă (înapoi) la lume. Lumea o mănâncă (ce știe ea?) și crede că-i desert, hrană, fără să se recunoască pe sine  în compoziție. Și uite așa lumea se reciclează și progresează prin munca de bucătar a scriitorilor care pigulesc și transformă lumea în care trăiesc… niște oameni acolo și ei. Ce e mai important in treaba asta e greu de spus. O fi capacitatea de a observa (realități, relații)? O fi abilitatea de a extrage esențe? O fi simțul măsurii in dozarea ingredientelor și în reglarea temperaturii și duratei de coacere? O fi simțul estetic necesar la decorarea prăjiturii pe platou? Dumnezeu știe! Cert este ca că scriitorii nu redau fără să transforme, fără să amelioreze lucrurile, pe ici pe colea si anume prin punctele esențiale. S-ar zice că schepsisul scriiturii stă în transformare, nu în redare. De redat mulți redau, putini sunt scriitori. Dar na beleaua. Cred că deja m-am încurcat în demonstrație ca rromul in aporie, pentru că de fapt nimeni nu poate reda fără a transforma.  Bunăoară d-ta, te duci să cumperi pâine, cumperi, o aduci acasă și o pui pe masă. Banal. Apoi să zicem că ți s-ar cere să povestești cum a fost la pâine. Crezi c-ai putea să redai lucrurile întocmai fără să le înflorești precum Petre Barbu? Ca n-ai putea. Uite încearcă și tu. Si tu, și tu… Ori sa iasă prin înflorire, povești diferite. Una va povesti D’Artagnan, alta va zice Neamṭu Tiganu. Fiecare va încerca sa înflorească, nu să redea. Așa procedează scriitorii.
    .
  11. Nu și Faulkner. Faulkner se străduiește să nu transforme ci să redea realitatea cat mai exact, o realitate inobservabilă la prima vedere, pentru cine nu știe unde sa se uite.  Faulkner se uita in mințile oamenilor și redă vorbele cu care ei își vorbesc, singuri, cum vorbesc oamenii singuri, in capul lor, fără grija de a se exprima clar, articulat, pe înțeles, pentru că ei oricum își înțeleg conversațiile interioare,  chiar daca redate altora ar apărea încâlcite, dezlânate rău, pe bune, un spectacol fascinant. Daca am fi in stare sa redam adlitteram felul in care purtam conversațiile paradoxale din capul nostru am produce literatura faulkneriana de cea mai buna calitate. Faulkner redădu conversațiile interioare din capul altora. Mare brânză. Vine iarna. Ce fac cu vaca? Ce-i dau sa mănânce, Dumnezeii ei de vaca. Nimic nu iau pe ea daca o vând acum. Varul John. Cum s-o descurca cu atâtea vaci, cu toata turma. E bogat. Are ce le da. Același bunic, nepoții care încotro, unul avut, in Dumnezeii mamii  lui. Eu sărac. Doar c-o vaca. El c-o turmă și nutreț căcălău… Are atâtea vaci ca nici nu le mai știe. Si toate au ce mânca la iarna. Nu ca a mea. S-o ia el și pe-a mea in Dumnezeii lui.  Ca are ce-i da. Eee… da… daca s-o pierde vaca mea in turma lui, s-o bucura ca are o vaca in plus. La primăvara vin si-i zic, ba vere da’ uite asta e vaca mea de-am pierdut-o. Bine c-a ajuns la tine. Credeam ca mi-au furat-o hoții.  Si o iau înapoi, poate o avea si vițel.  Ba Joe io ti-o dau înapoi ba ca n-am ce face cu vaca ta,  da vezi tu ca vaca ta a mâncat toata iarna la mine. Trebuie sa-mi plătești. Ai bani? N-am bă vere bani, de unde să am. Ce te-am pus io sa-i dai să mănânce vacii mele? Că nu te-am pus. Bă dacă n-ai bani nu-ṭi dau vaca. Fă rost de bani, uite atâta costa nutrețul mâncat de vaca ta… sau daca nu, uite am de făcut un gard. Vino si muncește doua săptămâni cu oamenii la gard ca exact atâta costa ce-a mâncat vaca ta. Bine ba vere o sa-ti muncesc la gard. Vere John muncii doua săptămâni la tine și mă achitai pentru vaca mea. Dă-mi vaca și pace buna. Nṭṭ, ba vere Joe, vezi tu… ca tu munciși doua săptămâni da’ vaca ta nu se opri din mâncat și astea doua săptămâni îmi spori paguba, așa ca mai trebuie sa mai vii și mâine la lucru, încă o zi ca sa te achiți si pentru astea doua săptămâni. Si mai trecu o zi. Hai acasă mă vaca mea de iernași la vărul John și lasă că i-om plăti. Cu pușca. Eee, vere John, uite venii să mă achit. Să știi ca nu te împușc pentru alea doua săptămâni ci pentru ziua aia.
    .
  12. Cititorule ermetic, despre ce vorbim noi aici? Ce aclamam noi? Noi aclamam munca, travaliul (care nu se face), si paralela intre blogurile cooperative si cele individuale, care sunt sublime, am putea zice, dar care lipsesc cu desavarsire. Stie cineva vreun blog individual? Sincer acuma. Ca sa stim pe ce sa bazam paralelele astea inegale. Din cate stim noi (si mai stim si noi) in toata blogosfera romaneasca nu exista decat un singur blog individual: Blogideologic-ul. O exceptie. In rest numai si numai bloguri colective. Daca ar fi sa fie vreo paralela, paralela de azi (23 August a.c.) ar trebui sa fie intre Titus Filipas si restul lumii large. Oricare blog este ceea ce este, deopotriva, prin continutul articolelor sale si prin continutul comentariilor. Ponderea celor doua genuri de contributie este variabila in limite largi, dar, cu exceptia unor cazuri extrem-e/iste (a la Titus Filipas) blogurile sunt creatii colective a caror devenire cade in sarcina fluida a mai multor autori ale caror contributii se interconditioneaza subtil si inextricabil. Si atunci care este dilema zilei de 23 August? A fost sau n-a fost? Se pare ca falsa dilemå de-zbatuta azi, aci, isi are radacinile intr-un schimb de replici intre dl.D’Artagnan si dl.Goe, petrecut aevea pe Arca lui Goe, håt demult, pe vremea cand inca nu se potcovea iepurele cu 99 de ocale de fier pe Decablogul Muschetarilor Toti (4) pentru unu (1) si unu (1) pentru toti (4). Dl. D’Artagnan, canta armonia si avantajele „administrarii in comun” a unui blog cu mai multi autori, in timp ce dl.Goe isi exprima indoiala ca o asemenea armonie poate dura si ca avantajele ar putea fi categorice. In subsidiar era atinsa problema pierderii intimitatii, anonimitatii si caracterului privat care s-ar fi pierdut in bucataria administrarii in comun a unui blog. Dl.D’Artagnan considera ca aceste „pierderi” erau minore, in timp ce dl.Goe viceversa. Discutia n-a continuat, si nu s-a dezvoltat din motive (ne)elucidate. Apoi dupa o vreme a venit vremea discordiei pe fostul Decablog al muschetarilor, intr-o era in care, intamplator, (si) dl.Goe era contributor in aria comentariilor decablogmuchetariene. Marea schisma este o poveste palipitanta care poate fi repovestita oricand din mai multe perspective (…).  Totusi in plin razboi de secesiune Dl.D’Artagnan, nu a consimtit sa-i dea in sinea lui „dreptate” d-lui Goe si sa-si faca prin urmare „blog individual” ci a creat alaturi de alti doi muschetari „Anul Muschetarilor”, intr-o zi de 1 Aprilie (de ziua d-lui Goe)… Armonie si avantaje din nou… Mai putini administrartori, mai putine probleme, conflicte, compromisuri… si inutile toate… Directia este cea corecta… Dar vin si zic, agregare sa fie daca trebuie, dar pentru asta exista blogroll, link-uri, ancore, guest post, rubrica de comentarii si exista si libertate de expresie, de impresie, de vorbit, de tacut, de galagie, de liniste, de solidaritate si de singuratate… Care sa fie avantajul ca in loc de trei hanuri sa fie doar unul? Faptul ca hanul lui Porthos (fost decablog al tuturor) a ajuns o ruina prin care creste iarba (fertilizata cu humor si pascuta cu bizon) nu poate fi un argument pro. Si atunci… Probabil ca elementul decisiv este  punerea in comun a comentatorilor abonati, care altminteri s-ar segrega  daca blogurile s-ar separa, asa incat, dupa o vreme, in afara zgomotului de fond care cara mesaje cu ocaua mica pretutindeni (aka rh) ceilalti ar incepe sa posteze comentarii mai mult pe blogul unuia si mai putin pe al altuia. Ma intreb al cui ar deveni „rromulanul bavarez” intr-o asemenea situatie ipotetica. Probabil ca si l-ar adjudeca dl.D’Artagnan.   

Intrebari ajutatoare: 1. Dumnezeu a creat lumea singur sau in grup? 2. Este Universul o crestomatie? 3. Faulkner, Marquez, Preda – sau – Ilf si Petrov? Cel mai iubit dintre pamanteni – sau- Vitelul de aur?

Scriitori remarcabili sunt destul de multi, cupluri remarcabile de scriitori sunt raritati, exceptii. In fine simfonia råmåne neterminata. Ar fi trebuit sa traduc si sa extrag cateva fraze cheie articolul Organisme multicelulare dar nu am libertatea sa mai aman articolul, nu mai esete vreme de asa ceva. Se apropie scadenta 23  August 2014, ora 18:40.  Un pas mare pentru Arca lui Goe, un pas mic pentru Blogosfera.

Material bibliografic obligatoriu (de studiat alaturi de colectia „Madame Blogry si mai ales arhiva blogului cu acord intelectual al proaspat eliberatul Adi Nastase):

Multicellular organisms are organisms that consist of more than one cell, in contrast to single-celled organisms. To form a multicellular organism, these cells need to identify and attach to the other cells.[1]

Few unicellular species can be seen individually with the naked eye. The rest of the nearly two million[citation needed] visible species are multicellular. In particular all species of animals, land plants and filamentous fungi are multicellular, as are many algae. Some organisms are partially uni- and multicellular, like Dictyostelium.

Multicellular organisms —like plants, fungi, animals and brown algae— arise from a single cell and generate a multi-celled organism. Pluricellular organisms are the result of many-celled individuals joining together through colony formation, filament formation or aggregation. Pluricellularity has evolved independently in Volvox and some flagellated green algae.[2][3]

The evolution of multicellularity from unicellular ancestors has been replicated in the laboratory, in evolution experiments using predation as the selective pressure.[4]

Evolutionary history

Multicellularity has evolved independently at least 46 times,[4][5] including in some prokaryotes, like cyanobacteria, myxobacteria, actinomycetes, Magnetoglobus multicellularis orMethanosarcina. However, complex multicellular organisms evolved only in six eukaryotic groups: animals, fungi, brown algae, red algae, green algae, and plants.[6] It evolved repeatedly for plants (Chloroplastida), once or twice for animals, once for brown algae, three times in the fungi (chytrids, ascomycetes and basidiomycetes)[7] and perhaps several times for slime molds, and red algae.[8]

The first evidence of multicellularity is from cyanobacteria-like organisms that lived between 3 and 3.5 billion years ago.[4] In order to reproduce, true multicellular organisms must solve the problem of regenerating a whole organism from germ cells (i.e. sperm and egg cells), an issue that is studied in developmental biology. Therefore, the development of sexual reproduction in unicellular organisms during the climax Mesoproterozoic is thought to have precipitated the development and rise of multicellular life.[citation needed][dubious ]

Multicellular organisms, especially long-living animals, also face the challenge of cancer, which occurs when cells fail to regulate their growth within the normal program of development. Changes in tissue morphology can be observed during this process.

Loss of multicellularity occurred in some groups, like in some red algae (e.g., Porphyridium, but it is possible that they are primitivelly unicellular),[9] and probably in some green algae (e.g., Chlorella vulgaris and someUlvophyceae).[10][11] Fungi are predominately multicellular, though early diverging lineages are largely unicellular (e.g., Microsporidia) and there have been numerous reversions to unicellularity across fungi (e.g.,Saccharomycotina, Cryptococcus, and other yeasts).[12][13] In other groups, generally parasites, a reduction of multicellularity occured, in number or types of cells (e.g., the myxozoans, multicellular organisms, early thought to be unicellular, are probably extremely reduced cnidarians).[14]

Hypotheses for origin

There are various mechanisms by which multicellularity could have evolved.

One hypothesis is that a group of function-specific cells aggregated into a slug-like mass called a grex, which moved as a multicellular unit. This is essentially what slime molds do. Another hypothesis is that a primitive cell underwent nucleus division, thereby becoming a syncytium. A membrane would then form around each nucleus (and the cellular space and organelles occupied in the space), thereby resulting in a group of connected cells in one organism (this mechanism is observable in Drosophila). A third hypothesis is that as a unicellular organism divided, the daughter cells failed to separate, resulting in a conglomeration of identical cells in one organism, which could later develop specialized tissues. This is what plant and animal embryos do as well as colonial choanoflagellates.[15][16]

Because the first multicellular organisms were simple, soft organisms lacking bone, shell or other hard body parts, they are not well preserved in the fossil record.[17] One exception may be the demosponge, which may have left a chemical signature in ancient rocks. The earliest fossils of multicellular organisms include the contested Grypania spiralis and the fossils of the black shales of the Palaeoproterozoic Francevillian Group Fossil B Formation inGabon (Gabonionta).[18]

Until recently phylogenetic reconstruction has been through anatomical (particularly embryological) similarities. This is inexact, as living multicellular organisms such as animals and plants are more than 500 million years removed from their single-cell ancestors. Such a passage of time allows both divergent and convergent evolution time to mimic similarities and accumulate differences between groups of modern and extinct ancestral species. Modern phylogenetics uses sophisticated techniques such as alloenzymes, satellite DNA and other molecular markers to describe traits that are shared between distantly related lineages.

The evolution of multicellularity could have occurred in three ways, and of which the latter, the colonial theory, is most credited by the scientific community:

The symbiotic theory

This theory suggests that the first multicellular organisms occurred from symbiosis (cooperation) of different species of single-cell organisms, each with different roles. Over time these organisms would become so dependent on each other they would not be able to survive independently, eventually leading to the incorporation of their genomes into one multicellular organism.[19] Each respective organism would become a separate lineage of differentiated cells within the newly created species.

This kind of severely co-dependent symbiosis can be seen frequently, such as in the relationship between clown fish and Riterri sea anemones. In these cases, it is extremely doubtful whether either species would survive very long if the other became extinct. However, the problem with this theory is that it is still not known how each organism’s DNA could be incorporated into one single genome to constitute them as a single species. Although such symbiosis is theorized to have occurred (e.g., mitochondria and chloroplasts in animal and plant cells – endosymbiosis), it has happened only extremely rarely and, even then, the genomes of the endosymbionts have retained an element of distinction, separately replicating their DNA during mitosis of the host species. For instance, the two or three symbiotic organisms forming the composite lichen, while dependent on each other for survival, have to separately reproduce and then re-form to create one individual organism once more.

The cellularization (syncytial) theory

This theory states that a single unicellular organism, with multiple nuclei, could have developed internal membrane partitions around each of its nuclei[20] Many protists such as the ciliates or slime molds can have several nuclei, lending support to this hypothesis. However, the simple presence of multiple nuclei is not enough to support the theory. Multiple nuclei of ciliates are dissimilar and have clear differentiated functions: the macronucleus serves the organism’s needs, while the micronucleus is used for sexual-like reproduction with exchange of genetic material. Slime molds syncitia form from individual amoeboid cells, like syncitial tissues of some multicellular organisms, not the other way round. To be deemed valid, this theory needs a demonstrable example and mechanism of generation of a multicellular organism from a pre-existing syncytium.

The colonial theory

The third explanation of multicellularisation is the Colonial Theory proposed by Haeckel in 1874. This theory claims that the symbiosis of many organisms of the same species (unlike the symbiotic theory, which suggests the symbiosis of different species) led to a multicellular organism. At least some, it is presumed land-evolved, multicellularity occurs by cells separating and then rejoining (e.g., cellular slime molds) whereas for the majority of multicellular types (those that evolved within aquatic environments), multicellularity occurs as a consequence of cells failing to separate following division.[21] The mechanism of this latter colony formation can be as simple as incomplete cytokinesis, though multicellularity is also typically considered to involve cellular differentiation.[22]

The advantage of the Colonial Theory hypothesis is that it has been seen to occur independently in 16 different protoctistan phyla. For instance, during food shortages the amoeba Dictyostelium groups together in a colony that moves as one to a new location. Some of these amoeba then slightly differentiate from each other. Other examples of colonial organisation in protista are Volvocaceae, such as Eudorina and Volvox, the latter of which consists of up to 500–50,000 cells (depending on the species), only a fraction of which reproduce.[23] For example, in one species 25–35 cells reproduce, 8 asexually and around 15–25 sexually. However, it can often be hard to separate colonial protists from true multicellular organisms, as the two concepts are not distinct; colonial protists have been dubbed „pluricellular” rather than „multicellular”.[2] This problem plagues most hypotheses of how multicellularisation could have occurred.

ColonialFlagellateHypothesis.png

Experimental evidence

The evolution of multicellularity from unicellular ancestors has been replicated in the laboratory, in evolution experiments using predation as the selective pressure. Similar experiments can demonstrate the facultative induction of multicellularity.[4]

Advantages

Multicellularity allows an organism to exceed the size limits normally imposed by diffusion: single cells with increased size have a decreased surface-to-volume ratio and have difficulty in absorbing sufficient nutrients and transporting them throughout the cell. This confers multicellular organisms with the competitive advantages of an increase in size. It also permits increasing complexity by allowing the differentiation of numerous cellular lineages within an organism.[citation needed]

 

* * *

 

Update 1. Alte perspective asupra subiectului se gasesc la Hanul Muschetarilor. Aviz amatorilor profesionisti.🙂

90 Răspunsuri to “Blog public – Intre individualism si colectivism”

  1. stely said

  2. stely said

  3. INTJ said

    hm, cine lauda „hivemind” uita ca de fapt cuvantul descrie o singura minte care le controleaza pe celelalte si ca zicala „unde-s doi puterea creste” se refera mai degraba la forta fizica/bruta … inventivitatea si alte cele (de plus-valoare), chiar daca stimulate de grup, pana la urma sunt tot „la individ”. a se vedea si eficacitatea „brainstorming”-ului atat de laudat prin vari cercuri: intr-un grup de indivizi cu iq mic, oricat se vor „stimula” ei reciproc, rezultatul va fi la nivelul iq-ului gupului si nu peste. si asta in cazul ideal, atunci cand rezultatul nu e la cel mai mic numitor comun (priceput de toti). pana si „safety in numbers” de fapt se reduce la individul care vrea sa supravietuiasca si se foloseste practic de grup. asa ca, cum era de asteptat, eu unul votez cu individualismul … chiar daca (cica) „capul plecat sabia nu-l taie”.

    • Grupurile creatoare de elită, vezi la noi „Junimea” produc mai degrabă personalități creatoare decât opere.
      Se pare că cei născuți pentru cooperare în diadă sunt puțintei. Chiar ar merita să fie studiați.
      Tot ce-mi amintesc acum din povestirile celor doi, Ilf și Petrov, este cum spiritul evreu și spiritul rus erau cuprinse deodată de lene. Merită să mai citesc și să cuget în singurătate. Mulțumesc de sugestie.

      La Blogul Muschetarilor, după observațiile mele fugitive, articolele sunt scrise de o singură persoană, chiar dacă blogul e administrat de un grup.
      Respectând proporțiile, un fel de Junime, fără autoritatea lui Titu Maiorescu.

      Pe (b)Arca lui Goe, grupuri creative spontane, aleatorii, contextuale. Când se produc banalități, Dl Goe, le marchează vigilent.

      • ERATA: (…) Dl. Goe, el însuși, le marchează (…)

      • Dl.Goe said

        As zice ceva dar n-am vreme ci doar un bob zabava. Insailarea de articol propusa de noi (Blog public – Intre individualism si colectivism) are oarecum legatura cu ceea ce spuneti despre comentariul d-lui INTJ… dar starea de improvizare a articolului este atat de plenara incat cu greu s-ar putea stabili si vizibiliza acea legatura. Ce-am improvizat prost si in graba se va putea corecta prin contributia colectiva a grupului de comentatori unici de pe Arca lui Goe, iar ceea ce-am improvizat a insailare in mod intentionat va ramane de stabilit. Cert este ca ne-a reusit una dintre intentii si anume aceea de a face un text unic si nepreluabil.

      • INTJ said

        @Marginalia non turpia – citind „grup creator”, eu m-am gandit la (si la chestii gen) „Little Boy” nu (doar) la „hai sa ne pupam reciproc undeva, ca daca n-o facem noi n-are cine s-o faca si ramanem toti ne-pupati” … da’ cred ca aveti dreptate cu „personalități creatoare”. se pune insa intrebarea: oare „personalitatile” chiar n-ar mai fi creat (in absenta statutului de „personalitate”)? nush, ceva ma face sa cred „what has to be will be” (nu ma refer la destin/predeterminare aka „born to be”) si ca tot restul e doar „umplutura” …

        tot in legatura cu „grup creator”: zic criticii/specialistii in muzica despre influentele unui compozitor asupra compozitorilor din generatiilor viitoare … si poate ca-s doar eu mai ciudat, da’ parca as fi preferat un Mozart, un Hayden sau un Beethoven fara influenta lui Handel … fie si numai asa, de curiozitate: oare ce creatii ar fi rezultat? sigur influenta n-a fost una negativa (in sensul ca fara ea, iesea ceva si mai bun)? nu vom sti niciodata si asta-i pentru mine un motiv in plus pentru a nu agrea colectivismul (aka el distruge pontential prin uniformizare).

        • Crești într-o familie / grup. Mai bună, mai rea. Poate și bună și rea. Vine vremea să fii Altceva. Dacă ai forță creatoare în tine, chiar devii altceva. Nu ai nevoie neapărat să fii girat, influențat.

          Uneori ești înjurat, nu „pupat”, și asta nu te oprește să creezi ce ai de creat.

          Când apare un mare creator, nu o „personalitate” (cu vorbele psihologhicești), el produce în cultură o ruptură, o „străpungere creatoare”. Nouă viziune, nou limbaj.
          La noi, Eminescu, Nichita Stănescu.
          La muzică mă pricep mai puțin. Risc: poate cei cu dodecafonismul, nou limbaj.
          În psihiatrie: Freud.
          Etc.

          Mai e de zis ceva: poate că e important să vedem cum și când și cât se scutură creatorul autentic de influențe.

          PS. Există un domn Gardner. A studiat marii creatori ai secolului XX, in diverse domenii. Culmea, toți au frecventat în perioada de formare câte un grup, din care apoi au plecat, spre a crea „pi conta lor”. Spre a deveni ei înșiși, spre a rupe ceva și a produce altceva.

          La noi, Mircea Cărtărescu, optzecistul neoptzecist. Om eliberat de optzeceală prin Nostalgia și Levantul, devenit el însuși, deși influențat. Orbitor are deja ambiții „fractalice”, omul intră pe alte influențe de care are a se elibera.

        • Uitam Caragiale. Inventatorul „narațiunii fără lume” și posesorul celei mai inteligente scheme mentale de autor narativ, din cultura noastră, de până acum.

        • INTJ said

          hm … io n-as baga la inaintare faza cu familia/grupul … ca-i destul sa observam influenta modelului confucianist in est si deja devine foarte clar ca familia/grupul ucide creativitatea (suprimand individualitatea). similar, nu marele creator produce toate alea … ci multimea care-l urmeaza (indivizii ce-o compun nefiind ei insisi „apti” de creatie). creatorul in sine „doesn’t give a fuck”. el creaza dintr-un „supraplin” (nush cum sa-i zic altfel) nu „cu un scop anume” … sau nah: asa-l vad/percep/pricep eu. un geniu (ca individ cu-n imens potential creator) nu e geniu (ca „mare creator”) decat daca-i recunoscut?

        • Un geniu e geniu oricum. Iar bucuria de a crea, izvorâtă din / alimentată de acel „supraplin” e o mare răsplată. Ce vine ulterior, „bașca pe deasupra”.

          Mulți creatori necunoscuți are lumea.
          În timp, Cineva îi descoperă pe unii, Nimeni pe alții.

          Oameni și ei, unii suferă mai mult, alții mai puțin că nu-s recunoscuți.
          Oameni și ei, mai au nevoie de o casă și de o hrană, măcar modeste.
          Chiar de un BLOG, dacă-s mari descoperitori de tehnici bloggeristice.

          „Toate alea” le produc epigonii, adică ei valorifică, preiau descoperirile. OK și asta, d.p.m.v.

        • INTJ said

          „bucuria de a crea”, „rasplata”? cred ca vorbim de lucruri diferite sau uitati ca pentru asta e nevoie de-o evaluare (facuta fie si doar de creator) … si-n timpul/pe durata creatiei asa ceva nu exista. nici macar o (presupusa) stare euforica nu va fi constientizata … ci doar ulterior constatata de individ. cat despre ceilalti (obsevatorii) … parca ei ziceau ceva de „febra creatiei” (care anuleaza orice altceva cat timp ea exista) si o comparau (in lipsa de informatii obiective) cu o stare „anormala”, un fel de „boala” pe durata careia creatorul isi pierde identitatea si devine una cu creatia (de unde probabil si ideea ca o parte din creator ramane pe veci in creatie). oricum, chiar daca n-am inteles eu bine, prefer varianta mea idealista … aia fara beneficii (mai mult sau mai putin implicite, inclusiv „nemurirea”). inca un argument pentru individualitate, contra colectivismului …

        • OK. Boală să fie. Pierdere să fie. Presupun că aveți o „nefructuoasă” (fără conștientizare, autoevaluare, bucurie, și fără răsplată) experiență de creator „individual”. Așadar, Interesante pentru mine, un om obișnuit, observațiile dumneavoastră.

          Mi-a plăcut să vorbim împreună despre lucruri diferite. Cam așa este, posibil / probabil, și creația „colectivistă”.

          Un argument pentru un BLOG administrat individual.
          Mulțumesc!
          (Și moderat cu mai multe nick-uri inspirate, concepute de același autor, cum ar fi: RALG, Arcaluigoe, Dl.Goe).

        • INTJ said

          hm, chiar dvs. demonstrati ca-n acelasi timp colectivismul va limiteaza (din moment ce ati ales sa va repetati la faza cu „BLOG”). dar daca chiar va placut … restul nu mai conteaza. nu? :-))

        • Colectivismul NE limitează, observam eu.

          Da, mi-a plăcut, așadar restul chiar nu contează.

          Mulțumesc, numai bine vă doresc.

        • Dl.Goe said

          @MNT – Foarte frumos ati vorbit despre nenea… Vorba ‘ceea „nu ca e frizer dar e galant”…

          @MNT – „Un geniu e geniu oricum” ??? – Cam nu. Adica nici vorba. Dl. INTJ are dreptate. Indiferent ce si cum face in ins nu devine geniu decat daca (a) face absolut singur ceea ce face si (b) doar prin validare statistica, sociala… prin consens care implica foarte multi (alti) indivizi… nu doar cativa (el insusi si Sancho Panza).

          Mulțumesc, numai bine vă doresc..

    • Dl.Goe said

      Controversa legata de dihotomia si dihonia unu-lui cu grup-ul este unica😉 fascinanta si inepuizabila. Inepuizabilitatea ei deriva, cred, nu din aceea ca individul intrand (benevol sau fortat de circumstante exterioare lui) intr-un grupa caruia cauta sa i se integreze (si din care viseaza sa poata evada) isi urmareste tot binele „personal” individual (ceea ce este valabil chiar si in privinta celor mai altruisti insi, ce-si dedica grupului intreaga existenta) ci din aceea ca logica in care s-a blocat inca de la inceputul „acestui univers” procesul de agregare in grupuri se rezuma la un fenomen de reindividualizare partiala. Orice proces incipient de grupare a unor indivizi nu-si propune sa-i adune pe toti indivizii intr-un tot unitar, intr-un ins nou, global ci doar sa creeze un ins partial opus celorlati, in dauna celorlalti… Uniunea (si asta nu doar in cazul umanilor, dar mai ales in cazul lor ca apogeu al speciilor) nu urmareste refacearea Unu-lui ci extinderea, consolidarea si (poate) justificarea dez-unirii produse de big-bang. Viata se bazeaza exclusiv pe moarte. Nu te poti unii cu toti caci atunci nu mai ai pe cine sa omori. Nu te unesti cu nimeni daca poti omorâ de unul singur fara sa fi tu insuti omorat. Asa si cu gruparea lui D’Artagnan.

      • Nichita Stănescu se folosea de energia grupului de prieteni pentru a-și dicta „improvizațiile” (în fond, meditații generate de aceleași câteva „pricini” semnificative pentru el).

        „Antimetafizica”, produs al dialogului cu Aurelian Titu Dumitrescu. „Discipolul” cerea cu necesitate un „maestru”. Cuplu de roluri productiv. Co-operare. Dușmani comuni, posibil, probabil.

        Narațiunile se scriu cu astfel de cupluri.
        Inclusiv cu cele beligerante. Cumva, viața unui blog poate fi o narațiune.

      • INTJ said

        … si eu credeam ca-s fi eu prea pesimist: creatia (ca viata/existenta) nu se bazeaza exclusiv pe moarte. nici cooperarea nu imo are predominant scopul „terminarii altor vieti” (bobul de grau/porumb, e „potential de viata” nu viata per se … la fel cum consumul laptelui dat de vaca/oaie/bivolita/etc. nu implica moartea offsping-ului). oricum, multumesc: m-a distrat ideea „dumnezeu/divinitatea s-a sinucis in momentul in care a creat singur (fiindca putea) tot ce exista”.

        pana la probe contrarii, personal raman la ideea ca „un/orice sistem complex si ordonat maximizeaza entropia intr-un ritm mult mai alert/eficient” … si ma amuz observand eforturile gen „bringing order to (the) chaos” sau „to become”.

        ps: aparent m-am contrazis singur in cele doua paragrafe, da’ fara existena (a macar) unui observator (rational) nush ce mai „makes sense”

        • Dl.Goe said

          Probabil ca dintr-o dorintå fireascå plantand intr-un atom, similara dorului campului magnetic indus care totdeauna s-a opus cauzei ce l-a produs, v-ati incarcat cu o unda de optimism nespecific. Bobul de grau (sau de porumb) este cat se poate de viu, mai viu decat fåtul in pântecul mamei, iar laptele, Dumnezeule, laptele, nevinovatul lapte, in exces, este rezultatul direct al mortii a milioane de fire de iarba, lucerna, trifoi, de pe islaz, pasune, pajiste, campie, stepa, savana, tundra, comunitatii respectabile de fiinte vii. Cat se poate de vii. Viata se bazeaza exclusiv pe moarte. Daca nu s-ar baza… nici n-ar mai fi viatza, ar iesi din tipare si din definitie. Nici macar nevinovatele plante care se hranesc cu lumina nu sunt scutite de povara asasinatului. Palamida stie de ce… In jungla vegetatiei luxuriante, mustind de resurse, poate fi remarcata o competitie pe viata si pe moarte intre aparent pasnicele plante. Un film dat pe repede poate scoate la lumina cruzimi ne mai vazute in lumea animala… Si asta este valabil pentru orice fel de viata… care-si are radacina in viata biologica… Viata se bazeaza pe canibalism. A se revedea de mai multe ori Melancholia lui Lars von Trier. Nimic ingeresc in viata si in derivatele sale, bunaoara blogurile. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa dam acestor realitati conotatii negative. Este ceea ce este. Cel putin pana atunci cand, Omul, care se va naste, va fi in stare sa se hraneasca exclusiv cu lumina si sa traiasca. Independent. Sortis Humanae ad Intelligendum Lux.

        • „„Ne mâncăm unii pe alţii/ numai din foame/ din adoraţie“ (Nichita Stănescu)

        • Dl.Goe said

          @MNT – Un citat foarte oportun.

        • INTJ said

          nush … eu vad moartea ca o consecinta a vietii (aka „te nasti/incepi sa existi ca sa poti muri”). un exemplu concret ar fi urmasii mei inexistenti … in sensul ca mortile „necesare” au tot fost dar, consecinta teoretica propusa de dvs, viata tot n-a aparut. in plus, nici ideea de nemurire ca o consecinta a unui numar infinit de morti nu-mi suna prea convingator. da’ cum pana acum nu mi-am batut capul cu asta, urmeaza sa mai reflectez …

        • Dl.Goe said

          @INTJ – Nu stiu daca intretineti confuzia (ca alternativa in/dezirabila a minciunii) in mod intentionat (provacator sau din convingere) dar as zice – spre clarificare (oare?) ca n-are nimeni nimic cu moartea ca o consecinta a vietii (pluricelulare) (aka “te nasti/incepi sa existi ca sa poti muri”)… Aceea e una si e bine merci. De aceea se mai si cheama „moarte buna”. Ce nu stiti d-voastra? Moartea oportuna, la timp. Noi discutam insa aici despre omorâre nu despre moarte, despre moartea la netimp produsa inoportun, stresant, agnoasant, de catre alte fiinte vii asupra unor alte fiinte vii. Sa nu incurcam lucrurile. Sau… daca vreti sa le incurcam, atunci dati-mi voi sa spun ca moarte (moartea buna) nu poate atinge decat vietatile pluricelulare (colectivele) si consta in disolutia autoritatii unice asupra maselor de indivizi (de exemplu prin cancer – nu ca-n cer), un risc al vietii social-coletiviste). Omorarea insa este mai cuprinzatoare. De omorat pot fi omorate si fiintele unicelulare, care, de regula sunt nemuritoare in simplismul lor beneficiind (in solitudine) de tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Imbatranirea si moartea se produc numai la pluricelulare (din oboseala si plictis) in procesul de inlocuire si primenire a celulelor care compun simbolica fiinta globala. La unicelulalre celula nu e inlocuita. Cand are ce-i trebuie traieste egala cu sine insasi, perpetuu. Cand are in exces nu se ingrasa ci se divide, multiplicandu-se identic pe sine si producand alte celule care beneficiaza de avantajele independentei. Cand are un deficit de resurse intra in hibernare (se inchisteaza) si ramane asa (vie si neschimbatoare) pana cand ajunge (prin timp si spatiu) intr-un loc cu resurse (resurse moarte pe care le papa) si cand se reactiveaza. Si asta tot asa la infinit… daca nu intervine cumva vreun factor omorâtor. De obicei si la celule factorii omorâtori sunt tot alte entitati vii, canibalismul fiind specific vietii inca din cele mai vechi timpuri.🙂

        • INTJ said

          hm, poate ca chiar nu pricep (aka doar atat ma duce mintea). tot ce pot sa va raspund e ca, imo, ceea ce descrieti dvs. se numeste „battle for survival” (care are ca efect acea moartea ne-buna, omorarea) … iar „survival”/”to survive” (cel putin pentru mine) nu identic cu „life”/”to be alive” … chiar daca „death”/”to be dead” pune capat la ambele. iar daca e sa zic despre omorare sau „to kill” (for whatever reason, even for supposed survival) … actiunea respectiva nu are ca efect absolut „(new) life” (exemple sunt destule, unul simplist ar fi consumarea de ciuperi si constatarea ulterioara ca ele erau otravitoare).

        • Dl.Goe said

          @INTJ –🙂

          P.S. Nu conteaza despre ce vorbim. Conteaza exclusiv atitudinea fata de ceea ce vorbim. Putem sa vorbim bine-mersi despre exact aceleasi lucruri in exact aceeasi termeni, dar daca adoptam (sau suntem adoptati de) atitudini diferite (in mod explicit sau implicit, nu conteaza) atunci nu vom reusi sa „ne intelegem”, adica sa fim de acord, in vreme ce daca am aborda si etala lucruri (cat se poate de) contrare, ireconciliabile in esentele lor ultime, dar le-am aborda be baza unor atitudini convergente am putea avea avea cu usurinta iluzia ca „ne intelegem”, ca suntem de acord. Pe moment ma multumesc sa constat cu satisfactie ca (noi doi) vorbim despre exact acelasi lucru in (aproape) exact aceeasi termeni, in timp ce noi ceilalti doi (dl.goe si cu d-na MNT) discutam despre lucruri total diferite, divergente, incompatibile. Imi vine foarte usor sa ignor (in context) atitudiniile adiacente lucrului in sine.

          P.P.S. Va place Urmuz?

        • INTJ said

          @Dl.Goe – da, si eu cred ca atitudinea conteaza. cat despre Urmuz si indirect referitor la atitudine, adevarul e ca nu prea m-au pasionat (decat in putine cazuri) creatiile „locale” (de aici si lacunele aferente-n cultura mea generala). daca stau acum sa ma gandesc, probabil ca mi-au parut „prea familiare” (pe considerentul ca „e ceva de acasa”) si/sau „bagate pe gat cu forta” (multe fiind lectura obligatorie la scoala, citeam si apoi le uitam rapid). in plus, ele n-au avut „norocul” de a fi citite anticipat (ca de ex. „Toba de tinichea” de Günter Grass, citita cu mult inainte de a afla ca-i lectura obligatorie la limba germana). asa ca: nu-mi amintesc daca am citit sau nu ceva de Urmuz (cel mai probabil as spune: nu) … pot insa sa spun ca mi-a placut Kafka.

        • Mult îmi place Urmuz, mie. Incompatibilitățile, prilej de mari revelații pentru mine. Zen curat.
          Dacă v-am înțeles bine, nici generatoare de iluzii nu-s.
          Mulțumesc pentru demistificări.
          Cu mult respect, D-le Goe!

        • Dl.Goe said

          Pai, dintr-o perspectiva la indemana (noua cel putin) Kafka e un fel de Urmuz foarte deprimat, incarcat de umor negru, de limba german-nietzsche-niana, Urmuz fiind, in contrapartida, colosal, cu o opera minuscula (dar ce capodopera!), partajand cu Kafka absurdul dar detasandu-se printr-un umor alb, spumos, contagios, inevitabil. In mod aparent paradoxal cel care s-a sinucis (na, ce mica e lumea) este Urmuz care la doar 43 de ani s-a dovedit a fi, in mod fatal, extrem de auto-ironic. Kafak nu. Desigur ca si noua ne place Kafka, ca fiind unul de-al nostru din popor. Kafcaragiale e unul si nu intamplator nenea muri in Germania ne-natala.

          * * *

          Zen sa fie pentru toata lumea. Desigur ca m-ati inteles foarte bine pe falia adevar-atitudine. Cata vreme nu cautam intelegere ne vom intelege. Mai mult nu. Aici dis-cursul este intretinut exclusiv din ne-intelegeri, Prin urmare nu va asteptati ca aici sa fiti inteleasa si nici sa nu puneti la inima ne-intelegerile. Nu stam de taina ca sa ne intelegem ci (doar) ca sa tainuim. Ar trebui sa ne fie in-de-ajuns.🙂

      • Radu Humor said

        Uite aici factor omorâtor :

        Uimitorul si “necunoscutul” proiect gigantic libian !

        Libia este o tara cu aproape 4 milioane de locuitori si 95% din suprafata, desert! La 1 Septembrie 2010, Gaddafi a inaugurat si pus in totala functiune, CEA MAI MARE MAGISTRALA ACVATICA CONSTRUITA VREODATA PE PAMANT ! Pe buna dreptate, ea a fost supranumita “a 8-a minune a lumii”! O retea de conducte de 4m in diametru, ingropate in pamant pentru a preveni evaporarea, care sa transporte mai mult de 5 milioane mc de apa/zi, dintr-un zacamant acvifer subteran descoperit in desert, pana in zonele populate de coasta ! Cam cat debitul Nilului pe..200 de ani! In prezent, conductele aduc din subsolul Saharei prin statiile de pompare a 270 de surse forate sute de metrii in adancime, pe o lungime de 2000Km pretioasa apa, fertilizand pamantul! In final, proiectul ar (fi) cuprinde 4000Km de conducte, din care 1000Km de apeducte!

        Proiectul a fost realizat de specialisti din Coreea de Sud, dar toate echipamentele, conductele, au fost construite in Libia! Si inca un …”amanunt”: costul proiectului a fost estimat la… 25 miliarde de dollari iar Libia NU S-A IMPRUMUTAT NICI-UN CENT de la FMI, World Bank, etc ! Pretul apei aduse din Sahara este 35centi/mc fata de 3,75$/mc cat ar fi costat apa de mare desalinizata, si e…incomparabil mai buna! Sa ne mai miram ca America, Europa, n-au suflat un cuvintel despre aceasta realizare a Libiei sub Gaddafi, mai mult, criticandu-l pentru “monumentul vanitatii”, “conducta din vis”, etc care face ca Libia sa devina o tara care isi produce singura tot ceea ce are nevoie! Si cum adica, ‘teroristul Gaddafi”, tara “urii si a dictaturii” sa realizeze asemena proiecte fara…sa se indatoreze si sa ceara ajutorul vestului?! Greu de inghitit si de..digerat! Si asta tocmai cand aceleasi grupuri financiare din “tarile dezvoltate”, incurajau construirea de statii de desalinizare a apei marine, de rationalizare a apei sub NOM(Noua Ordine Mondiala), etc! Si ca “ultima ora”, intrucat acum Libia are teren (devenit) fertil, apa, dar… putina populatie, invitase fermieri egipteni sa vina in Libia si sa lucreze acolo pamantul!

        P.S. Oare de ce se moare acum în Libia ?!

  4. PS. Nu există „ins global”, perfect de acord. Confruntarea cu ceilalți te redefinește și te individualizează, așa e.
    Poți ucide ceva sau totul la alții, dar poți ucide ceva sau chiar totul și la tine, căci la oameni e mai complex.
    Individul uman e un complex de roluri, aflate nu doar în confruntare și cooperare cu rolurile opuse ori complementare ale altora, ci și în confruntare și cooperare între ele, în interiorul insului respectiv.

    De la big-bang încoace, lumea și-a cam complicat viața.

    PPS. Dacă nu te omori de unul singur, n-ai nevoie să te unești cu alții.

    PPPS.
    Grup monolit și creator, nu, niciodată.
    Grup care potențează creativitatea individuală a membrilor săi sau doar a unora dintre ei, posibil uneori.
    Diadă creatoare, în echilibru dinamic, rareori da.

  5. stely said

    „…dar starea de improvizare a articolului este atat de plenara incat cu greu s-ar putea stabili si vizibiliza acea legatura. Ce-am improvizat prost si in graba se va putea corecta prin contributia colectiva a grupului de comentatori unici de pe Arca lui Goe, iar ceea ce-am improvizat a insailare in mod intentionat va ramane de stabilit.”

    La inceput si mie mi s-a parut ca topicul este mult prea complicat pentru o intrebare atit de simpla :blog individual sau colectiv ? De ce spun ca este simpla ? Pentru ca , dupa parerea mea, se poate si intr-un fel si in celalalt la fel de bine. Asta in conditiile in care blogerii nu pretind sa aiba vreun cistig , altul in afara de satisfactile proprii , acelea ca sunt capabili sa partajeze cu altii cunostintele, opiniile , ideile dumnealor. Deasemenea , ca sunt capabili sa intre in contact cu indivizi diferiti, poate chiar prea diferiti de ei. Ma refer la faptul ca sunt „contributori” care chiar nu au nimic de impartit nici cu blogarii si nici cu ceilalti contributori. Cred ca” Arca lui Goe” a fost conceputa pe ideea de libertate – libertate ce pleaca din natura fiintei umane . Ea, se pare , spre deosebire de alte sisteme naturale are capacitatea de a alege. In schimb Universul întreg nu alege între numeroasele evoluţii posibile . Singura excepţie (…) se manifestă la scara cuantică , ce este caracterizată printr-o spontaneitate fundamentală , locaş al unei anumite libertăţi. Dar între libertatea cuantică şi libertatea fiinţei umane este o diferenţă importanta…… În ansamblu, scara cuantică nu alege între a coopera sau a nu coopera cu scara cosmolgică . Totul se petrece ca şi cum autoorganizarea şi autoconsistenţa ar putea opera pina la un anumit punct, acela al apariţiei vieţii si a fiinţei umane. De aici încolo intervine un alt tip de alegere : acela intre evoluţie si involuţie.Fiinţa umană pare a fi singurul sistem natural care are posibilitatea de a alege între evoluţia speciei sale si involuţie. (citat din”De la Isarlik la Valea Uimirii (vol II) -Basarab Nicolescu)

    P.S. Cum spuneam :” La inceput si mie mi s-a parut ca topicul este mult prea complicat…” Recitindu-l insa si gasind ca „lemele pregatitoare,” intrebarile ajutatoare si materialul bibliografic (obligatoriu?) au avut un rost anume, am o alta parere. Una de organizare a ideii de la simplu la complex ,alta de consistenta si in final de integrare intr-un creatie „mareata”( si )cu ajutorul unora dintre noi. Nu stiu daca eu insami nu m-am complicat vrind sa raspund la intrebarile ajutatoare.
    Inclin sa cred ca prima dintre „leme…” are rostul de a testa perspicacitatea , iar cealalta logica …”bunului simt”. Pai cum sa poata 2 milioane de muncitori sa sape un sant lung de 11 metri, indiferent in cite zile ? Poate doar la Zidul chinezesc, lung de 21.196,18 km … dar nici acolo toti deodata… (asa cred). 🙂

    • stely said

      P.S Prob-lema cu pisicile ar fi ca, daca cele 3 pisici prind 3 soareci in 3 minute , adica fiecare cu soarecele ei pe care se „chinuie” sa-l prinda in 3minute , desigur ca si celelalte 13 pisici tot in 3 minute vor prinde. cei 13 soareci . Hmm…o fi bine ? 🙂

      • Dl.Goe said

        Calcului artitmetic pe care-l propuneti este foarte corect (nu precum cel propus in fuga de catre prietenul nostru – dl.D’Artagnan – un actor grabit – care indica vloarea de „1 minut” pentru timpul de prindere al unui soarece de catre o pisica)… si prin urmare presupunerea ca ca cele 13 pisici (negre, cu ginion) ar prinde cei 13 soareci (ghinionisti) (tot) in 3 minute este plauzibila, in marja de eroare a oricarui concurs de aritmetica. In realitate insa, si va reamintesc faptul ca realitatea este cuantica (adica probabilistica) este posibil ca 13 pisici sa nu prinda 13 soareci in 3 minute, chiar in varianta in care s-ar cunoaste riguros ca o (singura) pisica prinde un (singur) soarece in 3 minute. Cu cat creste numarul pisici-soarecilor cu atat lucrurile se complica… Este fooarte, foarte putin probabil ca 13 miliarde de pisici sa prinda 13 miliarde de soareci in (doar) trei minute… De altfel savantii au stabilit, in idei aproape contemporane, ca in href=”http://anticario.ro/primele-trei-minute-ale-universului „>Primele trei minute ale Universului s-ar fi consumat mai multe ere mustind de miriade de evenimente si schimbari majore decat in tot restul celorlalte 13 miliarde de ani scurse de la ipoteticul big-bang pana azi (din cauza densitatii mari a timpului primordial). Prin urmare daca este clar ca 13 miliarde de pisici turbate nu pot prinde 13 miliarde de sareci isterici in doar 3 minute, atunci este clar ca nici 13 pisici calme n-ar putea prinde 13 soareci cuprinsi de serenitate in doar 3 minute ci (poate) in 3 virgula ceva, ori chiar in 3.14159265……. ceea ce denota un cerc… vicios, infinitezimal mic… cam cat Universul in ansamblul lui.🙂

    • Dl.Goe said

      @Stely – Topicul este intr-adevar extrem de complicat, inclusiv pentru noi insine. Din fericire are si zone simple in care putem sta de vorba fara sa ne simtim incurcati. Bunaoara faptul ca da, blogurile sunt, pentru actorii lor, o „repetitie generala” iar nu o „premiera” in sine. Partea nostima este ca ceea ce se „repeta”, la repetitie nu este textul, jucul, tonul, inflexiunile, miscarile scenice, efectele speciale etc ci.. pur si simplu… doar dezinvoltura actorilor care se antreneaza sa vorbeasca in public, asa… doar de amorul artei… Fara nicio alta noima. Cel mai simplu se vede acest lucru (altminteri evident) pe blogurile (declarate sau subinteles) politice. Omul vorbeste cu mare drag si elan politica, chiar si geo-politica, in vanul cel mai van. Nimic si nimeni nu se schimba pe blog prin blogareala. Nici macar cu un „micron”. Toti cei care misuna (pe) bloguri au ramas nu doar neclintiti in ceea ce sunt ba chiar s-au adancit, exersandu-si prin participare „nerusinarea” de a se etala dezinvolt exact asa cum sunt, in aceasta perpetua repetitie generala. Ca o mica exceptie (probabil nesemnificativa) la toata schema asta ar fi blogul certocratia si bloggerul Tudoran (Doamne) la care se remarca o alterare accelerata a ceea ce este, ceea ce denota, nu-i asa?, o oarecare schimbare. In rest nimic. la han, la marginalii, la comentatori, la naståsei, avepei, goeei si goeele, gogi, morari, mitze, litze, lisitze, tiberii, razi, stelyii, lume, popor, targovetzi, care de care mai virtuali.. Incremenire totala, pe orizontala si adancire pe verticala: Un popor de gauri negre.🙂

      • stely said

        „Ca o mica exceptie (probabil nesemnificativa) la toata schema asta ar fi blogul certocratia si bloggerul Tudoran (Doamne) la care se remarca o alterare accelerata a ceea ce este, ceea ce denota, nu-i asa?, o oarecare schimbare. In rest nimic. la han, la marginalii, la comentatori, la naståsei, avepei, goeei si goeele, gogi, morari, mitze, litze, lisitze, tiberii, razi, stelyii, lume, popor, targovetzi, care de care mai virtuali.. Incremenire totala, pe orizontala si adancire pe verticala: Un popor de gauri negre”

        Sunt de acord cu o oarecare schimbare a blogului Cerocratia…dar nu si cu” incremenirea totala”a stelyii” . Cred ca cea de acum este total diferita de cealalta. 😉 Acum chiar im pare rau ca nu mi-am schimbat nickul.
        .

  6. stely said

    „Material bibliografic obligatoriu (de studiat alaturi de colectia “Madame Blogry si mai ales arhiva blogului cu acord intelectual al proaspat eliberatul Adi Nastase)”

    Am intrat pe ” Madam Blogary ” si am gasit anuntul acesta:

    Blogary la final
    Scris de: Bleen august 12, 2014 in Stiri 0 Comentarii

    Mulțumim tuturor fanilor și cititorilor Blogary pentru susținere. Blogary a ajuns la final.
    Pagina de facebook a Blogary va fi închisă. Peste cîteva zile va fi închis și site-ul Blogary.
    Pe mine mă veți găsi pe contul personal de facebook:
    https://www.facebook.com/bleen.ro
    pe pagina de facebook a Cincinnatus
    https://www.facebook.com/cincinnatusro
    pe blogul personal: bleen.ro
    pe site-ul cincinnatus.ro:

    Citisem de mult ca sunt semne de „faliment „. Nu m-am dus prea des pe Blogary . Aveam senzatia ca se cam radicalizasera . Era blog exclusiv politic si din ce intelesesem la ora respectiva oferea spatiu, pe care iata il platea din buzunarul propriu unor politicieni de dreapta pe perioada alegerilor .Mi-am inchipuit ca (ei)fiind beneficiarii trebuia sa fie si „sponsori”. Intr-o perioada au fost in mare voga. Imi amintesc ca „Bleen” a fost consilierul lui Sebastian Lazaroiu pe vremea cind era Mnistru Muncii si Protectiei sociale .Ambii insa au esuat rapid din motive de comunicare catastrofala: mai intai Bleen, apoi Sebastian Lazaroiu . Ulterior, dupa ce a revenit, blogul a intrat in declin. Asa cred. Este posibil sa se fi decredibilizat si aceasta se se fi rasfrint si asupra blogului. Nu sunt insa la curent cu orientarea ulterioara a lui Bleen si a colaboratorilor.Dar banuiesc ca s-au intors impotriva PD-L si a lui Blaga . Nu stiu in privinta Presedintelui Traian Basescu. Daca imi amintesc , la alegerile din 2009 a avut in exclusivitate un interviu cu dumnealui, ca blogger. Cred fara a baga mâna in foc ca incepusera sa se creada niste mici dumnezei. Mi se pare insa ca „prabusirea” a fost prea dura. Ma uit la anuntul „Blogary la final”ca , desi este pus pe 12 august nu are nici un comentariu .
    Iar si aici citeva comentarii anemice.http://www.blogary.ro/asociatia-blogary/bleen-si-blogary-viitor/
    Cred ca una dintre cauze este si „faceboo-kul „.Nu stiu daca „asociatii” au vreo vina . Ma gindesc insa ca daca erau platiti pentru bloggerit si sponsorii s-au retras, desigur ca falimentul trebuia sa fie prevazut. Dupa cum se vede, politicienii si-au luat soarta in maini si posteaza la greu pe facebook. Citeodata imi vine sa cred ca sunt citiva care si-au „tras” niste postaci „feisbuccieni” si le fac „animatie” serioasa. Eu postez destul de rar pe facebook.
    Despre blogul lui Adrian Nastase nu cunosc mare lucru. Banuiesc insa ca este bine mersi. El ca blogger a supravietuit. Dar ce folos ? Cei care posteaza si il sustin in continuare sunt dupa parerea mea ridicoli , grobieni , libidonosi. Merita dispretuiti , mai ales daca nu sunt implicati in politica. De fapt cred ca si „Decablogul Muschetarilor” a esuat (ca blog colectiv) tot din vina unor sustinatori neconditionati ai lui Nastase. Porthos , Dl Nimeni si alti citiva faceau spume cind venea vorba de puscariasul Adrian Nastase. In felul ala nu era de trait in „colectiva.” Si aici insa asistam la un faliment total

    • Dl.Goe said

      Blogary – un exemplu (la fel de) minunat de blog co-lectiv – nu a dat faliment (noi nu avem falitii nostri)… ci s-a separat in numarul negesar de blogariuri mai mici dupa ce si-a incheiat misiunea de a-i antrena pe bleeno-blogaristi sa fie pregatiti pentru declaratia de independenta fata de (adumite) compromisuri… pe drumul lung al zilei catre noapte, pam-pam.

      Blogul lui nastase (un blog extrem de co-lectiv) este cum nu se poate mai bine.

      • stely said

        Hmm…constat cu surprindere ca am primit raspuns la aproape fiecare comentariu in parte, iar eu abia acum (dupa doua zile) am vazut. Cum s-o fi intimplat ? Mie nu-mi scapa nimic din vedere . 🙂

  7. stely said

    Aoleu, nu stiu de unde au aparut trei linkuri. Eu nu am pus decit unul (cel de la sfirsit ). Imi pare rau ca nu am observat. Asteptam eliberarea …

  8. […] Dl.Goe şi-a respectat promisiunea şi a conceput (în stilul său inimitabil) o scurtă (lungă) disertaţie despre ce va să zică blog colectiv şi blog individual. https://arcaluigoe.wordpress.com/2014/08/23/blog-public-intre-individualism-si-colectivism/ […]

    • d'Artagnan said

      Aha…🙂

      Minune a softului, n-apuci să bârfeşti pe cineva că ştie toată blogosfera….

      • Dl.Goe said

        Bâr… Dar de ce så… bâr… dar de ce sa så bâr… dar de ce sa så bâr-festi… Bâr oitzå pe Magheru, bâr oitzå bâr, dulce-i ness-ul, acru-i zerul, bâr oitzå bâr…

        Bâr, ce frg cosmic se lasa pe Univers. Universul nostru virtual. Si paralel.🙂

        Aha…🙂 Pai cum altfel? Aha si a-ha-ha…

        P.S. D-le D’Artagnan, va multumesc ca ati considerat (proband-o prin dovezi indirecte) ca m-as fi achitat prin onorare de datoria prilejuita de pierderea (prin castig) a pariului pe care l-ati propus si l-am acceptat. Faptul ca n-ati pomenit nimic despre inconsistenta si incompletituninea abordarii din prea neexhaustivul nostru articol, probeaza odata in plus, daca mai era nevoie, marinimia si cavalerismul care va caracterizeaza cat si justetea abordarii de catre noi a intentiilor domniei voastre in general si-n virtual. Exonerat de facto de povara pariului vom avea ocazia sa punctam liber, in completare, cu alte ocazii, mai adecvate in context, despre ajunsurile si neajunsurile blogurilor administrate colectiv, atunci cand imprejurarile inevitabil o vor cere.🙂

        P.S. N-am inteles de unde vine ideea ca pe un blog (care e blog) trebuie musai sa fie postate cel putin doua articole destepte pe saptamana. Cred ca e confuzie la mijoc. Incurcatura.

  9. stely said

    Hmm…nu stiu daca cititorii (unici, da)ai Arcei lui Goe au avut timp si curiozitatea sa reciteasca topicul punct cu punct asa cum am procedat eu . Si daca da, nu stiu daca au avut senzatia ca textul este altceva decât cel de la inceput. Parca as inclina sa spun ca bloggerul admin a luat textul la periat , sau poate a ma adaugat vreun „ingredient” pe ici pe colo incit sa devina (pentru mine ) mult mai apetisant ? Dar nu cred . Mai degraba cred faptul ca la inceput ” compozitia ” era „necoapta”. Nu devenise acel desert despre care bloggerul scriitor pomeneste aici:

    In genere, scriitorul se uita (la lume), vede, alege, culege, se pune si pe sine in compoziție (se adaugă doua linguri de suflet, arome, mirodenii, egoism etc.), toarnă totul într-o forma si o dă la cuptor. Când s-a copt o scoate și o dă (înapoi) la lume. Lumea o mănâncă (ce știe ea?) și crede că-i desert, hrană, fără să se recunoască pe sine în compoziție. Și uite așa lumea se reciclează și progresează prin munca de bucătar a scriitorilor care pigulesc și transformă lumea în care trăiesc… niște oameni acolo și ei. Ce e mai important in treaba asta e greu de spus. O fi capacitatea de a observa (realități, relații)? O fi abilitatea de a extrage esențe? O fi simțul măsurii in dozarea ingredientelor și în reglarea temperaturii și duratei de coacere? O fi simțul estetic necesar la decorarea prăjiturii pe platou? Dumnezeu știe! Cert este ca că scriitorii nu redau fără să transforme, fără să amelioreze lucrurile, pe ici pe colea si anume prin punctele esențiale. S-ar zice că schepsisul scriiturii stă în transformare, nu în redare. De redat mulți redau, putini sunt scriitori.

    Prin urmare in caz ca ati mâncat desertul voi va recunoasteti in compozitia D-lui Goe ? Si daca da, sub ce forma ? Eu nu as putea sa spun exact, daca ma recunosc in compozitiile respective sub forma vreunei mirodenii, arome etc. Doar poate ceva urme din sufletul meu si, sigur, mult egoism. Dar sunt ele deajuns pentru a fi considerata un partener al Arcei lui Goe ? Atât cât sa fie un blog colectiv ?

    P.S. Vrind sa gasesc ceva argumente la „lema ajuatoare ” despre zicerea din blogul d-lui Ghenea – ” daca fiecare roman ar sta in preajma Regelui Mihai macar trei zile, Romania ar deven alta” ? am cautat interviul dumnealui( ?) cu domnul Daniel Angelescu si negasindu-l, am dat de altceva interesant si „on topic :

    http://revistaflacara.ro/alexandru-negrea-un-blogger-corporatist/

    Marturisesc ca nu am stiut de existenta acestui ” blogger corporatist”. Am vrut insa sa-l cunosc spre a-l da drept exemplu de blog „colectiv” de succes. Asa reiese din interviu. Insa , cautindu-i blogul, am constatat ca este de fapt un blog personal. Scrie asa :Alexandru Negrea -Blog personal. A, nu pot sa ma pronunt daca il gasesc interesant. Sunt curioasa insa ce audienta are. De fapt citi bani cistiga din blogeerit. Cert este ca nu am vazut comentatori .

    • stely said

      Fără romanele lui William Faulkner (…) ficţiunea contemporană ar arăta, fără îndoială, cu totul altfel. Am spus ficţiunea, nu literatura, deoarece Faulkner este centrul unui univers narativ care ţine pe orbită nu doar mari scriitori, ci şi o adevărată şcoală de cinematografie modernă.

      Lista scriitorilor influenţaţi de Faulkner este mult prea mare pentru a fi amintită aici. Pe ea figurează, obligatoriu, aproape toţi marii scriitori sudişti (Robert Penn Warren, Eudora Welty, Harper Lee etc), aproape toţi romancierii boom-ului sud-american (Juan Rulfo, Gabriel Garcia Marquez, Mario Vargas Llosa etc.) şi, evident, marele său urmaş Cormac McCarthy.

      http://devoratoruldecarti.ideilibere.ro/11408/video-magistrala-lectie-a-lui-faulkner-vezi-ce-scriitori-si-regizori-au-trecut-pe-la-scoala-romancierului-american/

      Aici un film pe care as fi vrut sa-l vad , dar nu am reusit.

      • Stely said

        In linkul de mai jos am gasit ceva interesant, care mi-a confirmat ceea ce am spus :”Recitind „textul am gasit ca “lemele pregatitoare,” intrebarile ajutatoare si materialul bibliografic (obligatoriu?) au avut un rost anume : de organizare a ideii de la simplu la complex , cit si de consistenta, pentru ca in final sa poata fi „integrata( unificata) intr-o Idee („Creatie mareata.”)
        Mai precis asta :
        „Singura responsabilitate pe care o are scriitorul este către arta sa. (…) Toate celelalte lucruri pot fi aruncate peste bord – onoare, mândrie, decenţă, securitate, fericire – toate, pentru a termina cartea. Dacă un scriitor trebuie să-şi jefuiască mama, nu va ezita”.

        Cred ca este vorba despre faptul ca, toate Creatiile au necesitat/ necesita sacrificii enorme.

        http://devoratoruldecarti.ideilibere.ro/19907/william-faulkner-%E2%80%9Edaca-n-as-fi-existat-altcineva-m-ar-fi-scris%E2%80%9D/

  10. Radu Humor said

    „(Și moderat cu mai multe nick-uri inspirate, concepute de același autor, cum ar fi: RALG, Arcaluigoe, Dl.Goe).”
    Ce mai inspiraţie … 😆
    Poate dacă „tragi pe nas”🙄

  11. stely said

    1. Dumnezeu a creat lumea singur sau in grup?
    Raspuns : La inceput singur cind „a creat ” doar o microscopica celula …

    Recordul pentru cea mai veche formă de viață multicelulară a fost zdrobit, la propriu, de o descoperire efectuată în Gabon de către echipa profesorului Adberazak El Albani de la Universitatea din Poitiers. Este vorba de organisme, poate primele organisme multicelulare de pe Terra, care au existat acum nu mai puțin de 2,1 miliarde de ani.
    Colonii ale unor organisme unicelulare, unele cu vârste chiar mai vechi decât formele de viață din Gabon, erau deja cunoscute, însă fosilele nou descoperite sugerează faptul că acestea au reprezentat o primă încercare de evoluție a macro-organismelor multicelulare”, afirmă profesorul Adberazak El Albani în studiul său publicat în revista de specialitate PlosONE.

    http://stiintasitehnica.com/stiri/nou-record-pentru-cea-mai-veche-forma-de-viata-multicelulara/index.html

    .

  12. stely said

    …apoi „ajutat” de un complex de factori naturali , adaugati ca „ingrediente” chiar de el, Creatorul:

    Explozia vieții din Cambrian, de acum circa 540 de milioane de ani, a fost văzută pentru mai bine de două secole ca momentul cheie al apariției vieții terestre, eveniment asociat în trecut cu însăși momentul Creației Divine. 120 de ani au trecut până când, în anul 2004, Uniunea Internațională a Științelor Geologice (IUGS) a declarat existența unei noi ere geologice, Ediacaranul, Era vieții de dinaintea… vieții.

    http://stiintasitehnica.com/stiri/misterul-vietii-precambriene-a-fost-dezlegat/index.html

  13. stely said

    Iar aici o previziune ? 🙂

    ” Probabil ca mai e multa vreme pana cand omul va fi inlocuit de altceva, mult mai inalt si mult mai frumos. Si probabil ca acel alt-Ceva este mult diferit de ceea ce ne-am putea noi imagina, desi privit din unghiul potrivit va fi foarte asemanator. Acum aproape 4 miliarde de ani planeta Pamant era deja plina de viata… unicelulara de felul Cyanobacteria. Acestea au dominat planeta vazandu-si de metabolismul lor pentru aproape 2 miliarde de ani, “intrebandu-se” (asa cum se pot intreba niste bacterii) ce o sa vina dupa ele. Acum trecand printr-o multime de pasi intermediari au venit oamenii. E asta realmente altceva? Dintr-un punct de vedere bine ales nu-i mare deosebire. Ca si atunci fintele unicelulare isi vad de treaba lor in mediul in care se afla. Celulele corpului nostru, nu se comporta esentialmente diferit de suratele lor preistorice din oceanul primordial, si au cam aceeasi impresie despre lume si viata. Nivelul de organizare si de integrare la nivel macroscopic este cel care face diferenta, dar acesta nu afecteaza dramatic, esentialmente natura vietii celulare. Nu cred ca o celula oarecare din corpul nostru se simte mult mai in siguranta si mai putin singura decat o celula oarecare plasata intr-un mediu potrivit, hranitor… in care se poate divide in voie pentru a-si satisface nevoia de companie. Ceea ce vreau sa zic este ca este posibil ca entitatile care ne vor inlocui sa nu fie doar niste androizi cu suflet ci sa fie definite la o scara mai mare in genul unui organism in care integrarea indivizilor sa fie mai deplina; Vitoarea fiinta inteligenta nu va fi Omul sau echivalentul sau tehnologic (fata de care nu exista deosebiri esentiale) ci ceva care s-ar putea numi Omenire. O lume care acum poate parea infioratoare, groaznica, in care drepturile si libertatile indivizilor ar fi mult reduse cam la nivelul la care se gasesc acum drepturile si libetatile celuleror care ne compun in raport cu ansamblul corpului. Acum de ex. daca va decideti sa faceti o cura de slabire, intr-o luna veti ucide prin infometare miliarde de celule, miliarde de indivizi ai comunitatii care va compune. Genocidul respectiv n-ar parea atat de grav. Intr-o Omenire a viitorului – devenita fiinta vie, bine integrata, (nu ca acum difuza) indivizii de azi vor fi niste biete celule care-si vor duce viata fara sa realizeze prea mult despre semnifiactile globale ale gesturilor organismului gazda. Asa dupa cum celulele mele nu inteleg nimic din bucuria pe care o pot avea eu (proprietarul lor) cand ascult o melodie, sau cand joc basket, ori cand imi imaginez Universul, Galaxiile, lumea cuantica, etc, tot asa “omuletii” viitorului, fie ca vor fi din “carne”, fie ca vor fi din “aluminiu”, ori o combinatie bine proportionata intre una si alta, nu vor mai putea pricepe nimic din gesturile si scopurile omenirii ca intreg. Nu ca azi ar pricepe mare lucru.”

    P.S. Asteptam autorul sa -si recunoasca textul.
    Hai sa-i aruncam o mica „momeala „. 🙂
    @ Dl Goe -.Ati vazut meciul de tenis din US Open – Halep -Cepelova ce tocmai s-a terminat fără probleme pentru Simona ?
    Acum urmeaza, ghici cine ? N-ati ghicit ? Ei bine, este vorba de meciul Dulgheru – Şarapova . Fac pariu ca va fi linistita. Dar ce-ar fi sa aiba surprize ? Hai Alexandra !

  14. stely said

    Ha, ha, ha Sharapova, da, a pierdut primul set cu Alexandra Dulgheru: 4-6
    P.S . Comentatorul Eurosport descrie fondul sonor de pe Arthur Ashe: „Şarapova strigă la fel…. ca o fiară rănită în agonie”
    Si eu credeam ca va fi linistita . Hmm… bine ca nu am avut cu cine paria, altfel cine stie … Dar mai bine sa tipe si sa piarda meciul. Ar fi „doua dintr-o lovitura”.

  15. stely said

    La Intrebarile ajutatoare de aici „1. Dumnezeu a creat lumea singur sau in grup? 2. Este Universul o crestomatie? ” am adus ceva interesant, dar astept ajutoare calificate 😉 pentru un raspuns amplu si cu greutate .

    Ferent discovered before Hawking!
    17 July 2014: Ferent Adrian discovered the Ferent Wall and the Inflation speed
    Va = 1.0017620 ×10^17 m /s !
    Ferent calculated this speed based on Inflation after the Big Bang !

    22 August 2014: Hawking told BBC Radio 4’s the same thing!
    He revealed that he won a bet against Neil Turok over his Big Bang theory!
    Inflation is the huge burst of energy after the big bang, when the universe inflated in size by 100 trillion times, faster than the speed of light, and proves that Turok is wrong in believing there were a series of big bangs.

    http://stephenhawkingtheblog.blogspot.ro/2014/08/stephen-hawking-wins-bet-over-latest.html

    P.S. Sper ca nu sunteti afectati de infringerea Simonei Halep la US Open . Eu sunt( putin) dar treabuie neaparat sa-mi treaca pina duminica- 31 august – cind voi participa la un eveniment foarte fericit … De fapt aproape ca mi-a si trecut .

    • stely said

      Cel mai bun mod de a răspunde
      unei întrebări fără răspuns este să păstrezi
      în tine însuţi fără încetare întrebarea. Astfel,
      ea se poate hrăni din toate răspunsurile.

      Înlănţuirea nesfârşită de întrebări
      fără răspuns conduce din negaţie în negaţie
      şi din afirmaţie in afirmaţie
      la Evidenţa Absolută.

      Marele Principiu al Incertidunii
      constă in afirmarea Evidenţei Absolute .

      Evidenţa Absoluta nu este evidenţa
      absolutului, ci absolutul evidenţei.

      Alegere grea : mormântul unui răspuns
      sau cerul unei întrebări ?

      Evidenţa Absolută are natură cuantică.
      Ea nu este Realitatea dezlănţuită :
      numai printr-un sal cuantic
      îi cădem în braţe.

      Enigmă tulburătoare:
      omul observă universul
      sau universul observă omul ?

      Demonstrarea existenţei lui Dumnezeu
      este o monstruozitate inventată
      de gânditori fără vlagă.

      Teoria relativităţii restrânse a lui Einstein
      spune că nu poate exista o viteză
      mai mare decât viteza luminii. Ce dovadă
      mai evidentă a limitelor vederii noastre?

      Marile mistere ale lumii acesteia
      sunt ca marile mase gravitaţionale :
      în prezenţta lor, până şi lumina se înconvoaie.

      Teoreme poetice (Raţiunea )
      Basarab Nicolescu.

      Va urma … 🙂

  16. arcaluigoe said

    In deplina noastra absenta s-au adunat cateva comentarii pline de potential. Natura fericita a imprejurarilor care ne-au tinut vreme de o saptamana departe de borta intrarii in lumea HUVACA a fost totodata prilejul nefericit prin care praful universal (praf cosmic?) a inceput sa se depuna pe-ste ele. De vom avea inspiratie vom aspira la reactualizari, iar de nu, stim sigur ca-si vor spori valoarea prin invechire, precum vinul, whisky-ul, tzuca, ori ca alte vestigii ale apuselor civilizatii. Deocamdata multumim contributorilor care tin acest blog colectiv in activitate pentru ca si-au ingaduit libertatea de a comenta pe acest topic, destul de confuz, in materia sa nebuloasa.

  17. Stely said

    @Arcalui Goe,-In primul rind ma bucur ca o anume „natura fericita” v-a determinat sa stati departe de „lumea HUVACA” si nu altceva, de o alta natura natura nu prea fericita.Prin urmare, bine ati venit !.Marturisesc, ca, v-am dus dorul , dar nu pentru mult timp . Asta intrucit v-am” cautat” in locuri numai de mine stiute si fiindca v-am intilnit mi-a trecut .🙂 Dupa cum vedeti am adus si niste dovezi
    .,

    • Dl.Goe said

      Multumesc. Am luat la cunostinta de prezentarea dovezilor. Le vom inflori nitzel de indata ce ne vom aduna si noi cat de cat, de pe drumuri pe punte, in bataia soarelui si a vanturilor si/sau a altor nelinistitoare taceri sau doruri. Am umplut clepsidrele cu nisip fin, silentios, asa incat sa nu se auda cum trece timpul atunci cand le-am intoarce (la cheie).

  18. Dl.Goe said

    Update 1. Alte perspective asupra subiectului se gasesc la Hanul Muschetarilor. Aviz amatorilor profesionisti.🙂

  19. Dl.Goe said

    Miley Cyrus a socat din nou, dupa ce a spus ca este mult mai rau sa citesti comentariile de pe Internet decat sa fumezi marijuana.

    • INTJ said

      mda, cumva trebuia sa arate altceva decat altii (de ex. Mean Tweets). in plus, cum n-a aparut in recentul scandal cu poze (care imo oricum n-ar fi avut succes deoarece parodia lui Steve Kardynal la „Wrecking Ball” e inca prea recenta) si „rape culture” deja e vechi, nu strica sa tii pasul cu vremurile (aka „no internet anonimity” si „think of the children”, care-i oricum bulletproof) … nimic nou/surprinzator deocamdata (previzibil, la ca si neo-crestin-ortodoximul lui copy/paste). personal sunt doar curios de branding-ul urmatoarei campanii … atunci cand li se aprinde beculetul vis a vis de severitatea efectelor violentei fizice vs psihice (bineinteles: victime fiind doar femeile).

      • Dl.Goe said

        Cred ca ati pus punctul pe „j”. „J”-ul din marijuana🙂

        As an alternate accent and as a subliminal message that text probably is trying to say: After all maybe marijuana is not so bad!. Could be better than (or helpful on) freedom of expression (express freely your self man, be a man)…

        Pentru filosofi insa, in textul citat, si care ar fi putut foarte bine sa vie dat anonim (ca zicatoare populara) accentul cade inevitabil pe caracterul absolut-relativ al binomului bine-rau… Ce e rau si ce e bine tu te-ntreaba si socoate… … La urma urmei ar trebui sa fie clar ca din doua, una, nu putem trai decat ori in minciuna… ori in confuzie. Alta cale nu våz, alta cale nu este. Din aceasta dilema nu puteti iesi. Am zis.🙂

        • INTJ said

          daca nu putem trai decat ori in minciuna ori in confuzie … sa inteleg/presupun ca (ori)cine se sinucide o face pentru ca a avut (fie si pentru o clipa) acces la adevarul absolut si ne-relativ?😀

        • Așa rău să fie Adevărul?
          (Iertare că mă bag în vorbă). Da „ignore”!

          Ziceau niște unii: Adevărul ne face liberi!

          Probabil se aflau într-o mare confuzie.

          Ce să te mai întrebi, ce să mai socoți? Alte minciunele să scoți?

        • Dl.Goe said

          @INTJ – Cred ca putem presupune mai degraba ca cei care se sinucid sunt nevricosi si ca mai mult decat acces la vreun adevar absolut (si inexistent) au mai degraba nerabdarea de a ajunge la acel adevar absolut (si inexistent) prin dez-integrare, pornire care le pro-vine din dez-informare, „dez”-ul jucand aici rolul lui „an” din „analfabet”, „ananghie”, etc din Go-Gol, pare-mi-se…

          @MNT – „Adevărul ne face liberi!” – Posedati o colectie admirabila de citate.

          As scoate si eu cateva parafraze spre gloria d-lui Goe (only):

          „Frumusetea ne face liberi!”,
          „Curajul ne face liberi!”
          „Minciuna ne face liberi!”
          „Moartea ne face liberi!”
          „Dragostea ne face liberi!”
          „Dumnezeu ne face liberi!”
          „Infinitul ne face liberi!”
          „Dorinta ne face liberi!”
          „Vointa ne face liberi!”
          „Bunatatea ne face liberi!”
          „Buna-sta-rea ne face liberi!”🙂
          „Etc ne face liberi!”

          Toate 100% adevarate, mustind de adevar contextual si de substantialitate (prin sonoritate).

          As adauga insa una si mai tare (tot de dl.Goe si altii):

          „Nimic (nu) ne face liberi.” – Pentru ca liberi suntem sau nu suntem… in rest contextualitati oarecare…. Dati-mi contexul si (vå) rastorn,,. Pamantul. In meta-context…🙂

        • INTJ said

          @Marginalia non turpia – cand am citit „Adevarul ne face liberi” mi-a fulgerat pin cap „Arbeit macht frei”, da’ nu asta vreau sa subliniez acum ci as vrea, eventual, daca doriti, sa-mi testez ideea cum ca „unica sursa a terorii e necunoscutul” (deoarece necunoscutul „imbracat” in straiele presupunerilor/predictiilor nu mai e 100% necunoscut ci e partial cunoscut).

          @Dl.Goe – glumeam (am mizat si eu pe ideea de adevar absolut si inexistent) … sau poate ca nu … din moment ce inca nu m-am sinucis si deci n-am informatii exacte, doar presupuneri similare cu ale dvs.🙂

        • Dl.Goe said

          N-as vrea sa asimilam „cunoscut/necunoscut” cu „adevar/neadevar”. In extrem de umila mea opinie cunoasterea nu are nicio legatura cu adevarul. Ba dimpotriva. Vizarea obsesiva adevarului impiedica orice (fel de) cunoastere.

          P.S. Eee nu v-ati sinucis inca… V-ati sinucis de mai multe ori pana acum, ca tot omul, dar ati uitat (ca si uitarea e scrisa-n legile omenesti) sau nu vreti sa (mai) re-cunoasteti.🙂

        • Stely said

          „Nimic (nu) ne face liberi.” – Pentru ca liberi suntem sau nu suntem… in rest contextualitati oarecare…. Dati-mi contexul si (vå) rastorn,,. Pamantul. In meta-context”

          Sunt de acord , dar va ofer si eu un context :” Adevarul se afla in lume gata facut, dar e desfacut in bucati.”

      • Că ce bine nu m-ați înțeles. Curat murdar asta vrusei și eu, eu și, să zic!
        Confuzie mare, moncher!

      • CLARIFICARE:
        Am glumit cu „Adevărul…”, ați glumit cu mine, am glumit in continuare. Nu am avut intenția de a începe ceva – pentru mine – șters în uitare. Dacă voi mai veni pe aici și voi face glume indigeste pentru dumneavoastră, o să vă rog să-mi atrageți atenția și voi pleca.
        Mulțumesc mult pentru înțelegerea empatică.
        Repet: Cu tot respectul, Noapte bună!
        PS. Dacă am exagerat și cu această CLARIFICARE, din nou Iertare.

  20. Dl.Goe said

    Very on topic:

    (A) – Concurs macabru al Malaysia Airlines: Spui ce vrei sa faci inainte sa mori si castigi un bilet gratuit.

    * * *

    (B) – Cantaretul Ricky Martin, care a declarat oficial ca este gay, se afla in prezent in cautarea unei femei care sa-i aduca pe lume urmatorul copil. Artistul, care are deja doi baieti, pe gemenii Matteo si Valentino, e hotarat sa devina tata de fata la anul. „Bebelusul va veni pe lume anul viitor. Cand fetita lui tata vine, vreau sa fiu acolo”, a declarat el recent, conform ContactMusic. Vedeta a mai spus ca in prezent cauta o femeie care sa fie „surogatul ideal”. „Trebuie sa mai dam niste telefoane”, a dezvaluit cantaretul. Matteo si Valentino, in varsta de sase ani, s-au nascut tot printr-o mama surogat, in august 2008. Cantaretul spaniol, cunoscut mai ales pentru hitul „Livin’ La Vida Loca”, si-a exprimat si in trecut dorinta de a-si mari familia. Ricky Martin, din nou celibatar, dupa cinci ani: S-a despartit de partenerul sau. La inceputul acestui an, cantaretul de 42 de ani s-a despartit de partenerul sau din ultimii trei ani, Carlos Gonzalez Abella, broker. Cei doi au inceput sa se intalneasca in 2010, in acelasi an artistul recunoscand ca este homsoexual.

    * * *

    (C) – In urma cu ceva vreme, rusii au trimis in spatiu cinci soparle si niste musculite, pentru a vedea daca acestea reusesc sa se imperecheze si sa se reproduca. Daca in cazul soparlelor numarul a ramas la cinci, iar pana la urma au murit, micile insecte s-au reprods, reintorcandu-se tefere pe Terra..Satelitul Foton-M4 s-a intors pe Pamant luni, a anuntat agentia Roscosmos intr-un comunicat de presa, citat de BBC. Din pacate, toate soparlele erau inghetate, murind dupa ce sistemul de incalzire s-a defectat, a mai transmis agentia. Acestea fusesera trimise in spatiu in cadrul unui studiu, in care se incerca determinarea efectului lipsei de gravitatie asupra vietii sexuale si a dezvoltarii ulterioare.

    Sexul in spatiu si pe Marte, un subiect stiintific

    Despre soparle se crede ca au murit in urma cu cel putin o saptamana, pentru ca erau partial mumificate, a transmis un oficial citat de Itar-Tass.In ceea ce priveste musculitele, acestea nu numai ca au supravietuit, dar s-au si reprodus.

    * * *

    (D) – O colonie de fiinte unicelulare (bacterii) a fost descoperita pe exteriorul unei statii orbitale. Nu le adusese nimeni anume. Ajunsesera acolo purtate de curentii verticali din atmosfera si se adaptasera bine-merci.

    • INTJ said

      (E?) – A 23-year-old teacher at a Cambridge, Maryland, middle school has been placed on leave and –in the words of a local news report – „taken in for an emergency medical evaluation” for publishing, under a pseudonym, a novel about a school shooting.

      The novel, by the way, is set 900 years in the future.

      sursa

      • arcaluigoe said

        De vreme ce a publicat romanul sub pseudonim interesant ar fi de stiut cum se face ca s-a aflat identitatea civila a insului care a fost pedepsit pentru aceasta vina imaginara. Ce meseie trebuia sa aiba ca sa i se ingaduie sa publice un asemnea romam fara a suferi la serviciu? Banker? Adica o editura are voie sa publice si sa distribuie un asemenea roman, sa-l faca cunoscut, sa aiba profit, iar autorul anonim trebuie pedepsit. Ceva e putred in Danemarca post-revolutionara.

        • INTJ said

          tinand cont ca o distopie poate deveni guide book si ca Orwell probabil scapa de puscarie (pentru inalta tradare) doar fiindca-i mort … nu cred ca exista vreo meserie sigura. eventual doar cea de analist la nsa …

  21. d'Artagnan said

    ”Dacă ar rezulta din ipoteză că o pisică prinde un şoarece într-un minut, am putea da răspunsul la întrebare. Dar nu ştim. Dacă 3 pisici prind trei şoareci în 3 minute asta nu înseamnă automat că o pisică prinde un şoarece într-un minut. Poate că trei pisici au o strategie comună, lucrează în grup, şi-i înconjoară pe rând, toate trei câte unul, şi nu fug ca neghioabele câte una după fiecare şoarece. Prin urmare eficienţa unui grup de trei pisici nu este suma eficienţei fiecărei pisici în parte. Putem extinde raţionamentul la trei motani, la trei bloggeri …”
    DlGoe, ce am gresit la raționamentul meu?

    • Dl.Goe said

      @D’Artagnan – Rationamentul d-voastra (de vreme ce-i al d-voastra) n-are cum sa fie gresit per se. Originalitatea nu poate fi considerata aprioric un defect intr-o lume in care si asa copy-paste-ul este la putere (si si in opozitie la putere). Sub aspect aritmetic insa lucrurile ar trebui nuantate nitzel intrucat, in matematica, democratia prin vot egal, universal si secret este (totalmente) nerelevanta. Asadsar daca 3 pisici prind 3 soareci in 3 minute asta inseamna ca ficare pisica isi prinde soarecele ei in… 3 minute nu intr-un minut. Daca o pisica ar prinde un soarece intr-un minut atunci 3 pisici ar prinde trei soareci tot intr-un minut, ca doar n-or sta la rand sa-si prinda soarecele numai dupa ce pisica de dinainte isi va fi prins soarecele ei. In mod evident cele trei pisici lucreza in paralel, nu succesiv. La blogurile administrate colectiv este altfel, blogarii trebuie sa-si scrie, sa-si publice articolele si sa-si prinda soarecii (cititorii) pe rand… Trei bloggeri colectivi prind trei cititori in trei zile… asta insemnand ca un blogger prinde un cititor intr-o zi. La pisici si la bloggerii individuali lucrurile sunt diferite intrucat ei pot posta con-co-mitent.🙂 Credd ca de aici provine confuzia. Daca ma insel atunci imi cer iertare.

      • stely said

        Dar un lucru e cert: pisicile sunt individualiste.Ele nu vineza in grup si nici nu au vreo strategie comuna.Ele ataca din instinct, iar prada o impart doar pisoiasilor ,care inca nu stiu sa vineze.P.S.Am o pisica la tara , care in lipsa de pisoiasi , cind prinde cite un soarece vine sub geamul unde dormim si ne anunta printr-un mieunat tare ciudat .Nu il maninca decit daca i se spune:”bravo, acum maninca-l ,este al tau” .

  22. d'Artagnan said

    🙂
    Apreciez delicatețea cu care mă corectați. Așa e…sunt un mușchetar grăbit…
    Atunci să reformulez: ” Dacă 3 pisici prind trei şoareci în 3 minute asta nu înseamnă automat că o pisică prinde un şoarece în…trei minute. Poate că trei pisici au o strategie comună, lucrează în grup, şi-i înconjoară pe rând, toate trei câte unul, şi nu fug ca neghioabele câte una după fiecare şoarece. În paralel.🙂 Prin urmare eficienţa unui grup de trei pisici nu este suma eficienţei fiecărei pisici în parte.
    Mă rog, vreau să spun că nu știu în cât timp prind 13 pisici 13 șoareci. Poate se lovesc în fugă unele de altele, poate ajung să se încaiere…Viața e complexă!
    Oricum, Stely merită un zece! La aritmetică.
    Dacă trei oameni ridică un balot de lemne de 150 de kilograme în 3 minute, în cât timp ridică un singur om balotul?

    • Stely said

      Mersi , dar numai la aritnetica? As spune ca ar mai fi loc de inca vreo doi… bunaoara unul ar fi la logica.

    • Dl.Goe said

      Dacă trei oameni ridică un balot de lemne de 150 de kilograme în 3 minute, în cât timp ridică un singur om balotul?” ?

      Hm! Pai, aritmetic vorbind, in 9 minute plus timpul de despachetare al balaotului si de reambalare in trei baloate de cate 50 de kg fiecare.🙂

      Si da, aveti dreptate, viata e complexa si are multe aspecte, caz in care nu se stie daca un singur om gaseste suficiente ratiuni pentru a se apuca de ridicarea manuala a unui balot de lemne. Sau poate ca din contravaloarea salariilor pe o saptamana a celorlati doi isi poate cumpara „elevator”.

      Presupun ca Hanul Muschetarilor are cu mult mai mult de 150 de Kg (virtuale) si ca celor 3 oameni de baza (plus masa alegatorilor) le ia un timp proportional mai mare pentru a-l ridica. In problema nu se precizeza la ce inaltime ar trebui ridicat balotul, ceea ce ne impiedica sa calculam lucrul mecanic consumat si energia potentiala acumulata prin ridicare.🙂

  23. Stely said

    Prioblema dvs.”Dacă trei oameni ridică un balot de lemne de 150 de kilograme în 3 minute, în cât timp ridică un singur om balotul”?… seamana cu asta, de aici:
    „Daca 7 muncitori sapă un şanţ lung de 11 metri in 5 zile, in cat timp ar sapa acelasi şanţ 2 milioane de muncitori?”
    .
    Lama lui Occam,. Lui William de Occam i se atribuie principiul conform căruia cea mai simplă explicație pentru un fenomen este de preferat. Acest principiu își găsește formularea deseori în felul următor: „entitățile nu trebuie să fie multiplicate dincolo de necesar” (entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem.

    • UN ''a'' said

      D’Artagnan tocmai facea ,asa subtil ,misto de logica ta!goe iti sari in aparare,da slab:( problema era sa ridici balotul,nu kilogramele!)
      Cu ultima replica ai dovedit ca nu te-ai prins!
      Si cica penibilul ucide!
      Probabil doar daca-l percepi!rolling on the floor!

      • Boris said

        Mai sarma vegana, chibitesti pe aici de ceva timp si nu scoti nimic inteligent din tine…Nu cumva esti un un parazit care se lipeste de emanatia originala a „comentatorilor” de pe acest blog si scoti din cand in cand otrava…. ?!?

        • stely said

          In asteptarea lui D’Artagnan -recunoscut prin cavalerismul sau de muschetar -vad ca altcineva , un bun samaritean ? mi-a luat apararea ca un cavaler, in contra acelui „UN „A”, care intradevar vine pe aici „de ceva timp” si nu spune „nimic inteligent”, ci numai chibiteaza … .
          Multumesc”Boris”..Sper sa mai vii pe aici ca sa-mi iei apararea…..Promit si eu „cooperare” in continuare, aici in virtualitate cit si in realitate.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: