(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Marea trăncăneală…

Posted by arcaluigoe pe Septembrie 14, 2014

Acum si in varianta… digitală

Facebook e pentru bârfă“, îmi scria ci­ne­va. Succesul său are ca principal in­gre­dient voluptatea nepedepsită a voa­io­ris­mului generalizat. În viața reală, voa­io­rismul e dubios și dificil. El presupune imixtiuni or­ga­nizate în intimitatea alt­cui­va, eventual protejată le­gal. Pe Facebook, ma­te­rialul clientului se etalează de bună voie. Oamenii își na­rează viața curentă, își dez­văluie voluntar stările de spirit, gândurile, pro­ble­mele (chiar intime) sau as­pirațiile, oricât de mărunte, oricât de smintite. O tribulație personală mărturisită public e mai ușor de suportat, chiar dacă reacțiile empatice sunt ste­reo­tipe și formale. Anunți moartea unui bun prieten și te alegi cu o mulțime de for­mu­le consolatoare sobre („RIP“) sau mecanic pioase („Dumnezeu să-l odihnească“ etc). Te declari emoționat de un examen, ți se urează coral „baftă“! O fotografie cu pi­si­cuțul tău convalescent va fi întâmpinată cu o salvă de înduioșări prefabricate („vai, ce drăguț e!“,„scumpul de el“ sau, în va­rianta snob anglofonă: „cute!“). So­li­da­ri­ză­rile sunt dublate de invidii ascunse, com­parații măgulitoare și fariseice sau iden­tificări sumare. Pulsiunea narcisică se do­vedește irepresibilă. Oamenii simt că mica lor lume, fuzionată cu marea trăcăneală de pe Facebook, nu este în sine atră­gă­toa­re. De aceea, unii dezvoltă – ca în Evul Me­diu – tehnici de captatio benevolentiae ba­zate pe „afectarea modestiei“. Admit, bunăoară, că sunt incapabili să repare ște­cherul, amplasează înainte de confesiune interjecții autoironice, se declară ne­pu­tincioși, cerșesc asistența într-un registru ingenuu. În fața atâtor exerciții de mi­ni­malizare, simpatia interlocutorilor e aproa­pe automată. Se dau sfaturi, se comunică dificultăți similare, dimpreună cu soluțiile lor originale sau recuperate din tradiție.

Facebook oferă deopotrivă pa­ra­disul îndoielnic al dicteului au­tomat și impenitența orgasmatică a salatei de cuvinte. Un singur exemplu, cules în ziua în care scriu aceste rânduri și semnat Gigi Le­onte: „«VOI/NOII» – am luptat «1989» – (rasculat) pentru libertate. «LIBERTATE» inseamna: liberalism a te misca precum o biluta de mercur sau de rulment. teo­rema inteleapta, in firea omului data de «i» BRATIENI» .@PAKKAT – Romanii, ro­mania dupa 1989, au intrat,. mai usor, inapoi in perioada primitiva a co­mu­nis­mului sclavagist Istoria va fi parte in­te­granta din neam. – Iliescu/gorby/KGB cu toata camarila lor se opun ANTANTEI“.

Greu de supraviețuit unui asemenea șoc! Umanitatea în toate stările sale de agre­ga­re sau dezagregare… Logica trimisă în vi­zi­tă la Muzeul Torturii. Viziuni profetice, la solduri, mesianisme de cartier, apocalipse de o involuntară veselie tristă. Cons­pi­ra­țio­nismul ascunde ceața groasă a unor gân­diri embrionare, neptunice, cataclismice. Co­lecția pare nesfârșită. Nu mai are co­no­tații locale și sezoniere. Corpul social este secționat în manieră geologică, expunând straturi străvechi și repertorii de cimitir proaspăt. Oameni cu nivele culturale stri­dent contrastante ajung să-și „vorbească“, să se învecineze virtual, să se bată pe umăr. Evident, probele fățișe de agramatism com­promit, cel puțin în principiu. Dar e loc pentru toate figurile și opțiunile, într-un cocktail indefinit, care mixează poezia isi­hastă cu virtuțile sucului de mere, pozitivismul de al­ma­nah cu huiduiala de meci, flora de maidan cu finețea ikebanei. Aici, se răsfață tra­comanii inflexibili, ne­poții liberi ai pro­to­cro­nis­mului, care susțin că ro­manii au fost cuceriți de daci… În cutare ungher se perpelesc anticapitaliștii vis­cerali, post-gramscieni, ga­ta să pună bombe în băncile vinovate de Criză și să incendieze avuțiile nedemne ale noilor îmbogățiți. Grupul nostalgicilor ceaușiști, care și-ar dori învierea lui Vlad Țepeș și înflorirea unui regim de mână forte, nu face decât să recruteze noi adepți. Nu pot fi ignorați nici filorușii gata să exalte vedenia împărăției panortodoxe chemate să îngenuncheze decadenta aro­ganță a occidentalilor papistași sau pro­testanți. Un pic surprinzătoare această ig­noranță absolută, capabilă totuși să sus­cite fervente pasiuni geopolitice…

Societatea noastră virtuală este oglinda ce­lei reale, fie că ne place sau nu. Practic, lu­mea românească tribală, unde cultura con­tractului e nulă, dialogul e formal, sus­pi­ciunea, omniprezentă, își pune amprenta și pe socializarea virtuală, unde toate aces­te trăsături suferă amplificări nestânjenite. În 25 de ani postcomuniști, nu am reușit să conturăm o agora demnă de acest nu­me. Familia e tribul securizant, dar, cum ie­șim pe stradă, suntem înconjurați de duș­­mani închipuiți, asaltați de străini du­bioși, care sunt acolo pentru a ne face rău. Spa­țiul nostru public nu e dedicat con-lu­cră­rilor spre binele comun, ci „scandalului“, care este corolarul toxic al unui carnaval fără sfârșit.

Iarmarocul opiniilor de pe Facebook se ali­mentează din libertatea teoretic nelimitată a postărilor. E adevărat că Facebook Inc. a pus la dispoziția utilizatorilor săi un sis­tem de early warning. Poți nu doar eli­mina din listă, ci și raporta indivizii care te hărțuiesc verbal, sexual sau confesional. Liniile roșii ale corectitudinii politice par asigurate prin acest mecanism sanitar. Și totuși, obscenitățile sau probele con­clu­den­te de insanitate mentală abundă. S-a creat un sentiment de proprietate asupra paginii „personale“ și el e adesea dublat de certitudinea că depășirea normelor de conviețuire „civilizată“ nu poate fi real­mente sancționată. Un cetățean agresiv sau dezaxat psihic poate fi blocat, dar ni­mic nu-l împiedică să revină pe Facebook sub un alt nume.

În ipostaza forte, autoritară, uti­li­za­to­rul poate face un status. În cea lejer hermeneutică, el se poate lansa în co­mentarii la declarațiile altora. Pentru a fi băgat în seamă, trebuie să figurezi pe lista de prieteni. Dreptul fiecărui pro­prietar de pagină de a modifica lista de prie­teni prin noi includeri sau excluderi e frecvent invocat, mai ales în mediul ro­mânesc, dominat de intoleranță și in­cul­tu­ra dialogului. Nici comentatorii, nici des­tinatarii lor nu prea știu să-și exprime opi­nia în mod coerent și decent, fără con­ton­dențe jignitoare. Supărarea mutuală e frec­ventă. Cei mai mulți nu suportă, pur și sim­plu, diferența de opinie. Vor numai apro­bări entuziaste, aplauze și urale, ca și cum ar fi mici dictatori care au convocat, pe pagina proprie, mini-congrese menite să le confirme „puterea“, adică veșnica în­dreptățire. Voința de putere a micro­dic­ta­to­rilor e de o naivă transparență: ei anun­ță, periodic, lichidarea dizidenților prin excluderea lor din lista amicală. Amuzant e că lichidatorii nu atribuie excomunicările propriei lor insatisfacții, ci prin idio­sin­cra­zii derivate: i-au prins pe eretici cu sim­patii dezavuabile (dăduseră „like“ la pa­gi­na lui X sau Y, personalități publice din alt trib). Orice nou exemplu de intransigență e plebiscitat. Lichidatorul este felicitat pen­tru tăria sa de caracter, mai ales într-o lu­me nesigură, plină de falși prieteni.

Ajungem, prin urmare, la un punct nodal: în spațiul eteric al Facebook, valorile sunt exclusiv retorice. Deși CEDO a creat ju­ris­prudență legată de responsabilitatea afir­mațiilor peFacebook (asimilat ca spațiu pu­blic, în pofida paginilor „personale“), uti­lizatorii evoluează într-un vid juridic. Nu există, în întreaga lume, suficiente ins­tanțe de judecată pentru a disciplina anar­hia etico-atitudinală de pe Facebook. Exis­tă doar căi personale de atac, astfel încât calomnia, de pildă, poate fi denunțată în instanță cu probe culese de pe Facebook. Asta poate induce o anumită autocenzură în cazul persoanelor publice, ale căror sta­tusuri sunt mai rezonante. Dar o res­pon­sa­bilitate factual discriminatorie (plătești doar dacă ești celebru) este doar o formă ne­dreaptă de sadism compensatoriu. E ca și cum VIP-urile ar fi obligate să facă amen­dă onorabilă pentru a ispăși privilegiile acestui statut. E clar însă că o „legislație“ (oricum carentă și aplicată selectiv) nu e moralmente pertinentă și își pierde jus­ti­ficarea de principiu.

Aici ne lovim de problema mai amplă a re­glementării Internetului, care nu și-a găsit soluții globale, ci doar ilustrări lo­ca­le, mai ales în țările cu deficit democratic sever, unde guvernele își arogă abuziv drep­tul de a filtra accesul la servere sau de a cenzura anumite conținuturi. Deo­camdată, Internetul și rețelele de so­cia­lizare nu sunt propriu-zis reglementate, cu excepția sancțiunilor penale aplicabile în cazul pornografiei infantile și a pe­do­fi­liei. Anything goes! – e singura „normă“ ope­rativă. De mic, orice copil bine educat învață (sau cel puțin învăța) diferența din­tre public și privat: nu scotocești în poșete sau genți străine, nu te uiți pe gaura cheii, bați la ușă pentru a fi primit într-o în­că­pere care nu-ți aparține… În lumea vir­tuală, confuzia mentală dintre aceste două registre s-a extins fără opreliști. Mi s-a în­tâmplat, cred că și dumneavoastră, ca o con­versație privată să fie redată publicului larg, fără niciun soi de preaviz, d-apoi de accept din partea mea. Dacă blochezi pe cineva, ai toate șansele ca acela să scrie ime­diat o postare incriminantă la adresa ta. Deși bazată de libertatea fiecăruia de a-și selecta compania, geometria variabilă a grupurilor de prieteni devine o sursă continuă de irascibilitate, proastă creștere sau chiar insultă gratuită. O me­ta­co­mu­ni­tate a exclușilor – unită prin frustrarea comună – asigură, astfel, lipsa oricărei curtoazii imperative, abolește orice con­duită amabilă, suprimă regulile ele­men­ta­re de dialog civilizat.

Afirmația că, pe Facebook, va­lorile au o semnificație ex­clu­siv retorică (și ornamentală) nu se bazează doar pe vidul le­gislativ, ci pe conduita efectivă a utilizatorilor. Orice ai spune/scrie peFacebook, ai posibilitatea – și deci tentația – de a mima o atitudine, pentru că, in­diferent de valoarea ei formală (curaj, sin­ceritate, eroism etic, solidaritate, angajare politică partizană), ea nu are consecințe practice în lumea reală. Asta se vede cel mai clar în cazurile de mobilizare civică pe Facebook, unde adeziunile și de­cla­ra­țiile de suport sunt înmiit mai numeroase decât persoanele care ies efectiv în stradă pentru a susține o cauză. Toate emoțiile prin care ne conturăm atitudinea per­so­nală pe Facebook sunt absorbite în gaura neagră a virtualității rămase la stadiul de virtualitate. Unitatea teoretică dintre vir­tual și real se plătește printr-un soi de schi­zofrenie benignă, infantilizantă și toc­mai de aceea prizată ca un drog ușor. Iresponsabilitatea funciară a utilizatorului de Facebook – care duce la o derealizare a simțului civic – reprezintă punctul forte al deciziei de a intra în rețea. Oameni care nu suflă o vorbă în prezența reală a șefilor (patron sau soț/soție, părinți etc.) își per­mit brusc să devină „vocali“ în ambianța vătuită și fără consecințe a paginii de Fa­cebook. Toate umilințele propriei lașități ori ale timidității, toate frustrările acu­mulate în interacțiunea reală cu Au­to­ritățile (de orice fel) sunt facil răs­cum­pă­rate prin vitejia virtuală. Acest aspect re­prezintă o sursă paradoxală de noi frus­trări pentru cei, foarte puțini, care ac­țio­nează identic în cele două lumi. Ma­jo­ri­ta­tea factuală a închipuiților anihilează mi­noritatea celor care, prin consecvența opi­niilor, își salvează autenticitatea „on­to­logică“. Digitalul aglutinează atitudinile falsificate mimetic și atitudinile asumate. El te invită la o permanentă punere în pa­gină, care reprezintă totodată o punere în scenă. Natura virtualului distruge, la gră­madă, calitatea intenției, dat fiind că jocul are ca regulă „ecranarea“, adică strategiile – voluntare sau acceptate – de camuflaj prin dezvăluire.

Ajungem astfel să pipăim cele circa 30% de false identități acumulate pe Facebook. Es­timarea statistică variază. Ea se bazează pe contabilizarea pa­gi­nilor afișate sub „porecle“ (nicknames), în­să procentul include și identitățile false, de tipul „Ion Popescu“. Cei care adoptă această tactică răspund unui întreg evan­tai motivațional. Unii cred, din capul lo­cu­lui, că pseudonimia digitală este adevărata condiție a libertății de exprimare. Tot ce și-ar interzice sub numele real devine po­sibil sub acoperirea unui nume fals. Iden­titatea falsificată poate fi ori un sine mai bun (pentru că subiectul își permite, prin dedublare, să fie, de pildă, mai curajos, mai tranșant, mai explicit decât în rea­li­tatea zilnică) sau, dimpotrivă, un sine mai rău, care își tapează luxul trivialității, al calomniei și denigrării oricărui „ad­ver­sar“ – real sau imaginar. Dr. Jekyll & Mr. Hyde. Etic vorbind, orice identitate falsă constituie o fraudă, o formă de a trișa în marele joc digital. Practica amintește lun­ga istorie a delațiunii, sub cele mai sân­ge­roase regimuri politice. Democrație fiind, cum-necum, cei cu pagini sub identitate reală nu ajung la pușcărie pentru că înjură guvernul, dar plătesc, totuși, anumite cos­turi: felurite opinii nonconformiste îi pot îndepărta pe prietenii reali sau virtuali, prestigiul de care se bucură persoana în cercul său de cunoscuți variază în funcție de like-uri etc. Există însă și rațiuni de ca­muflaj greu imputabile, mai ales atunci când cineva alege un pseudonim într-o lo­gică creativă, inspirată sau nu din exem­plul unui Fernando Pessoa. Anumite per­soa­ne, complet nemulțumite de sinele lor real, de viața lor strivită sub banalitatea provinciei sau umbrită de spectrul ratării, se reinventează prin pseudonimie, acor­dându-și o a doua șansă. Subiectul camu­flajului se recompune imaginar, își atri­bu­ie trăsături onirice, total absente din viața reală. Rubricatura Facebook conține spații albe, care pot fi completate prin orice tip de fantasmă. Te poți, de pildă, „muta“ într-o altă țară, într-un oraș legendar, în­tr-o profesiune la care ai visat (fără să o poți practica) etc. Poți să-ți maschezi sin­gurătatea (adică lipsa unui partener stabil) prin eufemisme misterioase de tipul: „e com­plicat…“. Aminteam de Pessoa și pen­tru că avem cu siguranță cazuri de per­so­nalități ficționalizate multiplu. Tipi care nu se mulțumesc cu o singură identitate falsă. Joaca de acest soi vizează, cel mai adesea, substituirile de gen. Bărbați care își asumă identități feminine și invers. E, fără îndoială, mai ieftin decât o operație chirurgicală cu același obiectiv! Oricum, inventivitatea subiecților e remarcabilă. Nomenclatorul pseudonimelor pare ine­pui­zabil, de la reciclarea unor figuri istorice până la convocarea unor figuri aris­to­cra­tice („Christian de Brandenburg“), a eroi­lor de benzi desenate sau din filmele de animație.

În construcția pseudonimului trans­pare adesea metafora obsedantă a su­biectului, care le oferă psihanaliștilor amatori un amplu material in­ves­ti­gativ. Parcă am asista la o in­ter­mi­nabilă ședință de spiritism. Dar, așa cum duhul invocat în jurul mesei mișcătoare nu e decât spectrul persoanei reale, in­di­vi­dualizarea în rețelele de socializare e fal­si­ficată prin compunerea ei egocentrică, idea­lizantă, chiar dacă nu folosești un pseu­donim. Oamenii aleg cea mai flatantă imagine pentru poza de profil (atunci când nu-și etalează dublul zoomorf, floral sau heraldic). Biografia e scutită de orice imperfecțiune. Dacă nu ai școală, poți anunța, teribilist, că ai absolvit „școala vie­ții“. Te declari la o adică „propriul an­gajat“ (că să sugerezi că ești și propriul stă­pân). Dacă Dorohoiul ți se pare un loc sufocant, te promovezi, aventurier și cos­mopolit, în categoria „cetățean al lumii“ etc. Laturile bune sunt magnifiate: nimic nu te împiedică să declari lecturi majore, preferințe cinematografice selecte, gusturi rafinate, chiar dacă n-ai trecut niciodată pe acolo. Tipologia mecanismelor de idea­li­zare oferă o bună radiografie a valorilor în vogă. Însăși posibilitatea de a îți fabrica o carte de vizită digitală neverificabilă te îm­pinge spre depenalizarea morală a min­ciu­nii. În cercul prietenilor reali, toți și-au cons­truit profilul de Facebook în acest mod, așa încât „minciunica“ e par­do­na­bi­lă, chiar dacă e percepută ca atare. Prie­tenii știu că ți-ai pus o poză de acum 5 sau 10 ani, dar și ei au trișat pe undeva, așa că închid ochii. Falsul generic are însă alți destinatari: prietenii virtuali, cei care nu te vor cunoaște niciodată în realitate. Ei sunt cei mai prețioși martori ai au­to­complezenței tale narcisice. Ei sunt che­mați să valideze o ficțiune care măgulește, căutând să acopere complexe și să închidă frustrări. Fără nicio excepție, am fost de­zamăgit ori de câte ori am întâlnit pe stra­dă o persoană cunoscută mai întâi pe Face­bookMake-up-ul digital conține o doză de mistificare mult mai mare decât ma­chiajul diurn. Și cum să nu fie așa, de vreme ce panoplia Facebook este o infinită colecție de… capete, adică de corpuri de­capitate?

Fragment din eseul Facebook Inc., în curs de apariție. – de Teodor Baconschi  –  1140 afisari | 1 comentariu !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Am reluat aici excelentul articol al reputatului antropolog Theodor Baconschi la recomandarea indirecta si involuntara a unei bune prietene virtuale. Tema articolului si viziunea autorului sunt intr-un formidabil acord armonic cu esafodajul pe care este construita si ambarcatiunea de fata. Este uluitoare consistenta cu care litera si spiritul promovate de catre simpaticul si reputatul antropolog TB convergeng cu viziunea propusa pe Arca lui Goe, obtinuta aci ca rezultanta vectoriala a unor initiative anonime, individuale… Desigur ca articolul de fata, fiind un fragment, este lipsit de completitudine, de concluzii si corolarele de rigoare, de aceea asteptam cu mare nerabdare continuarea. Desigur ca pe baza acestui excelent inceput de eseu prea-cinstitul cititor citit si unic al Arcei lui Goe, folosindu-si deopotriva ratiunea si imaginatia, poate broda si anticipa in deplina libertate feluritele implicatii ale adevarurilor enuntate si formulate asa dupa cum se vad ele din perspectiva baconshiana a HUVACA-i.  

P.S. Ar fi de mentiuonat ca titlul in original al atricolului semnat de catre intelectualul public TB este „Marea trăncăneală digitală”. Acest titlu impreuna ca anumite tonuri si tonalitati de pe cuprins denota solidaritatea tacita a autorului cu celelalte feluri calsice de trăncăneală pe care domnia sa pare decis sa nu le denunte, antropologul nostru fiind un traditionalist sadea, un conservator, precum Ciprian Porumbescu. Totusi acest mic neajuns nu stirbeste catusi de putin admirabila descriere a starii de fapte din partea de HUVACA  avuta in vedere: Facebook (si nu numai). 

UPDATE: Dupa o suta si ceva de comentarii intamplate aleator pe acest fir (de trandafir), suntem in masura sa asignam Marii Trancaneli Digitale (in varianta locala), dimensiuni nu cosmice ci meta-cosmice, propunand, foarte on topic, un final apoteotic (adecvat), declarand inchise festivitatile rezolvarii problemei propuse. Rezolvitorii voluntari aveau de evaluat (in context Hubble ) data la care spatiul ocupat actualmente de planeta Terra avea dimensiunea radiala egala cu valoarea actuala a razei Schwarzschild a Pământului (calibrul 9mm). Rezultatul (final) urma sa fie obtinut ca medie aritmetica a evaluarilor oferite de catre rezolvitorii voluntari, in acord cu Teoria Intzelepciunii Colective (a popoarelor, a populatiilor, grupurilor, gastilor, hoardelor, cetelor, haitelor, cârdurilor, turmelor, stolurilor, bancurilor etc; si in subsidiar cu teoriile Statistice ale numerelor mari). Un numar mare de voluntari s-au oferit sa contribuie la evaluarea ceruta, si anume trei rezolvitori. Dintre acestia doar doi au oferit rezultate numerice (rezolvitorul D’Artagnian abandonand procesul rezlvarii precum domnisoara Hale Pu competitiile chinezesti). Asadar rezultatele disponibile sunt in ordine cronologica (analfabetica):

1. @Stely – 1,9 miliarde de ani – adica in urma cu 1 900 000 000 ani
2. @Marginalia non Turpia 
– 333333333 la 3333 la 3333 sec  – adica in urma cu circa 7.24 x E+11390008 ani (un numar de ani format din peste 11 milioane de cifre).

In acest context fabulos, devine evident ca in media aritmetica prima estimare dispare cu totul, ca si cand n-ar fi, sau ca si cand ar valora muuuult, dar muuuul mai putin decat o picosecunda, sau chiar decat timpul Planck, poate chiar mai putin decat o clipa, frizând zero-ul absolut. Prin urmare rezultatul final  oferit de catre inteligenta multimilor este egal cu rezultatul propus de catre @Marginalia impartit la 2, adica  3.62 x E+11390008 ani (adica tot un numar de ani format din peste 11 miloane de cifre). Greu de inteles semnificatia unei asemenea valori care este de multe (miliarde de ori) ori mai mare decat varsta actuala a Universului asa dupa cum este ea evaluata astazi de catre stiintifici (la circa 13,8 miliarde de ani)… Cam de cate ori intrece evaluarea Marginaliei aceasta varsta? Pai cam de atatea ori:

528467153284671532846715328467150000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
000000.

Despre ce-ar putea semnifica o asemnea solutie (posibil corecta) s-ar putea desigur trancani la infinit. Sau deloc.

 

 

 

 

 

 

154 Răspunsuri to “Marea trăncăneală…”

  1. stely said

    Nu stiu cine ar putea fi „buna prietena virtuala” ce v-a recomandat articolul domnulUI Theodor Baconski, dar ce pot sa va spun este faptul ca si eu am primit „recomandarea” nu insa „indirect” si „involuntar ” ci chiar direct si voit insinuant. 🙂
    Raspunsul meu „voit ” exagerat a produs o serie de remarci malitioase la adresa „personajului Stely.”
    De fapt cred ca domnulT.Baconski a dezvoltat ca si domnul S.Voinescu aceesi posibila alergie fata de comentatorii(anonimi) de pe forumuri. Desi a folosit Facebook-ul la fel de mult ca si alti „feisbuccisti „anonimi , dar spre deosebire de acestia cu un scop bine definit, acum, dupa ce a esuat in realizarea scopului il gaseste ca fiind o pierdere de vreme . Ceea ce spune aici denota un fel de frustrare , ca si cind de aici i s-ar trage :

    Etic vorbind, orice identitate falsă constituie o fraudă, o formă de a trișa în marele joc digital. Practica amintește lun­ga istorie a delațiunii, sub cele mai sân­ge­roase regimuri politice. Democrație fiind, cum-necum, cei cu pagini sub identitate reală nu ajung la pușcărie pentru că înjură guvernul, dar plătesc, totuși, anumite cos­turi: felurite opinii nonconformiste îi pot îndepărta pe prietenii reali sau virtuali, prestigiul de care se bucură persoana în cercul său de cunoscuți variază în funcție de like-uri etc.

    Aici insa lasa loc de interpretari, unele pe masura frustrarilor altora , cum ar fi bloggerii care cenzureaza comentariile anonimilor pe motiv ca nu-si dau numele din real din lasitate sau alte cauze .

    Există însă și rațiuni de ca­muflaj greu imputabile, mai ales atunci când cineva alege un pseudonim într-o lo­gică creativă, inspirată sau nu din exem­plul unui Fernando Pessoa. Anumite per­soa­ne, complet nemulțumite de sinele lor real, de viața lor strivită sub banalitatea provinciei sau umbrită de spectrul ratării, se reinventează prin pseudonimie, acor­dându-și o a doua șansă. Subiectul camu­flajului se recompune imaginar, își atri­bu­ie trăsături onirice, total absente din viața reală.

    • stely said

      Mai multe „variante” ale autoarei (Elena Kukanova )

      Banuiesc insa ca „varianta digitala „a fost o dedicatie pentru cineva … cu „masca si fara masca ” ? Adica mastile sunt niste figuri din „vitualitatea ” noastra de zi cu zi , nu-i asa ? 🙂

  2. stely said

    EXCLUSIV A doua româncă programator la Facebook. Drumul de la Politehnică în echipa lui Mark Zuckerberg

    Mentor pentru începătorii de la Facebook.
    După trei ani de Facebook, românca a atins o latură pe care nu o cunoscuse în timpul facultăţii în România: mentoratul. Aici şi-a dezvoltat foarte mult abilităţile de relaţii interumane. „În Politehnică ne-au învăţat să scriem cod, să gândim analitic, să scriem algoritmi, dar nu ne-au învăţat să vorbim cu oamenii, să lucrăm în echipă, să conducem un proiect“, spune Lavinia.

    „Trebuie să fii curios, să îţi antrenezi mintea cu probleme de matematică sau de informatică. Aici nu se caută angajaţi-roboţi, care să vină şi să execute, se caută simţul jucăuş, oamenii care-şi pun întrebări .

    Tânăra, deşi a avut rezultate foarte bune în facultate, nu a apucat să facă niciun internship în toţi cei patru ani. Cu toate astea, la 25 de ani a ajuns să fie mentor pentru nou-veniţii de la Facebook. „Cred că în România nu e suficient de mult dezvoltat mentoratul sau nu se preţuieşte foarte mult, aici însă e foarte valoros să susţii un om sau să-l ajuţi în cariera lui“, povesteşte ea. Şi ca orice mentor, ea poate oferi sfaturi tinerilor absolvenţi din domeniu care vor să plece direct la un job în străinătate. „Trebuie să fii curios, să îţi antrenezi mintea cu probleme de matematică sau de informatică. Aici nu se caută angajaţi-roboţi, care să vină şi să execute, se caută simţul jucăuş, oamenii care-şi pun întrebări“, aminteşte Lavinia despre stilul Facebook.

    http://adevarul.ro/tech/retele-sociale/exclusiv-doua-romanca-programator-facebook-drumul-politehnica-echipa-mark-zuckerberg-1_53e609dd0d133766a823a918/index.html

    P.S. Lavinia Petrache s-a născut în Slobozia, dar lucrează deja de aproape trei ani la Facebook – cea mai mare reţea socială din lume – în Silicon Valley, inima inginerească a statului american California.

  3. stely said

    Măştile sunt paznicii
    echilibrului lumii .

    Să faci să cadă măştile este un act salutar,
    dacă se află ceva îndărătul măstilor ,

    Adevărata noastră faţă este cosmică.
    De aceea, orice mască este comică, tragică,
    tragi-comcă sau chiar neclintită.

    Un actor prost este ca o marionetă
    mânuită de propriile sale măşti .
    Pentru un actor bun,
    măştile nu sunt decât calea de urmat
    pentru a face să apară propria noastră fată.

    Totul începe cu pasiunea,
    Dincolo de pasiune, este iubirea ;
    dincolo de iubire, prietenia ;
    dincolo de prietenie cunoaşterea de sine;
    dincolo de cunoaşterea de sine.Nimicul;
    dincolo de Nimic,Totul ; dincolo de Tot,
    oglinda propriului nostru chip,
    Iubirea supremă -să-ţi contempli chipul
    propriu. Contrariul narcisismului,
    care nu este decât contemplarea unei măşti.
    Masca perfectă este aceea a imoblităţii. Ea
    poate lăsa să izbucnească viaţa fără de mască.

    Teoreme poetice -Basarab Nicolescu.

    • Dl.Goe said

      Multumesc. Foarte inspirate interventii… Intr-adevar articolul care, in subsidiar, a reusit (din mai nimica) sa-i mearga la inima virtuoasei noastre prietene virtuale, ofera cu generozitate tuturor gamelor de cititori argumente valide pentru ca fiecare sa-si consolideze propria pozitie si perspectivå asupra lucrului in sine. Important ar fi sa nu neglijam grosul celorlalte lucruri care dau consistenta observatiilor (de altfel) pertinente facute de catre scufundatorul amator Thodor Baconshi vizavi de pasiunea sa secreta si (totodata) rusinoasa pentru lumea anonimatului si anonimitatii virtuale. HUVACA este la Baconski un pretext pentru (un) eseu, dar mai ales invers… adica viceversa (dupa cum bine ati sesizat)… eseul este un pretext pentru continuarea (intr-o maniera care sa pastreze aparenta onorabilitate) existentei personajului „Theodor” in HUVACA noastra cea de toate zilele, caci vorba ‘ceea, omul cat traieste invata. In masura in care (mai) e om si in masura in care (mai) traieste. Sunt unii insi si inse care nu mai fac nici macar fotosinteza… preferand sa se lase (comod) in voia cliseelor pe care le tot recita de-o viata. Deh… Generatia expirata de mult…

  4. Abia când am citit „Personalități accentuate în viață și literatură ” Karl leonhard , se întâmpla acum vreo 35 ani în urmă, am aflat despre scriitorul Karl May că trăise toată viața sa cu convingerea că el este Old Shatterhand. Atunci de ce ne-am mira de faptul că mulți „se dau ” pe facebook altceva decât sunt ?

    • Dl.Goe said

      Dar Karl May chiar a fost Old Shatterhand… Si cu aceasta convingere a trait orice cititor potrivit care s-a delectat la timpul potrivit cu „Winnetou”… Perceptia (care este totul) se suprapune aici perfect peste realitate si realitati. Cervantes a fost Don Quijote, Eminescu a fost Luceafarul,,, si tot asa… N-o sa veniti acum sa ne spuneti ca (de fapt) d-voastra n-ati fi Dictatura Justitiei. Eu unul n-as putea crede asa ceva.🙂

      Dintr-o perspectiva bine aleasa se poate (intre)vedea destul de bine ca ridicolul prin care semnatarul public al unui articol sustine ca el ar fi… „Theodor Baconschi” este din exact aceeasi gama cu ridicolul actorului care sfarseste prin a-si „imagina” ca este chiar personajul pe care-l joaca pretinzand si altora (celorlalti, infernul) sa se supuna si sa accepte aceasta conventie. In fond cum naiba ar putea fi Theodor Baconshi, „Theodor Baconschi”? Si ce naiba e aceea „Theodor Baconschi”?

      Cum sa fi critic la adresa pseudonimelor cand tu insuti folosesti un pseudonim? In realitate „Baconschi” nici macar exista. Theodor, fiul lui Anatol era intitulat „Baconsky”… nu „Baconschi”. Aaa, ca cele doua „embleme” se aseamna cumva (la sonoritate) nu-i decat un truc. O minciumna este cu atat mai periculoasa cu cat contine mai mult adevar. A nu se intelege ca luam partea anonimilor (de toate felurile, cu nick-name sau cu nume, prenume, renume) care fabuleaza, abereaza, sau (se) prostitueaza public in spatiile virtuale sau nevirtuale… Aceea este alta poveste. 🙂 in care-i acordam d-lui (sa-i zicem aas) Theodor Baconschi tot creditul.

    • Dl.Goe said

      P.S. Multumim pentru vizita si pentru comentariu. Ce mai faceti?

  5. RALG said

    Strobaeus povesteste despre Euclid: Cineva care a început să studieze geometria în şcoala lui Euclides, dupa ce a învăţat prima teorema, l-a întrebat: “Dar ce folos voi avea eu învăţând aceste lucruri?”. Atunci Euclides şi-a chemat sclavul şi i-a zis: “Da-i acestuia 3 oboli, fiindca el vrea săcâştige din ceea ce învata!” (O mie de tâlcuri intr-o anecdota atat de scurta)

    Din ne/fericire se pare ca, practicand facebook-ismul, dl.Bac On Schi nu si-a primit cei trei oboli pe care-i astepta… Dar, cine stie?, poate ca-i va obtine publicand eseul corespunzator… Pentru ceilalti, aflam de la Dictatura Justitiei, ca exista alte variante comensatorii:

    Blogawards.ro – Campaniile individuale ale concursului „Toamna bloggerilor” – Premii in valoare de peste 15000-lei

  6. stely said

    ” Cind oamenii au libertatea de a alege
    aleg gresit, absolut de fiecare data .”

    Oare asa sa fie ? Daca doriti sa aflati raspunsul va recomand sa vedeti acest film.

    http://www.filme-bune.net/the-giver-2014-filme-online-subtitrat-in-romana/#more-11077

    • Dl.Goe said

      Din pacate acesta este tristul adevar: „Cind oamenii au libertatea de a alege, aleg gresit, absolut de fiecare data”. Partea feicita a intamplarii consta in doua detalii: (a) Binele si raul sunt (extrem de) relative, si (b) in genere oamenii habar nu au ce e rau si ce e bine, nici macar in contextul relativitatii bine-raului. Aleg in deplina libertate raul (…) despre care cred ei c-ar fi raul asa se face ca adesea (se) aleg cu binele. Prin urmare predilectia pentru „råu” a oamenilor care au libertatea de a alege nu umbreste cu nimic gloria libertatii si nu face mai putin necesara libertatea, dupa cum tot vor sa sugereze anumiti autori. Cine oare ar fi indreptatit sa ingradeasca libertatea oamenilor pentru a-i constrange la o singura optiune: „binele”? Zice-se ca nici Dumnezeu n-ar fi promovoat asemenea constrangeri. Dimpotriva. Unii (pseudo)umani insa isi aroga totusi aceste prerogative in partea de lume pe care-si imagineaza c-ar avea-o in stapanire. Niste caraghiosi ai dracului.

      • stely said

        Într-o zi, din nou, va ieşi cineva din rânduri
        şi ne va spune că totul e minciună .
        Şi noi vom şti că spune adevărul.
        Trebuie oare să-l ucidem, în numele
        logicii barbare a non-contradicţiei ?

        Teoreme poetice -Basarab Nicolescu

        • Dl.Goe said

          Avem de ales? Liber? Atunci (in lumina celor spuse anterior) raspunsul este unul singur: Cam da! Trebuie.

          S-ar putea insa sa (nici) nu avem de ales. Suntem o specie simpla, maimute evoluate (cu voia lui Dumnezeu) in care majoritatea insilor nu pot trai in prezenta contradictiilor, pur si simplu, se sufoca, chit ca este vorba de contraditiii construite strict prin puterea atotputernicei perceptii. Acestea fiind zise nu ne ramane decat sa constatatm ca spaima mortii si instinctul de conservare, care ne imping sa suprimam contradictiile, ne impun practic sa-l ucideme „pe acela” în numele logicii barbare a non-contradicţiei. Printr-un paradox aparent de toata frumusetea (o frumusete retorica) in uciderea unei contradictii TOTALUL este una cu PARTIALUL. Omori partial, o parte doar, un termen a ceea ce constituie contradictia, si contradictia moare cu totul. Iata ce a constatat si finul nostru observator si scufundator, recte antropologul Theodor Baconschi:

          În ipostaza forte, autoritară, uti­li­za­to­rul poate face un status. În cea lejer hermeneutică, el se poate lansa în co­mentarii la declarațiile altora. Pentru a fi băgat în seamă, trebuie să figurezi pe lista de prieteni. Dreptul fiecărui pro­prietar de pagină de a modifica lista de prie­teni prin noi includeri sau excluderi e frecvent invocat, mai ales în mediul ro­mânesc, dominat de intoleranță și in­cul­tu­ra dialogului. Nici comentatorii, nici des­tinatarii lor nu prea știu să-și exprime opi­nia în mod coerent și decent, fără con­ton­dențe jignitoare. Supărarea mutuală e frec­ventă. Cei mai mulți nu suportă, pur și sim­plu, diferența de opinie. Vor numai apro­bări entuziaste, aplauze și urale, ca și cum ar fi mici dictatori care au convocat, pe pagina proprie, mini-congrese menite să le confirme „puterea“, adică veșnica în­dreptățire. Voința de putere a micro­dic­ta­to­rilor e de o naivă transparență: ei anun­ță, periodic, lichidarea dizidenților prin excluderea lor din lista amicală. Amuzant e că lichidatorii nu atribuie excomunicările propriei lor insatisfacții, ci prin idio­sin­cra­zii derivate: i-au prins pe eretici cu sim­patii dezavuabile (dăduseră „like“ la pa­gi­na lui X sau Y, personalități publice din alt trib). Orice nou exemplu de intransigență e plebiscitat. Lichidatorul este felicitat pen­tru tăria sa de caracter, mai ales într-o lu­me nesigură, plină de falși prieteni.”

          Oare partea asta i-o fi mers la inima virtuasei noastre prietene virtuale? Probabil ca nu. Si nu i-a mers la inima pentru ca pe asta nici n-a observat-o. Tot din instinct de conservare. Atata orbire este uluitoare. Ceea ce i-a mers la inima este tocmai partea fragila a „demonstratiei” baconschiene in care reputatul antropolog infierand „falsele identitatii” då senzatia ca s-ar certa cu „anonimatul”, confundand informatiile false cu non-informatia. Si (vai) nu e singurul care facea aceste confuzii.

        • stely said

          Ce mi se pare curios este faptul ca in toata povestea asta( de acum) avem de-a face cu persoane (un antropolog si un psiholog) ce au prin formarea lor profesionala menirea de a gasi metode prin care” Omul” sa-si puna in valoare ” potentialitatea de evolutie”, in asa fel incit sa devina Om cu adevarat si nu sa ramina la stadiul de „maimuta evoluata”. Chiar nu-i inteleg, cum de nu reusesc sa iasa din capcana constringerilor pe care si le-au impus( lor cit si altora?)
          Este,da, uluitor cum de reusesc sa creada ca anonimatul virtual este un real pericol pentru ei si din cauza asta stau ascunsi ca intr-o carapace ? A, „prietena noastra virtuala” ar putea crede ca este tocmai invers, adica ei (anonimii ) stau ascunsi . Ei sunt sunt” lasii” ce nu au curaj sa iasa la „bataie” pe fata. Dar eu o/ii intreb : cine/ce ii impiedica sa nu se „deghizeze” in anonimi, cu nickuri simbolice, ce ar putea sa-i reprezinte si sa se „bata” ca de la anonim anonim ? Eu cred ca neputinta lor de a fi liberi (non -conformisti) ii impiedica. De asemenea mai cred ca ii impiedica orgoliul lor nemasurat. Prea se cred „buricul pamintului „si nu vor sa-si strice imanginea pe care o au despre dinsii.. o imagine a perfectiunii – perfectiune pe care insa nu o poate avea nimeni.

          P.S. Pe domnul Theodor Baconschi , Monica Macovei, Iulia Motoc si pe inca alte personalitati de valoare din lumea reala, le-am intilnit (si eu) pe „facebook”. Desi numele meu din real nu spune mare lucru (sunt deci o anonima) atunci cind am simtit nevoia sa intervin, am intervenit , nu in apararea lor ca persoanilitati publice ci a ideilor, valorilor si principiilor ce le exprimau in „statusurile ” lor. Imi amintesc ca au existat si momente cind pe unii dintre dinsii chiar i-am contrazis cu curaj, insa cu opinii argumentate ce ar fi putut fi demontate cu usurinta fie de catre dumnealor, fie de catre ceilalti postatori. Dati-mi voie sa ma laud ca am primit (in primul rind de la dinsii )multe „like-uri „ca semn de multumire, iar daca au crezut ca am inteles gresit sau ca am informatii false mi-a raspuns cu precizarile de rigoare.
          PPS. Revenind la „prietena noastra virtuala” am avut pe blogul dumneaei doar doua interventii :una( la inceput) cind si-a lansat blogul, pentru a o felicita , si una ( dupa doi ani ?) luna trecuta .cu un comentariu „on topic” . Nci unul dintre ele nu a fost lasata sa treaca de moderare. Ba a avut tupeul sa-mi spuna (in privat) sa-l postez cu al nick , nu cu cel de acum. Pe dumneaei nu a intersat-o ce scria „on topic „nickul „Stely ci groaza ca acel nick o compromite in fata ” alesilor” care ii treceau ” pragul” blogului . Nu-mi da voie sa-i „trec pragul”, in schimb, dumneaei da buzna in inbox-ul meu de cite trei patru ori pe zi cu fel de fel de aberatii care, nu mint , de multe ori imi creaza stari de furie . Desigur ca nu rezist totdeauna si ii raspund cu aceeasi moneda, dar nu se sinchiseste si o ia de la capat iar si iar cu aceleasi aberatii. O las in pace… si stiti de ce ? Va las sa ghiciti. 🙂

        • Dl.Goe said

          D-na aceea, dulce ca mierea-n bucate, le comunica unor nickuri „ca nu comunica cu ele”, intrucat oricum n-are cui altcuiva comunica acest enunt sfâsietor. Restul (vorba varului Shakespeare) fiind tacere. Zero comentarii. Nici macar ale chinezul, bogdan, cichiricå, observator si😉 aliis ejusdem farinae ori grisine nu s-au deranjat sa apropbe pozitiv barvele interventii ale d-nei.

          P.S. Am inteles cine e „antopologul” dar n-am inteles cine e „psihologul”. Ca nu e. E halima.

        • stely said

          „Psihologul ” ma pisălogeste pe mine de zor si fara spor. De fapt „marea trăncăneala ” este mult mai potrivita pentru dansa. Am invitat-o sa-si exprime opiniile „liber alese ” aici, daca pe blogul ei nu primeste nickuri” compromise”. Nu , dumneaei nu vine aici decat daca este laudata si, daca se poate sa i se adreseze multumiri pentru eventualele contributii” on topic” sau aiurea ( numai dansei ) nu „tuturor contributorilor”. Acum are alte preocupari : „personajul Stely,” pe care il” studiaza ” din alte perspective .

          P.S. Daca in caz observati in comentariile mele de azi de ieri sau de maine 🙂 omisiuni de litere sau altele in plus va rog sa ma scuzati.
          Exemple de azi : in loc de „le-am cunoscut ” este corect „i-am cunoscut” sau in loc de „Nci unul dintre ele nu a fost lasata sa treaca ” este corect „lasat ” sa… sau in loc de ” imi creaza stari de furie” este corect „imi creeaza ” …”in loc de ” mi-a raspuns cu precizarile de rigoare.” este corect „mi-au raspuns „.

        • RALG said

          Popularitatea crescanda a nickului „Stely” ar trebui sa va amuze nu sa va infurie. Se pare ca acest nick este totodata si punctul de rezistenta in planul de decomunizare corabiana a societatii din post-comunism.

          P.S. Se pare ca d-na cu pricina este extrem de timida si de sensibila la critica, ceea ce intra in mare conflict (contradictie antagonica) cu marea sa dorinta de observare participativa. Se afla asadar intr-un blocaj din care chiar nu stim cum am putea s-o scoatem fara sa ne intrebuintam peste masura. Va trebui sa se descurce singura cum o sti.

        • stely said

          Aha , acum am vazut despre ce este vorba .Chiar ma amuza . 🙂

          descentralizarea administrativă, inclusiv prin acordarea autonomiilor lărgite regionale, dacă va fi cazul şi alte asemenea măsuri pe care nu le poate lua un guvern criptocomunist, votat şi susţinut de cetăţeni cu nostalgia tătucului colectivist în sânge (precum “Stely” et aliis ejusdem farinae, care, culmea, tocmai ei clamează a fi “de dreapta”) .

          O flasneta stricata, asta e. Bietul „Goldmund ,” tot insista ,dar nu reuseste sa obtina nici un raspuns de la el . Il abureste cu linkuri din anii trecuti. Ba il mai asmute si impotriva mea, atit cit sa-i abata atentia de la aberatiile pe care le scrie . Cit de idiot poti sa fii ca sa scrii asemenea prostii si sa crezi ca mai sunt prosti care sa puna baza pe ce spui ? Pai despre ce guvern „criptocomunist ” pe care l-a votat Stely vorbeste ? Nu-mi mai pun mintea cu el, sa-i aduc linkurile privind Raportul de condamnare a comunismului facut de Vladimir Tismaneanu si citit de Presedintele Traian Basescu in Parlamentul Romaniei. Nu numai ca ii ridica in slavi pe amindoi, dar din cite imi amintesc s-a certat cu Dorin Tudoran din cauza lor. Nu-i este rusine sa-i ia pe Zgonea , Ponta , Tariceanu drept garantie a unui nou raport ? Tocmai pe ei, demolatorii Statului de Drept ?
          Hmm… pai am gresit cind l-am facut lacheul lui Voiculescu ? Nu, nu am gresit, asa cum nu au gresit nici altii (recte Dl Goe si Sorin Cucerai ) care au „mirosit ” de la inceput. ce-i poate pielea. Apropo, ce-o mai fi facind Sorin Cucerai , dar Marius Oprea ?

        • RALG said

          Dar din dar se face rai. De Marius Oprea nu prea ne e (vreun) dor, dar de dl.Sorin Cucerai si de voltele sale retorice (dublate mereu de rigoare logica si de o rabdare dumnezeiasca risipita cu te-ai mira cine) ni se face din cand in cand dor, dor ca de dl. Mihai Rogobete cu ale sale calambururi maiastre si/sau ca de a sa subinteleasa teorie a antropologiei tribale, aplicata la eu-ro-mânia in post-tranzactie. Ar fi frumos sa poata fi adunati undeva amamndoi, impreuna (si) cu anonimul d.Polichinelle si anonima d-na Medusa, la o sezåtorae virtuala in care sa dezbata liber, liber, despre orice, inclusiv despre decomunizare tribala, geneza universului, anonimitate, notorietate si/sau valoare, in contextul omului recent si post-recent din societatea post-meta-modernista. Atat de frumos incat nici n-ar putea fi adevarat.

        • stely said

          Recunosc ca si mie imi este dor, si chiar m-am intrebat ce se intimpla cu dumnealor de nu mai „calca” pe-aci. Oare sa fie din cauza mea ? Dl.Sorin Cucerai este sigur suparat pe mine… posibil ca si dl Mihai Rogobete , dar de „anonima” d-na Medusa despre care am inteles ca v-ati lamurit (cu scuzele de rigoare ) ca nu a fost altcineva 😉 chiar nu stiu nimic. Cit despre dl Polichinelle nici nu indraznesc sa spun ceva. Vad ca a disparut si de pe Contributors .

      • stely said

        P.S.As fi pus pariu ca nu ati vazut filmul. Am fost surprinsa sa vad ca este pe site-ul respectiv de pe data de 14 septembrie 2014- astazi (ieri adica ).

  7. stely said

    Cititi si dati mai departe …

    „Rugămintea mea este, măcar în primul tur, să votezi cu inima! Nu este nici un pericol! Suntem mulți, doar că trebuie să ne găsim unii pe alții și să ne dăm curaj unul altuia. Să spulberăm acea bazaconie! Doar așa vom putea vorbi de șansele Monicăi! În turul doi mai vedem…”
    Altfel iata ce veti pati :

    „Un șofer amator din Alexandria a ignorat acest mesaj și s-a trezit că, de o sută de lei benzină supra-accizată de domnișoara Harvard, merge mai puțini kilometri.

    Un alegător din Teleorman a semnat pentru candidatura lui Tăriceanu și a fost chemat la Poliție pentru că semnase și pentru Ponta. Așa îi zisese primarul comunei, că poate să semneze și pentru „salvatorul României“, și pentru „iepurele“ lui electoral.

    Un primar din Ardeal nu a trimis mai departe acest mesaj și, la câteva zile, a fost condamnat la trei ani și șase luni cu executare. Normal că n-a vrut să semneze nici adeziunea. Doar nu era nebun să și-o dorească președinte pe mama DNA-ului!

    Nu întrerupe acest lanț! Daca nu trimiți acest mesaj în zece minute, la cel puțin șapte persoane, ți se va întâmpla ceva îngrozitor: zece ani vei trăi sub regimul Victor Ponta. Și încă ar fi bine dacă ar instaura doar dictatura lui personală! Dar tare mă tem că și el este un biet amărât sub dictatura baronilor lui.
    Acționează acum!”
    http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/scrisoare-inlantuita-aducatoare-de-noroc/

  8. RALG said

    O precizare absolut necesara in context: Raza Schwarzschild a Pământului este egală cu aproximativ cu 9 mm. Una dintre multele semnificatii ale acestui enunt simplu indica faptul ca intreaga materie a planetei, inclusiv cea „superior” organizatå, ar incapea perfect intr-o sfera cu raza de 9 mm. Mai mult de atat este risipa. N-as vrea sa insist asupra multelor semnificatii derivate pe baza acestui nou enunt, dar as vrea sa pun o problema de aritmetica. Simpla. Cunoscandu-se valoarea constantei Hubble (rata de expansiune a spatiului = 70.4 kilometeri pe secunda pe megaparsec), si raza Pamantului 6400 Km (inclusiv atmosfera) se cere sa se calculeze cu cat timp in urma spatiul ocupat actualmente de catre planeta avea exinderea unei sfere cu raza de 9 mm. Gasitorului recompensa.🙂

  9. stely said

    „O precizare absolut necesara in context:”
    Puteti sa ne precizati(sI) despre ce anume context este vorba ? 🙂

  10. stely said

    A, uitasem :

    http://io9.com/5974372/at-what-point-would-the-earth-become-a-black-hole?tag=space

    P.S. Unii spun ca nu este posibil , sau daca da ar fi trebuit sa se intimple de mult .

  11. d'Artagnan said

    Asta mi-a plăcut: ” maimute evoluate (cu voia lui Dumnezeu) ”!!🙂
    Cam așa cred că m-aș exprima și eu, cu prudență…
    Totuși ceva îmi spune că rațiunile, filozofia (!?) din spatele acestor vorbe diferă de la DlGoe la dArtagnan, am eu un feeling!

    • RALG said

      Cu siguranta ca diferå… ååå… intr-o oarecare masurå… dar cred ca ne putem rezuma (cu succes) la fondul cumun al respectivelor ratiuni, filozofii etc. Care indubitabil exista. Ca(ci) vorba ‘ceea (de altfel fara nicio legatura, alta decat cea de prin titlu, cu subiectul in discutie): „Sunt inca ateu, slava Domnului”. Despre ceea ce difera (caci oamenii se aseamna dar mai ales se deosebesc, ca sa ma exprim asa, in citate) n-avem noi acuma vreme sa investigam. Poate alta data, in alt context mai adecvat.

  12. d'Artagnan said

    Dl Goe
    În primul rând vreau să vă spun că sunt obosit: vin de la tenis…și am băut după și vreo câteva să zicem maxim sau minim două beri. Așa că sunt acoperit din punct de vedere intelectual.
    Dar nu înțeleg ce legătură este între raza Schwarzschild a Pământului ( rază de la care materia se prăbușește în ea însăși și trece într/o singularitate, o gaură neagră) de 9 mm și ”spatiul ocupat actualmente de catre planeta avea exinderea unei sfere cu raza de 9 mm”. Păi o fi având Pământul raza asta odată, dar nu avea și masa necesară, că dacă avea, acum nu mai aveam discuția asta și nici bere nu aș fi apucat să beau!
    Sau e vorba de aritmetică pură aici? Atunci nu mă bag, avem deja un expert.🙂

    • RALG said

      In prima instanta probema este desigur una pur aritmetica (avem experti, inclusiv profesoare de matematica) dar, caci exista si un dar, in functie de rezultatul concret obtinut prin rezolvarea acestei probleme de aritmetica (nu chiar elementara) se poate ajunge la meta-interpretari extra-aritmetice de toata frumusetea… sau de toata urâtenia… Tot aceea. In caz ca nu se ajunge cumva la nimic, ceea ce, dupa unii autori (printre care NU ma numar), denota primordialitate. Acestea fiind zise, va invit sa asteptati rezolvitorii de probleme sa dea solutia si abia apoi, daca atunci veti vedea vreo legatura (bunaoara legatura pe care n-o vedeti acum), puteti sa atacati problema dintr-un unghi nematematic.

      P.S. Noi n-am zis c-ar fi avut vreodata Pamantul insusi raza aceea cu calibrul de 9 mm ci (doar) ca spatiul care-l contine acum o fi fiind avand-o vreodata in baza bazaconiei tzesuta in jurul cunstantei Hubble. Despre cum arata si ce extindere avea, la acea data, materia care compune acum Pamantul, ramane sa facem presupuneri cand vom avea o estimare cat de cat valabila a acelei date. Deocamdata nu putem emite ipoteze despre ce-ar putea da (daca o da ceva) amestecul dintre Schwarzschild si Hubble, precum nu stia nici Marin Moraru daca (cumva) sifonul cu piramidonul o da ceva. Chiar asa. Ce sa dea?

  13. Dl.Goe said

    Pentru a reveni (oarecum) on topic (cu un abstract) voi posta aici, acum, una dintre poeziile care m-a emotionat de fiecare data, mereu, pana la lacrimi, inca din frageda pruncie, fie ca o citeam, fie ca o auzeam recitata. Plang si acum.

    Trăncăniciada

    Era friglind, linsoase zăvi
    Se tot girau, gimblau în ob;
    Numai ninsoare-n borogăvi,
    Cînd momii sor desciob.

    Păzea, vrag fiu, de Trăncăvici!
    Fălci care-nhaţă,
    Gheara-Rea,
    Hîdul Bolbor zboară spre-aici,
    Frumoaznicu! Păzea!

    El spada-o lua cît ai clipi-
    -Lung il cata pe scîrţălat,
    Popas făcut la Dum-dum-tri,
    Pe gînduri cufundat.

    Si cît pe gînd el sta hătdus,
    Cu ochii-n flăcări, Trăncăvici,
    Suflînd venea-n galop pe sus,
    Volvor prin grosdesis¸.
    Un-doi! Un-doi!
    Ca-n oase moi

    Graval tăiş strapunge: zgrunţ!
    Mort îl lăsă şi tigva-i luă
    Glapa’napoi zglobunţ.
    Si-ai omorît pe Trăncăvici?!
    O, fătul meu gloluminos!
    O, zi fruslavă! Ohei! Ohu!
    Hulubăia voios.

    • Poezia dizolvă, pentru o clipă infinită, ostilitățile, măștile, poveștile.

      La așa Dar, un mare Mulțumesc!

      • Dl.Goe said

        Si noi credem ca abilitatea de a extrage din „ceea ce este”, ceea ce ne prieste constituie o buna premisa pentru viitoare progrese (o conditie necesara, nu si suficienta). Asadar, cu placere.

        P.S. „ostilitățile, măștile, poveștile” numai aduse cu forta pot sta impreuna pentru o clipa infinit mica. Incolo nu. Co-existenele lor accidentale in aceleasi spatii, pe care le sugerati cu sarg a proveni din raporturi de cauzalitate, nu denota vreo relatie de dependenta intre ele. Presupun insa ca va trebui sa mai cuga multa poezie pe Arca, in clepsidre, ca sa va fac sa meditati la asta rational, cu luciditate, fara emotie. Daca insa, din intamplare, veti fi reusit totusi sa cugetati cu calm si detasare la problema aceasta si, ori ati ajuns cu sinceritate la chiar interprtarile pe care le susineti si promovati (pretutindeni) ori dimpotriva, ati ajuns cumva la concluzii contrare pe care insa le eludati (din cine stie ce calcule, urmarind felurite rezultate si/sau teste de anduranta) trebuie sa va re/amintesc ca aceasta ar fi o plenara pierdere de timp, intr-o varianta pe care n-am timp s-o (mai si) explicitez. Ceea ce insa nu ma impiedica sa apreciez la d-voastra ceea ce este de apreciat. Bunaoara acum, indiferent de scopuri, este de apreciat gestul de a trece peste anumite retineri, pentru a lauda felul in care suna o poezie in contextul ei. Poate fi acesta, as zice, un gest admirabil.🙂

  14. RALG said

    Impresia noastra este ca marea tråncånealå (digitala si nedigitala) a ratat in aceasta perioada ceea ce trebuia ratat: bancurile cu scotieni. Ca usor mai sunt de manevrat tråncånicii din toata lumea. Si ce subiect suculent ar fi putut fi acesta daca ar fi dat tonul cine trebuia sa-l dea. Asa… fara ton, n-a pornit nimeni dintre vasnicii analisti amatori (pamfletari profesionisti) in cautarea tonului si a lui Highlander, iar HUVACA a fost vaduvita de fanteziile si fantazarile pe aceasta tema. Deh, nu fu sa fie.

    • N-a dat tonul cine trebuia. Așa e.

      Poate nici script-ul n-a fost cel mai bun, ca în acest banc cu scoțieni:

      ‘A Scots boy came home from school and told his mother he had been given a part in the school play. „Wonderful,” says the mother, „What part is it?” The boy says „I play the part of the Scottish husband!” The mother scowls and says: „Go back and tell your teacher you want a speaking part.” ‘

      http://www.scotlandvacations.com/scottishhumour.htm

      • RALG said

        Nu sunt sigur ca bancul asta e valabil doar pentru scotieni.

        Cele despre zgârcenie par mai potrivite. Cica se intalnesc doi scotieni:
        -Hei, unde te duci?
        -Ma duc sa-mi cumpar un piepten nou.
        -Un piepten nou? Dar ce, l-ai pierdut pe cel vechi?
        -Nu, dar i se rupsese un dinte.
        -Cum? Iti cumperi altul doar pentru ca i s-a rupt un dinte?
        -Pai era ultimul.

        • A plane was shot down over Iraq and Saddam Hussain captured a Scotsman,an Englishman and an Australian. Saddam says „I’m not as cruel as George Bush says I am You will be given 50 lashes each but you can have whatever you want on your back”
          The Australian goes first and asks for the finest Kangaroo hide there is to cover his back. This is granted and he receives the kangaroo hide before he receives 50 lashes. His back is all torn and bleeding but he survives.
          The Englishman says „I will take it as it comes I will have nothing on my back and will be proud to bear the scars” he shouts defiantly”Stiff upper lip you know eh what” His wish is granted and he receives his 50 lashes, his back torn and bleeding, his ribs fractured and protruding, a terrible mess to behold.
          „Now Jock It’s your turn you have the same choice as the other two what would you like on your back” says Saddam.
          Jock replies quickly and without hesitation „I’ll have the Englishman”

          http://www.scotlandvacations.com/scottishhumour.htm

        • Rezultatul referendumului ar putea confirma valoarea de adevăr a bancului pus aici de mine: cei mai mulți dintre scoțieni preferă să aibă spatele acoperit de câte un un englez. Așa mi se pare mie, în simplitatea gândirii mele politice.

        • RALG said

          M-as intreba ca sa ma intreb de ce Anglia nici macar nu organizeaza (si ea) un refrendum pentru secesiune in raport cu Regatul Unit al Marii Britanii. Probabil pentru ca si mai mulți dintre englezi preferă să aibă spatele acoperit de câte un un scoțian, irlandez, galez…🙂
          Dar nu ma intreb.

          P.S. Ca sa para cat de cat normali cetatenii englezii trebuie sa fie valorosi (peste media europeana) ca sa poata compensa multumitor doza de imens caraghios aferenta specificului national. Pentru cei eventual nelamuriti as zice ca am despre englezi parerea francezilor… Iar despre francezi… (d)eh, despre francezi… alta data.

    • RALG said

      O parte dintre scotieni ar vrea sa se separe de Marea Britanie (!?) ceea ce este bizar in contextul in care fizic n-au cum, intrucat notiunea de Mare Britanie desemneaza insula pe care se afla Anglia, Scotia si Tara Galilor. S-ar putea zice ca o parte din scotieni vor sa iasa din componenta Regatului Unit… dar in asa fel incat regina Angliei sa ramana si regina Scotiei, careia vor continua sa-i sponzorizeze colectia de palarii (si sa alimenteze ridicolul la nivelul speciei)… O fi ceva putred in Danemarca? Nu se stie… Simptome exista, fel de fel:
      * * *
      Arhiepiscopul de Canterbury, conducatorul Bisericii Anglicane, a recunoscut ca are indoieli in legatura cu existenta lui Dumnezeu si a declarat ca in timpul unei plimbari recente cu cainele sau, intr-o dimineata, s-a intrebat cum e posibil ca Atotputernicul sa nu intervina cand se intampla o nedreptate.

      Intr-un interviu luat de un reporter BBC de fata cu mai multe sute de oameni care participau la o slujba intr-o catedrala din Bristol, Justin Welby a marturisit: „Sunt momente, desigur, cand te gandesti: ‘Exista Dumnezeu? Unde este Dumnezeu?'”, scrie The Guardian.

      Imediat, Welby a adaugat: „Ca lider al unei comunitati de 80 de milioane de crestini anglicani, probabil ca nu este ceea ce ar trebui sa spuna un Arhiepiscop de Canterbury”.

      Reporterul l-a intrebat: „Va indoiti vreodata?”. Welby a recunoscut: „Da, ma indoiesc. Este o intrebare buna. Trebuie sa ma gandesc bine cum s-o spun. Da, ma indoiesc. Imi plac Psalmii si, daca va uitati la Psalmul 88, acela e plin de indoieli”.

      Welby a sugerat ca se indoieste tot timpul, si ultimele indoieli legate de existenta lui Dumnezeu avusesera loc recent, in timp ce-si plimba catelul.

      „Alalataieri ma rugam in legatura cu ceva in timp ce alergam si am sfarsit prin a-i zice Domnului: ‘Uite, totul e in regula, dar e timpul sa faci si ceva, daca esti acolo. Asta e ceva ce probabil Arhiepiscopul de Canterburry nu ar trebui sa zica”.

      In acelasi interviu, Welby a spus ca e sigur de existenta lui Iisus. „Stim despre Iisus, nu avem explicatii pentru toate intrebarile din lume, nu putem explica de ce exista suferinta, nu putem explica multe lucruri, dar suntem siguri de Iisus”.

      * * *

      Biserica Anglicană trăiește o criză profundă, care mocnea de mult, dar care a izbucnit puternic pe 2 noiembrie 2003, cu ocazia hirotonirii ca episcop a lui Gene Robinson, un preot care trăiește cu un alt bărbat. Biserica Anglicană din Canada săvârșește slujbe de unire religioasă pentru cuplurile de același sex, dar cea din Africa condamnă homosexualitatea.

      Pe 14 iulie 2014, Biserica Anglicană a decis să accepte episcopi femei.[1]

      * * *

  15. stely said

    Bravo , eu imi bat capul sa rezolva problema si altii se tin de bancuri ! 🙂.

    P.S. Am rezolvat-o !

  16. stely said

    Inseamna ca am gresit la zerouri ?

    Iata cum am facut :A m plecat de la formula – Raza pamintului (6400 Kmm ) inmultit cu Viteza de expansiune (V exp) inmultit cu t (timpul ) = r mica (9mm) .Am scos t = raza mica (9mm)supra Rmare (6400Km)inmultit cu V.Exp(70,4 km/sec/ megapersec) Au urmat apoi simplificari , transformari etc… si am ajuns la „insignifiantul „? rezultat. 🙄

    • RALG said

      Nu inteleg exact cum si de ce ati procedat. Presupun ca ati avut grija sa transformati totul in unitati de masura uniforme in sistemul metric. Megaparsecul l-ati transformat in metri, 6400 km i-ati transformat in metri, 9mm i-ati transformat in m, si 70.4 Km/s/mp i-ati transformat in m/s/m (care inseamna o rata „r” de aprox aprox 2.27 E-18 m/s/m, adica 0,00000000000000000227 m/s/m)

      Apoi ati tinut seama ca dupa fiecare secunda rata de crestere se aplica unui spatiu din ce in ce mai mare, la inceput x0 = 0,009 m, apoi x1 = x0 + Ɛ1 (unde Ɛ = x0*r), apoi x2 = x1 + Ɛ2 unde Ɛ2 = x1*r… si asa mai departe.

    • arcaluigoe said

      Cred ca va trebui sa va intreb cum ati ajuns la formula de la care ati plecat: Raza pamintului (6400 Kmm ) inmultit cu Viteza de expansiune (V exp) inmultit cu t (timpul ) = r mica (9mm).

      Nu reusesc sa inteleg cum ati ajuns la aceasta formula. Ca un prim semn de intrebare apare daca observam ca termenul din stanga este exprimat in metri cubi (m * (m/s/m) * s) in timp ce cel din dreapta este exprimat in metri liniari.

  17. stely said

    Aoleu , parca ati spus ca este o” problema de aritmetica .Simpla”
    Dar de transformari parca am facut toate transformarile , dar se pare ca am scapat din vedere cite ceva . 😦
    Acum, cred ca va dati seama ca nu sunt ( asa cum spune „D’Artagnan) „experimentata”( desigur cu ironia de rigoare ) . De fapt nici nu ati avut asteptari de la mine, nu-i asa ? . Ideea este ca am avut bunavointa . Formula a fost” potrivita” de mine cit sa pot introduce toate datele oferite de dvs. Mi se cerea timpul (t) si am facut exercitiul.aritmetic.(ecuatie cu o necunoscuta).
    Prin urmare Raza actuala masurata in unitate de lungime supra constanta Hublee (toate transf. imetri ). Unitatile de masura s-au simplificat , raminind Raza mare pe constanta ( un numar absolut ),inmultit cu viteza de extindere m/pe secunda , inmultit cu timpul masurat in secunde =egal raza in metri. Secunda de la timp se simplifica cu secunda de la viteza m/sec si rezulta in partea stinga numai metri si partea dreapta numai metri.
    P.S. Nu am transformat (se pare ) 70.4 kilometeri pe secunda pe megaparsec) in metri. Nu am transformat nici in m cubi. Numai in metri liniari. Ufff ….sper ca v-ati lamurit. 🙂
    PPS . M-as fi bucurat sa primesc ajutoare profesioniste ,dar se pare ca nici macar chibitul „UN „A” nu mai apare. El (mai mult ca sigur)ar fi rezolvat-o cit se poate de corect …

    • d'Artagnan said

      Un moşneag citeşte un anunţ într-un ziar: ” Tânără atrăgătoare caut partener bogat, înalt şi atrăgător în vederea unei relaţii intime de lungă durată. Locuiesc la adresa…”
      A doua zi bătrânelul în cauză sună la uşa domnişoarei:”Sărut mânuşiţele, scuzaţi de deranj, am venit doar să vă spun să nu vă bazaţi pe mine!”

      Aşa şi eu cu „ajutorul profesionist” la acel calcul matematic: vă spun doar să nu vă bazaţi pe mine!
      Partea mea începe după ce există un rezultat…eu sunt omul cu concluziile…

      • RALG said

        Dar de ce? Tot n-a trecut efectul berilor consumate dupa epuizanta partida de tenis?🙂

        * * *

        In astfel de situatii (precum cea rezultata prin formularea problemei de aritmetica de mai sus), in acord cu studiile despre inteligenta colectiva, raspunsul cel mai exact se poate obtine facand o medie (aritmetica) a rezultatelor oferite de un numar cat mai mare de indivizi, cat mai diferiti, care incearca sa rezolve problema individual si independent, pe baza cunostintelor proprii. In genere rezultattul obtinut de fiecare in parte este (poate fi) aberant, dar rezultatul obtinut prin media aritmetica a rezultatelor oferite de acestia, intr-o mod, s-ar zice, neasteptat, este uluitor de aproape de raspunsul corect. Din pacate (pentru soarta problemei in discutie) suntem aci pe Arca lui Goe un grup mult prea putin numeros pentru a putea beneficia de avantajele inteligentei colective care, in acord cu studiile in materie, este mult peste media inteligentei indivizilor care compun colectivitatea. In plus, dupa ce ca suntem atat de putini, majoritatea (peste 99%) se mai si eschiveaza de la a oferi o solutie personala la aceasta problema de aritmetica (aproape) elementara.

        http://en.wikipedia.org/wiki/Collective_wisdom

        • stely said

          Marturisesc, ca mi-am reprosat imprudenta de a ma avinta in rezolvarea acestei probleme de aritmetica -ce se dovedeste iata destul de complicata – stiind faptul ca nu am o baza solida de cunostinte spre a o rezolva. Insa, dupa ce am citit comentariul de azi al Dlui Goe , precum si linkurile date, nu -mi mai reprosez . De fapt am fost cit se poate de „on topic, nu ? . Am participat la ” marea trancaneala”. 🙂
          P.S. Asta nu inseamna ca m-am resemnat . Am incercat si azi sa gasesc solutia cit de cit corecta. Pentru asta m-am informat in ce priveste volumul sferei si alte chestiune de geometrie in spatiu. Am date si niste telefoane, dar nu am avut spor. Mi s-a spus : „stai in banca ta ”🙂
          Sigur ca stau , dar totusi astept solutia posibila.

        • Dl.Goe said

          @Stely – Cred ca ar trebui sa pastram problema cat mai simpla. Nu avem de ce sa o tratam ca pe o problema de geometrie in spatiu. Intrebarea este simpla: Cand anume 6400 de Km liniari (de azi) måsurau (in acord cu teoria extinderii spatiului dupa Big Bang), 9 mm, considerand ca rata de extindere a spatiului (constanta Hubble) a avut intotdeauna aceeasi valoare constanta: 70,4 Km la fiecare mgaparsec in fiecare secunda.

          Sau si mai simplu: In cat timp 9 mm se extind la 6400 Km cunoscand rata de extindere…

          …ratå de extindere pe care, pentru simplificare, o vom considera constanta in timp si spatiu; in realitate se pare ca aceasta „constanta” este constanta doar in spatiu (avand aceeasi valoare in toate punctele spatiului), dar nu si in timp, unele indicii sugerand ca valoarea ei este scazatoare in timp. Daca ar trebui sa tinem sema de faptul ca, pe vremea cand 6400Km masurau doar 9mm, rata de extindere era mai mare si ca a scazut in timp, atunci problema n-ar mai fi doar de aritmetica elementara, mai ales daca „rata de scadere” a „ratei de extindere a spatiului” ar fi fost neliniara.

          Revenind la problema noastra as incerca inca o formulare:

          Daca:

          [1 megaParsec] – devine [1 megaParsec + 70,4 Km] – intr-o secunda (1 s)
          ATUNCI
          [9 mm] – devin [6400 Km] – in câte secunde (sau ani)

      • RALG said

        Intelepciune Multimilor – de James Surowiecki

        …adevarul simplu, dar incontestabil care sta la baza acestei carti: in conditii optime, grupurile sunt surprinzator de inteligente si sunt adesea mai inteligente decat cea mai inteligenta persoana din grupul lor. Grupurile nu au nevoie sa fie conduse de o minoritate de oameni exceptional de inteligenti pentru a fi inteligente. Chiar daca majoritatea persoanelor dintr-un grup nu sunt foarte bine informate sau foarte rationale, impreuna pot lua totusi o decizie inteleapta.”[1]

        Aceasta fraza intriganta pozitioneaza cartea, din start, departe de o multime de teorii (cele elitiste, spre exemplu). Si pare ca este o carte foarte transanta prin ceea ce afirma. Mai departe, descrierea tezei cartii este elocventa:

        “Teza acestei carti este ca identificarea expertului este o greseala, chiar una destul de costisitoare. Ar trebui sa nu mai cautam, ci sa intrebam in schimb multimea (care, desigur, include atat geniile, cat si pe toti ceilalti). Si sunt sanse destul de mari sa ne dea raspunsul.”[2]

        Asemenea teze sunt contrazise cu exemple in manualele de psihologie a multimilor. Citind cartea, observam ca de fapt Surowiecki isi nuanteaza afirmatiile.

        In fapt, dincolo de teza acestei carti stau cateva precizari foarte importante (in opinia mea), pe care chiar autorul le face. Una este aceea ca vorbim despre intelepciune in conditiile in care multimea sau grupul are in fata niste probleme de rezolvat, clasificate ca probleme de cunoastere prin experienta (de ex.: sa aflam cine va castiga o competitie sportiva), coordonare sau cooperare.

        O alta precizare importanta este aceea ca multimea la care ne referim este sau trebuie sa fie guvernata de niste reguli, de un mod sau chiar model de functionare. Un ultim aspect important e acela ca trebuie mentionate si trei conditii importante pentru ca acest tip de grupuri sa fie functional si sa dea in medie solutii inteligente: diversitate, independenta si “o doza” de descentralizare.

        Aceste precizari ne spun urmatoarele: in primul rand, contextul trebuie sa fie clar si clasificabil pentru a putea aplica mesajul acestei carti (media multimii e mai inteligenta decat oricare membru al ei); in al doilea rand, multimile despre care vorbim devin grupuri, avand in vedere ca exista un grad avansat de organizare. Acest lucru inseamna ca atunci cand o multime violenta se aduna si incearca sa rastoarne un guvern ori distruge un oras, nici multimea si nici comportamentul sau nu sunt cele la care se refera Surowiecki. Nu acestea sunt multimile care in medie sunt intelepte. Din aceasta perspectiva probabil ca titlul cartii ne induce in eroare.

        Daca aceste conditii trebuie sa se confirme, atunci multimile/grupurile despre care este vorba in aceasta carte mai au nevoie si de un timp mai mare de cateva zile in care sa existe si sa functioneze pentru a li se putea aplica concluziile lui Surowiecki.

        Cartea este structurata in doua parti principale: prima parte descrie in detaliu cele trei tipuri de probleme (cognitie, coordonare si cooperare), precum si conditiile care trebuie indeplinite pentru a obtine o multime “inteligenta”. In a doua parte a cartii autorul ne prezinta o serie de exemple pentru a ilustra teoriile enuntate in prima parte (autorul le numeste chiar studii de caz).

        Cartea e o placuta colectie de fapte si intamplari, explicate prin prisma mesajului cartii. Faptul ca autorul este si responsabilul suplimentului economic al ziarului “The New Yorker” il ajuta sa se exprime intr-un mod antrenant pentru cititor si sa se poata referi la realitate in termeni si cu exemple foarte interesante.

        O recenzie de:

        Sebastian Ilinca
        Senior Consultant
        sebastian.ilinca@ensight.ro

        De citit:

        Intelepciunea multimilor

        • ÎInteresantă pare a fi cartea.
          Mulțumesc de sugestie.
          Aș citi-o când timpul…ah, timpul!

          Am un obicei pe care unii l-ar dezavua. Risc, și vă spun acum ce fac.
          Îmi pun întrebări. Apoi citesc. Aflu răspunsuri, apar noi întrebări.

          Acum mă întreb ce înseamnă „anumite condiții”:

          Ce tipuri de probleme?
          Grup cu de persoane cu abilități de același tip?
          Grup de oameni cu specializări diferite dar cu o baza minimă de cunoștințe comune?
          Oameni de vârste diferite?
          Oameni cu poziții de autoritate diferite?
          Etc.

          Ce știu din grupurile creative este că poate apărea fenomenul butășirii soluțiior creative, posibil doar în grup.
          Care ar fi nivelul intelectual, nivelul creativității individuale de la care ar începe constituirea grupului?
          E bine să fie uniform ori tipii să difere ca nivel de dezvoltare intelectuală, de dezvoltare a creativității?
          Cât de mare e bine să fie grupul?
          Cum e bine să fie formulate problemele?
          Ce alte consemne mai primesc oamenii?
          În câte ședințe se lucrează?
          So on.
          Am scris în mare grabă. Mi-a plăcut ideea și m-am ambalat.

          PS. Mi-am pus întrebările, apoi am citit prezentarea dumneavoastră.
          Am primit răspuns la majoritatea. Iar mulțumesc. Mi-a plăcut ocazia de a mă juca, încercând să ghicesc. Pe bune.

        • Dl.Goe said

          Raspunsurile la toate intrebarile d-voastre, in formulare explicita sau subintelese, precum si clarificarile prin care se vadeste ca unele dintre intrebari nu sunt consistente si inca multe altele se gasesc in acea carte. Merita citita nu doar pentru continut dar si pentu forma atractiva in care sunt prezentate lucrurile.

        • Scuze pentru inconsistență.

          Recunoștința mea pentru clarificări.

        • Dl.Goe said

          Tare mi-e teama ca aceasta combinatie intre „recunostinta” si „scuze” denota in fapt recuzare.🙂

          P.S. Inconsistenta mentionata era relativa la perspectivele prezentate de autor in carte vizavi de „intelepciunea multimilor”, iar nu inconsistentå intrinsecå a intrebarilor. Prin urmare era o inconsistenta scuzabila by default oricui inca nu citise carte. Am vrut sa consemnez inconsistenta (sa v-o fac cunoscuta in avamprmiera citirii cartii) nu sa o acuz. Prin urmare scuzele nu-si au rostul.

        • stely said

          Se dedică celui/ celor care se exprimă în dublu limbaj : într-un anume fel în public (la vedere) şi total diferit în particular (ascuns de ochii publicului). 😉

          să vă spun câteva secreții

          noi, oamenii,
          scuipăm cuvinte, vomităm cuvinte,
          lăcrimăm cuvinte. țâșnesc cuvintele din noi
          când sîntem răniți de tare greu le poți opri sângerarea,
          transpirăm cuvinte când facem efortul de a explica ceva,
          și tot ele, cuvintele, asemenea sucului gastric,
          ne ajută să digerăm alte cuvinte grele.
          ca niște bale curg ele, cuvintele,
          prin colțul gurii, în somn – simple secreții
          eliminate de glanda subconștientului nostru.

          definiții

          iubirea e atunci când unu fără unu fac doi
          războiul – o înfloritoare fabrică de antieroi

          surpriza e întâlnirea cu o absență
          iar țipătul – completa renunțare la decență;

          frica e cunoașterea unei neputințe
          minciuna e neputința unei conștiințe

          muntele – trecutul cel măreț al unui bolovan
          iar indolența e când nu te schimbi în dosul unui paravan;

          liniștea e o secundă lângă nicio secundă
          siguranța – necunoașterea pe care mintea vrea s-o ascundă

          certitudinea e suma mai multor speranțe
          iar speranța – posibilitatea măsurarii unei distanțe.

          Iv Cel Naiv

        • stely said

          De exemplu aceasta replica: 🙂

          FAPT
          azi dimineață
          am observat
          că floarea soarelui
          grea de semințe
          șade cu capul plecat

          poate de aceea
          soarele
          într-un univers curbiliniu
          a fost așezat

          P.S. I-am dat un „like ” acolo 😉 si i-l voi da si aici , numai pentru poezie nu si pentru apropo-ului rautacios Sper sa fie interpretate la justa valoare si chiar sa-si ceara scuze (adevarate) pentru alte interpretari inadecvate de aici si de acolo…

        • Dl.Goe said

          Nu stiu cui ati dat „like” si nici ce inseamna „acolo”… dar de presupus putem presupune. Draguta metafora florii soarelui care trebuie sa indure curbiniliaritatea auto-cosmosului inutil si fara rost…

  18. Am pus întrebări spontane, neglijente Mi-am cerut scuzele de rigoare. Puteau fi, de ce nu, și inconsistente. Clarificările mă luminau, oricum.
    Întrebările elaborate mi-ar fi venit în minte, în mod firesc, pe urmă. Cam așa mi se întâmplă, dacă ceva mă stimulează.

    Acum, am verificat sensul termenului consistent. Vă mulțumesc! Dacă nu l-ați fi folosit în acest context, nu mi l-aș fi activat.

    Iată-l, poate mai e cineva interesat:

    „con·sist·ent
    [kuhn-sis-tuhnt]

    ADJECTIVE
    1.
    agreeing or accordant; compatible; not self-contradictory: His views and actions are consistent.
    2.
    constantly adhering to the same principles, course, form, etc.: a consistent opponent.
    3.
    holding firmly together; cohering.
    4.
    Archaic. fixed; firm.
    Related Question: What are the synonyms for consistent?
    Source: Dictionary.com”

    http://avira.search.ask.com/web?l=dis&o=APN10267&qsrc=2869&q=consistent&gct=kwd&locale=en_RO

    • „RECUZÁ, recuz, vb. I. Tranz. A nu recunoaște competența sau autoritatea unui judecător, a unui martor etc.; p. ext. a respinge, a nu recunoaște ceva sau calitatea cuiva”.

      Îmi recunosc superficialitatea spontaneității. Nu am ce recuza.
      Vă mulțumesc. Voi face comentarii mai elaborate, atunci când timpul îmi va permite.

      • Dl.Goe said

        Va multumesc pentru bunele intentii referitoare la viitoarele comentarii.

        P.S. Am impresia ca dilatarea spatiului vine la pachet cu contractia timpului. Din ce in ce mai dense, episoadele si intamplarile vietilor ne sunt din ce in ce mai scurte. Perioadele vietiilor noastre nu se mai decupeaza in ani sau decenii (ca odinioara) ci in minute si secunde. Traim o abundenta de ere in interiorul caroara avem din ce in ce mai putin timp pentru a face ceva. Slabe speranta sa gasim in interiorul aceleiasi ere timp destul pentru lucruri elaborata. Suntem fortati sa improvizam, repede, in graba, pentru a incheia era veche si a incepe rapid una noua. Si mai scurta, mai precipitata. Si, vai, acest lucru se intampla si retroactiv. Acum „anii de scoala” sunt, cumva, „secundele de invatare”… Si asta nu doar dupa cantitatea si folosul (infime) ale lucrurilor ramase din scoala, ci si prin prisma perceptiei felului in care s-a scurs acel timp: intr-o clipa.

        • stely said

        • Este motivul pentru care îmi cer scuze, cu riscul de a deveni ridicolă pentru spectatori.
          DAR
          Ridicolul, doar o iluzie și ea, a bietului Narcis. Tind să fiu „inconsistentă” cu Narcis din mine. Așa-i trebuie!

          Comentarii elaborate?!
          Doar intenții respectuoase, fiți pe pace. Sunt mult mai lucidă decât par, Vai!

          Am meditat o țâră asupra t, cu slabele mele puteri. Aștept „trezirea la punctul zero”, vorba unui domn „ridicol”.

          Dilatarea spațiului, diluarea personajelor. OK și asta, pentru mine, nevrednica.

        • PS. (Eu, tot eu, cu adaosurile mele)

          PRECIZARE:
          Era, cel de mai sus, un mesaj adresat d-lui Goe, referitor la contracția t și la superficialitatea inerentă a comentariilor mele.

        • PPS. Iertare că ocup atâta spațiu cu prezența mea.
          Dar mi-a plăcut această piesă care sună a folclor de liceeni impertinenți în dispută cu „profii”, pusă de careva pe FB:

          ”Spontaneitatea este pentru cei curajoși.
          Poți spune genialități amestecate cu prostii.
          Oamenii care n-o cunosc, ți-o pot ucide pe ea, spontaneitatea ta”.

        • Dl.Goe said

          Nu va faceti griji pentru spatiul ocupat. Spatiul se exitinde suficient de accelerat incat sa nu-l puteti umple in timpul pe care-l aveti la dispozitie si cu rata de expansiune cu care va manifestati. Cred ca invers ar trebui sa va faceti griji.🙂

  19. arcaluigoe said

    „Dovada supremă că in Cosmos există fiinţe inteligente în afara
    Pământului este că nu au încercat să ne contacteze!”

    • Da. Mi se pare cea mai pertinentă replică dintre cele postate până acum, pe aici.

      Mi-am dorit întotdeauna să întâlnesc o ființă extraterestră și, plecându-mi capul cu smerenie în fața ei, să-mi recunosc PROSTIA.

      Mulțumesc. Un big LIKE de la mine, Arcaluigoe!

      • Acu mă frământă ideea prostească: oare cum ar putea o mulțime de pământeni refuzată de ființele inteligente din univers, pe bune, să se comporte ca în cartea aia splendidă despre „înțelepciunea mulțimilor”? Mai trăim vremuri de crezut în miracole?

        Mulțam de ocazia de a mă manifesta.

        LA REVEDERE!

      • Dl.Goe said

        Ati putea oferi o solutie oarecare, personala la problema de aritmetica formulata mai sus (si mai jos)? Adica sa indicati o valoare numerica estimata de d-voastra personal, independent, indiferent cu ce mijloace (aritmetice, intuitie, logica, hazard, credinta, orice), :

        Daca:

        [1 megaParsec] – devine [1 megaParsec + 70,4 Km] – intr-o secunda (1 s)

        ATUNCI

        [9 mm] – devin [6400 Km] – in câte secunde (sau ani)

        Un megaParsec este egal cu 3300 de ani lumina, iar un an lumina este distanta strabatauta de o raza de lumina in timp de un an cu viteza cunoscuta de 300 000 de Km/s

        Incercati?

        • stely said

          Marginalia Non Turpia said
          septembrie 20, 2014 at 11:07 am

          Spontaneitatea este pentru cei curajoși.
          Poți spune genialități amestecate cu prostii.
          Oamenii care n-o cunosc, ți-o pot ucide pe ea, spontaneitatea ta

          Iar „personajul Stely spune :”teoria ca teoria, dar practica ne omoara” sau „Una vorbim si alta fumam „.

          Sau in limbaj poetic si filozofic :

          Sursa prostituării cuvintelor: înlănţuirea
          infernală a abstracţiunii prin abstracţiune.
          A nu face dragoste decât prin mental.
          Corpul uitat, sentimentele uitate.
          Cuvinte moarte.

          Basarab Nicolescu -Teoreme poetice

        • @Dl Goe
          Hazard
          (Prostul nu funcționează altfe, iar eu nu m-am deșteptat, sunt solidară cu specia)
          333333333 la 3333 la 3333 sec

        • RALG said

          @Stely – Parerea (spontana) a unora (nu-i precizam) este ca de fapt noua ne-ar placea d-na Mecu daca ne-ar placea dar ca nu ne place pentru ca nu ne place… Spontaneitatea acelora care au aceasta credinta bizara rezida in chiar felul lor unic de a fi si in care re-actioneaza ei insisi mereu, ceea ce le si då acea unicitate, in aceasta privinta, care o priveste pe d-na Mecu.

          Un admirator al lui cuvintelor vii ale lui Basarb Nicolaescu, el insusi izvor de unicitate spunea (o tragedie antica):

          Une pierre

          Deux ans, ou trois,
          Je me sentis suffisante. Les astres,
          Les fleuves, les forêts ne m’égalaient pas.
          La lune s’écaillait sur mes robes grises.
          Mes yeux cernés
          Illuminaient les mers sous leurs voûtes d’ombre,
          Et mes cheveux étaient plus amples que ce monde
          Aux yeux vaincus, aux cris qui ne m’atteignaient pas.

          Des bêtes de nuit hurlent, c’est mon chemain,
          Des portes noires se ferment.

        • @Arcaluigoe

          Mulțumesc pentru răspuns. Prostia, cum bine știm, enormă și ea, cât specia. Noapte bună!

        • @All (Dl Goe, Ralg, Arcaluigoe)

          Se pare că iar am produs glume greu digerabile.
          E vremea să mă retrag.

          IERTARE!

          Bine, sănătate, inspirație și mult spor vă doresc!

        • Ca de obicei, un mic adaos:

          @RALG, cu tot respectul: Eu cred că Yves-Bonnefoy merită un tratament mai bun decât să aruncați cu el în non-prieteni.
          Eu, personal, am găsit calea de a-i da LIKE-ul meritat. Mult îmi place cum scrie.
          Relax, a fost ultima intervenție.

          SCUZE, iar.

          MULȚUMESC.

        • Dl.Goe said

          @Margi/nalia… Ati produs glume?😯 ierta-RE, s-CUZE? non-prieteni? Yves Bonnefoy, miercuri, Ploiesti?

          – Må tanti esti teribila când iti casuna d-tale, parol. Da’ nu mai umbla cu mofturi ca-n seara aceea de la „Iunion”… ca mult va mai place a scrie spre a va lua in seama.

          Ultima interventie?🙄 Eeee, uite c-ati inceput sa faceti si glume. Re-glume, da usurele… E, daca e asa, atunci, bine, sănătate, inspirație și mult umor vă dorim si noi d-voastra! S-auzim de bine.

        • @Dl. Goe

          CLARIFICARE

          Vă reamintesc, cu respect, că v-am mai spus că atunci când devin greu de digerat pentru dvs., mă retrag. Am mai procedat așa. Dacă veți mai produce lucruri frumoase pe aici, voi veni să vă mulțumesc.

          Voi rămâne cât nu deranjez.
          Îmi voi cere scuze iar, dacă voi deranja.
          Îmi este greu să anticipez ce vă supără, acesta este motivul pentru care am decis să procedez astfel.

          Mă retrag acum, cu respect și cu încredere.
          Vă doresc inspirație, timp și spor!

        • Dl.Goe said

          Sitimata d-na presupunem ca sunteti (iarasi) victima unei neintelegeri (a aceleiasi neintelegeri, repetabila povara). Nimic din ceea ce mentionati nu se intampla in vreo realitate, alta decat cea care se confunda cu propria d-voastra imaginatie. Este deja a n+1 oara cand se repeta identic acelasi scenariu: veniti, vedeti, incercati marea cu degetul, deplasati discutiile, indiferent pe ce topic catre propria persoana, catre raporturile valoarice in care s-ar afla persoana d-voastra cu oricare dintre lucrurile discutate (discutate strict in scopul de a fi evalute de catre ilustra d-voastra persoana), apoi trageti concluzii bizare si va retrageti pentru a avea de unde reveni. Deja vu, deja vu, deja vu. Intrucat nu este nici treaba noastra, nici intentia noastra, nici sa clarificam, nici sa sporim confuziile care intretin aceasta stare de fapt, nu facem decat sa adnotam aceste intamplari in acest jurnal de (b)Arca exclusiv in scopurile pentru care, in genere, se intretine un jurnal de bord, pe orice ambarcatiune. N-aveti cum deveni greu de digerat pentru ca nu avem nici cea mai vaga intentie de a va digera, sau de a va aduce in postura de a fi digerata. Va iluzionati dintr-o bizara manie a grandorii. Ne este perfect egal daca vizitati sau nu (b)Arca lui Goe, iar daca o vizitati ne este perfect egal daca o faceti intr-o mamiera silentioasa (la fel ca alti circa 100 de vizitatatori, unici toti, in felul lor) sau de comentati ce va da prin minte sau ce va vine la gura, mai spontan sau mai elaborat. „Perfect egal” la o valoarea absoluta infima care poate fi aproximata destul de precis cu „perfect indiferent”. Nu mai incercati sa ex-trageti, din faptul ca nu facem niciun efort sa va pastram pe (b)Arca, concluzia ca ne-am stradui sa va indepartam. Nici vorba. Dar probabil ca stiti asta deja, insa neputand sa mai ramaneti, coplesita fiind de bizare probleme launtrice care vi se ilumineaza cand veniti sub felinarele de pe puntea (b)Arcei, incercati sa dati vina pe altcineva pentru propriile slabiciuni care va pun in postura de a intra fortat in repoas. Va inselati imaginandu-va ca ne-ar supara ceva (motiv pentru care nici nu puteti anticipa acele lucruri). Cea suparata (probabil pentru ca nu este tratata asa dupa cum considera ca i s-ar cuveni) sunteti d-voastra. Daca e asa (poate ca nu e) atunci nu am ce (vå) face. Pe d-voastra personal nu va nu va pot trata in niciun fel anume (printre altele, pentru ca nici nu va cunosc). Comentariile d-voastra sunt tratate (ca ale tuturor) individual, independent, intr-o maniera spontana, libera (care poate sa fie sau nu, corecta, inteleapta sau placuta, aproape in mod aleator) in raport cu forma si continutul textului, iar nu cu semnatura pe care acesta o poarta. Cam asta era de consemnat pe tema asta, vizavi de acest post-ultim mesaj al domniei voastre.

          P.S. Pentru ca ne sunteti realmente simpatica ne-am ingadui, cu permisiunea d-voastra, si o recomandare cu un usor caracter personal. Transcrieti fraza „Voi rămâne cât nu deranjez.” in varianta „Voi rămâne cât timp nu sunt deranjata” si nu va mai faceti „griji” din cauza noastra. Am prefera desigur ca atunci cand comentati sa nu mai mutati accentul discutiei de pe lucrurile in sine pe „ego”-ul d-voastra personal, incercand mereu sa ilustrati cu exhibitionism carui segment al fiintei d-voastra ii corespunde tocmai acel lucru discutat. Am prefera mai degraba sa va auzim vorbind despre lucruri in sine si sa-i lasati pe cititori sa ghiceasca (dupa umilele lor posibilitati) cum si cat se potriveste acel lucru cu vreo particica din matricea interioara a fiintei botezata Carmen-liniutzå-Maria Mecu, dar, daca nu puteti altfel, nu va amagiti cu ideea ca asta ne-ar (putea) supara, dar nici nu sperati c-am putea incerca sa tratam abordarile d-voastra altfel decat spontan si liber de orice constrangeri (inclusiv cele referitoare la corectitudine, intelepciune, placere)… Desigur ca si noi vă dorim inspirație, timp și spor!

  20. RALG said

    Apåi de… Iarmaroc nu era? Era cat se poate de firesc (on topic) ca in subsolul acestui articol preluat (aproape) integral cu copy-paste (in scopul unic de a fi comentat spre ilustrare) sa se stranga anume asemenea gen de comentarii (aproape 100)… Colac peste pupaza iata ca se intampla una si mai boacana:

    Jurnalistul Robert Turcescu a dezvaluit ca a fost ofiter sub acoperire. … El a mai adaugat ca, incepand de azi, nu va mai face emisiuni si nu va mai aparea in public. – Nu ma-nnebuni!

    Asadar ca mirifiicei lumi a HUVACA i se adauga inca un anonim nou nout, gata de a-si aduce aportul la edificare, propasire… etc. Asta in caz ca n-o fi fiind deja adaugat cu ceva vreme in urma…🙂

    • stely said


      „Nu ma-nnebuni!”…? inseamna ca nu-l credeti ? Recunosc ca mie mi se pare a fi un scenariu bine regizat. Dar sa vedem ce va urma…M-as bucura sa aiba efectul scontat, asta in cazul in care ar exista scenariul .Dar chiar si daca, ar fi vorba de scenariul altora , in sensul de a-l scoate din grila de programe de la B1, ceea ce iata s-a intimpla , tot ar trebui sa aiba niste efecte pozitive pentru candidatul dreptei, oricare ar fi el

  21. Of, of, tare rău v-am deranjat.
    Ați consumat mult timp pentru mine.
    IERTARE!
    Nu aștept răspuns, sincer, pe bune.
    Vă prețuiesc pentru toate lucrurile bune pe care le faceți.

  22. http://marginaliamarginalia.wordpress.com/2014/09/21/invataturile-mele-catre-mine-dis-de-dimineata/

    • Dl.Goe said

      Aveti haz! Cat cuprinde. Si cam cat public v-ar trebui ca sa va simtiti implinita atuci cand predati „invataturi” d-voastra catre d-voastra (simultan si pe post de neaGoe si pe post de gara Basarab)? Aveti intr-adevar un haz nebun. Va felicit pentru taria cu care va infruntati barbateste ridicolul pentru a impartasi acest haz martorilor, cat mai multor martori.

      „Stimata doamna, parerea noastra sincerea si dezinteresa(n)ta este ca in loc sa cautati sursa raului (si a ridicolului) din d-voastra in felul de a (re)actiona al ne-bunilor, ati fi mai castigata daca ati analiza cu calm propria natura, felul, locul si imprejurarile in care vi se rupe filmul (mereu la fel) atunci cand va lasati cuprinsa de entuziasme comunicationale cu altii, exclusiv despre sinele d-voastra nedeslusit. Adica daca ati fi mai realista, si nu v-ati mai lasa prada iluziilor facile. Bunaoara articolul asta, in care chipurile vorbinti singura si care denota asteptari exagerate dinspre publicul tinta, ar putea fi un bun punct de plecare intr-o introspectiva excursie.”.

      P.S. Nici n-au cantat cocosii si v-ati dezis deja de trei ori de mareata persoana care declara ritos ca a produs „ultima interventie” pe (b)Arca lui Goe. Rau o mai dispretuiti pe acea persoana, de-i terfeliti asa fara mila onoarea, consistenta si credibilitatea. Impresia noastra este ca ori nu va pasa de ea, ori ca, mai rau, ii doriti raul si actionati in acest sens. Sa stiti ca nu-i frumos. Nu merita acel ridicol text pretul pentru a fi promovat astfel, cu asemenea prejudicii. Este un simplu sir de prostioare scrise de cineva care n-are somn in zori de zi. Plus doza de narcisism, exhibitionism etc. Mai poftiti pe la noi…

  23. 1.Nu am declarat că nu vă voi mai vizita. Recitiți cu atenție.
    2. A apărut o situație de urgență. Știți dvs. care.
    3. Vă răspund, cu tot respectul și cu tot dragul, ceea ce am răspuns unui om din SPAM-ul blogului meu, utilizând o update:
    „UPDATE

    Mi-a venit în SPAM un om care nu pricepe nimic din ce vreau să spun, dar care are trufia de a vrea să mă educe. Un om obișnuit să aibă întotdeauna ultimul cuvânt. Un om care nu ar avea niciodată puterea de a spune: Scuze, iartă-mă, mulțumesc. Un om TRIST. Tristețea trufiei. Mi-ar plăcea să putem discuta simplu, omenește, de la egal la egal. Nu putem, după cum pornește dialogul aici, ca răspuns la textul meu. Sincer, îmi pare rău, pentru că știu că are multe lucruri care ar putea fi apreciate. Știu și ce va răspunde la acest mesaj al meu, dacă va răspunde. Și asta e trist pentru mine. Îmi pier umorul, creativitatea, spontaneitatea în fața zeluluii său „educativ”. Nu discută spunând „eu cred că”, ci evaluează ceea ce tocmai ai spus tu, ca și cum EL ar deține supremul adevăr. Nu cu bâta se face educație, omule trist, din SPAM! Dacă o să mă faci să mă simt seminarizată, îmi va pieri orice chef de vorbă”.
    4.Textul pe care dvs. îl evaluați, a fost citit de alți oameni, tot atât de inteligenți și de școliți ca dvs., și apreciat pozitiv.
    De gustibus, n-am ce face.

    În rest, tot respectul meu pentru dumneavoastră.
    Mulțumiri de găzduire.
    Iertare de deranj.

    • PS. Uitam ceva important.
      Eu cred că, atunci când facem evaluări, e fair să le argumentăm.
      Iertare, iar.

      • Dl.Goe said

        Asa ar fi fair… O fi. Dar in HUVACA argumentarile (elaborate) nu sunt musai. Sunt optionale. Este destul de fair ca si asa facem evaluarile (pe o asa penurie de timp, intr-o criza ca aceasta). Avem insa dreptul sa speram ca argumentele sunt (vor fi) subintelese…. iar daca nu, cine, ce treaba are? Cui, ce-i pasa, caci va fi sub palarie, Floare Albastra, Floare Albastra… Floare Albastra etc.

        • 1.Nu este fair să evaluezi „ex catedra” comentariile vizitatorilor, ca blogger. Nici să faci asta, ca vizitator, pe alte bloguri. Blochezi creativitatea partenerului de discuție. Ce să facă omul? Poate glume, așa ca mine. (Ferească Dumnezeu de un limbaj nepoliticos, cu atacuri la persoană). Eu cred că acesta este motivul pentru care vizitatori care ar avea ceva de spus, nu prea mai vin pe aici.

          Dacă ai un blog de dialog, unde promiți „libertate de exprimare” poți spune: „eu cred că, eu am opinia că, eu gândesc altfel decât dumneavoastră”.

          Dacă ai un blog de promovare, formativ, altceva. Evaluezi cu argumente clare, spre a-ți atinge scopurile. Dar… nu „cu biciul”. Nici animalele nu performează cu biciul.

          „Subînțelegerea” argumentelor poate duce la confuzii, neînțelegeri, chiar sastiseală. Cititul printre rânduri nu e recomandabil, nu doar în opinia mea. Nu servește comunicării clare, deschise,percepute ca bine intenționate.

          2. Mi-ați reprodus aici un poem, fără a-mi cere permisiunea, fără a-mi scrie clar numele de autor. Complet unfair.
          Dau eu linkul, căci așa e corect:

          http://marginaliamarginalia.wordpress.com/2014/09/21/remake/

          Vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit contextul să vă spun aceste lucruri.

        • Dl.Goe said

          @Marginalia – Ce faceti stimata doamna? Ne tineti lectii? Predici? Ne seminarizati? Faceti evaluari „ex catedra” despre ce si cum facem sau ar trebui sa facem pe Arca lui Goe? Fara sa incepeti cu „Eu cred ca” ori „In opnia mea”? Ne spuneti (fara a argumenta) ce sa faceam si ce sa nu facem? Ce e recomandabil si ce nu?

          Desigur ca puteti face toate astea pentru ca aveti deplina libertate sa spuneti tot ceea ce doriti, fara rastrictii, fara cenzura, fara blocaje. Tot ceea ce vi se opune sunt cel mult alte cuvinte liber exprimate. Aceasta libertate ne ingaduie sa remarca inca odata formidabila compozitie care va da substanta: tupeu si inconstienta (in proportii greu de stabilit).

          1. Porniti de la premise false (nu le mai enumaram, si asa pierdem prea mult timp pe firul acesta) – derapaje cauzate de prejudecatile pe care nu le puteti depasi. Oare este nevoie sa adaug ca aceasta este opinia noastra (pe care nu tinem s-o impartaseasca nimeni altcineva anume) ca sa fie clar ca-i a noastra si nu a altora? Ar trebui s-o (mai si) argumentez? Dar nu e oare evidenta? Nu? Daca prin absurd ar exista entitati carora nu le-ar fi evidenta, inutil ar fi sa ne pierdem timpul cu aceia.

          2. Dincolo de partea trista a incapatinarii infantile cu care insistati in prompvarea unor pseudo-idei numai pentru ca asa ati apucat, pentru ca sunteti „contra”, restul mesajului aduce obisnuita nota comica, de-a dreptul comica. O persoana care este troll, agresiv, vulgar, care foloseste zeci de nick-uri si tertipuri, insolenta, care practica cenzura totala acolo unde-si imagineaza ca-i este in putere si de folos, vine si tine lectii despre onestitate, fair-play, eleganta, etc. Nu-i comic? E de-a dreptul hilar.

          3. Sunteti lipsita de orice urma de onestitate (…) atunci cand sugerati ca am fi procedat unfair prin reproducerea „poemului”. Vorbiti ca sa va aflati in treaba si ca sa creati impresie proasta (nu stim cui). Am preluat textul unui „poem” dintr-un loc public indicand in clar sursa si oferind link-ul catre sursa. Domnia voastra mintiti cu nerusinare in scopuri marunte care va descalifica din postura de interlocutor valid, calificandu-va in cea de troll care trebuie combatut. V-as intreba daca domnia voastra i-ati cerut permisiunea lui Theodpr Baconschi atunci cand i-ati reprodus textul pe blogul d-voastra. Asa de curiozitate.🙂

          Vă mulțumesc pentru că mi-ați oferit contextul să vă spun aceste lucruri.
          În rest, tot respectul meu pentru dumneavoastră.
          Mulțumiri de vizita.
          Iertare de deranj.
          Cu toata consideratia s.c.l.

        • 1. Da, corect spus „Eu cred”. „Eu cred” acesta e aplicabil la tot ce spusei la 1- supra, despre dialogul fair pe un blog, într-un spațiu de comunicare.
          Găsiți ceea ce eu cred în toate manualele referitoare la comunicare.

          2.SCUZE, n-am remarcat linkul discret spre blogul meu. Chiar cer IERTARE.

          3. Eu cred că nu e fair să-mi disprețuiți prietenii din lista de prieteni. Sunt intelectuali, ca și dvs. Nu-i cunoașteți. Ce vă permite să faceți asta? Eu cred că doar, IERTARE, trufia.

          4. Sunt de părere că nu e fair să-mi dezavuați blogul.
          Nu cunoașteți audiența, nu știți reacțiile din facebook. Cu toată modestia, am postări cu mai multe LIKE-uri atribuite de bloggeri textelor mele decât aveți dvs, administrator vechi.

          5. Faptul că disprețuiți IAR oameni pe care nu-i cunoașteți, texte care nu vă convin, vizitatori care vă spun politicos ce gândesc, simt, intenționează, mă întristează. Atât.

          6. Bășcălia, atacul la persoană, mă întristează în aceeași măsură. Sunt convinsă că aveți resurse pentru un alt mod de a evolua în spațiul public.

          Repet: uneori produceți pe aici lucruri frumoase și bune. Pentru acestea, chiar MULȚUMESC!

        • Dl.Goe said

          Parerea noastra (sic) este ca promovati o discutie sterila, off topic, plictisitoare, despre false probleme. Un fel de a tot schimba vorba. Ca procedati asa voluntar sau involuntar este si mai neinteresant.

          P.S. Multumirile exprese (tâmpe de-a dreptul) sunt totalmente inutile in context (Arca lui Goe) (ne confundati, serios), iar predicilor d-voastra justificative le sunt de-a dreptul nocive. Va pierderdeti in detalii fara substanta, pentru ca (in opinia noastra) nu prea aveti in ce altceva sa va pierdeti.

          Uneori produceți pe aici (si pe dincolo) lucruri frumoase și bune. Pentru acestea, chiar va MULȚUMESC!

          1,3,4,5,6… si asa mai departe. Despre ce vorbiti? Nu, va rog nu va apucati sa ne (mai si) rå-spuneti. Impresia noastra sincera este ca nici nu va da prin cap cat de pe dinafara va aflati fata de lucrurile pe care cu pedanterie extrema le perorați. Credm ca va chiue o obsesie maniacala pe care incerati sa o alinati (astfel) in HUVACA. Relax!

        • @Dl Goe
          OK, vă înțeleg trăirea.
          Numai bine!

        • Dl.Goe said

          Va multumim pentru intelegre. La revedere!

        • @Dl. Goe

          GLUMĂ: Ați comis un act ratat. Era la ne-revedere!

        • Dl.Goe said

          Ar fi fost (poate) daca n-ati fi tinut sa aveti ultimul cuvant producand astfel o „re-vedere”. Sunteti o artista desavarsita in rolul „negarii-negatiei-renegate” – de ea insasi. Incolo nu.

          Va multumim pentru clarificare. La revedere! Restul e tacere… speram.🙂

          P.S. Bine ca ati etichetat-o ca „GLUMA” (cu multe MAJUSCULE) ca sa stim sa ne râdem.

    • Dl.Goe said

      V-ati facut o auto-descrie destul de nostima. N-as avea de ce sa va contrazic. Sunteti irecuperabil nostima. O mica monstruozitate care da sa muste cand se vede in oglinda.

      1. Minciuna, amnezie, prostie, la alegere (ce naiba doamna, scrie trei paragrafe mai sus, negru pe alb)
      2. Vorbiti in dodii doar ca fara miez. Parol. Ce sitiuatie?
      3. Haideti doamna nu va mai alintati c-ati spune ceva anume, de-nteles, pe care altii nu le-ar intelege. Mici prostioare care va auto-impresioneaza, toate usor de-nteles. Nu vrea d-na nimeni sa va educe. Aveti un fix. Mie-mi placeti asa cum sunteti. Ca adesea procedeati incorect, nedemn, arbitrar, este cu totul altceva. Nu e treaba noastra sa corijam ce-a neglijat Dumnezeu.

      4. Aoleu, iar pseudo-argumentul asta fumat, cum ca textul respectiv ar fi bun, musai, pentru c-ar fi fost apreciat pozitiv de niste insi (imaginari), mai numerosi decat dl.Goe. Unde l-au apreciata d-na? Ca nu se vad comentarii la fata locului. Sau i-ati cenzurat si pe ei… din modestie? Sau l-ati publicat si-n alte locuri? Da nu-i cam mult pentru niste auto-invataturi auto-adresate? Asta asa… de curiozitate, intrucat nici daca ar exista aevea acei apreciatori asta n-ar da vreo valoare textului, alta decat cea pe care (n-)o are. D-voastra chiar credeti sincer ca textul acela, de o banalitate crasa (trancaneli digitale), spune ceva prin el insusi in afara de a da niste indicii despre starea autoarei? Haide doamna sa fim seriosi, ce naiba, ca ne prinde noaptea cu prostii.

      P.S. Daca intr-adevar stiati ce anume va voi raspunde, de ce anume ati mai postat mesajul? Incercati cumva sa sporiti traficul pe Arca lui Goe? Sunteti masochista? Sau (doar) profitati de faptul ca aici puteti vorbi libera si necenzurata gasind si pretextele potrivite pentru o bizarra defulare? Ori ati venit iarasi sa va milogiti pentru scuze (pretinse pentru non-sensuri din propria imaginatie)? Scuze pentru ce, stimata doamna? Scuzele de care ati avea nevoie ca sa ce? Sa va „repereze” onoarea si sa va ingaduie sa dati curs mai cu spor pornirilor exhibitionite? Hai ma tanti nu mai fiti asa de teribilista ca ne cuprinde plictiseala.

      În rest, tot respectul meu pentru dumneavoastră.
      Mulțumiri de vizita.
      Iertare de deranj.
      Noapte buna.

      • @ Dl Goe
        Scopul venirii?

        A aprecia ceea ce aveți bun, a-mi reîmprospăta impresiile, a observa ce s-a schimbat în personajul Dl Goe.

        Cum explic mai jos, textul a fost evaluat pe Facebook. Verificabil.

        • Dl.Goe said

          Aoleu, l-ati postat si pe Facebook? Deh, exhibitionism fara frontiere… Ati citit degeaba (probabil pe sarite) articolul d-lui Baconschi despre „Marea Trancaneala dogitala”…

  24. RALG said

    Minus si cu minus då plus. Iata un „plus” care valoreaza cat un (im)puls, neastetat, dintr-o arie ce parea arida, pe care tinem sa-l con-semnam aici, dând cu el din non-prieteni(?!):

    „probez
    secundele uitate
    una câte una

    sufletul de acum
    se zbate
    în sufletul mai mic
    din altă vară
    timpul se rostogolește
    ploaie muzicală
    către început

    te văd te ascult
    până când toate celulele
    corpului meu
    se trezesc
    o stranie grădină
    se naște
    ca să doară
    în vreme ce
    vorbele tale
    fluturi indigo
    pe cerul ei lacom
    zboară”
    Remake

    • stely said

      Prezenta-absenta,o,fugara enigma a carui putere o presimtim. Prezenta a Imobilului chiar in toiul momentului ca non- timpul in clipa si ca non-unde oriunde. Poate ca sunt imobil cind merg prin soare in imaginarul apei, inflorirea ,mireasma , sufletul sarat al stropilor de val.”Cine” isi asterne pasii in pasii tacerii de-alungul unei plaje desarte ? Le passage de l’impasse -Michel Camus -preluat de mine din Radacinile Libertatii de Basarab Nicolescu

      • stely said

        Prezenta-absenta, o, fugara enigma
        a carui Putere o presimtim.
        Prezenta a Imobilului chiar in toiul momentului
        ca non- timpul in clipa
        si ca non-unde oriunde.
        Poate ca sunt imobil cind merg
        prin soare in imaginarul apei,
        inflorirea ,mireasma , sufletul sarat al stropilor de val.
        ”Cine” isi asterne pasii in pasii tacerii
        de-alungul unei plaje desarte ?

        Le passage de l’impasse -Michel Camus -preluat din Radacinile Libertatii de Basarab Nicolescu

        P.S. Am facut un exces de spontaneitate, neavind rabdare sa gasesc necesar pentru a o reda intocmai . Am scris-o azi -noapte tirziu de pe android. Acum am vazut si nu mi-a placut ce a iesit. Prin urmare am gasit de cuviinta sa repar, dar tot fara diacritice . 😦 .

        • stely said

          @Dl Goe,
          In momentul citirii celor scrise aici :Un admirator al lui cuvintelor vii ale lui Basarb Nicolaescu, el insusi izvor de unicitate spunea (o tragedie antica)„…mi-a venit in minte un alt mare admirator al „cuvintelor vii” ale domnului Basarab Nicolescu , unul dintre cei mai recunoscuti poeti de origine siriana , cu pseudonimul literar Adonis si numele adevarat Alî Ahmad Esber .Stiam de admiratia reciproca , precum si de trainica (legendara) lor prietenie, dar neavind mijloacele la indemna spre a face o exemplificare, l-am ales pe celalalt bun prieten si colaborator al dumnealui – Michel Camus. Acum am ceea ce mi-a lipsit azi -noapte tirziu si, iata …Dovada :

          „Dacă as face parte din juriul premiilor Nobel, i-as acorda lui Adonis nu numai Premiul Nobel pentru Literatură, ci si Premiul Nobel pentru Pace: opera lui incarnează unitatea umanului, adică ceea ce se găseste între, în si dincolo de fiintele umane trăitoare pe un acelasi unic Pămînt.

          „Îmi dau seama, la capătul acestor rînduri, că misterul lui Adonis rămîne nestirbit. Singură e în măsură să îl cuprindă, magia poeziei:”

          Cine e băiatul acesta care trimite

          pietre către cer?

          Cine e băiatul care prinde orizontul

          cu năvodul său de sînge?

          Iar tu, seicule,

          care-ti deschizi pieptul pe vîrfuri de munte,

          învată-ne

          ce soptesti văzduhului,

          cînd păsările-si caută exil,

          ce soptesti țărînei,

          cînd îsi zbîrleste scaietii ?

          Cititi aici si veti vedea si „viceversa ” : http://convorbiri-literare.dntis.ro/NICOLESCUapr13.htm

          P.S Cind am cautat textul din „convorbiri literare” am dat din intimplare de un link in care se” vorbeste ” elogios despre cei trei admiratori , admirati lsi de… dar mai bine cautati linkul pe blogul certocrat -Dorin Tudoran . 🙂

        • stely said

          „Este un privilegiu să vorbești cu Bonnefoy despre Tristan Tzara și Stephane Lupasco; să afli cât de mult îi admiră Adonis pe părintele Andrei Scrima și Basarab Nicolescu; să îl asculți pe Dépardieu vorbind despre Victor Hugo și Carlo Goldoni ori povestind cum a pregătit rolul lui Napoleon (interpretat în franceză și maghiară) pentru cele două spectacole cu opera-folk Háry János la festivalul în aer liber de la Szeged”.

          http://www.dorintudoran.com/janus-pannonius-2014-cand-pana-si-gerard-depardieu-uita-de-politica-pentru-10-zile/

        • Dl.Goe said

          Am remarcat si noi ca personajul „dorin tudoran” traieste „drama” unor schimbari fundamentale. Cat de profunde or fi ramane de vazut. Ne-au placut si noua noile sale productii.

        • stely said

          V-am simtit prezenta . 😉

        • Dl.Goe said

          Haideti ca si-a revenit. Conul Dorin s-a-ntors (la prieteni, urat gest). Este iarasi dl.Goe si se joaca de-a conul Leonida fata cu Reactiunea, in rolul reactiunii fiind distribuit Gabriel Garcia Andreescu. Deh, iluzii spulberate. Lumea era si asa cam de multisor cu curul in sus, nu se facea ca tocmai conu Dorin, un comersant, sa se puie in poblic cu dânsa si sa-si tzina curu-n jos. S-antors in rând. In rândul celor ce n-au fost niciodata… Altfel. „Toate pânzele sus” de dl.Tudoran. Dovada ca este pe calea cea buna se vede in calitatea comentatorilor si a comentariilor. A reusit sa-l atraga pana si pe marele Neamtzu Tziganu, in postura de prim-vice, cu drept de semnatura inaintea palarierului ne-bun de la Iasi. Sa te tii acuma de/zbateri certocrate, cârmite catre o-cârmuire.

        • stely said

          Am citit , dar recunosc, nu am citit pana la capat toata intrigaraia aceea , din perioada disidentei domnului Dorin Tudoran, precum si ce a urmat – perioada deconspirarii colaboratorilor securitatii etc. Nu stiu daca „revenirea „la „normal” a domnului Dorin Tudoran a fost programata sau doar asa ,din lipsa de subiecte. Presupun totusi ca „revenirea” s-ar putea sa nu fie intimplatoare. Incepe asaltul final pentru cucerirea fotoliului de la Cotroceni si ,iata, intra in joc asa „tam-nesam directorul SIE ,Teodor Melescanu, cu semnaturi strinse in mare secret de colonelul Dogaru, care se stie ce rol a jucat in campania de demitere a Presedintelui. Se intimpla lucruri ciudate cit sa ne ingrijoreze destul de mult :

          Dar nu putem sa nu constatam astazi ca serviciile par sa joace un rol tot mai mare in viata publica. Ne-am prins, iata, in hora dementa a deconspirarilor, punem in discutie apartententa unor candidati sau jurnalisti importanti la servicii dar nu prea stim ce intampla cu adevarat in curtea lor deoarece nu dispunem de instrumente eficiente de control civil. Suntem cred, in pragul unei crize in sistemul de securiate, o criza de incredere cel putin.

          De afara, totul se vede prost, Romania se joaca cu credibilitatea unor institutii cheie, le taraste in campanii electorale si asta nu are cum sa nu sa afecteze increderea in Romania ca stat responsabil. Daca vom avansa mult asa, ma tem ca nu vom construi o democratie liberala, de tip occidental, la 25 de ani de la caderea comunismului, 10 de la intrarea in NATO si sapte de la aderarea la UE, ci o tara a democratiei cu epoletI
          http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-18161163-tara-democratiei-epoleti.htm

    • @Di Goe
      @Omul din Spam

      Datorez nașterea acestui poem discuțiilor fair cu Poeții din lista mea de prieteni din Facebook.
      Lor le mulțumesc.
      Ei îmi stimulează spontaneitatea și creativitatea.

      • Dl.Goe said

        Eee, daca-i asa… Foarte frumos. Bravo lor. Bravo d-voastra. Insistati in directia care va stimuleaza devenirea artistica si diminuati risipirile in spatii care va inhiba spontaneitatea si creativitatea🙄 Cred ca e destul de evident ca asa-i corect incat sa nu fie nevoie sa mai si argumentez. Nu?

  25. stely said

    P.S .Nu am rezistat sa nu raspund la”provocari”. 😉 Scuze insa pentru omiterea diacriticelor si ,eventual, pentru alte nereguli.

  26. @Dl Goe
    Dacă nu ați fi Anonim, ați face ceea ce mulți bloggeri fac. Textele dvs. ar fi mediatizate pe facebook.

    Eu fac mai mult.
    Le „probez” acolo, apoi le scriu pe blog.
    Așadar, puteți verifica afirmația mea.

    În rest, risipă mare de vorbe,

    Mulțumesc, pentru tot ce m-ați ajutat să învăț.

    • Dl.Goe said

      Remarcabila straduinta cu care doriti sa consolidati ideea bizara cum ca d-voastra n-ati fi Anonima (ci altceva. Ce?).
      Remarcabila straduinta cu care doriti sa consolidati ideea evidenta ca n-ati inteles nimic din articolul d-lui Theodor Baconschi, care v-a mers la inima, ratand astfel, cu brio, alte organe.

      Care va sa zica pe facebook se face probarea capodoperelor. La monopolul pensiilor. Pentru ca apoi se se consacre respectivele creatii pe bloguri, lipsite de vizitatori, cititori, comentatori, blocate, cenzurate, ceea ce le (si) reda perfectiunea si valoarea artistica, nestirbite de vreo critica subiectiva a cuiva care nici macar nu zice „dupa parerea mea”. Care va sa zica pe facebook. Tttt. Mânå birjar.

  27. RALG said

    Se dedica spectatorilor care n-au comentat nimica pe acest topic (se stiu ei):

  28. d'Artagnan said

    Pierdeți timpul stimați comentatori și spațiul nu stă pe loc, nu ne așteaptă pe noi să terminăm disputele. El crește, crește mereu cu rata r = 0,00000000000002% (probabil am greșit zerourile…).Dar nu contează. Eu arunc doar pastila, n-o și înghit.
    Doamnelor și domnilor, am ajuns la o formulă (sunt acoperit intelectual pentru că am fost la un tenis apoi am…, mă rog, înțelegeți voi) de genul A = B(1 + r) la puterea n, paranteza e la puterea n, desigur, unde A este 6400 de km exprimat în secunde, iar B este acel amărât de 9 mm. Cum știm A,B și r probabil trebuie aflat acum n, probabil printr-un logaritm. Dar sunt depășit de situațiune. La urma urmei sunt angajat pe post de spadasin, nu de matematician!

  29. Dl.Goe said

    Dupa ce si-a dat in petec cat a putut, ilustrand cu brio topicul de fata (sugestiv intitulat Marea Trancaneala), declamand cu seninatate predici moralizatoare despre deontologia comunicarii (in contra modului in care ea insasi procedeaza), rapusa de neputinta, „fiinta” s-a retras in bârlog pentru a-si gasi alinarea (mântuirea?) in compunerea de poezii. Iata ce ne scrie (noua, unicilor cititori):

    sap cu inocență” (?!?)
    grădinile răului” (?!?) Wow
    otrăvuri suave mă îmbie” (?!?)😯
    plantez poeme” (?!!?)
    deasupra hăului” (?!?)🙄
    indecent de vie” (pam-pam) – Umbre

    Sa-ti dea lacrimile nu alta. Mare e gradina Domnului si ocolite caile „artistilor”. Niste ingeri ratati.

    • stely said

      Si tocmai ce a spus ca productiile dumneaei nu sunt stimulate de ceea ce i se intimpla pe Arca lui Goe. De fapt sunt singurele motive pentru care ar trebui sa (va) multumeasca , asa cum o face (dar aiurea)de fiecare data cind vine pe-aici. Cind nu vine si mai ales cind nu i se acorda nici o atentie nu mai sa scrie nimic. I se opreste inspiratia…. Ceea ce insa nu se stie este faptul ca vinovat de tot ce i s-a intimpla ( aici ) este „personajul Stely” care de fapt, atentie, este creatia aceluiasi autor ca si „personajul Dl Goe.”Va dati seama in ce grave confuzii se afla ?

      • Dl.Goe said

        @Stely – Si uite asa a ajuns dl.Goe muza poeziei marginale.🙂 Les Fleurs du mal de Madame Bovary!

        Asa a trecut Gloria muntzii… in traducere libera.🙄

  30. @Dl Goe

    Văd că mă citiți cu atenție.
    Vă observ și eu, cu atenție.

    PS. Toate personajele de aici au ieșit din mantaua D-lui Goe. Goe e în toți, cum bine spunea el însuși undeva.
    Când vin pe aici să fac observare participativă, Goe devin și eu.

    Marea Goială.

    • Dl.Goe said

      @Marginalia – Dupa parerea noastra aveti dreptate. Va multumim pentru participarea observativa si pentru generozitatea cu care acceptati (nerefuzand, incapabila de a refuza) sa deveniti, in paralel cu toti ceilalti, dar in mod independent, Goe, si sa fiti astfel absorbita in personaj (-ul colectiv). Apreciem in egala masura momentul de luciditate care va stralumineaza cat si spontaneitatea, onestitatea si inspiratia de a formula in clar un asemenea enunt fundamental pe Arca lui Goe. Probabil ca ce anume este Goe nu se stie tocmai pentru ca majoritatea personajelor care-l intru-chipeaza, pe (b)Arca, sunt tacuti, vizitatori silentiosi care nu spun niciodata, nimic, martori muti, goe si ei, precum materia intunecata din auto-Cosmos, cea care Universului då pondere, balansand gravitational (pentru o scurta clipa, eterna insa in esenta ei, definitiva, pentru totdeauna), energia intunecata, disolutia, – goe si ea.

  31. @Dl. Goe.
    Mulțumesc pentru înțelegerea esenței observării participative: sub orice altă trăire, „ luciditate(a) […] spontaneitatea, onestitatea si inspiratia”. V-am dat un BIG LIKE.

    Da. Restul e tăcere, cum bine ați spus undeva.

  32. Dl.Goe said

    Facem aici, cu cuvenita duiosie, o dedicatie speciala (si enigmatica, da, da), adresata aceleia care a dat acestui topic, de la un capat la altul, substanta (si fior), cu sine pe sine ilustrandu-se, nenumindu-se, sub nimbul anonimei/pseudonime marginale. Asadar, pentru Carmen, cu recunostinta:

    • @Dl Goe

      Vă anunț, cu regret, că în topicul de mai jos nu era vorba despre dvs. și (b)Arca dvs.

      http://marginaliamarginalia.wordpress.com/2014/09/24/frumosul-deturnat-de-la-functia-sa/#respond

      Oricât ați căuta indicatori textuali, nu-i veți găsi.
      Ați făcut o regretabilă proiecție.

      V-ați exprimat opinia cu privire la abilitățile mele. Am înțeles că eu nu corespund standardelor dvs. de calitate.
      Asta m-a amuzat.
      Pur și simplu, m-a amuzat.

      Cred că ați obosit scriind acel text lung. La ce bun?
      La ce bun să mobilizezi artilerie în lupta cu o muscă? Poate doar dacă ea e undeva, în profunzimile Sinelui tău. Și e una Mare. Atunci, însă, riști să îți ucizi Sinele.

      • arcaluigoe said

        Si va si avertizasem vizavi de impresiile gresite pe care vi le poate face a/fluxul exa/gerat de cuvinte care v-au luat de martora, la tinta. Artilerie vi s-o vi parut d-voastra (care luati cu usurinta „poezelele” drept „poeme”), dar n-a fost decat o bagatela de floricele.

        – regretabila proiectie? (he-he). De ce „regretabila”? Pentru cine?

        – nu avem niciun fel de standarde pentru abilitati. Dupa cum puteti constata pe propria piele aici oricine este bine primit.🙂
        – ne bucuram daca v-ati amuzat. Inseamna ca nu v-au ajuns inca din urma sensurile. Aveti putina rabdare. O sa va dezamuzati singura, in mod spontan si creativ, de indata ce vor ajunge la d-voastra intelesurile. Dar si daca veti ramane amuzata tot castig se va numi.

        – Ne anuntati cu regret…? Misto. Ce sa fi insemnat „restul care era tacere” daca va tot calcati pe inima pentru a va strecura iarasi si iarasi aici, pe Arca, pe sub standardele invizibile, pentru a ne face anunturi regretabile?

      • PS. Am speranța că veți șterge din mintea și din sufletul dvs. această EROARE.

        IERTARE că scriu ce-mi vine în cap și ce pot și eu, pe blogul meu.

        • arcaluigoe said

          Vad ca scrieti exact la fel si pe alte bloguri.🙂

          Dar nu ne-ati spus daca gasiti potrvita dedicatia (facuta cu cuvinita duiosie).

          P.S. Se vede treaba ca aveti mania IERTARILOR majuscule. Sa va fie de bine.

          Blogul d-voastra este public. Expus publicului. Comentariile noastre la care faceti referire, fara un minim respect pentru deontologia comunicarii, nu sunt publice, aveau un caracter privat, in context. Dar in fine, va acordam IERTAREA noastra fata de aceasta EROARE.

        • SCUZE că nu pot publica lungul dvs. mesaj din SPAM-ul blogului meu.. V-ar deteriora imaginea.
          Îl păstrez cu respect. Îl voi citi, voi medita asupra lui în serile de iarnă. Promit.

          • arcaluigoe said

            Vai! Dar cine v-a cerut sa-l publicati? Sunteti victima a unor confuzii nostime. Ceea ce n-are darul de a ne deranja. Muzicalmente.

            Imaginea noastra? Ce imagine? Atata grija ne induioseaza. Lacrimile ne dau.

            Nu, nu este nevoie sa recititi si sa va straduiti sa intelegeti mesajul nostru. Daca ati apucat sa-l cititi odata, sensurile or sa va ajunga din urma mai devreme sau mai tarziu. Veti putea sti ca asa s-a intamplat cand veti simti din nou dorinta de a combate… anonimatul, anonimtatea, „bascalia”, libertatea de exprimare, toleranta, coexistenta contariilor etc.

            Cu respect si compasiune, al dv. dl.Goe

            P.S. Vad ca nu va sfiiti sa tot faceti pe (b)Arca lui Goe, publicitate gratuita, „blogului d-voastra personal”, profitand de libertatea deplina de pe (b)Arca, si de faptul ca noi (lipsiti de orice cavalerism) refuzam sa va aparam in contra deteriorarii imaginii.

        • Cu mulțumiri că v-ați făcut timp să veniți pe blogul meu să mă citiți:

        • Dl.Goe said

          Si noi va multumim asijderea!

  33. arcaluigoe said

    UPDATE: Dupa o suta si ceva de comentarii intamplate aleator pe acest fir (de trandafir), suntem in masura sa asignam Marii Trancaneli Digitale (in varianta locala), dimensiuni nu cosmice ci meta-cosmice, propunand, foarte on topic, un final apoteotic (adecvat), declarand inchise festivitatile rezolvarii problemei propuse. Rezolvitorii voluntari aveau de evaluat (in context Hubble ) data la care spatiul ocupat actualmente de planeta Terra avea dimensiunea radiala egala cu valoarea actuala a razei Schwarzschild a Pământului (calibrul 9mm). Rezultatul (final) urma sa fie obtinut ca medie aritmetica a evaluarilor oferite de catre rezolvitorii voluntari, in acord cu Teoria Intzelepciunii Colective (a popoarelor, a populatiilor, grupurilor, gastilor, hoardelor, cetelor, haitelor, cârdurilor, turmelor, stolurilor, bancurilor etc; si in subsidiar cu teoriile Statistice ale numerelor mari). Un numar mare de voluntari s-au oferit sa contribuie la evaluarea ceruta, si anume trei rezolvitori. Dintre acestia doar doi au oferit rezultate numerice (rezolvitorul D’Artagnian abandonand procesul rezlvarii precum domnisoara Hale Pu competitiile chinezesti). Asadar rezultatele disponibile sunt in ordine cronologica (analfabetica):

    1. @Stely – 1,9 miliarde de ani – adica in urma cu 1 900 000 000 ani
    2. @Marginalia non Turpia 
    – 333333333 la 3333 la 3333 sec  – adica in urma cu circa 7.24 x E+11390008 ani (un numar de ani format din peste 11 milioane de cifre).

    In acest context fabulos, devine evident ca in media aritmetica prima estimare dispare cu totul, ca si cand n-ar fi, sau ca si cand ar valora muuuult, dar muuuul mai putin decat o picosecunda, sau chiar decat timpul Planck, poate chiar mai putin decat o clipa, frizând zero-ul absolut. Prin urmare rezultatul final  oferit de catre inteligenta multimilor este egal cu rezultatul propus de catre @Marginalia impartit la 2, adica  3.62 x E+11390008 ani (adica tot un numar de ani format din peste 11 miloane de cifre). Greu de inteles semnificatia unei asemenea valori care este de multe (miliarde de ori) ori mai mare decat varsta actuala a Universului asa dupa cum este ea evaluata astazi de catre stiintifici (la circa 13,8 miliarde de ani)… Cam de cate ori intrece evaluarea Marginaliei aceasta varsta? Pai cam de atatea ori:

    528467153284671532846715328467150000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000
    000000.

    Despre ce-ar putea semnifica o asemnea solutie (posibil corecta) s-ar putea desigur trancani la infinit. Sau deloc.

    • Stely said

      😉

      poemul cifrelor

      6 4 5 noua 2 1 6 6 4 4 1 3
      5 1 6 3 3 7 8 8 7 7 9 2 zei,
      5 2 6 9 8 fug 3 6 5 2 4 8 8
      dupa 4 5 8 1 2 1 6 9 9 9 8 7
      1 5 2 4 8 6 2 5 4 2 ei 4 5 9

      IV Cel Naiv

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: