(b)Arca lui goE

b-Log anonim, amator si ventrilog al celor fara de blog. Despre NIMIC

Recenzie: Fie-vă milă de noi, domnule Ponta?

Posted by arcaluigoe pe Octombrie 23, 2014

I.

Portret „fenomenologic” (în formă de epistolă) al unui candidat la președinția României

…Nu știu dacă m-am așezat vreodată cu mai multă nerăbdare (sentiment al urgenței?) să scriu o scrisoare cuiva. Deși este, după cum vedeți, o „scrisoare deschisă”, îmi imaginez tot timpul, scriind, că…

II.

__angDl. Gabriel Liiceanu a comis iaraşi o scrisoare deschisă, adică sinceră. Aş zice că momentan este monumentală, dar are toate şansele să devină şi memorabilă, macar în aceeaşi măsură în care memorabilă a fost şi a rămas precedenta sa scrisoare deschisă, astazi uitată, de care toţi îşi amintesc (vag) deşi nimeni (inclusiv şi încă şi mai abitir adrisanţii) n-a(u) luat-o în serios. Mă refer desigur la cea comisă în ultima zi a anului de graţie 1989, spre seară, scrisă sub formă de apel. Era aşadar timpul (imperios necesar … … era dator) ca domnia sa să mai scrie una la fel de deschisă, adica (de) sinceră. Scrisoarea comisă azi de catre dl.Liiceanu, in anul de graţie (tot graţie) 2014 este, pare-se, mult mai deschisă decât precedenta, fiind deja deschisă de peste… unul, niciunul, 100 de mii (!!!) de in/discreţi violatori ai corespondenţei (care mai de care mai pirandellieni), bucurându-se de deschiderea oferită prin fenomenul Internet. Greu de spus dacă aceasta scrisoare a fost comisă de către dl.Liiceanu ca urmare a unui imbold preponderent civic ori mai degrabă sub impuls literar sau chiar sub presiunea unei imanenţe de natura filozofală (da, da..), cert este însă că actuala ei monumentalitate cât şi iminenţa memorbilităţii ei o fac demnă de atenţie şi de atenţii. N-avem de gând să insistăm asupra conţinutului (a carui lectură o recomandăm însă insistent prea-cinstitului cititor citit şi unic al Arcei lui Goe) dar ne-ar placea la nebunie nişte discuţii libere despre intenţiile şi aşteptarile cu care a dat-o dl.Liiceanu în lume cât şi despre impactul potenţial al unei asemenea scrisoare-bom…bă… asupra adresantului şi/sau asupra cititorului co-lateral şi sub-înţeles. Scrisoarea se intitulează (sublim) „Fie-vă mila de noi, domnule Ponta!” şi este compusă (la fel ca şi Scrisoarea III, pe care o şi evoca cumva) din trei parţi. In partea întai este făcut, artistic şi riguros, rechizitoriul faptelor (comise în numele tatalui, al fiului şi al bunicului), în primul sfert al acestui veac de singurătate, din care rezulta cu claritate (în funcţie de cititor) lipsa de caracter a candidatului Victor Ponta (văzut in postura de Baiazid). In partea a doua, şi aici intrăm in dimensiunea fantastică a poemului, dl.Liiceanu îl „ademeneşte” pe candidat să pornească pe drumul Damascului (precum un presupus precursor potential al lui Victor Viorel), iar în partea a treia, anticipand cumva drama imposibilităţii ieşirii din sine a personajului tragic Victor Ponta (care poate muri în orice clipă, de râs, faţă cu o asemenea perspectivă), dl.Liiceanu (într-un acces de marinimie) îi oferă (încă) o alternativă rezonabilă, aparent mai accesibilă, o cale de scăpare. Gabriel cel Bătrân îi cere (apoteotic) lui Viorel cel Tânăr să ne dea un semn de mila Măriei Sale şi să facă de pe acum întoarsă a sa cale, adică să se retragă (sau să piardă de buna voie alegerile, nu se înţelege prea bine)… Se poate presupune că de îndată ce va ajunge cu lectura scrisoarii deschise (adică sincere) în acest punct, preupunand în mod optimist că s-o fi apuct s-o citească, dl.Ponta va cădea desigur pe gânduri intrând într-o mare şi copleşitoare dilemă din care nu va putea ieşi in timp util, ajungând fatalmente să câştige, involuntar, din neatenţie, alegerile prezidenţiale, împotriva voinţei sale. Reacţia banal de previzibilă a adrisantului cunoscut dă substanţă şi trup tragismului înmelcuit în falsele iluzii ale filozofului care imploră în pustiu mila cabotinului, ajuns premier si virtual preşedinte al regatului Poloniei (precum acel Ubu din po-veste).

III.

Elocinţa „dramaturgului” Gabriel este impresionată, maximală. Ingerul a strigat. Te intrebi (inutil şi retoric) cum oare s-ar fi putut explica şi descrie mai clar şi mai pe înteles „poanta Ponta”, mai convingator şi mai la obiect decăt a facut-o filozoful (ca urmare a unui imbold preponderent civic ori mai degrabă sub impuls literar sau chiar sub presiunea unei imanenţe de natura filozofală (da, da..), nu se ştie, nu importă), dar, în acelaşi timp, cuprins de o undă de disperare lăuntrică, nu se poate să nu constaţi perplex, ca opintirea inocenta a d-lui Liiceanu, dincolo de incontestabila valoare literară şi documentară în secol, este în van, că nu are nicio şansă, nu să penetreze edificiul popularităţii de care se bucură candidatul Ponta din Romania, dar nici macar să-l scrijelească vreun pic pe coajă. Data trecută dl.Liiceanu şi-a adresat formal scrisoarea deschisa (adica sinceră) multora, implorandu-i şi promiţandu-le (înduioşător) iubire, fără să dea nume, lăsându-i pe adresanţi să se auto-identifice, în intimitate, în pace. Totul s-a consumat şi epuizat fără efecte notabile. Astăzi, iluzionandu-se iaraşi, sperând să nu-şi mai dilueze mesajul, filozoful se concentreaza asupra unui singur adresant cunoscut, vizându-i însă, indirect, în egală măsură pe toţi ceilalţi (cei vechi şi cei noi). Rezultatul? O noua scrisoare pierdută, momentan monumentală, având toate şansele să devină şi memorabilă, acum şi-n veacul vecilor. Amin. Atât.

UPDATE: Cu un tupeu specific dl.Victor Viorel Ponta a raspuns scrisorii d-lui Liiceanu. Memorabila replica a primului ministru (care ne-a fost adusa la cunostinta de catre niste binevoitori) se gaseste aici:  Mi-e mila de dl.Liiceanu.

* * *

UPDATE 2: Dupa analiza perfecta a d-lui Liiceanu, vizionata de peste 300,000 de ori, apare (intr-un „tiraj” mult mai mic) o contra-analiza (si mai) fabuloasa. O popularizam aci spre gloria autorului ei: Clarvazatorul de la Corabia (in proximitatea Maglavit-ului, dintr-un judet limitrof): 

Absolut fabulos – m-O-NU-mental – Orbirea la anti-Prooroci

auto-Denuntul Poetului (poeselul Co) – Pronosticul triumfalist, facut in ajun, despre cum va castiga Victor Viorel Ponta alegerile – Din ciclul pro-fetii (d)in tara lor, care fata profetii la tara (mediul rural) – un exemplu de orbire plenara.

Perseverentul Victor va ponta noua-i victorie, păi cum altcumva ? – un bâlci de Viorel Abålaru

„În ce mă privește, am prevăzut mai demult că următorul vir novus va fi Victor Ponta, încă din momentul în care fosta putere portokakie i-a încredințat guvernarea doar la momeală, după cum de-acum se știe, băieţii băsişti scontând atunci că vor doborî mai multe ţinte printr-o singură lovitură fistichie (în cadrul unui “experiment” despre care strategul Lăză nu ne-a spus atunci chiar totul, evident) : 1) închiderea gurii Antenelor mogulice, ale căror histerii antibăsiste tocmai provocaseră cunoscutele turbulențe de la începutul iernii 2012; 2) aruncarea în groapa cu lei a lui MRU, pe care cupola secu îl programase mai demult pentru rolul de next salvator, însă lansarea acestuia s-a făcut nu spre a-l proba sau antrena, păi cum drea, ci spre a-l decredibiliza și demola, întrucât Piratul avea alt plan, cum am arătat la timpul potrivit colea, visând deja la România frumoasă ce-l va înscăuna, după Cotroceni, la Victoria ; 3) sabordarea guv-ului MRU, după ce Dl Unguent va fi fost ridiculizat defintiv și irevocabil depamfletarul vigilent şi aruncarea momelii puterii lu’ dom dottore Victor-Viorel, pentru a se alege puradicul şi de el, după ce băieţii vor fi dibuit în bibliotecile lumii celebrele plagiate şi le vor comunica naţiei academice indignate, urmând ca my friend Filadel, d.Pleşu, Marius Delaepicentru, dra Sorina, Marginalia, d.Liiceanu, Tina Borg, d.Tapalagă, Cărtă, Kalino Lino,Volo, Stely, Dl Goe, d.Aligică, Zexe Tux, d.Baconski, d.Turcescu şi compania să-l arate cu degetul acuzator pe inimicul lor, demascându-l ca plăgarul plăgarilor şi mincinosul mincinoşilor, fiind convinşi că şi boborul de cetățeni mai mult sau mai puțin turmentați din Carpați, ale d. Mitică, Titircă Inimă-Rea, Conu Leonida, Tulie Radu Teacă, Pena Corcoduşa, Vitoria Lipan, Fefeleaga, Nea Mărin, dom’ Semaca, Lăscărică ecţetera, aşadar marea majoritate din ţărişoara dodoloață, gândeşte ca şi doctorii, contributorii sau forumiştii cu mintea creață, cărora le soarbe indicaţiile preţioase şi recomandările pempante (chiar dacăboierii minţii, pe de altă parte, nu ratează aproape nicio ocazie de a-şi arăta dispreţul suveran pentru pegra fără carte… oops).

Aceasta – ca să precizăm – a fost prima parte a experimentului lăzăroian, cea de dinainte ca cupola portokakie să realizeze brusc, fiind gata-gata să dea în fandacsie, că Victor-Viorel cel Tonticel, în loc să cadă în fractală vrie cu guvernarea-i de comedie, iar USL, cu Ponta cu tot, să dispară de pe scena politică pe vecie, după dezvăluirile din Nature și din alte foi alecyberspace-ului științific pur, din contra, părea că-l doare fix în tur, ba chiar va fi câştigat alegerile municipale şi parlamentare cu nişte scoruri catastrofale, fiind cât pe-aci să-l suspande pe însuși Piratul Popeye, dacă Ioropa lu dom Barroso nu striga la timp vai!, dle Ponta, stai!,prinzându-l pe PM la nord-atlantică strâmtoare şi forţându-l să-ncheie pactul de coabitare cuBăse și cu Serviciile-i acoperitoare. După care a urmat partea a doua a experimentului, cea de avarie, planul ZZZ, ce nu se aplică decât în caz de extremă urgență sau de război cu însuși Terminator 2 ce-ar bântui şi pe la noi : spargerea PDL și formarea Aripii Frumoase aMișcării Populare, apoi demantelarea USL, după ce i s-a arătat pisica cațavenccianului Crin Porumbacu, pe urmă nașterea Noului PNL prin absorbția PDL, ale cărui frunzăverde șistânișoare creaseră deja premisele de compatibilizare cu bătrânele oase ale venerabilului Quintus și-ale altor dinamoviști „brătieni” supraviețuitori peste vremi și jumătăți de vremi, în fine, extragerea Sfinxului de cartoon din Sibiu și plasarea lui în rolul mortului viu, mai precis a lui hopa-mitică, care când cade pe spate, când se ridică, după cum devine situațiunea politică, adică (respectiv dacă România Frumoasă se va bucura de simpatie electorală mai mare sau mai mică, funcție de care EU va intra sau nu în turul 2, după care hop și noi – băieții și fetele de la API și ICCJ – , care ori îl vom umfla pristandanește pe marțafoi și-l vom lăsa cel puțin fără oi, ca pe Niță după luptele de la Băicoi, ori îl vom preface în moroi și mai balșoi, capabel să-l înfrunte pe Pontosul Ponta, în caz că acesta va scăpa întreg din bombele și nucleareleDNA, ce se vor ține pe urmele sale roi înainte de a ajunge – dacă va ajunge – la judecata electorală de apoi). Finis coronat opus, va apărea și Albă ca Zăpada, spre a contribui și ea, dimpreună cu cei 7000 de pitici priculici, la hăituirea ticălosului de aici și de acum și a pregătinext generation pentru noul drum. Sau cum naiba să vă spun că portokakii erau convinși un milion la mie că-l vor face pe Ponta Pontosul scrum, fir-ar să fie, necum s-ajungă a candida cu prima șansă la Președinție ??

În concluzie, partida portokakie va pierde ultima-i bătălie nu pentru c-ar fi uşoară ca o păpădie, ci din crasă fudulie. Băieții se știau fortificați cu armate disciplinate, cu gulguteacoperite ca la carte și cu cazemate superbetonate, precum francezii la adăpostul Liniei Maginot, stând cu toate armele într-o singură direcție îndreptate, ca-n războaiele din iepocilecelelalte, însă pomenindu-se că inamicul îi atacă pur și simplu pe la spate, după ce ocolisebariera de foc pe departe și, mult mai năucitor de-atât, le-o trage cu niște arme ciudate, respectiv cu niște găozari pamfletari, nişte circari ce călăresc tunurile catodice ca pe caraghiozii măgari, ipochimeni pe care la prima vedere nu ți-ai fi aruncat nici mucii, atât păreau de hilari, dar care i-au tocat și măcinat pe Băieții cei tari precum niște apocaliptici sărari. „Niciodată o televiziune nu va ajunge să impună un preşedinte, un prim-ministru sau chiar şi un simplu ministru“ – hăhăia portokakiul-șef cel îngâmfat, în timp ce un prim-ministru netocrat tocmai fusese instalat. Cu alte cuvinte, intelighenția portokakie a ignorat într-o veselie că schema sau paradigma clasică, dreapta-stânga, pe care ea o știa din vechea economie politică sau din bătrâna filozofie, în care „dreapta” poate însemna, apodictic, „capitalism-burghezie”, pe când „stânga” fix vițăvercea: „sărăcie-neamprostie”, fusese înlocuită de-o paradigmă fistichie, respectiv apăruse şi la noi ceea ce Alexander Bard și Jan Söderqvist au numit Netocrație, clasă care va mătrăşi vetusta burghezie cu partidele-i reprezentative de pe vremea lui pazvante, partide pe care le va transforma în simple trupe ambulante de saltimbanci, într-o “nouă categorie de oameni de divertisment televizat prost plătiţi, nişte actori inofensivi care interpretează scenariile altora, verificaţi tot timpul fără milă şi batjocoriţi de supraveghetorii lor din presă“.

Impresia unora că Ponta “nu e la locul lui” sau că e un ins “fără experienţă, fără prestigiu, fără competenţe specifice, fără prea multă minte, fără prea mult caracter, fără haz, fără simţul răspunderii, fără conştiinţa nenumăraţilor „fără“, care îl caracterizează”, ori a altora, care au vorbit despre “mândria de a fi nimic” a lui Ponta, provine din realitatea că Ponta este eminamente un politician al evului netocratic, care-n sine într-adevăr e nimic şi care îşi dobândeşte puterea prin ratingul acordat de sauronul netocratic protector sau pur şi simplu subtilizând-o din mediul – mediatic – înconjurător. Iar la acest soi de politică din era media, new media sau netocratică nu există alternativă. “Oricine încearcă să se opună trendului de dezvoltare şi să persiste în agitaţia politică de tip vechi nu va supravieţui în societatea condusă de netocraţie. El ar arăta ca un tiran mârşav al informaţiei“, aloo…

Ca să vă desenez, Ponta “cel tontic”, în realitate un “jucator politic autentic“, “oportunist, precaut, versatil şi extrem de inteligent“, aşa cum îl observă şi SOV (un ins de regulă inclement cu cei pe care îi creionează cu ochiu-i de cinic atent), e asemenea unui sputnik cât un ghemârdic, care n-are nevoie decât de un input iniţial unic, spre a se elibera de forţa de atracţie ce-l ţine legat de globul gigantic, dar care după ce scapă din terestra strânsoare se deplasează în cosmosul mare folosindu-se nu de motoarele proprii, pe care nici nu prea le are, ci de forţa de atracţie a planetelor ori stelelor întâlnite în cale, care şi-l plasează una alteia ca la ştafetă, ceea ce nu împiedică sputnikul nost să culeagă la sfârşitul ascensiunii toţi laurii, ca orice veritabilă vedetă. Fie că se pozează cu ciobanul Ghiţă, fie cu-o drăgălaşă fetiţă cu fundiţă, însă neapărat baremi campioană la grădiniţă, fie cu Simona, fie cu Obama, fie cu Gâdea, Badea, cu Daciana sau cu mama sa, perseverentul Ponta – cum l-a caracterizat chiar norocoasa genitoare, o doamnă realmente fermecătoare – are darul de a prelua din ratingulsau harul luminos al tuturor acestora şi de a şi-l ataşa la steluţa sa, iniţial cât un licurici, dar care la final s-ar putea să lumineze ca termocentrala de lângă Lainici…

Aşa cum v-am mai spus, de altfel, aici:

Zău că degeaba vă supălaţi pe Ponta şi-i arătaţi, care de care mai gomoşi şi mai pempanţi, dispreţul vostru de distinşi fanţi, de doctori mai mult sau mai puţin adevăraţi ori de activişti civici civilizaţi (prefăcându-vă că uitaţi cum că aproape tot ce mişcă-n politichia, civilia or chiar şi-n poezia din ţerişoara ot Carpaţi a cam purtat, pe faţă or pe ascuns – inclusiv marele vostrumus sau chiar poeţii espopici ce v-au sedus – pantaloni kaki & bufanţi, şi încă e puţin spus, aloo…) : fiindcă Ponta ista a înţeles naintea voastră, fărtaţi, deşi vouă vi se pare că el râde sau vbeşte ca tonta-n bâlci la Urlaţi, că astăzi în România – ca şi-n America ori în Suedia, deci în ţările avansate din lumicica noastră vastă – nu mai conduce burghezia şi cu atât mai puţin milităria ori altă nobilă or snobilă castă sau nevastă, ci Netocraţia, aşadar cei care deţin Reţelele de Media şi New Media principale şi ştiu cum să manevreze mijloacele astea de producţie speciale, făcând ca politicienii care încă mai sunt pe pământ să fie / ori să nu mai fie în clipa următoare, tale quale, atâta vreme cât Media & New Media pot să facă dintr-un cetăţean oarecare o mare valoare sau o mare putoare, un sfânt sau o seperietoare pentruconsumatariatele de Net & tembelizoare, la rigoare putând ascunde de ochii maselor electorale orice politician, de n-ar mai şti de el nici măcar neamurile din comuna or famiglia genitoare sau n-ar mai da pe el niciun ban, ori să-l transforme din Anger pur în Drakkulamajur, de s-ar feri de el până şi cei mai fioroşi râmari de primprejur…”

85 Răspunsuri to “Recenzie: Fie-vă milă de noi, domnule Ponta?”

  1. Dl.Goe said

    Insul Victor Viorel Ponta, de o infioratoare mediocritate intelectuala, ramane un politician extrem… de redutabil. Redutabilitatea sa rezida in special in mitomanie fara limite, in sociopatie, in lipsa de complexe si de scrupule, intr-o enorma viclenie, in spontaneitate, in tupeu fara margini, inconstient, in abilitatea infinita de a improviza si repeta la nesfarsit (cu cuvinte potrivite) „ba pe-a ma-ti”, in siguranta de sine, dar mai ales, rezida in imprejurarea ca fenomenul omonim a capatat imunitate prin abilitatea (aparent nelimitat) de a absorbi critica. Odata scapat de pedeapsa fata cu lucruri grave comise, toate vinovatiile si reprosurile se scufunda in mazga moale a lui: „Asta este. Asa este el. Se stie.” Niciunul dintre reprosurile care i se aduc nu mai poate fi o noutate si nu mai poate intrece in gravitate faptele comise mai inainte, care i-au fost deja trecute cu vederea, ceea ce-i da sansa sa le minimizeze ori sa (le-o) intoarca „inamicilor”, sau sa ignore cu succes incercarile unora de a-l sâcâi cu „maruntisuri” (chitzibusuri teologice si politice… vrajeli). Scrisoarea d-lui Liiceanu nu face exceptie (chiar de va fi vizitata si admirata de zece ori mai multi vizitatori). Toleranta nationala la enormitaile debitate cu convingere intregeste imaginea acestei redutabilitati a politicianului de Dâmbovitza numit Victor Ponta. Adversarii sai din plitica vor trebui fie sa gaseasca alte brese si modalitati de abordare a acestei „monstruozitati” cu priza la pleava sociala (cata frunza, cata iarba), ori daca nu, vor trebui sa-l lase sa piara pre limba sa, asteptand momentul (inevitabi pana la urma) in care va fi sfasiat si sacrificat de hienele din tabara sa.

    • RALG said

      Simpatizantii si/sau fanii si/sau votantii lui Victor Ponta sunt de doua categorii: unii care nu realizeaza (nici prin gand nu le-ar da) ca pacatele/defecte bravului Ponta sunt pacate/defecte si altii carora nu le pasa de acele pacate/defecte (care, haide domne, ca nu sunt doar ale lui Ponta)… Prostii si lichelele. Dar n-ar trebui sa ne plangem. Asa-i pe democratie care, oricum ar fi, e mai buna decat dictatura/totalitarismul. Nu de asta ar trebui sa ne plangem… si nici de faptul ca Romania va avea fix presedintele pe care-l merita… Sunt ele destule altele…

    • RALG said

      P.S. Am face pariu ca atentia pe care i-o acorda filozoful Liiceanu politicianului Ponta va avea darul de a alimenta egoul si importanta de sine a insului Viorel, intarindu-l in luptå, lupta sa pentru binele celor care-l venereaza si-l voteaza, in favoarea celor multi carora le este ideal si pavaza. Cum ar putea el oare sa-i tradeze pe cei multi? N-ar avea cum. Si pentru ce? Doar pentru ca un filozof se opinteste literar? In van. Da’ nu-i prea putin? Acelasi efect se va produce si asupra fanilor pontiaci care vor fi bagand de seama importanta pe care i-o acorda inamicul intelectual unuia de-al lor, care le este si idol, nitzel. Tanar, frumos, imbatabil. Bun pentru Romania, eterna si fascinanta Romanie.

    • Ionutz said

      Parca-l descrietzi pe Basescu!oricum,vorba d-voastra,daca n-am murit noi 10 ani sub grobianu ,mincinosu si incultul basescu,n-o sa moara nici d-ul Liiceaniu nici d.na Stely si nici altcineva sub ”conducerea ”lui Ponta!
      P.S.D.nul Liiceanu nu s-a aratat stupefiat de grobianismul lui Basescu cind i-a zis ziaristei sa se intinda pe masa ,sa-i arate ”cum se face” ha-ha-ha-ha!.
      ps2.asta e raspunsul la intrebarea cu cine votez(raul cel mai mic)

      • Dl.Goe said

        D-le Ionutz, aveti dreptate dragå.

        P.S. Sunteti un dulce… incomensurabil. Nu-mi ramane decat sa regret enorm ca dl.Liiceanu (de ex) nu va cunoaste personal, context in care s-ar putea imagia (cu un oarecare efort) un dialog intre d-voastra si d-lui pe aceasta tema, in fiecare incearca sa-si convinga interlocutorul de adevarul såu, cu mijloacele sale, adaptandu-si totusi mesajul (dupa puteri) felului de „a fi”, cunoscut (decelabil), al interlocutorului. Suntem siguri ca din consemnarea unui asemenea dialog (in care interlocutorii ar fi cumva fortati sa nu decada in non-combat) ar rezulta un text inca si mai monumental si mai memorabil decat cel propus in singuratate de catre filozof.

        P.P.S. Ionutz va multumesc mult pentru interventii. Isi fac toti banii, Sper ca nu veti evita nici pe viitor sa va faceti cunoscut punctele de vedere pe Arca lui Goe. Imi cer scuze (retroactiv si anticipativ) pentru faptul ca n-am (avut /voi avea) intoteauna timpul, dispositia si abilitatile intelectuale necesare pentru a va ex/s/pune pe inteles ce n-ati inteles si de ce va lasati prada „sentimentalismelor”, care v-au condus la aceasta viziune rasturnata asupra lumii, pe care o priviti, mirat, cu capul in jos. Inca o data, dle Ionutz, aveti dreptate mai draga. Sunteti modelul complex al simplismului reductionist de interpretare a realitatii, a crudei realitati (care, intamplator, il contine pe (si pe) grobianul Basescu, redus la aceasta dimensiune de schema care sunteti, incapabil sa sesizati diferenta intre CEVA si NIMIC).

        P.P.P.S. Parca ramasesem deja intelesi ca votati Ponta. Nu inteleg de ce insistati. Sa denote asta anumite indoieli ale d-voastra asupra propriei optiuni? Incercati sa va consolidati alegerea reiterand-o aici? Vreti sa faceti prozeliti? Va rog sa nu ma aruncati confuzie si teama. Ideea ca unul ca d-voastra ar putea vota altceva decat „Ponta”, m-ar pune in mare incurcatura. Mi-ar crea un mare disconfort si nesiguranta vizavi de propriile abilitati de a percepe cat de cat corect universul. Cineva va muri totusi sub „conducerea” lui Ponta.

        • Ionutz said

          Nimicitor raspuns.Cind a fost CEVA si cind urmeaza NIMIC nu rezulta.A produs idolul d-voastra alt-CEVA decit avere si bunastare decit pentru ”famelia”lui!???nu cred! noua ne-a luat 25-35% din venituri timp de 2 ani,in timp ce el si familia s-au imbogatit din greu.Oricum,mai are 20 de zile si apoi v-a rupe treptele trebonalului! asa sa-i ajute d-zeu!
          Dupa alegeri,dupa ce o sa vad cum va ofticati,n-o sa mai calc pe blogul d-voastra, pentru ca nu va respectati preopinentzi! mai vorbim dupa turul 2!

        • Dl.Goe said

          Am impresia ca ori va face mare placere sa auziti spunandu-se ca aveti dreptate (si vreti sa ma fortati sa repet) ori… nu stiu ce sa mai cred. D-le Ionutz, aveti dreptate mai dragå. Total, indiscutabil, si ca „preopinent” si ca „martor” calm al felului in care o sa ne ofiticam din cauza ca idolul nostru, imbogatitul care a saracit poporul „v-a” pleca, facand loc unei sperante noi: Victor Viorel Ponta. Deci, da aveti dreptate, o spun si o repet cu toata responsabilitatea si consideratia. Sunteti un ins jos… palaria.

          Dar, v-as intreba, asa din curiozitate, din ce anume va vin veniturile din care a evaporat el, dictatorul, circa 25-35%? Na, acuma, m-ati facut curios.

          P.S. Imi pare sincer nespus de rau ca intentionati sa nu mai calcati pe „blogul nostru” (ar fi realmente o mare pierdere procentuala), dar in acelasi timp sunt si nedumerit. Daca nu mai dati pe aci, atunci, cum anume o sa mai vorbim dupa turul 2? Grea enigma.

        • Ionutz said

          Pai din salariul de bugetar,nu faceti pe prostul,ca nu va prinde.Daca n-o sa mai vorbim, o sa raminetzi cu d,na Stely democrata pe care i-ati furat-o lui avp! s-o stapiniti sanatos!

        • Dl.Goe said

          a) D-le Ionut, va rog din suflet sa ma iertati. Noi nu facem pe prostul. Noi chiar suntem. De regula suntem cel mai prost dintre noi si preopinentii nostri. Altfel ei nici n-ar sta de vorba cu noi.

          b) Bugetar. Bun. Dar ce fel de bugetar? Ce-i cu atata mister?

          c) Va rog sa nu ma lasati singur cu d-na Stely obtinuta prin furt (altii spun c-ar fi donatie) intrucat pe noi ne plictiseste teribil democratia virtuala. Prezenta (unuia ca) d-voastra ar da culoare palidei existente solitare in aceste spatii ale claustrarii interioare. Va implor nu ma lasati. Ce rau v-am facut ca sa ma pedepsiti in asa hal? Presupun ca alt castig n-ati putea avea printr-o asemenea retragere aureliana. Va ofera altcineva mai mult? Spuneti-mi numai si va ofer dublu. Libertate de exprimare, atentie, respect, consideratie, tandrete… tot ceea ce va lipseste. Va ofer procente din drepturile (intelectuale) de autor, in acord global cu contributia d-voastra la bagajul de informatii si sentiment al Arcei. Ce mai vreti d-le, ce mai vreti?

          P.S. Si daca nu si nu (ca si noi apreciem taria de caracter si hotarârea oamenilor puternici) macar sa ne spuneti unde va duceti ca sa putem veni si noi, din cand in cand, pe furis, sa tragem cu coada ochiului sa vedem ce mai ziceti, cum mai interpretati realitatea si mersul lumii din perspectiva d-voastra de cåcånar bugetar.

        • d'Artagnan said

          DlGoe, intrați în panică prea repede…asta din cauză că, probabil tot din panică, nu aprofundați ce vă spune propinentul…prenopinentul…mă rog, cum îi zice, mi se încâlcește limba: dumnealui zice că ”dupa ce o sa vad cum va ofticati,n-o sa mai calc pe blogul d-voastra”.
          DlGoe, păi este destul să NU vă ofticați! Va rămâne aici.

        • Dl.Goe said

          sau macar sa nu se vada🙂

          …sunt nevricos, da, e adaevarat, fireste ca sunt nevricos, dar de… acuma, d-voastra sa fiti in locul nostru, in posura sa-l pierdeti de musteriu pe ditamai „ionutz” sau pe unul cu un calibru asemanator ce-ati face? Cum ati face? Ionutz este pentru noi cum era Neamtzu Tziganu pentru d-voastra… Sau cum e acuma cuplul Neamtzu Tziganu & Dezideriu Dudas pentru Dorin Tudoran, marfa då marfa då marfa… Fara el Arca nu va mai fi la fel. (b)Arca nu va mai fi Arcå. Cå-mi vine sa si plang.😦

          P.S. Va rog nu ma uitati cu sursele alea bibliografice.🙂

        • d'Artagnan said

          Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la Neamțu Țiganu…cred că am o slăbiciune pentru omu ăsta…acuma, să mă ierte domnu Ionuț, nu-l cunosc, nu mă bag, dar Neamțu Țiganu e calibru greu, nu știu dacă joacă în aceeași ligă. Atunci când a plecat de pe blog un ochi a râs (scandal și probleme mai puține cu ceilalți companioni) și un ochi a plâns (…).
          Cred, după câte vizite incognito din Germania am pe blog, că și lui îi lăcrimează un ochi. Sau poate o fi din cauza cepei din grădina lui personală.
          Brrr…da ce facem acum, am ajuns să plângem unul pe umărul celuilalt?!

        • arcaluigoe said

          Ah, asta-mi aduce aminte de un citat … care zice (aproximativ) ca nostalgia este semnul faptului ca am fost fericiti candva. Dar nu mai stiu din cine e. Probabil ca e din Constantin Brancoveanu sau cam asa ceva.

        • stely said

          „Hai(da) am sosit cu „marfă dă marfăăă…”

          AVP spune:
          21/10/2014 la 21:59
          Hai să-i răspundem dlui filosof filozofic : dle Gabriel Liiceanu, niciunul dintre marile defecte pe dumneavoastră i le imputaţi lui Victor Ponta nu-i e specific doar lui Victor Ponta, ci toate se pot regăsi, într-o măsură mai mare sau mai mică, la toţi candidaţii din România anului 2014, la toţi politicienii, din toate timpurile, iar prin extrapolare maximă la toţi oamenii. Victor Viorel Ponta, în schimb, are o calitate pe care n-o mai deţine niciunul dintre contracandidaţii săi, hic et nunc, după cum n-au avut-o niciunul dintre premierii României (oricând) : e cel mai tânăr prim-ministru din istoria acestei ţări şi ar putea deveni cel mai tânăr preşedinte al ei. Iar dacă dvs vă puteţi imagina că această calitate e puţin lucru, sorry, însă nu gândiţi ca un veritabil boier al minţii Ro, ci ca un advocatus partinic (al drakulo…ups)

          Sincerely,
          avp

          gabarelo spune:
          21/10/2014 la 22:39
          Aia nu e calitate, e insusire. Ma asteptam la mai mult. F slab, AVP.

          Răspunde
          AVP spune:
          21/10/2014 la 23:31
          Ba s-avem pardon, gabarelo: este o însuşire care a devenit, graţie competenţei de eminent politician a tânărului Ponta, nu a altcuiva, o evidentă calitate. Iar Ponta nici nu râvneşte alte calităţi şi competenţe, aici şi acuma: ci doar să fie un politician din era media şi new media (aşa cum am arătat în articolul pe care chiar eu l-am scris cândva – click pe AVP, voila).

          Răspunde
          ilidia spune:
          22/10/2014 la 21:21
          Se vede: esti tot atat de incompetent ca ” eminentul politician” !

          Răspunde
          amaria33 spune:
          23/10/2014 la 5:50
          nu e cumva Udrea chiar ma tanara decat Ponta?🙂

          Răspunde
          sfinx spune:
          21/10/2014 la 23:12
          wow, old school. Daca nu putem ajunge la nivelul lor, sa-i aducem la nivelul nostru.
          Mestere ponta are o singura calitate, e crezut de toti prostii pamantului.
          Si daca tot pui valoare pe tinerete, de ce nu-l votezi pe branza, sunt leaturi🙂
          Dar daca e ordin de partid…

          Răspunde

        • Dl.Goe said

          Cred ca Mircea Badea (bufonul brusc batran) este inca si mai tanar decat Victor Ponta, prin urmare ar fi si mai potrivit pentru a fi votat la prezidentiale de catre poetele Viorel. Dar sincer vorbind nu stiu ce va face sa-o promovati din cand in cand (cu o oarecare regularitate) pe papa-ruda noastra de la Corabia. E hilar dar n-are haz. In plus nici nu prea ar fi 100% deontologic sa facem haz pe seama oamenilor suferinzi. Zau asa.

        • stely said

          Ei, pai l-am adus pentru unicitatea lui . A, si am vrut sa fie o provocare , nicidecum promovare . Am vazut ca sunteti intr-o forma de zile mari si am sperat ca veti merge la fata locului sa-i dati o replica mai usturatoare. Se vaita saracu’ de el ca a primit raspunsuri anemice de la niste prichindei.

        • Dl.Goe said

          a) Unicitate pe dracu’, geme tara de unicitati din astea…

        • Dl.Goe said

          D-na Stely imi pare rau ca trebuie sa va contrazic, dar omuletzul de la Corabia (fanul lui Victor) este el insusi un minor care nu merita, pe text, decat atentia marunteilor de teapa sa. Omul (un irecuperabil) debiteaza cu zel si convingere banalitati si prostii sadea care nu merita atentie si efort de explicitare. Singura atentie pe care a meritat-o candva era pentru calitatile sale de bufon. Din pacate pana si in aceasta postura omul este fumat. Nici chiar d-na Mecu nu mai râde (cu respect si consideratie) la poantele sale rasuflate pe care le reda pe gura ca din flasneta.

        • stely said

          Nu trebuie sa va para rau ca m-ati contrazis. Eu sunt de vina ca, de la o vreme, va dau din ce in ce mai multe asemenea prilejuri. Daca as fi pus intre ghilimele cuvinntul unicitate, care „s-a vrut” (da)a fi o ironie, poate as fi evitat „jenanta” contrazicere.🙂

  2. d'Artagnan said

    On topic:
    http://hanulmuschetarilor.wordpress.com/2014/10/23/dar-mi-e-mila-de-voi-domnule-liiceanu/

    • Dl.Goe said

      Numai Iepurele de Martie mai obisnuia cate o data sa faca (pe Arca lui Goe) o asemenea reclama desantata productiilor sale.🙂

      P.S. Merci neica. Mi-a placut!

  3. stely said

    De câtva timp ma incearca un teribil sentiment al zadarniciei. Un sentiment ce vine din neputinta , din lipsa de perspectiva . Un sentiment ce nu are legatura cu nerealizarile mele in plan personal -ca de bine de rau am dus-o pina acum la capat – ci ale noastre (ale societatii) .”Noi”(toti) nu vom fi in stare sa-l oprim pe Ponta sa ne fure libertatea, demnitatea, nevoia de trai intr-o societate prospera, civilizata.
    Asadar, acesta este sentimentul ce mi-a fost indus de articolul”istoric” al domnului Liiceanu. Mi se pare umilitor sa ceri mila unui impostor, unui individ fara scrupule, unui cinic odios ce isi bate joc de bucuria mea (a noastra)de a trai in demnitate.

    • Dl.Goe said

      Haideti d-na nu mai fiti asa de catranitå. Nu e dracul chiar asa de negru si nu va fi nici de va iesi Ponta presedinte…

      S-apoi nu e vina lui… Ci a compatriotilor nostri si chiar a adversarilor lui care, fugind de cel negru, s-au refugiat la blond/å. Din pacate alternativa democratica n-a reusit sa produca un contracandidat adecvat „miscarii Ponta”. Mi-ar fi placut sa fi fost MRU un asa ceva, dar de… nu fu sa fie… Basescu a fost la vremea lui fix maciuca potrivita pentru tårtacutzele lui Nastase, Geoana, Voiculescu… etc… Dar i-a trecut vremea. Sa speram ca raspunsul potrivit la provocarea Victor Viorel o sa apara cat de curand. Nu s-a terminat tara. Daca n-ati murit d-voastra cu Ponta premier (pus de Traian Basescu) n-o sa muriti nici cu Ponta presedinte ales (de catre popor)… Toate trec. Nu s-au terminat ministerele… si nici alegerile.

      • stely said

        Nu stiu daca are vre-o importanta ,dar mentionez ca ce i-ar fi placut dlui Goe, mi-ar fi placut si mie. Chiar am votat cu partidul dansului la europarlamentare, deci nu am tinut cont de ce ar fi vrut Basescu si „blonda.” Am crezut ca va cistiga, macar pret de un europarlamentar. Acum sunt decisa sa merg cu Monica Macovei (si nu de azi de ieri). Chiar daca nu m-ati crezut va repet : familia mea a investit in campania Monicai. Voi aduce dovada in caz ca lista donatorilor va fi facuta public. De asemenea, mentionez ca am lamurit(direct si telefonic) pana acum 10 persoane sa mearga la vot si sa puna stampila pe nr 11.
        P.S. Sigur ca nu mor, dar de ofticat ma voi oftica cu siguranta. Eii, dar o târa de speranta tot mai am . Hai Steaua !🙂

        • RALG said

          In sfarsit… totul e bine cand se termina cu bine, in sensul ca „Faceti loc, faceti loc, Steaua e på primu loc”.

          In ceea ce priveste declaratiile d-voastra de (avere) politica ne puneti in mare incurcatura, intrucat neavand noi nevoie de niciun fel de dovezi (ba dimpotriva) in legatura cu intentiile de vot ale vizatatorilor de pe Arca ma intreb daca nu cumva s-o putea ca vreun martor accidental al acestei declaratii surpriza sa deduca c-am fi putut solicita noi (implicit sau explicit) asemenea dovezi pentru membrii clubului de pe (b)Arca…

          As reitera faptul ca, in genere, aici, pe aceasta (b)Arca, in acest gen de „afaceri electorale” nimeni nu trebuie sa aduca dovezi, fiecare fiind crezut pe cuvant in proportie de 100%. Cand cineva (X) vine intrun spatiu virtual si zice ca va vota cu Y apoi chiar asa si va fi, indiferent cu cine/ce (Z) va vota in realitate acel cineva (X). Daca a zis Y si nu s-a dezis, cata vreme nu declara altceva asa ramane. Si, indiferent de cine anume ii este preferatul declarat, nu are cine ce sa aiba cu optiunea sa (in afara de libertatea de a i-o comenta😉 ).

        • stely said

          In ceea ce priveste declaratiile d-voastra de (avere) politica ne puneti in mare incurcatura … Asa va trebuie : )
          Gluma -i gluma dar are si partea ei de seriozitate . Poate mai intra si altcineva in „afacere”.
          Aici :
          http://macoveipresedinte.ro/sustinere-financiara/

  4. arcaluigoe said

    UPDATE: Cu un tupeu specific dl.Victor Viorel Ponta a raspuns scrisorii d-lui Liiceanu. Memorabila replica a primului ministru (care ne-a fost adusa la cunostinta de catre niste binevoitori) se gaseste aici:  Mi-e mila de dl.Liiceanu.

    • Ariana said

      Sincer,daca-i adevarat ,acesta-i raspunsul pe care-l si merita melodramaticul filosof.Dac-ar fi spus:”Mars,jigodie!” in loc de „fie-va mila”nu mi-ar fi fost astazi jena de jena dumnealui..Daca e……Raspunsul lui Cartarescu,dezgustat de urarile iresponsabilului vesel,imi pare de departe mai demn si mai potrivit „adrisantului”….

      • arcaluigoe said

        @Ariana (ari-ana) (Ariana?) – Insolitul d-voastra comentariu ma bulverseaza fatal. N-am inteles. Imi asum complet vinovatia acestei inabilitati si va rog sa reformulati mai pe inteles. Deci… Ce?

  5. d'Artagnan said

    Eu cred că articolul domnului Liiceanu a fost mai degrabă o defulare și un îndemn de a merge la vot. A fost scris pentru alegători, nu pentru candidat.Parcă nu l-aș crede așa de naiv să se iluzioneze cu puterea lui de convingere.
    Dar cine știe, treaba-i încurcată cu filozofii ăștia…ei cugetă, scriu articole, deci există…

    • RALG said

      Bun! Avem asadar o opinie. Prin urmare, pe baza acestei opinii unic exprimate, putem considera cå, in principal:

      a) Dl.Liiceanu nu spera ca scrisoarea sa (o figura de stil) så aiba vreun impact notabil asupra d-lui Ponta (si/sau asupra destinului personal al acestuia)

      b) Dl.Liiceanu nu spera nici macar ca-i va putea lumina cat de cat pe vreunii (cât de putini) dintre ciracii/fanii/simpatizantii/votantii d-lui Ponta in legatura cu greseala fundamentala de a fi de partea acestui impostor (impostor in postura plenarå).

      dar ce? Ce spera dl.Liiceanu?

      c) Dl.Liiceanu spera ca-i va putea mobiliza cat de cat pe cei nehotarati, pe cei pre/dispusi sa boicoteze alegerile, astfel incat sa-i convinga sa vina si sa voteze impotriva lui Ponta Victor.

      d) Dl.Liiceanu este filozof. Si acuma… fiind filozof… orice (altceva) ramane posibil.

      P.S. Prin abuz sau nu cam asta am dedus ca s-ar putea intelege din comentariul d-voastra, stimate muschetar român, vizavi de asteptarile/sperantele/ efectele anticipate de catre dl.Liiceanu in mediul in care si-a aruncat creatia.

      Dar, pentru sine insusi, ca autor al acestei scrisori o fi avut oare dl.Liiceanu vreo speranta, vreo asteptare (interioara)? Nu credem ca aceasta ar fi o intrebare chiar lipsita de sens si de temeiuri. Dl.Liiceanu a scos ceva din sine (care statea acolo inauntrul sau, fara stiinta noastra) si l-a dat in lume. Lumea nu mai este aceeasi, fiind inbogatita prin contributia d-lui Liiceanu. Dar nici dl.Liiceanu nu mai este acelasi ci un altul, eliberat de presiunea lucrurilor interioare care l-au constrans sa scrie acea, actualmente monumentalå, in curand memorabilå, scrisoare. Este cel care a scris o scrisoare vizionata de un popor intreg de zei… Peste schimbarea produsa eliberator asupra d-lui Liiceanu (astazi un altul) se adauga efectele neneglijabile ale re-actiunii lumii, fortata sa raspunda actiunii intreprinse de catre filozof (conform unui principiu fundamental… eu curentul cel indus totdeauna m-am opus cauzei ce m-a produs… la-la-la la-la), re-actiune care-l vizeaza preponderent pe dl.Liiceanu ca sursa a scrisorii care-l are ca pretext pe neimportantul d.Ponta. Ce sperante, ce asteptari, ce anticipari va fi avand dl.Liiceanu asupra efectelor care se vor revarsa inevitabil asupra sa in raspuns la elaborarea (popularea cu continut) si difuzarea acestei scrisori in lume. Sau altfel spus, ce anume a fost mai important in mintea autorului in momentele de gratire ale creatiei? A fost mai important „Liiceanu” sau „”””””nu/Ponta””””””? S-a simtit oare dl.Liiceanu mai important decat Universul caruia i se adresa sau nu? Aceasta-i intrebarea. Intrebarea a-II-a, de dl.Goe.🙂

      D-voastra ce credeti stimate muschetar roman?

      • d'Artagnan said

        Mă gândesc…

        • Dl.Goe said

          Nu-mi palce sa aud ca „va gânditi”. Ca Baltazar. Acest verb reflexiv nu denota de loc spontaneitate… In plus mi-e teama ca si de-ati fi serios si chiar v-ati apuca sa „vå” gânditi pe bune pe acesta tema colaterala (a relatiei dintre Liiceanu creatorul si Liiceanu spectatorul), rezultatul ar fi (cred) acelasi… adica…🙂 Sau mai bine nu mai zic… N-as vrea sa se spuna ca acel rezultat ar fi fiind alterat din cauza ca v-as fi influentat…

          Acuma toata lumea e ocupata cu relatile dintre textul filozofului, Ponta, pontimea, anti-pontimea si campania electorala. Dar va veni vremea cand se va observa ca aceste relatii (in voga zilei), care au innebunit lumea, sunt secundare, banale, contextuale si ca principala relatie care ar trebui sa fie in atentia comentatorilor este fara doar si poate relatia dintre acest dl.Liiceanu si acest text al sau, intre creatorul Liiceanu si spectatorul Liiceanu. Daca ati vazut cumva „Ubu Rex cu scene din Macbeth”, sau „6 personaje in cautarea unui autor”, ati putea intre/vedea ca gestul filozofului Gabriel ar putea fi sursa de inspiratie pentru un nou spectacol al lui Silviu Purcarete. Sa zicem ca Silviu Purcarete ar pune in scena un spectacol oarecare, de exemplu „Danaidele” sau „Decameronul” sau „Mobila si durere” sau o dramatizare a trilogiei „Melancholia-Antichrist-Nymphomaniac”… nu conteaza… si ca din cand in in cand, la cate o reprezentatie un spectator din sala s-ar trezi ca se ridica in picioare si incepe sa vocifereze si sa se certe cu actorii, sa le spuna ce nu fac bine, sa se duca pe scena si sa le arate cum sa declame replicile, cum sa faca anumite miscari scenice (in special in scenele erotice), cum sa schimbe anumite replici, sa schimbe distributia mutand actorii dintr-un rol in altul, sa-i supervizeze pe scena, sa-i ingâne, sa-i puna sa repete sau sa reformuleze, pentru ca in cele din urma sa schimbe finalul si deznodamantul piesei. Si acest spectator, avand alura lui Pete O’Toole, sa fie atat de convingator incat 53.4% dintre spectatori sa creada sincer ca gestul si revolta omului sunt spontane. Frumos ar fi ca la fiecare astfel de reprezentatie planuita de catre siretul Purcarete, specatorul recalcitrant sa fie altul, azi Liiceanu, maine Petre Roman sau chiar fantoma lui Silviu Brucan. Ca daca nu face Purcarete spectacolul asta o sa-l fac eu folosind ca background ori Hamlet ori piesa pusa in scena la Teatrul Absolutului fix din romanul intrerupatorul al lui H.Salem. Si cand om avea reprezentatiile de la Iasi si de la Husi ma astept sa va oferiti pentru a fi distribuit in rolul specatorului recalcitrant. Un fel de Liiceanu (d)in provincie. V-ati baga? Dar raspunde-ti repede, pe loc, fara sa mai stati pe ganduri ca n-am acuma vreme de clasicele tregiversari. Pe filiera Moldova oricum am mai multe optiuni viabile.🙂

        • d'Artagnan said

          Am să încerc acum, după ce au trecut 2 zile, să fiu spontan și să răspund fără să (mă) gândesc, făcând niște considerațiuni.
          1. Dacă spectatorul ăla, pus de șiretul Purcărete, schimbă deznodământul piesei, ca să nu mai zic de ”teatrul pe care îl face” atunci când schimbă replici, actori etc. , de fapt o piesă în altă piesă, înseamnă că mesajul inițial al piesei de teatru original dispare, eu nu mai văd Danaidele, Mobilă sau …pentru care am plătit beletul, aceste spectacole fiind de fapt un pretext pentru juca o altă piesă,Mă uit la un falș, sunt spectator la o altă piesă de teatru. Ce văd eu nu mai este o adaptare, o rebrenduire, un unghi nou de a vedea piesa de teatru de pe afiș, un nonconformism, o fațetă a mesajului, ci o altă piesă.
          2. Dar de ce Iași, Huși, Moldova?! Vi se pare că am accent de moldovean?!
          3. Dl Liiceanu, înainte de a fi om de litere, cetățean cu drept de vot, intelectual angajat, este și mnealui un om, cu mici vanități și orgolii. Un articol cu 258500 de vizualizări și cu peste 400 de comentarii îi poate da satisfacție. Nu în sensul simplist al unui editorialist, al unui autor cu textul său, ci în cel al unei Voci angajate al societății civile. Adică, frate, nu predic chiar în pustiu, mesajul meu ajunge la multă lume. Păi Nelson Mandela (cel care spunea că seamănă leit cu Monica Macovei), n-avea și el o satisfacție deosebită când ideile sale ajungeau la foarte mulți oameni?
          4. Acest punct nu/l mai scriu pentru că ar trebui să mă gândesc nițel, și deci nu ar mai fi spontan.
          Nici măcar nu-mi mai corectez gramatical comentariul pentru că n-ar mai fi spontan, îl las așa, necizelat.

        • RALG said

          Unul dintre colegii d-voastra (intelectual, blogger etc), ramas iarasi fara coledzi, are o viziune spontana usor diferita vizavi de rostul filozofilor in cetate. Cetindu-i ca pe apa pre toti filozofii civici colegul d-voastra (intelectualul) are mereu optiuni clare si spontane: tine, pur si simplu cu „ai nostri” dar numai in masura in care prin asta poate sa-si critice enemicii. Zice d-lui:

          Ucenic perpetuu în ale filozofiei, Vasile Gogea nu filozofează. Dispreţuieşte gargara publiciştilor filozofi şi filozofările publicistice terorizate doar de dorinţa unui ”rating” mereu în creştere. Se amuză – când este confruntat cu superficialitatea; se încruntă – când prostia şi reaua-credinţă ating cote alarmante; şi mânuieşte abil bisturiul – când infecţia nu mai poate fi combătută altfel”.

          P.S. Inteleg ca ati avea oarecari obiectii pentru piesele de teatru deschise in care spectaorul vede alta piese deact ceea pe care se gandea el ca o va vedea. Oricum cand mergeti la o premiera nu stiti pentru ce ati platit biletul, iar cand va duceti la teatru intr-o alta seara vedeti de obicei alta piesa. Faptul ca doua piese din doua seri diferite pot avea acelasi titlu poate fi o simpla intamplare din meta-realitate. Nu o contradictie. Nu un afront la adresa spectatorului. Nimic criticabil sau contestabil. Este cruda realitate. Piesa „Danaidele dupa Danaidele” numita pentru simplificare Danaidele… este o alta piesa in acelasi teatru, asa e ea de la bun inceput, continand un personaj pe care autorul l-a numit „spectatorul recalcitrant”. Asa e piesa, in incercarea de a reda cat mai fidel meta-realitate. In niciun caz nu este un fals.

      • d'Artagnan said

        Păi vedeți, Danaidele este o altă piesă în același teatru, așa e ea de la bun început…așa e piesa…
        Cred că vorbim de lucruri diferite.
        Conveniențele în teatru ar trebui să aibă și ele o limită (o părere subiectivă, bineînțeles), adică nu cred că mi-ar place să-l văd pe dArtagnan că toarnă dulceață în cizmele cardinalului, care se află într-o vizită la doamna Popescu. Comparația este bineînțeles forțată.
        Vreau să spun că dacă mă duc la un restaurant pentru prima oară și cer mușchi de vită în sos de piper verde, nu este nicio problemă dacă nu arată, nu miroase, nu are același gust cu mușchiul mâncat de mine la un restaurant frecventat de mine, aștept ceva nou, o altă interpretare…cu condiția să fie mușchi de vită și nu piept de pui. Dacă în schimb mă duc la un restaurant japonez și plătesc ”biletul”, voi fi deschis la orice face bucătarul pe plita din fața sa pentru că nu am cerut ceva anume, sunt la o premieră la o piesă pe care nu o cunosc. Poate chiar să mă pună și pe mine să gătesc la această piesă deschisă.

        • Dl.Goe said

          Pe afisul piesei era scris: „Danaidele dupå Eschil”… Asadar „dupå” nu „de”. Un spectacol de Silviu Purcarete. Dupå d-voastra credeti ca Eschil si-ar (mai) fi recunoscut piesa:

          P.S. Musai sa vizionati piesa pusa in scena la Teatrul Absolutului Fix.🙂

        • Dl.Goe said

          Si inca ceva (tot) in legatura cu noua d-voastra pasiune (aceea de a vå (mai) gândi… Inca sunteti dator (dator in raport cu propria declaratie vizavi de faptul ca v-ar fi venit randul dupa Liiceanu, Plesu, Cartarescu etc) cu mentionarea candidatului la prezidentialele de anul acesta caruia ii veti da votul d-voastra egal, direct si secret. Nu de alta dar pana si vesnicul evaziv si etern echidistant (de orice realitate), Dorin Tudoran (care dusmaneste – pe Volodea – deci exista) si-a devoalat „sustinerea” (gratuita si/sau inutila) pentru sas.

        • d'Artagnan said

          Dl.Goe, eu sunt un formator de opinie de calbru greu. Acum nu vă gândiți neapărat la kilograme…N-ar fi trebuit să fac gluma aia de spirit cu cine urmează…acum nu mai pot da înapoi și nu e bine, imensa mea influență asupra minților tinere și necoapte din virtual se va micșora, se va zice să sunt subiectiv bla, bla, bla…🙂
          Dl.Goe, eu l-aș fi votat cu plăcere pe MRU, la care, adunându-i eu plusurile cu minusurile, mi-a dat cu plus. Din păcate Gâdea a căștigat runda finală și el s-a pierdut, deocamdată, în pluton. Îl aștept anii viitori.
          Așa că voi vota cu materialul clientului(!!).
          Trebuie să recunosc că nu m-am aplecat asupra ”prospăturilor”. Dintre ”vechi” doar pe doi am luat în considerare. Îi știți care sunt: un EL și o EA. Aș putea să votez de două ori EL sau pot vota prima dată pe EA și apoi pe EL, realist vorbind. Altă variantă nu e, decât dacă EL va fi în situația de a renunța. Atunci voi vota de două ori EA.
          Acum mă gândesc (știu, iar n-am spontaneitate!!) cum să fac. Aș vota prima oară cu EA din câteva motive, chiar dacă n-are nicio șansă ( eu sunt mai pragmatic), chiar dacă nu mă entuziasmează deloc ca om politic (este moartea pasiunii…politice).:1. s-o răs/plătesc pentru prestația ei ca ministru; 2.s-o ajut, printr-un scor bunicel electoral, să crească un partid. Primele două motive nu sunt totuși suficiente să pun ștampila sigur pe ea în primul tur. Cum am zis, sunt un tip pragmatic, îmi văd interesul, acesta fiind să iasă lumea masiv la vot în ambele tururi și să voteze contra lui Ponta. Prin urmare aș putea spune, dar nu spun, că dau votul meu EI dacă, în al doilea tur, cei care au votat-o pe EA vin la vot ca să voteze contra lui Ponta. Uite un al treilea motiv pentru care aș face efortul să-i caut numele pe listă în primul tur.
          Acum mă gândesc dacă să apăs sau nu pe ”Trimite un comentariu”….la naiba!! am să fiu spontan!

        • Dl.Goe said

          Asadar pendulati cu candoare intre Plesu si Liiceanu (intre ce zic cei doi), intre fizic si meta-fizica, precum Voiculescu odinioara (nu Dan ci Gelu-Voican).🙂

          (b) Sesizez o discreta tactica de om la om pe tot terrenul vizavi de acelasi obsedant tur doi… Poate fi acela un compromis rezonabil… Ca bonus as zice chiar cå ar fi de meditat asupra eternitatii mortii pasiunii in politica… ca „meseria” de presedinte de tara (chiar si de tara ca a noastra) se invata… din mers, si ca alegatorul ar trebui sa faca si efortul de a-si imagina cine e in stare sa invete mai bine, pe parcurs, (si chiar) sa re-inventeze meseria, care e bratzara de aur. Cei care se plang de lipsa de anvergura adecvata in politica, in tratarea problemelor politice in maniera politica, de care s-ar face vinovata „ea”, ar putea sa-l re-evalueze inca o data si pe „el” in privinta asta ca sa vada ca sta inca si mai prost. Asta zicem si noi asa… intr-o doara, caci noi aci tinem mai mult cu teoria decat cu pragmatica… fiindca rimeaza (si) cu poezia, intr-o tara in care tot omul s-a nascut poet.

          P.S. Pramatiile cele mai pragmatice voteaza direct (I + II) direct cu Ponta ca e tanar, victorios, si cu priza la multa alta lume, plasandu-se astfel si ei (sarmanii) direct in tabara invingatorilor… Ceea ce ii va umple de fericire, mandrie, satisfactie, voluptate… in cote progresive, si tot ceea ce altceva le mai lipseste pe acasa.

        • stely said

          @Dl Goe -La intrebarile de aici:
          dar ce? Ce spera dl.Liiceanu? Dar, pentru sine insusi, ca autor al acestei scrisori o fi avut oare dl.Liiceanu vreo speranta, vreo asteptare (interioara)? Nu credem ca aceasta ar fi o intrebare chiar lipsita de sens si de temeiuri. Dl.Liiceanu a scos ceva din sine (care statea acolo inauntrul sau, fara stiinta noastra) si l-a dat in lume.

          Iata ca au sosit si raspunsurile direct de la autor si, mai mult asa cum au fost anticipate de Dl Goe :

          Domnule Liiceanu, zilele trecute i-aţi adresat un apel, o scrisoare deschisă, domnului Victor Ponta. Ce v-a făcut să puneţi mâna pe pix şi să scrieţi acest apel?

          Nu credeţi că s-au strâns o grămadă de frustrări noi de-a lungul unor ani? A fost un crescendo a vieţii sociale şi tot ce trăim noi ca membri ai acestei societăţi se răsfrânge asupra noastră. Şi cum evenimentele din ultimii doi-trei ani au fost teribile, un fel de febră socială, cu gradele urcându-se, încărcarea unor oameni care-şi pun problema ce-i cu ţara asta se produce. Modul în care un om care scrie reacţionează la aşa ceva este nevoia acută de a formula ceea ce gândeşte şi simte. Şi pesemne că am atins pragul, venind alegerile şi gândindu-mă ce poate să ne aştepte, în aşteptarea unui deznodământ sau al altuia, am simţit nevoia să scriu acest text. Acuma, pentru că m-aţi întrebat de el, acest text are retoric forma unei scrisori deschise. Este un artificiu retoric, de fapt, tu având să împărtăşeşti nişte gânduri şi nişte sentimente cu un public mult mai larg, iar cel căruia i te adresezi este luat ca pretext.

          Pe de altă parte, nu refuz să gândesc că atunci când faci lucrul ăsta eşti într-un dialog autentic cu cel cu care discuţi. Şi, la un moment dat, îţi vine gândul nebunesc că, deşi scrisoarea nu va avea un efect asupra adresantului, te gândeşti ce formidabil ar fi un deznodământ în care scrisoarea ar fi luată în seamă de cel căruia i-a fost scrisă. Deci, un om care este implicat în viaţa noastră actuală a României poate să aibă două feluri de atitudini. Una în care este total implicat şi atunci tot ceea ce face, spune, zi de zi este forma lui nevrotică de a se manifesta. Dar atunci când te apuci să formulezi, capeţi o anumită distanţă faţă de obiectul ăla şi ajungi să priveşti scena ţării tale ca pe o uriaşă comedie şi îţi imaginezi că s-ar putea petrece lucrurile de undeva de sus, enorm de sus, pe această comedie umană. Şi aşa, îţi spui dacă deznodământul piesei ăsteia ar fi ăsta, omul ăla trăieşte un cutremur interior şi face o răsturnare care ar putea să schimbe în mod miraculos soarta unei comunităţi.

          Aia cu adevărat ar fi o comedie, dacă ar fi să mergem până la capăt pe logica asta.

          Nu vă ascund că m-am gândit la asta

          http://www.gandul.info/stiri/scrisoare-catre-victor-ponta-ultimul-apel-al-lui-gabriel-liiceanu-catre-copilul-lasat-la-butoanele-unei-rachete-13475293

        • RALG said

          http://www.revista22.ro/bdquola-mila-lui-pontaldquo–de-ce-49183.html

  6. RALG said

    Mandria de a fi nimic

    In seara cand Gabriel Liiceanu a publicat textul „Fie-va mila de noi, domnule Ponta!” nu m-am putut abtine, desi era tarziui, sa nu-i transmit cumva admiratia. Reusise sa descrie cu precizie modul de functionare al unui politician croit dintr-un material prost. Observatiile sale au ajuns virale pe net, iar textul a batut orice recorduri de audienta, pe buna dreptate. Au ramas putini oameni liberi dispusi sa-si bata capul cu vidul istoric numit Ponta. Multora li se pare ca totul e in zadar. S-au resemnat deja la gandul ca nu se mai poate face nimic si ca totul e pierdut. Iar cei mai multi n-au nici curajul, nici libertatea sa mai spuna exact ce gandesc sau se refugiaza intr-un pagubos dispret suveran.

    Din toate aceste motive textul lui Gabriel Liiceanu a facut cariera si va ramane antologic. Este un portret magistral realizat unui gol maret, instalat accidental in varful ierarhiei. Putine se mai pot adauga la el. Ceva, ceva mai trebuie – asa am simtit la sfarsitul lecturii – spus apasat. Ponta se remarca prin limbaj arogant si agresiv, prin tupeu fara limite si minciuna impotriva evidentelor, exact asa cum spune Liiceanu, numai ca personajul sau nu are chip.

    I-am spus si atunci, seara, ca oricat am incerca sa-i zugravim portretul nu-i vom putea surprinde fata. Victor Ponta nu arata nicicum, neavand resturi de personalitate pe interiorul carcasei. S-a spus pe buna dreptate ca sunt doi, trei, cinci Ponta, ca uneori manifesta o dubla, tripla sau multipla personalitate. Din pacate, Ponta nu exista ca alcatuire de sine statatoare. Ii lipseste orice urma de amprenta personala, nu vom gasi la el mandria a se afirma intr-un fel anume. Este pirueta aeriana perfecta, vidul cu ambalaj inselator, nimicul impachetat in ceva.

    Tot spunandu-i asta, Gabriel Liiceanu si-a amintit un film cu Woody Allen jucand rolul unui personaj care imprumuta instant fata interlocutorului, reusind sa copieze la detaliu figura celui aflat in fata sa. Acesta este chiar eroul povestii noastre. Cameleonul cu o mie de fete, imitatorul innascut Victor Ponta era sortit din nastere sa plagieze macar o data in viata. Cineva care traieste mereu dedublat si respira prin gura altora va ajunge in final sa le fure totul.

    Pana si in viata profesionala Ponta a reusit performanta de a nu se ocupa vreodata cu ceva precis. A fost procuror, dar n-a vazut nimeni vreun dosar serios facut de mana lui. A renuntat de tanar la magistratura, cu mult inainte de a ajunge priceput la legi si coduri penale, pentru a imbratisa o meserie fara o calificare precisa, anume cea de politician. Daca a fost o vreme ofiter acoperit, cu atat mai mare ambiguitatea profesiei sale, cu atat mai dubioasa aria competentelor.

    Oricat am cauta nu gasim niciodata nimic clar despre viata si opera lui Victor Ponta. Oricine incearca sa inteleaga ceva din orientarea sa politica ameteste de la atatea topaieli si zig-zaguri ideologice. Pretinde ca a manifestat in Piata Universitatii impotriva lui Ion Iliescu si a votat in ’96 cu Emil Constantinescu, dar il identificam, iata, cam tot pe atunci, sub aripa maestrului sau, Adrian Nastase, flirtand cu PSD. Dar si cand ajunge aici o coteste ideologic din tot soiul de calcule, oricum atasamentul fata de valori nu e chiar punctul sau forte.

    Marturiseste ca in 2009, cand era purtatorul de cuvant al lui Mircea Geoana, nu a votat cu el in turul I, ci l-a preferat pe Crin Antonescu de la PNL. Odata ajuns premier, instabilitatea sa deja cronica se manifesta la nivel planetar, osciland intre Statele Unite si China. Ne amintim ca in tinerete l-a frecventat putin pe Che Guevarra din aceeasi nevoie urgenta de a se catara pe umerii cuiva pentru a fi remarcat in peisaj. Iata-l ceva mai tarziu cazand in admiratie in fata lui Tony Blair, un stangist pus pe afaceri fara nici o legatura cu idealismul revolutionar comunist.

    In absenta unui contur clar, Ponta se lipeste de Halep, de imaginea oricarui mare sportiv, vedeta sau politician pentru a fi vizibil intre semenii lui. Fara sprijinul televiziunilor, stie ca faptura sa perfect translucida, inconsistenta ca aerul pe care-l respira, va trece neobservata.

    Ca orice om care nu-si apartine, ascensiunea sa politica se intampla complet in afara vointei sale. Si-a dorit nespus sa ramana premier, dar s-a vazut in cele din urma silit sa candideze la prezidentiale. Cum nu dispune de el insusi, a acceptat sa joace si acest rol.

    Gabriel Liiceanu a intuit absenta unui individ bine conturat sub cel cunoscut sub numele de Victor Ponta cand a incercat sa-i inteleaga placerea nefireasca de a minti continuu: „Comportamentul dvs nu poate depasi nivelul punctului, nu poate deveni liniar, ca sa nu mai vorbim ca nu poate alcatui harta cu contururi ferme care e necesara pentru nasterea unui caracter. Fiind facut din milioanele de puncte dipersate ale minciunilor dvs, asadar neputand oferi garantia unei coerente morale, dvs nu aveti, obiectiv vorbind, caracter. E, si acesta, un viciu de constructie, o malformatie, un handicap din nastere.”

    Exact. Dar ideea merita dezvoltata. Caracterul dlui Ponta lipseste deoarece n-a gasit o personalitate anume in care sa se aseze. Ponta nu minte, ci se intampla ca numeroasele personalitati pe care se vede nevoit sa le imprumute sa gandeasca diferit pe acelasi subiect. In Ponta convietuisc in buna intelegere avocatul borfasilor si aparatorul dreptatii, azi poate fi una, maine poate fi opusul ei.

    Ponta spune oricui ce doreste sa auda. Pentru cineva fara repere in viata, fara nord si sud, insensibil la notiunile de bine si rau, cuvintele nu au nici un sens si nu costa nimic. Cand spune o minciuna, cand jigneste sau insulta, Ponta nu e nici imoral, nici amoral. Facultatea de a vorbi nu o utilizeaza pentru a comunica neaparat ceva cu cap si coada, ci pentru a-i asigura pe ceilalti ca exista si pentru ca se teme ca tacand prea mult o sa dispara ca un balon de sapun.

    Neantului zgomotos Ponta nu-i ramane decat mandria de a fi roman. Atat se poate spune cat de cat sigur despre el, in rest nu avem nici o certitudine, nu putem pune o persoana clar identificata in dreptul numelui Victor Ponta. Nu cred ca exista vreuna. Dan Tapalaga – HotNews.ro Vineri, 24 octombrie 2014, 14:54 Actualitate | Opinii

    • Dl.Goe said

      Imi plac la nebunie texte precum acesta al lui Dan Tapalaga (Mandria de a nu fi nimic) ori cel al lui Gabriel Liiceanu, nu atat (si neaparat) prin continut, ci mai ales pentru nepasarea totala a autorilor fata cu ezoterismul care imbraca aceste texte. Sunt publice si totusi sunt secrete, abundenta de „ionutzi” fiind garantia ca mesajul lor ajunge exclusiv la cativa, un grup restrans, o minoritate, o mana de oameni… si deloc la ceilalti. Nu stiu daca aceasta nepasare (detasare) a autorilor este „de bine” sau „de rau”, spontana sau cautata, dar existenta ei da sens gestului de a scrie si de a nu cadea naiba in lehamite absoluta.

  7. Dl.Goe said

    Remarca zilei (ca noaptea):
    Ma amuza teribil razboaiele care nu-mi sunt declarate” (citat din mine).

  8. d'Artagnan said

    Din zori și pînă-n seară, ei comunicară!
    http://adevarul.ro/news/societate/dragul-forumist-1_544dfc8d0d133766a8468345/index.html

    Călătoria continuă!

    • RALG said

      Dl.Plesu continua sa fie cu doua ture in urma… dar alearga cu convingerea ca s-ar afla in plutonul fruntas si ca poate castiga competitia doar pentru ca ar alerga in preajma grupului din avangarda. Inadecvarea continua sa fie nota de baza a explicatiilor sale carora (cu haz involuntar) le da o mina asa de serioasa. Chiar daca au aparenta rigorii logice, explicatiile sale sunt in fond atat de inconsistente incat parca ar fi caraghios sa se mai apuce cineva sa faca (alta) risipa de vorbe pentru a le explicita si elucida inconsistenta. Momentan nu avem vreme pentu o asa joaca, dar vom pastra in minte acest episod din epopeea luptei d-lui Andrei Gabriel Plesu (un „notoriu”) cu anonimitatea, si cand se va strange destula „materie”, vom purcede, intr-un moment de inspiratiune, sa mai explicam inca o data unde, ce si de ce greseste fundamental notorietatea sa pe aceasta tema post-post-moderna.

  9. arcaluigoe said

    Asteptam cu nerabdare link-ul publicitar catre noul articol mobilizator de la han in care dl.D’Artagnan suna adunarea si incolonarea (baza muschetarul D’Artagnan, pluton in coloana adunarea) pentru deplasarea disciplinata la votare (executatrea programului duminical). Intrucat prea multa lume nu are de convins (in afara de d-na Observatator nu vad cine altcineva ar putea sa-i fie public tzintå; tzinta piept numarul 4) indraznesc sa-mi imaginez ca articolul respectiv este mai mult un exercitiu (literar), foarte reusit de altfel, precum erau pe vremuri alarmele in armata, noapte, cand se ordona: Pluton desteptarea, se executa „Muntii de arama”.

    P.S. Iar cu d-na Observator s-ar lupta degeaba intrucat am convins-o noi deja (si definitiv) ca e mai bine sa stea mai bine acasa decat sa voteze cu Ponta.🙂

  10. d'Artagnan said

    On topic:
    http://vreaupresedinte.gandul.info/stiri/scriitorul-gabriel-liiceanu-la-gandul-live-multi-dintre-candidati-traiesc-intr-o-inadecvare-totala-ponta-e-ca-un-copil-lasat-la-butoanele-unei-rachete-13473906

  11. Kita said

    CUM SE NASTE O PARADIGMA

    Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in
    mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand
    o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o
    galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand
    o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa
    mai mult timp, nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei
    bananelor.

    Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care
    l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de
    celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu
    se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat
    acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la
    baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au
    repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final,
    oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera
    niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care
    incercau sa ajunga la banane.

    Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe
    cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost :
    „Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici…”

    Parca seamana cu cate ceva din istoria noastra mioritica !?

    • Dl.Goe said

      E dragutza aceasta veche poveste inventata, care a mai fost deja pomenita si pe (b)Arca lui Goe in vreo doua randuri. Daca ar avea rima ar putea fi propusa cu succes ca imn national.

      Intr-o zi spre seara, poate ieri, poate azi, am vazut un cer cosmic. Chiar aici, in atmosfera prapadita si subtire a planetei noastre natale, in bataia vantului si a soarelui apunand, norii aratau ca niste nebuloase galactice (o fi fost vreun semn), ca si cand un Dali oarecare, privind Pamantul, prin lupa, din afara Universului cunoscut, proiectase apoi, in joaca, pe cerul pamantesc, printr-o prisma triunghiulara, imaginea intregului univers cunoscut, reconstituindu-l din nori, ca pe apa. Iata asadar ce inseamna un artist adevarat, capabil sa creeze o capodopera din aproape nimic. O capodopera durabila, ramasa pentru totdeauna in mintea vreunui martor atent, mult dupa ce norii se vor fi imprastiat, destructurand galaxiile si lasand in urma lor, la luminå, Luna, Luna cea adevarata, in carne si oase. Luna noua. O vezi? Alt artist, alta capodopera…

  12. Rodica said

    Nu cred ca dl. Liiceanu emite dezacorduri. Jurnalistul care a scris articolul, sa-l fi scris ad literam, asta ca alternativa a faptului ca nu detine notiuni elementare de limba romana……..Liiceanu: „Nu credeţi că s-au strâns o grămadă de frustrări noi de-a lungul unor ani? A fost un crescendo a vieţii sociale şi tot ce trăim noi ca membri ai acestei societăţi se răsfrânge asupra noastră.”

    • Dl.Goe said

      @Rodica – Vad (vad in d-voastra SAU mai bine zis va vad pe d-voastra ca pe) un pieton grabit si neatent care merge pe trotuar, cu capul in nori, vorbind la telefon in timp ce cunsulta niste notite. Trecand prin dreptul localului (b)Arca lui Goe, pietonului ii scapa pe jos, accidental, una dintre notite. Alo, d-soara, vedeti ca v-a cazut ceva pe jos…

      … altminteri n-as putea sa-mi imaginez ca ati venit special pe strada noastra ca sa ni-l pârâti pe dl. Liiceanu vizavi de relele tratamente pe care le aplica sotiei sale, limba romana, despre care n-ar detine (nici macar) notiuni elementare…

      • Stely said

        Mda ,” juna Rodica voiaoasa trece pe linga…” subiect, sau se piaptana precum baba , cand de fapt tara arde .
        Cum o fi putind sa faca abstractie de realitatea zilei de azi ? Chiar as vrea s-o intreb : a votat pentru alegerea Presedintelui Romaniei sau nu ? Daca da, este multumita de rezultat sau nu ? In caz ca este nemultumita, ce crede ca ar fi mai bine sa se intimple in turul 2 ?
        P.S. Eu m-am hotarit . Voi vota cu Klaus Iohannis . Si iata de ce :

        https://sites.google.com/site/bastahastalavictoriasiempre/basescu-joaca-sah-ponta-si-iohannis-joaca-bambilici-resetare-joc

        • Stely said

          Si, ca portretul negativ al celui care nu a mişcat un deget ca să îl învingă pe Victor Ponta să fie complet în micimea campaniei sale, a reuşit să facă suficiente declaraţii lipsite de sens politic şi care i se vor întoarce împotrivă în turul doi. Aroganţa de a declara, fără nicio logică şi susţinere, că nu va negocia cu Elena Udrea şi Monica Macovei, pentru turul doi, se va simţi la vot. Cei care le-au votat pe cele două nu îl vor vota niciodată pe Victor Ponta. Poate câteva cazuri izolate care vor vota din răzbunare, dar problema majoră rămâne lipsa lor de motivaţie în a veni şi a vota cu Klaus Iohannis. Declaraţiile neinspirate şi vădit arogante au fost făcute atunci când candidatul ACL era sub impresia propriei apariţii mesianice. Acum, dacă va negocia ceva cu Elena Udrea sau Monica Macovei o va face cu cel puţin un genunchi în pământ.

          http://adevarul.ro/news/politica/klaus-iohannis-pierdut-alegerile-1_545766680d133766a87dc332/index.html

        • Dl.Goe said

          Ei acuma, sa nu amestecam lucrurile… cu… prioritatile si detaliile cu esentele… Suntem indreptatiti, ba chiar fortati sa acordam importanta cuvenita tuturor lucrurilor cu care ne confruntam (inclusiv unor greseli de gramatica). Nu exista nicio intamplare intamplata sau iminenta care sa sugereze c-ar trebui suspendate vreunele dintre preocuparile sau activitatile normale, obisnuite… Ni se pare ca iarasi sunteti tentata sa va lasati coplesita de asa zisa importanta „covarsitoare” a dimensiunii politice… Tara nu arde… dupa cum nici pe vreme lui Basescu nu era dictaura… Unii rostogolesc vorbe, iar altii le pun la suflet. Daca i-am reporsat discret Rodicåi inadecvarea, nu la contextul politic din tzarosoara cu ocazia aledzerilor ne-am referit, ci la inadecvarea in chiar contextul din care era extrasa observatia cu care ne-a pricopsit d-soara Rodica ca esantion al atentiei cu care este capabila sa lectureze prozå liicenanianå… Prin urmare oricine are pår pe cap este indreptatit sa se pieptene sau se se coafeze. Ceilalti mai putin.

          P.S. Multi pensionari iesiti din joc, joaca sah, in Cismigiu… sau ma rog, asa pretind ei, c-ar joaca sah… In schimb unii novici joacand bambilici, in interioare somptuos mobilate, pun tara la cale… Bambiliciul, aceasta versiune esentializata a biliardului, este un joc cuantic… La fel ca si sahul si biliardul dar spre deosebire de table si domino, poate fi practicat cu arta (de catre artisti) sau profund amatoriceste, de catre ageamii. Nu este important ce joci. Important este unde si cum. Serios acuma. Numai necunoscatorii pot pomeni in sens peiorativ jocul de bambilici. Cat despre ce, unde si cum joaca Maria sa Traian Basescu, care tocmai si-a sacrifica dama (turnurile, caii, nebunii, si pionii) ramane de vazut… Presupun ca nu se va afla fi sah etern ci ca cel mult se va afla în pat, pentru a evita un mat rusinos, dupa ce, discret, i s-a refuzat remiza. Remiza 15%.

          P.P.S. Votati cu Iohanis? Foarte frumos. Nu e rau. Tot asa procedeaza si dl.Plesu… si cred ca si multi alti domni (…), inclusiv dl.Tudoran, altminteri becher. Dar sunt si cateva loaze care vor vota cu Ponta… nu spui cine, (oricum) persoane neimportante…

        • Stely said

          Eiii, dar articolul domnului Liiceanu are legatura (asa vad eu )cu realitatea (crunta) a zilei de azi. Sigur ca ” Rodica”are dreptul sa se „pieptene” cind vrea dumneaei, dar si eu am dreptul sa-i spun ca nu a gasit momentul potrivit.
          Cit despre”sah si bambilici” la fel: fiecare dintre cei doi a jucat ceva asa cum a vazut cel care a scris postarea aceea. Si aici putem sa (pre)vedem un anume rezultat. Eu insa l-am folosit ca prilej sa spun ca ,da, voi vota cu Iohannis, dar nu pentru ca mi l-as dori ca presedinte, ci pentru a se repeta scrutinul electoral in caz ca va primi verdictul de incompatibilitate. Nu-mi fac iluzii nici macar ca va cistiga . O sa fie vai de capul nostru .😦
          P.S. Am inteles si sunt total de acord cu explicatiile subtile 😉 din comentariu dvs. Sunt si eu derutata si chiar mai trista decit altii. Nu stiu zau cum de nu-si dau seama… Eu inca mai sper intr-o revenire. „Maria sa” nu da semne de suparare, dar cine stie …
          A, despre „loaze” nu stiu nimic, dar o las pe doamna „marginalia… „

        • Dl.Goe said

          N-am incercat niciun moment sa acreditam ideea ca n-ati avea dreptul sa-i spuneti orice doriti d-soarei Rodica, inclusiv „ca nu si-ar fi gasit momentul potrivit pentru piept-ănare”… Noi n-am zis decat ca ceea ce ati afirmat (avand toate drepturile in acest sens) nu-i tocmai adevarat. Repetam, tara nu arde si, prin urmare ne putem pieptăna in voie pe probleme de dez/acorduri gramaticale cata vreme contextul in sine este adecvat cu ceea ce ne framanta. Faptul c-ar putea iesi Ponta presedinte al tzarii intitulata Romanaia nu are caderea de a interfera in procesul coafarii… chiar (si) daca in articolul d-lui Liiceanu era vorba chiar despre candidatul cu pricina. Imi pare rau ca trebuie sa insist (prosteste) in aceasta privinta. Nici daca ar fi iesit Ponta presedinte din primul tur si nici daca ar fi iesit Macovei din primul tur, sau Brânzå, asta n-ar fi facut mai adecvata sau mai putin adecvata piptanarea Rodicai. N-are a face. Ganditi-va numai la ce anume ati putea raspunde daca prin absurd v-as intreaba cam cum ar fi trebuit sa arate scorurile electorale asa incat sa puteti accepta ca Rodica si-a ales momentul potrivit pentru a se pieptana pe ea.

          P.S. Loaze lase si caraghioase…

        • Stely said

          Bun , am inteles dar as vrea o parere si din partea „domnisoarei Rodica”. Macar sa spuna daca a votat. Da, as fi vrut sa se pronunte asupra scorurilor electorale existente deja. Eu am fost si inca mai sunt bulversata de scorul Monicai Macovei. Am fost convinsa ca va avea un scor de 8-9 % si ca va fi pe locul 3 . Recunosc, nici scorul Elenei Udrea nu m-a lasat rece. As fi vrut sa-l fi intrecut pe Tariceanu : un 6-7 %. Iar Iohannis sa fi luat un 33 %, macar cit sa fie diferenta mai mica intre el si VP. Asta as fi vrut sa discut cu @Rodica.
          Sa am si eu o/un partenera de discutie cu aceleasi preocupari, griji , sentimente etc… asa am facut eu dupa ce i-am citit comentariul: l-am citit cu atentie si rabdare incat sa depistez dezacordul cu pricina. Nu vazusem pana atunci. Nici nu aveam cum sa-l depistez, absorbita fiind de frumusetea expunerii si de trairile profunde ce au decurs din ea . As fi vrut prea mult ? Atat de mult incat sa par caraghioasa in ochii dvs ? 🙂

        • Dl.Goe said

          Ah… Sau mai bine zis Of. Nu v-am judecat si cu atat mai mult (sau mai putin, tot aceea) nu v-am scos de caraghioasa fata de asteptarile (si acelea nerealiste, zic eu, fata cu aceasta fantoma/ticå rodicå, moralist-gramaticala). Am vrut doar sa clarific faptul (care de altfel ar trebui sa fie evident) ca nu exista nicio baza sa credem ca starea electorala a natiei trebuie sa ne dicteze agenda si preocuparile si sa ne spuna ce este adecvat sau inadecvat din ceea ce (simtim ca) avem de facut. Nimic altceva n-am vrut sa spunem sau sa stârnim. Acuma insa daca insistanti putem desigur sa venim la subiect si sa ne intrebam (cu mirare) din ce anume ati putut deduce d-voastra ca Rodica (care nu stie nimica) ar avea in comun cu d-voastra aceleasi preocupari, griji , sentimente etc… Cu exceptia situatiei in care ati cunoaste-o „personal” pe Rodica, da, am putea crede ca vreti (ati vrut) prea mult. Si da, ni se pare intr-adevar ca sunteti contaminata in exces de morbul politicii care va face sa aveti o imagine distorsionata despre realitate si despre efectele politicii asupra anemonelor. Ati putea sa-mi spuneti cum anume si cat de mult credeti s-ar schimba viata d-voastra personala in urmatorii 5 ani in cazul in care presedinte de republica ar deveni Ponta, versus situatiei in care presedinte al aceleiasi republici ar deveni Iohanis, sau ar fi devenit Udrea/Macovei… Impresia noastra este ca marja in care s-ar petrece aceste schimbari in viata fiecaruia dintre alegatorii ordinari n-ar depasi realmente 2-3% maximum 5%. Si acelasi lucru ar fi si in cazul pensionarilor disperati (din dementa senila) care-l vor pe Ponta (ca sa nu li se mai taie pensiile) si care l-ar fi vrut pe Nastase ori Geoana in locul lui Basescu (tot de aceea)… Oamenii se comporta de parca de persoana presedintelui ar depinde niste schimbari/pirdreri/castiguri semnificative in viata lor. Ceea ce este cat se poate de fals… E normal sa avem preferinte electorale, dar este anormal sa le incarcam de asemenea semnificatii maximale, care sa ne dea senzatia ca noi ardem in focul nostru in timp ce toti ceilalti dorm, dormir-ar somnul ål de veci, ca mancarea stiu s-o manance.

          P.S. Daca asta va poate fi de vreun ajutor (sentimental) va pot sune ca, dupa cum i-am promis aluziv d-lui D’Artagnan (votant Macovei in primul tur) in turul al doilea voi vota (si eu) cu Iohanis. Dar voi face asta nu pentru ca as avea convingerea ca intre cei doi finalisti unul ar fi mai bun decat altul, ori unul ar putea fi mai putin rau/prost decat celalalt… Nu, nici vorba. Il las pe dl.Plesu sa procedeze in acest mare fel. Eu il voi vota pe Iohannis exclusiv din cauza faptului ca votantii lui Ponta (nu Ponta) sunt, in medie, mult mai detestabili decat ceilalti. Stiu sigur ca Iohannis himself nu va fi in stare sa faca nicio diferenta dar nu gasesc niciun motiv serios pentru ca votantilor lui Ponta sa li se ofere o asemenea satisfactie la psihic. Li s-ar urca la cap si ar deveni si mai enervanti decat sunt deja. Este probabil o motivatie nu tocmai demna, dar, din pacate, alta nu am. Vorba d-lui D’Artagnan, (din nefericire) in politica pe Dâmbovita nu prea conteaza pe cine alegem… Conteaza in ce grup agream/dorim sa ne plasam prin optiunile exprimate. Nici nu conteaza cu cine sau daca votam. Conteaza exclusiv ceea ce declaram (pe proprie raspundere). Dl.Plesu a declarat (sus si tare) ca in turul intai voteaza cu Iohannis, iar dl.Liiceanu cu Monica Macovei. Daca chiar au votat intocmai cum au zis (sau nu) este aproape lipsit de orice relevamta/importanta (cata vreme nu se dezic de ce-au zis). Ce-au zis a ramas important. Niste vorbe. In rest iluzie, exagerare, propaganda, manipulare, naluciri… amagiri… fantasme. Preocuparea obsesiva pentru politica: un fel degradant de a ne petrece timpul si de ne gasi justificari existentiale (facile).

        • Stely said

          Ati putea sa-mi spuneti cum anume si cat de mult credeti s-ar schimba viata d-voastra personala in urmatorii 5 ani in cazul in care presedinte de republica ar deveni Ponta, versus situatiei in care presedinte al aceleiasi republici ar deveni Iohanis, sau ar fi devenit Udrea/Macovei…

          Daca nu avem ce astepta de la un „presedinte de republica” la ce bun sa-l mai votam ? Este atit de rau sa ne dedicam un pic acestor probleme „morbide ” ale realitatii ? Politica nu este si ea un nivel de realitate ? Putem sa-l ignoram ? Putem sa traim fara politica? Macar sa fim solidari cu cei care sunt dispusi sa ne reprezinte idealurile , valorile , principiile de viata . Cat despre partea materiala nu am cerut prea multe nici macar de la ceausescu. Mi-am construit viata in asa fel incat sa nu depind prea mult de conducatorii tarii.
          Nu stiu de ce aveti impresia ca as dori sa-mi schimbe viata un presedinte de tara. Nu cer mai mult decat Dl D’Artagnan de ex…nici decat dvs. Dar oare romanii din diaspora de ce au stat ore in sir ca sa voteze, iar unii dintre ei sa mearga sute de km ca sa-si exercite dreptul la vot ? Ziceti despre mine ca exagerez ? Pai iata ce spune Dan Turturica ca va trebui sa facem in caz ca cel care va iesi presedinte va indrazni sa ne incalce drepturile legale si constitutionale.
          http://turturica.ro/putem-vota-in-fiecare-zi/

          P.S. Partea a doua a comentariului dvs (de la P.S.) este incantatoare . Multumesc … chiar daca ii este dedicata d-lui D’Artagnan. 🙂

        • Dl.Goe said

          Ce va intreb eu si ce-mi raspundeti d-voastra! Nu cred ca are vreun folos sa convertim numerele nenule in numere nule si viceversa. N-am zis ca nu avem ce astepta de la un presedinte (adica ca n-am avea nimic de asteptat, zero) ci ca avem de asteptat doar 2-3% din ceea ce reprezinta viata noastra. Ca urmare nu trebuie sa ne comportam emotional ca si cum am astepta de la presedinte totul, adica 100% sau 90% ori peste 50%, pentru a putea beneficia de confort (material or emotional or spiritual or social or psihologic)… Nici fara apa n-am putea trai dar asta nu inseamna ca am putea trai doar cu apa ori ca ar trebui sa ne obsedeze ideea de apa de parca am fi in Sahara… si sa nu ne mai pieptanam de grija penuriei de apa… D-apoi cu politica…

          N-am zis ca intreaga d-voastra preocupare pentru politica este blamabila ci doar ca excesul de preocupare este asa, iar impresia noastra este ca la d-voastra excesul de preocupare (si participare emotionala aferenta) (ca si la multi altii) este de circa 90%… Partea si mai proasta este ca de obicei preocuparea celor mai multi pentru politica (si cu atat mai mult excesul de preocupare) este totalmente in van, fara niciun efect, un consum inutil de energie mentala si emotionala, o pierdere de timp. Ne alimentam iluzia ca activismul nostru conteaza efectiv (nu conteaza deloc) gasind in asta o justificare existentiala, o modalitate de a ne petrece (timpul) pastrand impresia ca ar fi un mod util, important, care ne face sa fim utili, importanti… Aiurea, nici poveste… Nu e vorba despre ce cereti de la un presedinte ci de reactiile categorice, partizane, definitive, coplesitoare… care au darul sa se mai si amplifice in manifestarile exterioare… N-as vrea sa va imaginati ca as avea impresia ca sunteti singura in aceasta postura sau c-ati fi cea mai „rea” (chiar mai rea decat fanii cei mai cea ai lui ud-rea sau pon-ta😉 ) … Nu. Cu totii suferim (mai mult sau mai putin) de meteahna asta… Daca nu-mi place Ponta mi se pare firesc sa fac ceva in privinta asta, minimul care poate produce efectele maxime pe care le pot produce (dar nimic in plus): un vot, o parere sincere despre amic pe ici pe colea… cand se intampla… spontan… nimic pe deasupra, nu implicare (nu activism, de altminteri totalmente inutil, contraproductiv)… Nu supralicitare emotionala, nu campanii… etc.. D-voastra dati senzatia ca ati da cu napalm sau macar cu „vitrion”… ca si cum ati fi ploiesteanca…

        • Stely said

          Zau, aveam de gand sa nu mai fac comentarii politice pe Arcaluigoe. Zisesem ca intru in greva politica. Dar de, daca n-am putut sa ma abtin .De maine insa, gata, inchidem comentariile!!
          P.S. Fusei in vizita si la” loaza”… nu am putut sa ma abtin si am aruncat cu
          cu ceva „vitriol” pe-acolo. 🙂
          PPS .Parca ati fi sotul meu . Asa imi spune si el…

  13. d'Artagnan said

    Stely, nu vă mai faceți iluzii.
    Eu, cu articolul meu, n-am reușit să aduc la vot decât 53% din electorat. Și ați văzut ce bine scris e…

  14. Dl.Goe said

    In dimineata de dupa alegeri, Sova vine grabit in biroul lui Ponta.
    – Sefu, sefu ! Am doua vesti: una buna si una proasta.
    – Incepe cu aia proasta.
    – Iohannis are 60% !
    – %@&**/ ??
    – Vestea buna e ca dumneavostra aveti 70%…

  15. Dl.Goe said

    In preajma turului inatai al alegerilor prezidentiale, in care Victor Ponta a iesit pe locul întâi, Romania a fost invinsa (in deplasare) Simona Halep pierzand finala impotriva Serenei Williams.
    In preajma turului doi al alegerilor prezidentiale Romania a fost victorioasa (acasa), nationala de fotbal invingand Irlanda de Nord. In acest context pe ce loc ar trebui sa iasa candidatul V.Ponta?

    P.S. Castigul de pana acuma este ca imprejurarile mi i-au apropiat pe unii dintre vechii prieteni cu care de foarte multa vreme nu mai avusesem aceeasi optiune electorala. Iar acum iata, votam acelasi candidat, Venim din directii diferite dar totusi ne intalnim (la locul de intalnire) purtand la rever garoafe de aceeasi culoare. Salut prietene… Salut prietene… Salut prietene…

  16. arcaluigoe said

    * * *

    UPDATE 2: Dupa analiza perfecta a d-lui Liiceanu, vizionata de peste 300,000 de ori, apare (intr-un „tiraj” mult mai mic) o contra-analiza (si mai) fabuloasa. O popularizam aci spre gloria autorului ei: Clarvazatorul de la Corabia (in proximitatea Maglavit-ului, dintr-un judet limitrof): 

    Absolut fabulos – m-O-NU-mental – Orbirea la anti-Prooroci

    auto-Denuntul Poetului (poeselul Co) – Pronosticul triumfalist, facut in ajun, despre cum va castiga Victor Viorel Ponta alegerile – Din ciclul pro-fetii (d)in tara lor, care fata profetii la tara (mediul rural) – un exemplu de orbire plenara.

    Perseverentul Victor va ponta noua-i victorie, păi cum altcumva ? – Un bâlci de Viorel Abålaru

    „În ce mă privește, am prevăzut mai demult că următorul vir novus va fi Victor Ponta, încă din momentul în care fosta putere portokakie i-a încredințat guvernarea doar la momeală, după cum de-acum se știe, băieţii băsişti scontând atunci că vor doborî mai multe ţinte printr-o singură lovitură fistichie (în cadrul unui “experiment” despre care strategul Lăză nu ne-a spus atunci chiar totul, evident) : 1) închiderea gurii Antenelor mogulice, ale căror histerii antibăsiste tocmai provocaseră cunoscutele turbulențe de la începutul iernii 2012; 2) aruncarea în groapa cu lei a lui MRU, pe care cupola secu îl programase mai demult pentru rolul de next salvator, însă lansarea acestuia s-a făcut nu spre a-l proba sau antrena, păi cum drea, ci spre a-l decredibiliza și demola, întrucât Piratul avea alt plan, cum am arătat la timpul potrivit colea, visând deja la România frumoasă ce-l va înscăuna, după Cotroceni, la Victoria ; 3) sabordarea guv-ului MRU, după ce Dl Unguent va fi fost ridiculizat defintiv și irevocabil depamfletarul vigilent şi aruncarea momelii puterii lu’ dom dottore Victor-Viorel, pentru a se alege puradicul şi de el, după ce băieţii vor fi dibuit în bibliotecile lumii celebrele plagiate şi le vor comunica naţiei academice indignate, urmând ca my friend Filadel, d.Pleşu, Marius Delaepicentru, dra Sorina, Marginalia, d.Liiceanu, Tina Borg, d.Tapalagă, Cărtă, Kalino Lino,Volo, Stely, Dl Goe, d.Aligică, Zexe Tux, d.Baconski, d.Turcescu şi compania să-l arate cu degetul acuzator pe inimicul lor, demascându-l ca plăgarul plăgarilor şi mincinosul mincinoşilor, fiind convinşi că şi boborul de cetățeni mai mult sau mai puțin turmentați din Carpați, ale d. Mitică, Titircă Inimă-Rea, Conu Leonida, Tulie Radu Teacă, Pena Corcoduşa, Vitoria Lipan, Fefeleaga, Nea Mărin, dom’ Semaca, Lăscărică ecţetera, aşadar marea majoritate din ţărişoara dodoloață, gândeşte ca şi doctorii, contributorii sau forumiştii cu mintea creață, cărora le soarbe indicaţiile preţioase şi recomandările pempante (chiar dacăboierii minţii, pe de altă parte, nu ratează aproape nicio ocazie de a-şi arăta dispreţul suveran pentru pegra fără carte… oops).

    Aceasta – ca să precizăm – a fost prima parte a experimentului lăzăroian, cea de dinainte ca cupola portokakie să realizeze brusc, fiind gata-gata să dea în fandacsie, că Victor-Viorel cel Tonticel, în loc să cadă în fractală vrie cu guvernarea-i de comedie, iar USL, cu Ponta cu tot, să dispară de pe scena politică pe vecie, după dezvăluirile din Nature și din alte foi alecyberspace-ului științific pur, din contra, părea că-l doare fix în tur, ba chiar va fi câştigat alegerile municipale şi parlamentare cu nişte scoruri catastrofale, fiind cât pe-aci să-l suspande pe însuși Piratul Popeye, dacă Ioropa lu dom Barroso nu striga la timp vai!, dle Ponta, stai!,prinzându-l pe PM la nord-atlantică strâmtoare şi forţându-l să-ncheie pactul de coabitare cuBăse și cu Serviciile-i acoperitoare. După care a urmat partea a doua a experimentului, cea de avarie, planul ZZZ, ce nu se aplică decât în caz de extremă urgență sau de război cu însuși Terminator 2 ce-ar bântui şi pe la noi : spargerea PDL și formarea Aripii Frumoase aMișcării Populare, apoi demantelarea USL, după ce i s-a arătat pisica cațavenccianului Crin Porumbacu, pe urmă nașterea Noului PNL prin absorbția PDL, ale cărui frunzăverde șistânișoare creaseră deja premisele de compatibilizare cu bătrânele oase ale venerabilului Quintus și-ale altor dinamoviști „brătieni” supraviețuitori peste vremi și jumătăți de vremi, în fine, extragerea Sfinxului de cartoon din Sibiu și plasarea lui în rolul mortului viu, mai precis a lui hopa-mitică, care când cade pe spate, când se ridică, după cum devine situațiunea politică, adică (respectiv dacă România Frumoasă se va bucura de simpatie electorală mai mare sau mai mică, funcție de care EU va intra sau nu în turul 2, după care hop și noi – băieții și fetele de la API și ICCJ – , care ori îl vom umfla pristandanește pe marțafoi și-l vom lăsa cel puțin fără oi, ca pe Niță după luptele de la Băicoi, ori îl vom preface în moroi și mai balșoi, capabel să-l înfrunte pe Pontosul Ponta, în caz că acesta va scăpa întreg din bombele și nucleareleDNA, ce se vor ține pe urmele sale roi înainte de a ajunge – dacă va ajunge – la judecata electorală de apoi). Finis coronat opus, va apărea și Albă ca Zăpada, spre a contribui și ea, dimpreună cu cei 7000 de pitici priculici, la hăituirea ticălosului de aici și de acum și a pregătinext generation pentru noul drum. Sau cum naiba să vă spun că portokakii erau convinși un milion la mie că-l vor face pe Ponta Pontosul scrum, fir-ar să fie, necum s-ajungă a candida cu prima șansă la Președinție ??

    În concluzie, partida portokakie va pierde ultima-i bătălie nu pentru c-ar fi uşoară ca o păpădie, ci din crasă fudulie. Băieții se știau fortificați cu armate disciplinate, cu gulguteacoperite ca la carte și cu cazemate superbetonate, precum francezii la adăpostul Liniei Maginot, stând cu toate armele într-o singură direcție îndreptate, ca-n războaiele din iepocilecelelalte, însă pomenindu-se că inamicul îi atacă pur și simplu pe la spate, după ce ocolisebariera de foc pe departe și, mult mai năucitor de-atât, le-o trage cu niște arme ciudate, respectiv cu niște găozari pamfletari, nişte circari ce călăresc tunurile catodice ca pe caraghiozii măgari, ipochimeni pe care la prima vedere nu ți-ai fi aruncat nici mucii, atât păreau de hilari, dar care i-au tocat și măcinat pe Băieții cei tari precum niște apocaliptici sărari. „Niciodată o televiziune nu va ajunge să impună un preşedinte, un prim-ministru sau chiar şi un simplu ministru“ – hăhăia portokakiul-șef cel îngâmfat, în timp ce un prim-ministru netocrat tocmai fusese instalat. Cu alte cuvinte, intelighenția portokakie a ignorat într-o veselie că schema sau paradigma clasică, dreapta-stânga, pe care ea o știa din vechea economie politică sau din bătrâna filozofie, în care „dreapta” poate însemna, apodictic, „capitalism-burghezie”, pe când „stânga” fix vițăvercea: „sărăcie-neamprostie”, fusese înlocuită de-o paradigmă fistichie, respectiv apăruse şi la noi ceea ce Alexander Bard și Jan Söderqvist au numit Netocrație, clasă care va mătrăşi vetusta burghezie cu partidele-i reprezentative de pe vremea lui pazvante, partide pe care le va transforma în simple trupe ambulante de saltimbanci, într-o “nouă categorie de oameni de divertisment televizat prost plătiţi, nişte actori inofensivi care interpretează scenariile altora, verificaţi tot timpul fără milă şi batjocoriţi de supraveghetorii lor din presă“.

    Impresia unora că Ponta “nu e la locul lui” sau că e un ins “fără experienţă, fără prestigiu, fără competenţe specifice, fără prea multă minte, fără prea mult caracter, fără haz, fără simţul răspunderii, fără conştiinţa nenumăraţilor „fără“, care îl caracterizează”, ori a altora, care au vorbit despre “mândria de a fi nimic” a lui Ponta, provine din realitatea că Ponta este eminamente un politician al evului netocratic, care-n sine într-adevăr e nimic şi care îşi dobândeşte puterea prin ratingul acordat de sauronul netocratic protector sau pur şi simplu subtilizând-o din mediul – mediatic – înconjurător. Iar la acest soi de politică din era media, new media sau netocratică nu există alternativă. “Oricine încearcă să se opună trendului de dezvoltare şi să persiste în agitaţia politică de tip vechi nu va supravieţui în societatea condusă de netocraţie. El ar arăta ca un tiran mârşav al informaţiei“, aloo…

    Ca să vă desenez, Ponta “cel tontic”, în realitate un “jucator politic autentic“, “oportunist, precaut, versatil şi extrem de inteligent“, aşa cum îl observă şi SOV (un ins de regulă inclement cu cei pe care îi creionează cu ochiu-i de cinic atent), e asemenea unui sputnik cât un ghemârdic, care n-are nevoie decât de un input iniţial unic, spre a se elibera de forţa de atracţie ce-l ţine legat de globul gigantic, dar care după ce scapă din terestra strânsoare se deplasează în cosmosul mare folosindu-se nu de motoarele proprii, pe care nici nu prea le are, ci de forţa de atracţie a planetelor ori stelelor întâlnite în cale, care şi-l plasează una alteia ca la ştafetă, ceea ce nu împiedică sputnikul nost să culeagă la sfârşitul ascensiunii toţi laurii, ca orice veritabilă vedetă. Fie că se pozează cu ciobanul Ghiţă, fie cu-o drăgălaşă fetiţă cu fundiţă, însă neapărat baremi campioană la grădiniţă, fie cu Simona, fie cu Obama, fie cu Gâdea, Badea, cu Daciana sau cu mama sa, perseverentul Ponta – cum l-a caracterizat chiar norocoasa genitoare, o doamnă realmente fermecătoare – are darul de a prelua din ratingulsau harul luminos al tuturor acestora şi de a şi-l ataşa la steluţa sa, iniţial cât un licurici, dar care la final s-ar putea să lumineze ca termocentrala de lângă Lainici…

    Aşa cum v-am mai spus, de altfel, aici:

    Zău că degeaba vă supălaţi pe Ponta şi-i arătaţi, care de care mai gomoşi şi mai pempanţi, dispreţul vostru de distinşi fanţi, de doctori mai mult sau mai puţin adevăraţi ori de activişti civici civilizaţi (prefăcându-vă că uitaţi cum că aproape tot ce mişcă-n politichia, civilia or chiar şi-n poezia din ţerişoara ot Carpaţi a cam purtat, pe faţă or pe ascuns – inclusiv marele vostrumus sau chiar poeţii espopici ce v-au sedus – pantaloni kaki & bufanţi, şi încă e puţin spus, aloo…) : fiindcă Ponta ista a înţeles naintea voastră, fărtaţi, deşi vouă vi se pare că el râde sau vbeşte ca tonta-n bâlci la Urlaţi, că astăzi în România – ca şi-n America ori în Suedia, deci în ţările avansate din lumicica noastră vastă – nu mai conduce burghezia şi cu atât mai puţin milităria ori altă nobilă or snobilă castă sau nevastă, ci Netocraţia, aşadar cei care deţin Reţelele de Media şi New Media principale şi ştiu cum să manevreze mijloacele astea de producţie speciale, făcând ca politicienii care încă mai sunt pe pământ să fie / ori să nu mai fie în clipa următoare, tale quale, atâta vreme cât Media & New Media pot să facă dintr-un cetăţean oarecare o mare valoare sau o mare putoare, un sfânt sau o seperietoare pentruconsumatariatele de Net & tembelizoare, la rigoare putând ascunde de ochii maselor electorale orice politician, de n-ar mai şti de el nici măcar neamurile din comuna or famiglia genitoare sau n-ar mai da pe el niciun ban, ori să-l transforme din Anger pur în Drakkulamajur, de s-ar feri de el până şi cei mai fioroşi râmari de primprejur…”

    • Dl.Goe said

      Dl. Abalaru si-a intitulat articolul (dedicat idolului sau Ponta, cu o zi inaintea scrutinului electoral), nici mai mult, nici mai putin decat:

      Victor de la Victorie !

      Am dat recent peste acesta bijuterie si am râs cu lacrimi. Un umor de situatie extraordinar, absolut fabulos. Conul Leonida ramane mic copil in analize si interprerari politice fata de regele incontestabil al spatiului virtual, Viorel Padina (aka AVP), un monument colosal de confuzie si prostie sadea, dupa vorba, dupa port. Il recomandam cu caldura (lectura obligatorie) tuturor celor care au intr-adevar simtul umorului.

      • Stely said

        Eheiii, il citisem si eu dar ce-i drept nu pana la capat, intrucat intre timp am aflat castigatorul si drept urmare in loc de comentariu bascalios, am pus videoclipul cu „pronosticul ” lui Traian Basescu. 🙂
        Acum insa l-am citit cu rabdare si cu muulta incantare. Normal ar fi sa-l felicitam pentru premonitie. Da, pai am si spus zilele trecute ca „experimentul” lui „Laza” s-a incheiat cu succes . Dar, „ghinion”, succesul a fost pentru cine s-a pregatit ( pentru „portokakii „) si nu pentru ” sputnik-ul cât un ghemârdic” domnul Pontic.
        Uite , de exemplu , daca il inlocuim pe Victor Ponta din primul rand, al fragmentului de mai jos, cu Klaus Iohannis si il asezam pe rindul doi, adica :”i-a incredintat guvernarea doar la momeala ” totul este clar . AVP a ghicit castigatorul inca de cind a citit „experimentul ” strategului Laza . Iata :

        În ce mă privește, am prevăzut mai demult că următorul vir novus va fi Klaus Iohannis, încă din momentul în care fosta putere portokakie i-a încredințat lui Victor Ponta guvernarea doar la momeală(, după cum de-acum se știe, băieţii băsişti scontând atunci că vor doborî mai multe ţinte printr-o singură lovitură fistichie (în cadrul unui “experiment” despre care strategul Lăză nu ne-a spus atunci chiar totul, evident)

        Cititi in aceeasi cheie in continuare si veti vedea ca Ponta a fost pacalit atat de „portokakii” cat si de strategii americani , dar chiar si de „consilierul privat” al lui Sorin Iliesiu. Ha, ce bine imi pare ca au luat teapa !! :))

        A, acum nu stie cum s-o puna la respect pe „dear Meci”, care se cam joaca cu focul si il cam prinde la inghesuiala , ce-i drept cu „una pe fata si alta pe dos”, cat sa nu-i starneasca furia. Dar nici el nu se lasa , tot inceraca s-o struneasca ,iata :

        De aia te hărţuieşte şi goe securistrigoe cu strigoaica sa, ca să-ţi iei seama şi să nu mai vii pe-aciia, aşa cum au procedat toţi portokakii care până ieri duduiau pe my blog ca şobolanii în pod. Aşa cum, de altfel, le zicea / ordona şi tov general Aron Bordea încă din tinereţea lor şi-a mea: să nu cumva să-mi acorde prea multă atenţie, căci se face vâlvă şi audea pollimea, drea.

        Thank You, dear Meci, – deci🙂

        P.S. Habar nu are ca „dear Meci” face escapade nocturne pe Arca lui ” goe securistrigoe cu strigoaica sa” … 🙂

      • neluta said

        Nota redactiei: Comentariul de mai sus a fost postat de un troll anonim, amator. „Autor” necunoscut.  __ugly_face

  17. Dl.Goe said

    Articol de colectie:

    Sugestii pentru PSD.

    Sugestiile post-factum ale d-lui Plesu pentru PSD ne apar a fi perfect complementare sugestiilor oferite lui Victor Ponta de catre dl.Liiceanu, amicul d-lui Plesu, prin urmare este fireasca pastrarea lor la un loc. Unitatea logica, axiologica si praxiologica a acestor doua articole este plenara, inclusiv in ceea ce priveste absenta vreunor efecte notabile asupra surzilor destinatari formali ai acestor (in fond) asurzitoare si generoase sugestii. Efectul artistic al aparentei inutilitati (al racirii gurii de pomana) este sporit cu folos de micul detaliu al faptului ca Victor a fost infrânt in alegeri, tocmai de catre martorii naivi si anonimi, ai inutilelor sugestii (adevaratii adresanti, ne/cunoscuti) care (pare-se) le-au violat involuntar corespondenta d-lor Liiceanu, Ponta, Plesu si PSD-escu.

    • d'Artagnan said

      CEVA mai fără rost decât acest articol nu cred să fi produs domnul Pleșu. E ca și cum le-ar spune baronilor PSD: domnilor, haideți să vă spun eu cum să vă sinucideți mai repede și mai eficient.

      • Dl.Goe said

        Dar, ca sa zicem vorba mare, uneori, o sinucidere politica poate valora cat o renastere morala. Pentru cei deja impliniti materialiceste sfatul d-lui Plesu n-ar fi tocmai inutil si/sau inoportun, daca ar avea (cumva) inteligenta si curajul sa vada mai departe si mai in ansamblu. Nota de inutilitate (formala) a indemnurilor plesiene rezida tocmai in prostia si frica (fara leac) a adrisantilor… Dar, dincolo de asta, ca sa mai zicem inca o vorba mare, oricum orice opera de arta (sau de amorul artei) ramane in absolut fără rost… Asa si mica bijuterie muzicala a d-lui Andrei P. (acest artist elitist, emerit, al poporului), isi are rosturile sale relative (daca nu altul, macar acela ca ne då noua motiv de taina).

  18. Stely said

    Alt portret „fenomenologic” (dar în formă de omagiu ) al Preşedintelui României,Traian Basescu, la sfârsit de mandat

    Această auto-apucare-de-păr-și-extragere-de-sine din toate prăpăstiile Istoriei românii o numesc minune sau miracol. Sondajele sondează în ascuns și-n invizibil și de aici și precaritatea lor. Invizibilul, nedetectabilul și nemăsurabilul – toate accesibile doar ochilor inimii – pregătesc laolaltă terenul miracolului, unde se întâlnesc orgoliul celor disprețuiți, îndârjirea, ura și scârba lor. Miracolul este „lucrul” nemaiașteptat, care se coace în tăcerea nebănuitului. Iar forța lui este de a uni.

    Utopia unirii absolute nu se face decât cu biciul și sub cupola unei tiranii. Altminteri, în libertate, unirea se face prin dez-binare și prin alegerea apelor. Adevărul este că alegerile le-am câștigat noi de câte ori ne-am pomenit uniți prin acea extraordinară forță de aglutinare pe care o produce eminența Răului: Ceaușescu, Iliescu, Năstase, Ponta…
    În economia acestei alchimii și a acestui început de despărțire a apelor, Băsescu a jucat un rol aparte.

    http://www.contributors.ro/editorial/portret-de-pre%C8%99edinte-la-capat-de-mandat/

    • RALG said

      Gabriel Liiceanu nu este un analist politic (per se) ci un simplu observator (civil) atent, onest, implicat și curajos. Este poate cel mai just observator politic (civil) atent, onest, implicat și curajos din ultimii 25 de ani. Fiind un intelectual remarcabil (varianta plenară), găsește (aparent în mod magic, aparent fără niciun efort) calea de a reda cu concizie și claritate esența realității observate. N-a făcut abuz de acest instrumentar, găsind, cu inteligenta, momentele cheie, optime, de a evalua și reda realitatea socială, reușind și performanța de a nu se îmbată de succesul unor astfel de prestații (așa cum li s-a întâmplat unor indivizi/ziariști mărunți din galeria CTP-ista). De la înălțimea precedentului sau articol (vizualizat de peste 300 de mii de ori), scris cu o rigoare înspăimântătoare, cu disperare, dar, în același timp și cu o nepăsare deplină, la fel de monstruoasă, fată de masa amorfă a unei parți masive a inevitabilului public, inaptă de practicarea în libertate a unor asemenea lecturi (din rea-voința sau din simpla prostie), Gabriel Liiceanu reușește iarăși, sa-si scrie sie însuși un articol admirabil. Dincolo de luciditate, onestitate, curaj, clarviziune, mult mai importanta mi se pare abilitatea lui Gabriel Liiceanu de a se considera pe sine însuși publicul țintă al articolelor sale. Nu ai nici cum și nici de ce sa minți un astfel de public. Nu ai nici cum și nici de ce să-l tratezi cu milă sau cu răutate, sa-l desconsideri, sa-l protejezi sau sa cedezi impulsului de a-i cânta în strună. Nu-l poți privi de sus ori cu teamă. Procedând în acest fel, autorul este eliberat de orice constrângeri în raport cu adevărul de exprimat. Poți astfel să exprimi, cu maxima eficientă de care ești în stare, lucrurile pe care le ai de etalat, sperând eventual (în secret) că se vor găsi martori compatibili cu tine însuți și mai ales cu adevărul de exprimat, ceea ce n-ar putea fi decât un mic si agreabil bonus complementar reușitei de fi redat simplu, clar, concis, elegant, esența unei realități observabile cu ochiul liber, de către toți cei care trăiesc constrângerea de a avea „ochiul liber”.

      • Stely said

        Sunt extrem de bucuroasa ca l-ati” citit” pe dl Liiceanu cu aceiasi ochi si in acelasi mod ( respect pentru adevar, idei si sentimente profunde) precum majoritatea celor peste 40.000 de cititori ai articolului sau. Printre ei ,desigur , m-am aflat si eu. Am spus „majoritatea ” intrucat, deunazi, m-a impins curiozitatea catre „debaraua lui Niku ” sa vad ce mai face , ce mai spune ,acum, cand s-au mai „limpezit apele” in politica. Nu mica mi-a fost mirarea cand am dat de un artcol satiric ( in stilul sau inconfundabil) la adresa „marelui philosoph liiceanu” si a majorotatii celor peste 200 de comentatori. Iata printre altele ce nemultumiri are domnul Niku .

        …la fel de rusine cum incepe sa’mi fie si c’am fost, cindva, basist, chiar daca un basist critic, fara ochelari de cal (cind nu’i de cal, e bun si de magar), pretind eu, mai ales dupa ce nu’l citii, ca nu putui, pe marele nostru philosoph liiceanu, care a pierdut o buna oportunitate d’a se abtzine, cum s’a abtzinut si pe vremea comunismului, fara sa’i tae niminea capu, sa’i ridice osanale ceausescului, dar si sa’i opue vreo rezistentza, ceva, prin dizidentza afisata.

        citii, in schimb, cu uimire (si greatza) crescinda, comentariile din supt solul articolului domnului liiceanu, care, prin ele insele, imi creara senzatzia ca philosophul si’a ratat careera, fiind un mult mai bun cintaretz (de curte) decit philosoph.
        Dar cititi aici mai mult :
        http://nikuelektriku.blogspot.ro/2014/12/sa-nutzi-sau-sa-nutzy-faci-chip.html
        P.S. La sfirsit o „concluzie” usturatoare :
        sa’tzi fie rusine, domnule gabriel liiceanu, macar pentru comentariile pe care le’ai generat!

        • Dl.Goe said

          Dl.Niku Electriku este un baiat de zahar… ars… E si normal sa fie asa tinand seama ca sta tot timpul-acela in priza, pe post de re-show solitar, fara martor ocular, cu filamentul sau de ni-ke-linå (nu ca altii de lichelina). S-ar putea face oricand din dânsul o crema (de zahar ars) de toata frumusetea. Mie imi place foarte mult de dansul. Serios. Ca lui insusi nu-i mai place de sine este alta poveste din care-si trage dulceatza. Dar si amareala.

          P.S. Spre deosebire de alti (anti)basisti de ziua a saptea, ajunsi enoriasi ai acestei confesiuni prin convertire, domnia sa este printre putinii care a reusit sa-si pastreze (sub amårnicie, caci este amarnic) onestitatea si umorul. In plus este printre cei putini, poate singurul care a basculat in starea de (anti)basism rudimentar de unul singur (nu cedand manipularilor insistente ale sistemului ca altii, intelectualii comunelor dunarene y compris). Tot ceea ce i se intampla i se intâmpla tocmai din cauza ca face ce face de unul singur, in (mare si tandra) singuratate. Presupun ca daca va trai destul de mult si va si reusi sa pastreze focusul pe focul sau interior, care-l arde pe dinauntru – onorata instanta am fost un dobitoc basist – va reusi sa se exonerze de viciul auto-flagelarii cu orice pret, si atunci, re-evaluad „fenomenul Basescu”, va ajunge exact, dar exact, cu precizie milimetrica, la vorba de acum a d-lui Liiceanu. Ne mai fiind atunci „basescu” pe firmanentul zilei, va putea sa realizeze aceasta realizare fara sa mai fie nevoie sa-si puna cenusa in cåpuså si nici sa se mai electrocuteze iarasi ritualic si demonstrativ. In plus la vremea aceea (a intelepciunii) nu va mai avea astepari nepotrivite, ca clovn anti-sistem, intelegand brusc ca oricat te-ar amuza pe tine (si pe alti cativa) cateva poante si jucarii lingvistice reluate repetitiv (fondul locativ limitat al debaraliei nikodiene) nu-i normal sa te astepti la succes si audiente record din atata lucru, iar daca totusi te astepti si te astepti in van, dezamagirea si intristarea pe tema asta nu se poate rezolva dand vina pe Basescu cel rau. Mai ales ca Basescu a fost bun. Cel mai bun in contextul dat. Adica exact ceea ce spune pe-nteles si dl.Liiceanu, pe care dl.Niiku incearca, in zadar, sa-l electro-cuteze la manseta pantalonilor. Cantaret la curte ar fi fost chiar dl.Niku, daca ar fi avut sansa sa sazå si dansul la casa cu curte. Asa insa va ramane vesnic cantaret de inima albastra (si romante) de debara, la blog.

        • Stely said

          Incantator comentariu ! Mi-ar parea rau sa scape necitit si necometat de dl Niku . Sa stiti ca ma incearca un sentiment de gelozie.🙂

        • Dl.Goe said

          Daca d-lui Niku o sa-i dea prin cap sa ne viziteze (in limitele frecventei cu care obisnuieste sa survoleze Arca), si tinand seama de ritmul cu care se adauga noi comentarii care le mascheaza pe cele vechi as zice ca sun 50% sanse ca dl.Niku sa vada acest comentariu, iar de-l va vedea, sansa de a-l lasa necomentat este de circa 0,0001%🙂

  19. Filomena Paraschiv said

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: