(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Archive for 24 septembrie 2014

Ghinion – 13 pentru Romania

Posted by Arca lui Goe pe septembrie 24, 2014

Vote_For_Nobody_by_Noisecult

1. Mirel Mircea, AMARITEI
2. William Gabriel, BRANZA
3. Dan, DIACONESCU
4. Gheorghe, FUNAR
5. Kelemen, HUNOR
6. Klaus, IOHANIS
7. Monica, MACOVEI
8. Teodor, MELESCANU
9. Victor Viorel, PONTA
10. Calin Constantin Anton, POPESCU-TARICEANU
11. Corneliu Vadim, TUDOR
12. Elena, UDREA
13. Szilagyi, ZSOLT

Cum va suna?

Declaram deschisa sesiunea analizarii onomatopeice, numerologice, astrologice, folclorice si calaburistologice fata cu numele si prenumele celor 13 pentru Romania. Se ofera premii consistente constand in mentiuni.

Update I. – Ghinion, a aparut si a-XIV-a roata la caruta: Constantin, ROTARU.  E, laså, ca si asa, daca ne apucam sa numaram numele si/sau mai ales prenumele, tot nu ne ieseau 13 la socoteala. Te pomenesti ca n-o fi ghinion (Iliescu). O fi cu noroc. Ceva (nou-tåti) trebuie sa fie (la mijloc) caci pe lista n-avem niciun Nicolae, niciun Ion (cu voia d-voastra ultimul pe lista), niciun Emil, niciun nume de Traian.

Candidati
UPDATE II. – Numele unei persone (poate) spune multe (unele) lucruri despre persoana care-l poarta. Exista studii. Exista concluzii. Exista incertitudinii si exagerari. Cert este ca exisa anumite relatii intre numele unei persoane si personalitatea, caracterul, predispozitiile, comportamentul si chiar destinul acelei persoane. Natura acestor relatii este insa foarte complicata (destul de complicata incat sa duca usor la interpretari eronate), si vaga, suficient de vaga incat influenta lor sa fie acoperita (umbrita) de multele alte influente ale factorilor care determina personalitatea, caracterul, predispozitiile, comportamentul si chiar destinul unei persoane (sau personaj, inca si mai abitir la personaje). Totusi, in anumite imprejurari, sonoritatea numelui pe care-l poarta o persoana poate fi decisiv. Nu cred ca vreodata vreo persoana numita Wiliam Branza ar putea deveni presedinte al vreunei tari numita Romaniei. Mai degraba exista sanse ca o asemenea persoana sa devina preseditele Republicii Scotia, sau a vreunei loje de rit scotian, ori poate in vreo provincie franceza.

(a) Felul in care suna (rasuna) un nume, rima (rimele) si ritmurile sale interioare, per se, pot influenta decisiv personalitatea sociala a persoanei, din copilarie pana la maturitate, si prin aceasta alte lucruri conexe persoanei respective.

(b) In egala masura moda timpurilor si relatia in care se afla un nume cu alte nume, in context social si istoric pot da „putere” sau „slabiciune” unui nume, transferabile cumva persoanei care il poarta. Numele la moda, numele purtate de personje celebre, nume exotice, pot fi de ajutor, dupa cum numele uzate, banalizate, comune, purtate in trecut de persoane malefice, nume stupide sau ridicole, pot contribui la esec, ratare, dezastru. Exista carti serioase si studii despre asta.

Numele candidatilor la editia din acest an a alegerilor prezidentiale nu fac exceptie. Despre ele se pot spune multe. Poate ca o sa si spunem, intrecandu-ne, amatoriceste, in interpretari si presupuneri. Inanite insa de a deschide o astfel de discutie am putea consulta carti, articole, despre acest subiect si am putea afla sau imagina cum anume s-ar putea testa existenta unor astfel de relatii intre nume si persoane. De ex. cei care locuiesc in strainatate, adica in colectivitati care habar-n-au cine sunt cei 13/14 pentru Romania, ar putea sa le ofere prietenilor lista celor 13/14 nume, solicitand fiecaruia sa spuna ce inspira fiecare nume din litsta, ori sa ofere interlocutorilor si fotografiile celor 13/14 si sa le ceara participantilor sa imperecheze numele cu fotografiile. (Probabil ca multi ar imperechea numele lui Victor Viorel Ponta cu figura Elenei Udrea si viceversa). Cu siguranta s-ar obtine rezultate interesante, cu atat mai interesante cu cat mai multi participanti am avea la aceste teste. Desigur ca rezultatele n-ar putea fi concludente (ci doar interesante) daca cei invitati sa „rezolve” testele n-ar fi vorbitori de limba romana si cunoscatoroi cat de cat ai „culturii romane” (indiferent ce va fi fiind aceea). Asteptam cu nerabdare contributiile originale, vizavi de aceasta tem-atică, ale prea-cinstitului cititor citit si unic al Arcei lui Goe.

UPDATE III. Prima contributie on topic Marginalia non… :

Monica Macovei, minimal esoteric:

„M”-urile dau energie bine conținută numelui, vocalele esențiale, multe, deschidere spre ceilalți, spre probleme reale, vocala „I” trimite la zone mai înalte și mai curate, dincolo de afacerile transpartinice, „c” – o consoană sonoră, glas ce știe să se facă auzit.

Sau, cum ar veni: „Vrei nu vrei votezi numai Macovei”. Da, si noi credem ca „Monica Macovei” este un nume puternic, sonor, muzical, care denota armonie si vibratie interioara. Are ritm si rima. Partea de baza „mon” indica forta, stabiltate, sfericitate, proprietate, din care razbate apoi catre exterior (de la stanga la dreapta) partea ascutita, sueratoare („veiii”), care denota dinamism, miscare, impuls. Parti slabe ale numelui Monica Macovei? Pai (a) prenumele „monica” (un diminutiv) are unele conotatii negative exploatabile de catre rauvoitori, (b) rimeaza cu „Grivei”, (c) contine silaba „mac” care poate fi asociata onomatopeic cu „ratza”, toate acestea incarcand numele de o usoara nota facila. Este cred un factor sublimnal care contribuie (de ex) la felul in care dl.Plesu refuza sa ia serios in considerare candidatura d-ne Macovei. Ar fi sunat mai bine Mona Miclovan 🙂

UPDATE IV. Intermezzo: O mica diversiune tematica: Cine e pro…? E cineva impotriva? Se ab/tine cineva? In unanimitate? Ei as:

UPDATE V.

La polul nord (se afla un ocean inghetat, fragil, care se topeste)

Cetăţeanul Victor Ponta, actualmente prim-ministru şi şi preşedinte de partid, este pe cale sa de-vină preşedinte de ţară. Ţara noastră. Nimic nefiresc… în ţara noastra, deşi, in realitate, vorba unui munte, amic de-al unui amic de-al nostru (nu-l stii tu) „aşa ceva n-ar trebui sa poata fi Prim Ministru nici macar intr-o franciză Carrol Lewis”. Care sunt calităţile care l-au propulsat pe micul Titulescu in aceasta postură (veselă şi tristă) nu mai reprezinta niciun mister si nicio importanta. Acest băiat (care este), este omul potrivit la locul potrivit, la fel de potrivit ca mulţi altii asemenea lui (geme ţara – ţara noastră) care s-ar fi potrivit şi ei dacă ar fi avut şansa să se afle la locul şi in anturajul potrivit. Dar fu să fie el, băiatul acesta, un june tânăr (cel mai tânar… prim-ministru de partid si de stat)…

El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Răsărit,
Un prinţ frumos şi tinerel,
Şi ţara s-a-ndrăgit de el.
Că doară tocmai Viorel
I-a fost menit
.

Nimic trist sau intristator in priza pe care tânărul premier june (fost „micul” (marele Titulescu), fost „cârlan”, fost „interţiu”, fost „pinochio” fost „dl.goe” etc) o are la categoria „tâmpul din popor”, care-l vede luminat şi puternic şi mândru, inteligent, educat, destept, invatat, manierat, frumos, elegant… reprezentativ.  Si reprezentativ. Mai ales reprezentativ. Daca a ajuns el presedinte de ditamai partid si prim-ministru de guvern asa de de tânăr, apoi domnule trebuie sa fie ceva de capul lui si merita sa fie promovat. Ca ce? Ca preşedinte de ţară. Nimic surprinzator in vorba rostita cu sinceritate si convingere de catre un pensionar oarecare ajuns sa zica: Nu mai cred decat in Dumnezeu si-n Ponta.

Nimic trist sau intristator in usurinta cu care cei din categoria „mofluzul din popor” este dispus sa-i treaca cu vederea totul (găunoşenia, superficialitatea, tupeul, minciuna, ticaloşia, cabotinismul, viclenia, carierismul, furtul, frauda, impostura, ca n-o fi singurul care…) ba dimpotrva de a ad-mira sincer abilităţile acestuia de a par-veni si eficienta de a transforma un baiat cel mult medi-ocru intr-un personaj popular de succes. Cetăţeanul Victor Ponta este un oportunist de succes care si-a intrecut cu mult maiestiri, fiind deci (si-n mintea mofluzului din popor) competitiv. Un bieţaş caruia ar fi absurd sa-i reproşezi ceea ce le reproşezi altor candidati mai serioşi…

Nimic trist sau intristator in uimirea, revolta sau chiar disperarea celor care sunt siderati, ingroziti de perspectiva consfintirii valorice a genului „Victor Ponta” in universul politicii si al vietii publice in Romania, ca urmare a identificarii (ce mare lucru) a defectelor acestei mediocritati obraznice (găunoşenia, superficialitatea, tupeul, minciuna, ticaloşia, cabotinismul, viclenia, carierismul, furtul, frauda) care este pe cale sa devina (na acuma) şi preşedinte de ţară (ţara noastra).

Ceea ce este trist, intristator, de-a dreptul tragic (tragi-comic) este iluzia intreţinută a celor care-si imagineaza ca denunţând „defectele” acestui băiat, enumerandu-le, criticandu-le, ar putea ameliora in vreun fel starea de fapt. Nimic mai deprimant decat sa vezi mici cohorte de militanţi anti-ponta printre elite, intelectuali, ziaristi, analisti, bloggeri, comentatori, care-si fac impresia ca-i fac vreun deserviciu acestui băiat „dezbracandu-l” pentru a-l infaţişa, cu luciditate, asa cum este. In realitate nu fac decat sa-i ridice mingea la fileu acolo de unde cu un tupeu fabulos o va trimite inapoi in capul celor vai de capul lor (de intelectuali), sporindu-si popularitatea printre loazele tâmpe şi/sau mofluze (câtă frunză şi iarba) care au, si ele, toate drepturile, inclusiv dreptul la vot. Lipsa de complexe si de scrupule ale acestui baiat il fac sa fie in realitate mult periculos decat ar fi putut fi vreodata precursorul sau h-Adrian.

Greu de gasit ceva mai amuzant decat felul in care domnul Victor Viorel Ponta, prim-ministrul patriei i-a luat apararea marelui actor Radu Beligan, cerandu-i iertare pentru (…) ori decat decizia la fel de sincera si de onesta aceluiasi domn Ponta de a-i ura succes scriitorului Mircea Cartarescu spre ob-tinerea premiului Nobel pentru literatura, intru sporirea mândriei de a fi român.

Victor Ponta este pana la urma specimnul pe care selectia naturala l-a promovat in top in societatea umana care este. Omul (ne) este reprezentativ şi mertiă (prin urmare) să fie in fruntea noastra. De-l va alege, poporul nu se-nşela. C-asa-i in democratie. Vivat.

La polul sud (se afla un continent inghetat, solid, care rezista)

(va urma)

 

Posted in Arcaluigoeologie | 75 Comments »

 
%d blogeri au apreciat: